Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Monday, October 16 2017 @ 05:57 PM MDT

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

C O N D A C de Virgil Zaborovschi-Florea

Inalță-te, prea îndurate,
Și scoate-mă din iad și întuneric,
Din groapa 'n care zac ucis
De multele-mi și grelele păcate,
Mă izbăvește, după cum ai zis,
Mă soarbe 'n saltul cel feeric
Al Invierei Tale, o mă scoate
Din hruba neagră, de necurăție plină,
Mă miluește, Doamne, de se poate
Să intre 'n așa noapte și gunoi a Ta lumină!
- Am coborît odată'n omeneasca tină
Și 'n fiecare zi de veacuri multe
Cobor pentru acei ce vor să mă asculte
In mii și mii de-altare, în potire
Și nu pentru-al lor aur și safire
Ci pentru buze întinate, însetate
De nesecata-mi, vie Bunătate!

VIRGIL ZABOROVSCHI-FLOREA
Revista "Gândirea", Anul XIX, Nr. 7, Septembrie 1940
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

INTRE DOUĂ TABERE de Traian Cotigă

Suntem pe două baricade vrăjmașe. Deoparte, noi ăștia cari credem cu îndărătnicie încă în forțele creatoare ale neamului românesc, cari socotim un drept istoric și moral ca românul să-și cârmuiască brazda lui apărată cu sânge și muncită cu grea obidă, noi cari gândim că nu se cuvine ca două milioane de venetici, - ce n'au făcut nimic pentru țara aceasta decât s'o vândă în vremuri de restriște și s'o stoarcă de vlagă până la secătuire, - să pună picior de stăpânire pe toate bogățiile ei și să batjocorească comoara scumpelor noastre moșteniri.
Noi, nu ne știm târgui credințele și nici să ne închinăm conștiința.
Slugarnici, n'am bătut la ușile politicienilor pentru căpătuială, ci mai de grabă ne-am oțelit în suferință și lipsă, pregătind viața cea nouă ce se arată zămislită în durere și umilință.
Săraci și hotărîți, ne ridicăm din realitățile românești, din frământările vieții valahilor dela Dunăre, mărturisind pentru un neam și o credință.
Dincolo, în față ne stau străinii - dușmanii de totdeauna ai neamului românesc - cetățeni cu proaspete certificate și cu năravuri bătrâne, politicieni cu gurile însătoșate după țâța vistieriei statului prin care să sugă truda istovitoare a unui neam prea răbdător.
Oameni cu suflete de slugă și nervi de iască, plini de păcate cari n'au curajul acțiunii hotărîte.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

MĂRTURIA LUI URSEA de Alexandru Constant

Vizita Conducătorului la Berlin a avut si episoade... neoficiale, dar, poate, deaceea mai semnificative. Ursea Iosif, conducătorul trenului special, ne-a mărturisit la întoarcere că, împreună cu ceilalti camarazi, s'a bucurat din partea "colegilor" germani de o primire cum nu s'a mai văzut niciodată în cei 20 de ani de când colindă prin Europa... "Ne-au primit, domnule Ministru, pân toate părtile în masini, ne-au explicat despre toate si ne-au dus în cofetarii si la restaurant unde au plătit tot ei... Atâta prietenie si dragoste ne-au arătat ca nici nu mai stiam cum să multumim".
L-am descusut pe Ursea si mi-a destainuit: "In sinea mea, domnule Ministru, mi-a fost rusine că nu eram un legionar încadrat. Fi'ncă "colegii" germani ne spuneau camarazi legionari".
Dacă ar sti Ursea că acelas spirit de camaraderie a domnit si sus de tot, că aceleasi brate larg deschise ne-au întâmpinat pretutindeni, că s'au născut spontan prietenii trainice, că Legiunea este iubită până la răsfătare in Germania national-socialistă, ar întelege el, simplu conducator de tren, ce mântuitoare perspective deschide tării noastre revolutia legionară.
Poate Ursea chiar a înteles. Acesta si părea să fie tâlcul mărturiei lui.
Inteles-au oare noua eră duhurile întepenite ale criticistilor nostri profesionisti?

Alexandru Constant
Ziarul "Buna Vestire", Anul VI, Seria II, Nr. 63, Miercuri 27 Noembrie 1940
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

