Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Monday, October 16 2017 @ 05:58 PM MDT

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rezistența Anticomunistă între eroi și turnători

De numele lui Ion Gavrilă Ogoranu este strîns legată lupta anticomunistă din Țara Făgărașului. Astăzi, la șapte ani de la moartea sa, îl evocăm ca pe un erou al neamului nostru. A fost făgărășeanul care s-a luptat cu regimul comunist în timp ce alții au așteptat cuminți sub papucul sovietic finalul luptei. Dintre cei care au semnat pactul cu comuniștii îndrăznesc astăzi să spună că Ion Gavrilă Ogoranu și Rezistența Anticomunistă nu sînt susținute de istorie din lipsa documentelor. Sînt călăii celor care au suferit în lagăre, închisori, în beciurile securității comuniste sau urmașii lor. Iar celor care organizează conferințe, evenimente și simpozioane cu scopul de a demitiza eroii neamului nu le-ar strica o întîlnire față în față cu victimele lor, acelea care mai sînt în viață. Vor întîlni ochii îmbolnăviți de teroare, suferințe, nedreptăți, marginalizări și moarte ai luptătorilor din Rezistența Anticomunistă cărora, dacă pot, să le expună în față slovele lor pline de ,,istorie".
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rezistența anticomunistă din Bucovina: Vladimir Macoveiciuc

Vladimir Macoveiciuc, (a condus un grup de partizani anticomuniști) originar din com. Voitinel, jud. Rădăuți, cu gradul de caporal în armată și fost instructor la premilitari, a condus un grup de partizani anticomuniști (constituit în mai 1944), cu un efectiv de peste 40 de combatanți, originari din comunele Voitinel, Gălănești, Hurjuieni, Vicovu de Sus și de Jos, Horodnicu de Sus și de Jos., etc., jud. Rădăuți. Vladimir, urmărit de Siguranță și N.K.V.D., el și câțiva dintre prietenii lui au fost judecați, în contumacie, de Curtea Marțială, la Iași. Vladimir, atras de locurile dragi, având garanții de multă vreme din partea plutonierului Scripa că nu i se va întâmpla nimic rău, a participat, în casa surorii lui, Minodora Sandu din Vicovu de Jos, la o întâlnire de familie. Casa este lângă biserica satului Vicov. Jandarmii, în timpul nopții, au înconjurat casa, iar dimineața, în zi de iulie, era atunci 8 iulie, în 1946, au atacat fără nici o somație. Cei din casă au răspuns cu foc; atunci, un sergent, Mihai Cimbru, urcat pe casă, a stropit cu petrol șindrila, iar vâlvătaia de foc a cuprins lemnăria. Ca să-i deruteze pe trădători, fiul lui Vladimir, Silvestru (1926- 1969), a ieșit afară și a spus că se predă, în același timp, Vladimir a aruncat o grenadă fumigenă și, prin dâra de fum, a început să fugă spre gară. Dar mai era un trădător pe care nu-l intuise, chiar "ocrotitorul" lui, Scripa, în turla clopotniței. De acolo, cu arma întinsă, a reușit să-l împuște într-un picior. Vladimir nu a găsit o soluție salvatoare, a scos pistolul și s-a împușcat în tâmplă, căzând pe o movilă de pietriș pe marginea șoselei care leagă Putna de Rădăuți. S-a chinuit o vreme, sub rânjetul odios al căpitanului Popescu, șeful Siguranței, însoțit de alte canalii, sosite în grabă. Avea doar 41 de ani. A fost înmormântat în pământul satului Vicovu de Jos.
Ivănescu MIHAI
www.facebook.com
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rezistența anticomunistă din Bucovina: Gavril Vatamaniuc

