Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Monday, October 16 2017 @ 06:20 PM MDT

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

IAȘUL ȘI CĂPITANUL de Ion Moldovan

Se stie ca marele conducator al legionarilor Români a fost Corneliu Zelea Codreanu, un mare patriot si un mare moldovean. Adaug aici un citat minunat despre capitala Moldovei din timpul studentiei sale, extras din cartea sa "Pentru Legionari":

"Cu mare evlavie ma apropiam de Iasiul pe care nu era roman sa nu-l iubeasca, sa nu-l înteleaga sau macar sa nu doreasca a-l vedea. Multe orase din Moldova au cate o farama de glorie. Nu putem pronunta numele: Hotin, Barlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Alba, Soroca, fara ca sa nu ne simtim sufletul rascolit.

Deasupra tuturor însa se ridica Suceava si Iasiul. Suceava - cetatea lui Stefan cel Mare, Iasiul - orasul lui Cuza Voda. Orasul unirii de la 1859, care prin infiintarea Universitatii, devine orasul tineretii si a celor mai curate aspiratii ale ei. In Iasi au trait: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu, Ion Creanga, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Simion Barnutiu, Vasile Conta, N. Iorga, Ion Gavanescul. Aici lumineaza ca un far, la catedra de Economie Politica, marea personalitate a profesorului Cuza. Universitatea devine o scoala a nationalismului; Iasiul, orasul marilor avanturi romanesti, al înaltimilor, al idealurilor, al aspiratiunilor noastre nationale.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

22-24 IULIE 2011 - ZILELE REZISTENTEI NATIONALE ANTICOMUNISTE DE LA MÂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS (FĂGĂRAS)

Va anuntam pe aceasta cale ca in perioada 22-24 iulie a.c., la Manastirea Sambata de Sus (Fagaras), se vor desfasura manifestarile prilejuite de Zilele Rezistentei Nationale Anticomuniste.

Alaturat va transmitem programul manifestarilor. Ne-am bucura in mod deosebit sa fiti prezenti la aceste manifestari.

In vederea unei mai bune organizari, ar fi ideal daca ati putea sa ne confirmati participarea dvs. si eventual a altor prieteni si colaboratori, la tel. 0731807061 - persoana de contact Alexandru Onofrei sau pe e-mail: ogoranu@gmail.com.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CUM A FOST RĂPITĂ MOLDOVA DINTRE PRUT SI NISTRU (BASARABIA) IN ANUL 1812? de Eugen St. Holban

Eugen St. Holban: "Prin veacurile învolburate ale Moldovei dintre Prut si Nistru", Ed. Căpriana, Paris, 1991

- 8.III. 1790. Ecaterina a II-a, a reactualizat planul constituirii statului independent, Dacia, sub domnia marelui duce Constantin sau a lui Potemkin. Planul a fost comunicat Prusiei si Angliei, ca o conditie pentru pacea cu Turcii.
- 28.X. (ll. XI).1806. Urmare înlocuirii, de către Poartă, a domnitorilor Valahiei si Moldovei, generalul Michelson, comandantul trupelor rusesti de la frontiera Nistrului, primeste ordinul de a trece Nistrul si de a ocupa Principatele. (Intrarea trupelor rusesti si începerea unui nou război ruso-turc, "urmare înlocuirii domnitorilor", nu a fost decît un pretext).
- 12.XII. 1806. Odată cu începerea războiului ruso-turc, tarul Rusiei, declară în manifestul dat celor două principate, Moldova si Valahia, că "le va păzi de toate relele care amenintă pamîntul lor...".
- 13. XII. 1806. Ambasadorul rus la Poarta, află cu surprindere, despre actiunile militare ale tării sale. Intr'o notă adresată Portii se desprinde totala lui confuzie. (Faptul dovedeste cît de arbitrară a fost, decizia luată de rusi).
- 5.1. 1807. Poarta publică un manifest de război, prin care aruncă asupra Rusiei răspunderea sîngelui care va fi vărsat si a "nenorocirilor care vor apăsa umanitatea". Astfel incepe războiul, care se va termina prin anexarea Moldovei dintre Prut si Nistru, la Imperiul rus.
- 21.VI. (7.VII). 1807. Se încheie întelegerea dintre Rusia si Franta, la Tilsit. Rusii acceptă medierea Frantei, în conflictul ruso-turc si se obligă să-si retraga trupele din Valahia si Moldova. Părea că Rusia avea intentia să pună in aplicare prevederile intelegerii, apoi însă, va tergiversa retragerea in ideea de a acapara teritoriile celor două Principate românesti.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

