Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Tuesday, December 12 2017 @ 10:38 AM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

S-a stins și "Moțu", unul dintre fericiții prigoniți pentru credință

A trecut la cele veșnice încă unul dintre luminoșii foști deținuți politici: Marin Matei - "Moțu". Intrase în temniță la numai 17 ani și a suferit prin cele mai odioase pușcării politice vreme de șapte ani. I-a cunoscut în închisoare pe părintele Bartolomeu Anania (viitorul episcop și mitropolit), părintele Iustin Pârvu (starețul de la Petru Vodă - Neamț), părintele Ilie Lăcătușu și Nicu Steinhardt (cel care avea să devină monahul Nicolae de la Rohia), din a căror cultură și profunzime duhovnicească s-a împărtășit. Pentru că era unul dintre cei mai tineri prizonieri, "veteranii" Aiudului l-au înconjurat cu multă afecțiune și l-au alintat "Moțu". Și așa i-a rămas numele pînă în ultimul ceas al vieții sale pămîntești.
Marin Matei - "Moțu" a inițiat alcătuirea unei cărți de căpătîi pentru tineretul român, Fericiți cei prigoniți (Ed. Bonifaciu, 2008), o excelentă introducere foto-documentară în istoria românilor sub regimul comunist. El a dedicat această carte "tuturor părinților care și-au crescut copiii în dragoste de neamul românesc și de Dumnezeu și care au suferit alături de noi prigoana satanei roșii".
Marin Matei - "Moțu" va fi înmormîntat sîmbătă, la Tg. Mureș. Dumnezeu să-l odihnească!
c-tarziu.blogspot.com
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

NE-A PĂRĂSIT MIRCEA NICOLAU

De la Fundația "George Manu" am primit vestea încetării din viață a lui Mircea Nicolau, președinte acestei organizații. Mircea Nicolau a decedat în această dimineață, la vârsta de 97 de ani. Trupul neînsuflețit va fi depus marți 13 decembrie la ora 12,oo, la biserica Sf Ilie Gorgani, unde va avea loc miercuri slujba înmormântării. Ora va fi anunțată de Fundația George Manu. fgmanu.ro

Militant neobosit al Mișcării Legionare, Nicolau s-a născut la București, în anul 1914, urmînd facultatea de Litere și Filozofie din București, unde a avut ca profesori pe Nae Ionescu, Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu.

În această perioadă se încadrează în Miscarea Legionară, în cadrul căreia devine, în 1936, seful organizatiei judetene Ialomita. În 1938-39, sub dictatura lui Carol II, activează activează clandestin în rețeaua de sprijina Comandamentului de prigoană, constituind legături cu structurile din întreaga tară. Începând din ianuarie 1939, este alături de Horia Sima, coordonatorul Comandamentului clandestin, pe care îl găzduieste si îl conduce la diverse gazde, până în martie, când acesta iese din tară pe la frontiera cu Iugoslavia.

Martie 1939. Mircea Nicolau este arestat dar este eliberat din lipsă de probe, după care preia în clandestinitate conducerea organizatiei Corpului Răzleti din Miscarea Legionară. În octombrie 1940, în timpul Statului National Legionar este numit sef al Politiei în regiunea Oltenia.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Ernest Bernea: George Vâlsan, dela știință la artă