FIUL POPII DEPE SOMEȘ de Dragoș Protopopescu

Ziarul "Buna Vestire", Anul I, Nr. 180, Sâmbătă, 2 Octombrie 1937, Bucuresti

"Impărătia lui Dumnezeu ne imbogăteste cu încă un altar - astăzi, când se prăbusesc atâtea altare - si fericirea noastră si a acestui neam este că in timp ce altare milenare se prăbusesc, biserica noastră se înalta si se întăreste, tocmai in clipa când se arunca in cumpănă nu numai ziduri ci si suflete".
Sunt cuvinte desprinse din cuvantarea rostită de Vlădica Hossu, al eparhiei Cluj-Gherla, cu prilejul sfintirii bisericii din Budus. Ele cuprind, întreagă, mărturia ceasului de fată, înlăcrămat de peisaglul hispan, geografic depărtat si totusi atât de apropiat inimii crestine de pretutindeni. Si e semnificativ gestul de ctitor al ministrulul Valor Pop, care a tinut să ridice la Budus, între coline somesene, un lăcas, de închinare crestinească, tocmai azi când - după vorba Episcopului din fruntea soborului de preoti - s'au aruncat sufletele in cumpănă.
Nu e un act asemănător celul pornit din ortodoxia d-rului Nicolae Lupu, care a zidit si el o biserică in Arsura (vine, probabil, dela popularul "bea de stinge").
Pentrucă sfintirea lăcasului din Arsura a fost secondată de cortegii politicianiste si profanată in consfătuiri menite să expropieze, in vederea împroprietăririi partidului cu titluri electorale, semnificatia evenimentului.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CĂMINUL ȘI COPIII de Lola Ionescu-Marița

Ziarul "Cuvântul", Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 13, Sâmbătă 26 Octombrie 1940 (rubrica "Cuvântul Femeii")

Socotesc nimerită acum mai mult ca oricând, învătătura principiilor si bunelor obiceiuri care sunt temeiul vietii de familie.
Copiii, vor trebui sa aibă inima deschisă fată de părinti; iar părintii, au datoria de a-i creste, fără a pierde odată din ochi, purtarea, tinuta si felul lor de vorbire.
Prin indrumări si pilde să sădească in sufletele lor simtăminte alese asa incât de mici să fie pregătiti pentru viata socială, Sunt poate, părinti cari înteleg ca, dacă astăzi primesc unele lectii usturătoare, e numai din cauza copilariei lor neîngrijite. Si din propria lor experiăntă vor trage învătătura: că nu e niciodată prea devreme pentru a incepe educatia copilului. Tatăl, care stie să inspire adevăratul respect, este acela căruia i se dă ascultare fără ca el să comande, fără să fi facut un gest, sau fără să fi strigat vreodată o poruncă. Căci insăsi purtarea lui e o pildă.
Copiii sunt mândri sa-l asculte, pentrucă, stiu că tot ce face si tot ce spune e întelept, bun si drept. Să se facă iubit cu respect, si respectat cu dragoste, iată datoria "sefului". Buna crestere de acasă este o zestre, un capital cu care pleci în lume. Venitul e sigur, nu e supus schimbărilor de regim si nici războaielor. E o comoara care dă incredere si tărie fată de toate incercările vietii. O natiune mare si desăvârsită e natiunea întocmită din familii in care această armonie a fost din vreme zidită.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

PENTRU NOI, NOILE LEGIONARE... de Ioana Năstase

Ziarul "Cuvântul", Anul XVII (Serie Nouă), Nr. 12, Vineri 25 Octombrie 1940 (rubrica "Cuvântul Femeii")

Sâmbătă 19 Oct. 1940, în ziarul "Cuvântul", am citit o circulară, a Nicoletei, prima legionară si cea mai destoinică...
Am căutat să patrund literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, din cele spuse de ea, pricepând multe lucruri, nestiute până azi, sau nepretuite.
Azi însă le-am înteles adevăratul lor sens.
Tot azi, înrolându-mă în rândul "cămăsilor verzi", ca să pot lucra cot la cot cu ele, la marea operă de refacere, au mai venit si multe altele, la fel ca mine, cu aceleasi gânduri si porniri sufletesti.
Dar din circulara Nicoletei, cred că multe dintre noi, am înteles câtă nevoie de o refacere sufleteasca avem.
Mă adresez nouă celor căsătorite, care unele suntem mame, sau viitoare... Ne trebuie o vointă tare pentru această demnitate de care ne-am legat, si pentru care avem nevoie de mult suflet.
Deci prin câteva cuvinte...
Camarade, în primul rând, să ne scuturăm de viata mondenă de care ne-am tinut până azi. Noi nu mai avem ce căuta in ea; nu ne poate ajuta cu nimic, decât să ne micsoreze fată de obligatiile noastre. Să nu ne pese de modă, care merge in pas cu viata, dar care e un vitiu sterp, fară de nici un folos. Căci multe lucruri merg în pas cu viata, dar nu toate sunt demne de urmat.
Iar aceea care se lasă dusă de lux, nu poate decât să tindă spre scăderi lumesti, deci nu mai poate fi mamă, cel mai sacru dintre roluri, caci dela ea coboară viitorii apăratori ai tării. Or, azi mai mult ca ori când, avem nevoie de brate tari si minti sănătoase.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