FIUL POPII DEPE SOMEȘ de Dragoș Protopopescu

Ziarul "Buna Vestire", Anul I, Nr. 180, Sâmbătă, 2 Octombrie 1937, Bucuresti

"Impărătia lui Dumnezeu ne imbogăteste cu încă un altar - astăzi, când se prăbusesc atâtea altare - si fericirea noastră si a acestui neam este că in timp ce altare milenare se prăbusesc, biserica noastră se înalta si se întăreste, tocmai in clipa când se arunca in cumpănă nu numai ziduri ci si suflete".
Sunt cuvinte desprinse din cuvantarea rostită de Vlădica Hossu, al eparhiei Cluj-Gherla, cu prilejul sfintirii bisericii din Budus. Ele cuprind, întreagă, mărturia ceasului de fată, înlăcrămat de peisaglul hispan, geografic depărtat si totusi atât de apropiat inimii crestine de pretutindeni. Si e semnificativ gestul de ctitor al ministrulul Valor Pop, care a tinut să ridice la Budus, între coline somesene, un lăcas, de închinare crestinească, tocmai azi când - după vorba Episcopului din fruntea soborului de preoti - s'au aruncat sufletele in cumpănă.
Nu e un act asemănător celul pornit din ortodoxia d-rului Nicolae Lupu, care a zidit si el o biserică in Arsura (vine, probabil, dela popularul "bea de stinge").
Pentrucă sfintirea lăcasului din Arsura a fost secondată de cortegii politicianiste si profanată in consfătuiri menite să expropieze, in vederea împroprietăririi partidului cu titluri electorale, semnificatia evenimentului.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CĂMINUL ȘI COPIII de Lola Ionescu-Marița

Ziarul "Cuvântul", Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 13, Sâmbătă 26 Octombrie 1940 (rubrica "Cuvântul Femeii")

Socotesc nimerită acum mai mult ca oricând, învătătura principiilor si bunelor obiceiuri care sunt temeiul vietii de familie.
Copiii, vor trebui sa aibă inima deschisă fată de părinti; iar părintii, au datoria de a-i creste, fără a pierde odată din ochi, purtarea, tinuta si felul lor de vorbire.
Prin indrumări si pilde să sădească in sufletele lor simtăminte alese asa incât de mici să fie pregătiti pentru viata socială, Sunt poate, părinti cari înteleg ca, dacă astăzi primesc unele lectii usturătoare, e numai din cauza copilariei lor neîngrijite. Si din propria lor experiăntă vor trage învătătura: că nu e niciodată prea devreme pentru a incepe educatia copilului. Tatăl, care stie să inspire adevăratul respect, este acela căruia i se dă ascultare fără ca el să comande, fără să fi facut un gest, sau fără să fi strigat vreodată o poruncă. Căci insăsi purtarea lui e o pildă.
Copiii sunt mândri sa-l asculte, pentrucă, stiu că tot ce face si tot ce spune e întelept, bun si drept. Să se facă iubit cu respect, si respectat cu dragoste, iată datoria "sefului". Buna crestere de acasă este o zestre, un capital cu care pleci în lume. Venitul e sigur, nu e supus schimbărilor de regim si nici războaielor. E o comoara care dă incredere si tărie fată de toate incercările vietii. O natiune mare si desăvârsită e natiunea întocmită din familii in care această armonie a fost din vreme zidită.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

PENTRU NOI, NOILE LEGIONARE... de Ioana Năstase

Ziarul "Cuvântul", Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 12, Vineri 25 Octombrie 1940 (rubrica "Cuvântul Femeii")

Sâmbătă 19 Oct. 1940, în ziarul "Cuvântul", am citit o circulară, a Nicoletei, prima legionară si cea mai destoinică...
Am căutat să patrund literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, din cele spuse de ea, pricepând multe lucruri, nestiute până azi, sau nepretuite.
Azi însă le-am înteles adevăratul lor sens.
Tot azi, înrolându-mă în rândul "cămăsilor verzi", ca să pot lucra cot la cot cu ele, la marea operă de refacere, au mai venit si multe altele, la fel ca mine, cu aceleasi gânduri si porniri sufletesti.
Dar din circulara Nicoletei, cred că multe dintre noi, am înteles câtă nevoie de o refacere sufleteasca avem.
Mă adresez nouă celor căsătorite, care unele suntem mame, sau viitoare... Ne trebuie o vointă tare pentru această demnitate de care ne-am legat, si pentru care avem nevoie de mult suflet.
Deci prin câteva cuvinte...
Camarade, în primul rând, să ne scuturăm de viata mondenă de care ne-am tinut până azi. Noi nu mai avem ce căuta in ea; nu ne poate ajuta cu nimic, decât să ne micsoreze fată de obligatiile noastre. Să nu ne pese de modă, care merge in pas cu viata, dar care e un vitiu sterp, fară de nici un folos. Căci multe lucruri merg în pas cu viata, dar nu toate sunt demne de urmat.
Iar aceea care se lasă dusă de lux, nu poate decât să tindă spre scăderi lumesti, deci nu mai poate fi mamă, cel mai sacru dintre roluri, caci dela ea coboară viitorii apăratori ai tării. Or, azi mai mult ca ori când, avem nevoie de brate tari si minti sănătoase.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Mistica Națională de Ilariu Dobridor