George Vâlsan, plecat dintre noi înainte de vreme întăreste mai mult gândul că oamenii nostri alesi, marii creatori ai culturii si spiritului românesc, au un sfârsit potrivnic. Dela Eminescu la Pârvan, e o galerie întreagă de mari sicriitori si învățați care s'au stins atinsi de aceias aripă a unui destin tragic. George Vâlsan vine în rândul lor.
Un învătat adevărat, un artist mare si un om de omenie cum putini se află, George Vâlsan a lăsat in urma sa o singurătate, un gol in care gândul oboseste fără rost, fără sprijin.
Intre oamenii nostri de stiintă, George Vâlsan are o situatie cu totul proprie. El este dintre acei care au făcut stiintă cu orizont larg până in limitele filosofiei si artei. Cercetător riguros, pasionat al faptelor precise, dublat de un artist de valoare, el a studiat fără a confunda domeniile si nici mestesugurile.
Omul de stiintă, asa cum ni l-a dat ultimul veac, este un cercetător migălos, stăpân pe amănuntele, dar nu pe secretele realitătii. Specialistii au reluat tipul mestesugarului precis dar fără orizont, fără stiintă in intelesul superior al cuvântului. George Vâlsan nu a fost dintre acestia. O personalitate complexă ca a sa nu putea practica o stiintă lipsită de orizont, lipsită de valoare umană. Cercetător riguros cum putini se află, el era un educator si un artist. Fire vibrantă si însetată de frumuseti noui, George Vâlsan îsi dubla curiozitatea stiintifică cu elanul învătătorilor si setea de azur a artistilor. Acest învătat nu se apleca asupra lucrurilor ca asupra unui cimitir, ci ca asupra unor fapte pline de înteles a căror taine omul de stiintă este chemat să le desvălue. Cea mai aridă temă de specialitate devenea in mâna sa o floare rară, de un ales colorit si parfum.
George Vâlsan a fost un invătat si un artist. Lucrările sale de specialitate, chiar cele mai stricte in acest sens ne descoperă un scriitor si un poet ales. Scrierile sale stiintifice pot fi cetite cu plăcere nu numai de către specialisti, dar si de orice om de cultură, dornic de învătătură aerisită, nu rareori sclipitoare.
Prin aceste daruri, George Vâlsan se asează in rândul marilor nostri învătati, care au fost astfel pentrucă nu le-a lipsit darul poesiei. Nicolae Iorga, Ovid Densusianu, Vasile Pârvan, sunt înaintasii săi din aceias familie de spirit. Stăpânind deodată însusirile de om de stiintă si artist, George Vâlsan nu a confundat domeniile si nici metodele acestor activităti, ci dimpotrivă le-a folosit cu grijă, desprinzând din colaborarea lor, cele mai bogate roade.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

VASILE GHERASIM de Vianor Bendescu

Revista "Drum", Anul 6, Numarul 3, Iulie - Septemvrie 1970. Director: Vasile Posteuca
(Vasile Gherasim: Născut 26 Noembrie 1892, Marginea / judetul Rădăuti; Decedat 10 Februarie 1933, Cernăuti).
Vasile Gherasim s'a stins din viată la o vârstă când altii încep deabia să trăiască si să creieze. Totusi el n'a trăit in întelesul vulgar al cuvântului, ci a creat mult in raport cu cei 40 de ani ai săi, - mult si in diferite domenii, incât ne cuprinde mirarea cum trupul său plăpând, chinuit de o boală de cord, putea suporta sfortările unei munci atât de intense.
Erudit interpret al culmilor filozofiei si fin psiholog noologic, ale carui studii despre: Spinoza, Schopenhauer, Jodl, Strindberg, Conta, Pârvan, lorga etc. i-au adus elogiile unor savanti cu renume mondial, V. Gherasim chiar dacă nu a creat un "sistem filozofic", ne-a lasat totusi in studiile sale, elementele unei viziuni realiste a valorii vietii si idei interesante asupra natiunii ca factor bazal in sistemul energiilor constiente ale lumii, cari au contribuit in perioda dintre cele două războaie mondiale la resurectia metafizica a neamului, alături de conceptiile culturale ale unui Lucian Blaga, Rădulescu-Motru, Traian Brăileanu, Ion Petrovici, etc.
Compententa lui apreciere de către cele mai cunoscute cercuri de specialitate ale vremii sale, ne umple sufletul si azi de mândrie nationala: a fost membru corespondent la "Societas Spinozana", la "Kant-Gesellschaft", colaborator la editia a 2-a a monumentalului tratat de istoria filozofiei, redactat de Ueberweg.
Prodigioasa, fertilă si deschizătoare de noi drumuri a fost apoi si activitatea sa pe terenul istoriei literare, a lingvisticei, pedagogiei, a prozei literare si a organizării national-culturale a Bucovinei, dovedind sensibilitate pentru nuante, obiectivitate in aprecieri si energie.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