MORT IN CREDINȚĂ LEGIONARĂ

Ziarul "Cuvântul", Anul XVIII, Serie Nouă, Nr. 85, Vineri 10 Ianuarie 1941

In cea mai curată credintă legionară, s'a stins din viată, acum un an si jumătate în săptămâna patimilor, minunatul dascăl G.G. Longinescu, "Bădia Ghita", profesor la Facultatea de Stiinte din Bucuresti.
S'a dus dintre noi, in plina prigoana, dupa vechiul si dragul său prieten de scoală si de credintă profesor Corneliu Sumuleanu si câteva luni înaintea cumplitului martiriu al elevului său adorat, Iordache Nicoară*).
"Bădita", al căruia nume îl soptea si în delirul ultimelor sale clipe.
Nu-mi pot închipui o mai fermecătoare dragoste ca aceea care a legat pe maestrul Longinescu de elevul său - "cel mai bun elev al meu, cel mai mare, cel mai perfect", pe care-l visa urmas al său...
- "De ce mi-a luat Dumnezeu, Sfântă, lumina ochilor, si-acum mi-a luat si lumina sufletului?"...
Bădia si Bădita sunt desigur împreună azi: îsi vorbesc si se înflăcărează acolo sus undeva, si ne ocrotesc de acolo. Le-am putea multumi alăturându-le numele, pe edificiul unde s'au străduit pentru Stiintă si pentru Tara visată de Căpitan: "Legionarul Bădia Longinescu si Bădita Nicoară"...
Ce frumoase vieti ar aminti viitoarelor generatii, o asemenea neobisnuită dar bine meritată inscriptie!...

Dr. V. TRIFU
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

COPIII MAICII DOMNULUI de Alexandru Constant

Ziarul "Buna Vestire", Anul VI, Seria II, Nr. 78, Sambata 14 Decembrie 1940

La Manastirea Bistrita in cadrul de basm al muntilor Olteni, exista un cuib de ortodoxism si fervent nationalism, este Asociatia Acoperamantul Maicii Domnului. In jurul Manastirei, cu mijloace proprii, o maica stareta plina de ravna si pricepere a faurit un intreg asezamant de educatie religioasa si nationala. Grădină de copii orfani, incepand dela 1 an, scoala primara, scoala profesionala si liceu de maici, ciclul complet al invatamantului este organizat pe fundamentul ortodoxismului autentic plasmuitor de misionarism si generator de intensa viata interioara.
Ieri, cuibul dela Bistrita a adus in mijlocul Bucurestilor o adiere de prospetime romaneasca si farmec ortodox. Am admirat pe scena cinematografului Aro pe micutii orfani ai Asociatiei, copiii Maicii Domnului, intr'un program dincolo de orice asteptare. Acesti copii, crescuti in duh crestin si romanesc, au relevat potentialul extraordinar al rasei noastre. Tezaur nebanuit rezidă in popor; el asteapta doar climatul si mesterii spirituali pentru a straluci surprinzator. Ce ogor minunat este sufletul romanesc! Si câtă pârloagă, pe acest ogor, ca si pe celalalt, al pamantului!
Copiii Maicii Domnului, acest suflet care traeste in directa legatura cu Cerul, sunt pilda vie a nobletei noastre spirituale si a istetimei intelectuale. Daca pretutindeni s'ar cheltui aceleasi devotamente, destinul nostru ne-ar depasi toate nazuintele.

Alexandru CONSTANT
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

COMANDANTUL LEGIONAR VICTOR SILAGHI

Ziarul "Cuvântul", Anul XVIII (Serie noua), Nr. 98, Joi 23 Ianuarie 1941

Intruchipare a bravurii si bunătătii, Victor Silaghi a căzut într'un ceas crunt.
Cu atât mai crâncen, cu cât jertfa lui nu era de trebuintă nici lui Dumnezeu, nici oamenilor.
A fost unul din sufletele cele mai calde, dintre inimile cele mai puternice, care nu a cunoscut decât atitudinea pieptului deschis, a fruntii ridicate cum si a unei voiosii permanente - chiar în clipele cele mai grele.
Un amestec de bunătate fără margini si eroism cum nu mi-a fost dat să văd decât de putine ori în viată.
Tot timpul prigoanei din 1933-1934 a stat alături de Căpitan, cu haitele gonacilor în spate, fiind mână dreaptă si sentinelă neclintită.
Apoi, în grupul marei prigoane, capturat si închis la Miercurea-Ciucului a reusit să evadeze - singurul evadat din lagăre - si să continuie lupta cu aceiasi credintă, cu acelasi optimism, cu aceiasi îndârjire în tară si la Berlin, alături de d. Horia Sima, comandantul Miscării Legionare.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Căzuți la Elefterie, 1939...

Ziarul "Buna Vestire", 22 Septembrie 1940

MARIN STĂNCIULESCU

Chemat în ceasul jertfei sfinte pentru mântuirea Nației de sub călcâiul călcătorilor de lege, țâșneste trăsnet pedepsitor, în toiul furtunii de grindini.

In rând cu camarazii din echipă pășește dârz. Mladă din pământul nostru străbun, se ridică peste sgura de patimi și doruri lumești, peste chipuri de lut și huzururi, ca să'ngenunche legea bunului trai.

A jertfit continuu pentru Legiune, Tară și Căpitan, a părăsit totul, pășind cu ochii ațintiți spre Nimbul de lumină întruchipat în icoanele martirilor nostri, în Arhanghelul proteguitor.

Ai căzut la datorie camarade, ca să te înalți martirizat.

In pace-ți fie sufletul deapururi, căci Neamul tău a înviat.

g.p.