(fragment din amplul articol cu acelasi titlu apărut în revista "Gândirea", Anul XIX, Nr. 10, Dec. 1940)
...Destinul național cuprinde esențial mitul si esențial misiunea. Elitele vor aclama profetic, iar massele vor urma orbeste: unii vor avea vagul vaporos al înălțimii idealului, iar ceilalți vrerea fierbinte a victoriei. Chemi din străfundurile fără de nume ale neamului tău puterile care îl însoțesc, luminezi căile efortului, animi graiul tradiției, avântul eredității, murmurul osemintelor, riscul idealului, - si din toate faci reazemul ultim al pornirilor în numele crucii si justiției. Crucea e justitia vieții si justiția e răstignirea morții.
In această etapă a misticii naționale, istoria românească înregistrează pătrunderea în scenă a elitelor si tineretului. Locul masselor populare îl ia tineretul intelectual si al vizionarilor utopici elitele creatoare. E o schimbare de ritm: voința unanimă nu mai e o colecție de voturi, ci o selecție de valori; nu o ereditate a sângelui, ci o noblețe a faptei; nu o mândrie a cuvântului, ci o onoare a gândirii. Se tinde către formarea omului nou si a culturii noi. Iar omul nou al culturii noi, zămislită din duhul pământului si mireasma cerului, urmează destinul, luptând sub semnul crucii pentru națiune si Christos.
Mistica națională - în etapa destinului național - îmbracă doctrinar forma ortodoxiei autohtone, al cărei echivalent politic este Legiunea. Predomină doua nume: Crainic si Codreanu. Oricât ar zice altii, dar pe acest raport de polaritate se desfăsoară logica destinului național. Dincolo de pasiunile de o clipă, rămân adevărurile imutabile.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

HRISTOS A INVIAT de Alexandrina Isac

Versuri din Exil

Plâng amurgurile serii, picături mari de lumină
Intunericul se lasă peste frunti care se'nchină,
Și'n tăcerea grea de piatră, peste sufletele triste,
Noaptea scutură fiorii unor gânduri pesimiste.

In căminele de veacuri, pe-un pământ sfințit cu sânge
Stau de strajă sărăcia și răbdarea ce se strânge.
Șoaptele's rostite'n taină, pe covor de lacrimi grele,
Cu speranțe spulberate; viața-i goală fără ele.

Palid pâlpâie'ntre buze ruga plină de mistere,
Căci credinta mai rămâne singura lor mângâiere.
Este noaptea Învierii, după Patimile Sfinte,
Cu slăvitele prohoduri, Cel mai Sfânt dintre Morminte.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

DUNĂRE de Ștefan Gheorghe Theodoru

Dunăre copilărie, Dunăre iubită tară,
Ti-am privit a tale ape, ochi închisi, o'ntreagă vară.
Dunăre împărătie de poteci de stuf si ape
Unde umbre se strecoară în tăcere să s'adape.

Lumea toată flori si gâze si un infinit de pene,
Tu, cu apa to opacă, te întinzi la soare-alene,
Si cu coama ta de valuri, tulburi dar strălucitoare,
Mâzgălesti tot orizontul drumetit de mândrul soare.

Dunăre, împărătie, tie'n fie-ce primăvară
Logofeti vin să-ti slujească, mândri crai cu pană rară,
Făr' să mai vorbesc de-aceia cari, cu-a lor credintă mare
Te păzesc de gerul iernei si de-a vântului suflare.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

GÂNDURI MUZICALE de J. N. MANZATTI

Dispersiunea involuntară provocată de părăsirea fortată a patriei de origine după instaurarea comunismului de tip sovietic, ma îndeamnă a semnala celor mai tineri aflati in libertate unele aspecte ale culturii muzicale românesti. După un secol de libertate, ea si-a pierdut din nou identitatea, trecând de la obscurantismul musulman la autoritarismul sovietic. Nu se poate insă nega că imperiul tarist a contribuit in mod strălucit la marea muzică a lumii, alături de popoarele de origine germanică. Compozitorii si interpretii rusi au dominat un vast sector al umanitătii. Nu e locul de a-i enumera aici. Imi permit doar a mă ocupa pe scurt de începuturile muzicii noastre culte nationale după 1880.
Am avut in copilărie privilegiul de a studia programul de violină al Conservatorului din Bucuresti, cunoscând apoi pe mai toti fruntasii artei nationale, in ciuda faptului că personal am compus asa zisa muzică usoară, siropoasă, romantată, ce nu aspiră a trece dincolo de veac. Ca fost membru timp de aproape 30 de ani al Societătii compozitorilor români de sub presedintia Maestrului George Enescu, am fost in contact permanent cu elita artistică natională, făcând totodată si cronica muzicală in paginile unui mare săptămânal bucurestean.