O EVOCARE: TUDOSE POPESCU

"Curentul", Luni, 11 Noembrie 1940 +++•S'au împlinit 9 ani de când un mare luptator nationalist, Tudose Popescu, a murit. Amaraciunile si suferintele îndurate în anii de miscare studenteasca l-au doborît mai înainte de a-si vedea visul cu ochii, prea de timpuriu pentru cauza romaneasca.
Tudose Popescu a fost vestitorul vremurilor noi la Cernauti. S'a alaturat din primul moment la actiunea de redesteptare nationala si el a fost cel dintâiu care a răscolit Bucovina cotropita de dusmanul din nauntru. Ca presedinte al societatii "Arboroasa", Tudose era idolul studentimii bucovinene. Mereu în neobosita activitate, mereu pe drumuri pentru a mentine viu, printre români, spiritul ce se nascuse, mereu în închisori.
Il văd cu pletele lui de plăes si cu ochii ca jarul. Il aud vorbind în procesul complotului studentesc din Martie 1924, cu glasul lui cumpătat, dar nesovăielnic. Il vad în capul manifestantilor, alaturi de Capitan, de Ionel Mota si de ceilalti camarazi dupa verdictul de achitare din acest proces, pe bulevardul Academiei. Il simt lângă mine, ca altadata, cu sfatul si întelepciunea lui. Il stiu lipsit de bani, îndurând mizeria. Il văd îmbărbătând studentii la Iasi. Ii aud poruncile lui de potolire a furiei studentilor, la Oradea, în fata hotelului lui Weislovitch, cel care înjunghiase un camarad. Il văd mire la nunta ce a facut-o în pavilionul din Crângul Buzaului. Ii simt respiratia calda, când, tată fericit, a venit sa ma anunte ca Dumnezeu i-a daruit al doilea copil. Recitesc scrisoarea doamnei Popescu prin care ma vestea ca fratele Tudose a murit. A fost primul luptator căzut.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Dr. Mija a fost condus pe ultimul drum...

"Doctorul fara de arginti" a fost inmormantat
Haiducul" din Codrul Fetea, dr. Teofil Mija, a fost condus pe ultimul drum ieri, de la Biserica Greco-Catolica din Brasov. Un Don Quijote al timpurilor noastre - asa cum a fost numit dr. Teofil Mija (foto) de catre cei apropiati, a fost condus ieri pe ultimul drum. Ceremonia religioasa a avut loc la Biserica Greco-Catolica, de pe strada Zizinului, la ea participand prieteni, rude, disidenti, detinuti politici, dar si simpatizanti ai miscarii legionare si anticomuniste. Inmormantarea a avut loc la Cimitirul central. "Crescut de Fratia de Cruce" Teofil Mija s-a nascut pe 11 septembrie 1923, la Bratei, judetul Tirnava Mare, actualul judet Sibiu. A absolvit Liceul "Principele Nicolae", din Sighisoara, iar in 1942 s-a inscris la Facultatea de Medicina din Iasi. Pentru ca a infiintat Centrul de Rezistenta Armata din Codrul Fetea in 1948 a trebuit sa fuga in munti. Arestat in mai 1950, intr-o casa-capcana a Securitatii, a fost condamnat la 14 ani de inchisoare. Din cei 14 ani, 10 i-a petrecut in zarca Aiudului, in a doua celula, pe culoarul din dreapta. Restul pedepsei a ispasit-o la Canal, la Cluj si la Oradea. In inchisoarea din Aiud l-a intalnit pe Nicolae Purcarea, care isi aminteste cu tristete de acele momente.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

S'a stins Dr. Teofil Mija

Șeful rezistenței anti-comuniste din Brașov a murit în dimineața zilei de 3 august 2010. Un alt simbol al luptei anti-comuniste, dintr-un oraș-martir al României, s-a stins. Potrivit unui comunicat remis redacției InfoMondo de Asociația foștilor deținuți politici Dr. Teofil Mija a încetat din viață la vîrsta de 87 de ani. Întreaga viață de după 1989 și-a dedicat-o ajutorării foștilor deținuți politici și bătrînilor cu venituri modeste.

S-a născut la 11 septembrie 1923, la Brătei, județul Tîrnava Mare, actual județ Sibiu. A absolvit Liceul "Principele Nicolae" din Sighișoara. În anul 1942 se înscrie la Facultatea de Medicină din Iași, dar din cauza războiului, după doi ani, se mută la Facultatea de Medicină de la Cluj.

În anul 1948 fuge în munți urmărit de Securitate. În 1950 este arestat. La 1 august 1964 este eliberat din penitenciarul Aiud, unde și-a petrecut zece dintre cei 14 ani de detenție. Pentru că nu i se permite să termine medicina se înscrie la cursurile fără frecvență ale Facultății de Biologie.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Călvărășan Luca (21 Iunie 1925 - 29 Iulie 2010)

"Multi dintre românii de azi, se caracterizeaza ca fiind obositi sufleteste, lipsiti de raspundere, preferând compromisul si incorectitudinea.

Frica ne scoate din viata, lasându-ne sa sfârsim macabru. Atâtea fenomene negative din perioada comunista n'au cum sa salveze un popor, caruia i s'a furat revolutia platita cu sangele tineretului dornic de adevarata libertate si demnitate.

Cum sa ne surâda starea de lamentare a unor oameni care nu risca nimic pentru patria lor?...

Răul se manifestă azi, într'un complex unitar, ajungându-se la depasirea limitelor. Primejdia este mortala si istoria în lacrimi!...

Noi nu am avut tinerete dar am înfruntat cu puterile noastre monstrii istoriei, miscându-ne în vremuri de ocupatie si de prigoana, pe traiectoria salvarii valorilor eterne.

Am mers pe drumul onoarei dupa exemplul înaintasilor, învatând din sacrificiul elitelor...
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Ne-a părăsit Lucia Popșor...

15 Iulie 2010: Cuvântul Doamnei Aspazia OȚEL-PETRESCU la punera în mormânt a trupului camaradei Lucia POPȘOR (SCURTU), un om cu viață sfântă și bineplăcută lui Dumnezeu, un rugător mai mult pentru noi păcătoșii în ceruri, unde și-a reluat locul în formație, în oastea Căpitanului. A trecut la Domnul la 13 Iulie 2010, la o lună după ce a împlinit 90 de ani, ani de suferință, de pătimire pentru crezul ortodox și românesc.

S'a îndurat neprețuita noastră Lucia să-și părăsească fetele, atâtea câte au mai rămas, și și-a luat zborul spre cei ce au tot plecat de-a lungul vieții sale. Poate i-a fost dor de ei, poate a ostenit să mai trăiască fără ei și s'a gândit la eterna odihnă alături de ei, sau poate a auzit o chemare și, cum o viață întreagă a ascultat cu supunere chemările Domnului, s'a grăbit, și de data aceasta, să-L asculte.
Fetele tale, Lucia, atâtea câte au mai rămas, îți respectă Marea Trecere. Înțelegem ce bucurie imensă este să te întâlnești cu Alexandru, soțul tău, cu Laurențiu, fiul tău, cu toate fetele plecate mai demult sau mai de-aproape și cu toată cohorta de biruitori care te așteaptă în front, cu onor, să-ți asculte raportul.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

"Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea"

Mereu m-am gândit cu teamă la ziua în care nu vom mai avea eroi. Și când de fiecare dată câte unul dintre ei apune, România își plânge tăcută fiii. Cu lacrimi ascunse și un plâns mut de durere, țara rămâne orfană de tot ce a putut să ne dea mai bun. Gheorghe Ionescu s-a dus în Legiunea Cerească, senin, drept și demn, așa cum a trăit. Pentru tinerii naționaliști, casa lui devenise un loc unde găseau mereu răspunsuri și primeau o ciudată energie moralizatoare. Și niciodată nu mi-am putut explica cum, după fiecare întâlnire cu "Domnul Ionescu", plecam încărcat cu noi daruri spirituale.
Pe el soarta l-a înzestrat cu un har deosebit. Reușea să schimbe oamenii dintr-o privire și două cuvinte. Despre Căpitan spunea: "Omul acesta a zguduit societatea romanescă din temelii. Era de o forță spirituală deosebită. Eu n-am mai întâlnit în viața mea un om cu atâta forță. Lângă el te simțeai puternic". Ei bine, același lucru l-am simțit și eu la ultima întâlnire cu domnul Ionescu, de parcă în el încolțise dintr-o sămânță floarea puterii Căpitanului. Boala îl țintuise în pat, dar în ochi purta aceiași lumină. S-a scuzat că nu poate sta drept în fața noastră, a celor care îl ascultam uimiți cum ne vorbea senin despre valorile Mișcării Legionare. Ne-a spus că prin noi continuă lupta sa. Ne-a mai spus să nu renunțăm și să purtăm în noi biruința legionară.
S-a născut în a patra zi de decembrie a anului 1915, la Roșiorii de Vede. 20 de ani din viață i-a petrecut prin temnițe. Primii cinci, pentru că s-a împotrivit lui Antonescu, restul, pentru că regimul comunist s-a temut de puterea spirituală a legionarilor în rândul cărora se formase ca om. Prea multă suferință pentru un om a cărui singură armă a fost iubirea, după cum spunea chiar el: "Mișcarea Legionară ne-a învățat să iubim necondiționat omul, indiferent de originea lui". Odată cu venirea comuniștilor s-a ascuns prin țară. Și ani la rând le-a trebuit comuniștilor să-l prindă. Și nu l-ar fi prins, dacă dorul de casă nu l-ar fi mânat înapoi la Roșiorii de Vede.