Grupul de partizani Gavril Vatamaniuc a fost o grupare de partizani anticomuniști români din Bucovina care a acționat în perioada 1949-1955.În anul 1948, sergentul major de jandarmerie Gavril Vatamaniuc din Constanța, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903-1992), intră în conflict cu locțiitorul politic și este dat afară din armată și pus sub urmărirea Securității. Bănuind că va fi arestat, acesta se refugiază la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviței (regiunea Suceava), unde își construiește un bordei și se hrănește cu alimente primite de la familia sa.
În vara anului 1950, i se alătură doi consăteni, frații Ion și Gheorghe Chiraș, urmăriți și ei de Securitate. Aceștia au adus cu ei arme. Activitatea grupului s-a limitat doar la acțiuni de apărare, tipărind și distribuind manifeste anticomuniste, distrugând manifestele comuniste și încercând să-i convingă pe muncitorii forestieri să lupte împotriva comuniștilor. Deși Securitatea a reușit să-și infiltreze informatori printre pădurari, majoritatea acestora i-au ajutat pe partizani, aducându-le de mâncare.
În 1954 s-a alăturat grupului partizanul Vasile Motrescu, venit din Munții Făgăraș și care făcuse parte din grupurile conduse de Vladimir Macoveiciuc și Constantin Cenușe. La începutul lui ianuarie 1955, cu sprijinul unui pădurar, organele de securitate au descoperit ascunzătoarea grupului. În dimineața zilei de 18 ianuarie 1955, o companie de soldați din Botosani a încercuit zona Bâtca Corbului și a atacat bordeiul. La acel moment, în ascunzătoare se aflau doar Motrescu și Vatamaniuc. Cei doi au reușit să fugă; Motrescu a împușcat doi soldați (Ion Popescu și Gheorghe Dumitrache), iar Vatamaniuc pe soldatul Mihai Vălimăreanu și pe câinele său, Afumatu.
La 18 iulie 1955, Securitatea află ascunzătoarea fraților Chiraș. În lupta de la Ursoaia Mare, cei doi frați sunt împușcați. Vasile Marciuc, gazda celor doi frați, este capturat la 17 octombrie 1955 și constrâns să dezvăluie ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc. Astfel, a doua zi este prins și Vatamaniuc în satul Voievodeasa.
Ultimul membru al grupului, Vasile Motrescu, a fost capturat la 13 ianuarie 1958, în urma trădării lui Teodor Sfichi, și executat la 29 iulie 1958 în penitenciarul Botoșani.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Vânătorul de securiști de Mihai Prodan

Vânătorul de securiști la 22 de ani de la căderea comunismului: eu încă nu am cunoștință ca vreun securist să fi fost pedepsit

E arheolog, dar încearcă să facă lumină asupra istoriei recente a României. Gheorghe Petrov, cercetătorul de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, caută de ani de zile, împreună cu echipa de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, gropile necunoscute unde au fost îngropați disidenții anticomuniști, cei care s-au împotrivit regimului și au primit, în cele mai multe cazuri, un glonț în ceafă și o înmormântare necreștinească. "Nimeni nu a fost pedepsit până acum", spune el.

- Cum vedeți personal, în lumina a ceea ce ați descoperit în ultimii ani, regimul comunist din România pâna în 1989?

În timpul facultății, pe lângă istoria și arheologia evului mediu în care m-am și specializat, am avut o oarecare pasiune pentru istoria contemporană a României. Ca student la istorie în anii `80, prin bunăvoința regretatului academician Ștefan Pascu, al cărui student și apoi doctorand am fost, am avut acces, în unele biblioteci ale Clujului, la o literatură de specialitate care privea istoria contemporană a României, lucrări bibliografice care au văzut lumina tiparului înainte de instaurarea comunismului în țară, și care se aflau depuse în fonduri speciale la care atunci publicul larg avea accesul îngrădit. Aceste lecturi, care atunci nu aveau un scop bine determinant, mi-au diversificat cunoștințele și înțelegerile privitoare la trecutul mai recent al țării, fiind în măsură ca din istoriografia oficială a epocii comuniste să pot face distincție între adevăr și minciună în ceea ce privește faptele și realitățile trecutului a căror prezentare și interpretare era de cele mai multe ori pusă în concordanță cu ideologia regimului. Această pasiune secundară mi-a prins bine după mai mulți ani când, oarecum fără voința mea, cariera mea a fost deturnată de la preocupările inițiale de cercetare. De la arheologia evului mediu, de la cercetarea monumentelor religioase și a cimitirelor medievale, am ajuns să mă preocupe mai mult un altfel de arheologie, și anume arheologia crimelor comunismului. Nu regret însă deloc acest lucru. Aș putea chiar să fiu mândru că sunt cel care - alături și cu sprijinul nemijlocit al unor persoane cu reală voință de a face lumină în acest domeniu mai special și sensibil al trecutului, care posedă și o evidentă încărcătură emoțională - am început să pun bazele unei noi ramuri de cercetare în arheologia românească.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Legionarii parașutați de avioanele militare americane au fost comemorați la Jilava

Comunicat de presă / Fundatia "Ion Gavrila Ogoranu"

Luptătorii anticomuniști parașutați de aviația militară americană între 1951 și 1953 au fost omagiați sâmbătă 29.10.2011, chiar în locul în care au fost executați de comuniști la 31.10.1953.

Lângă înfricoșătoarea închisoare de la Fortul 13 Jilava, la câteva zeci de metri de zidul execuțiilor din Valea Piersicilor, s-au adunat deopotrivă foști deținuți politici, rude ale celor executați, precum și tineri adepți ai idealurilor naționale și creștine, în jurul crucii de beton amplasată de militanții Fundației "Ion Gavrilă Ogoranu" pe locul unde se dorește a se ridica un monument în memoria acestor eroi.

Tineri și copii arborînd în bernă drapele tricolore au făcut de gardă în jurul crucii, în timp ce un preot a oficiat tradiționala slujbă de pomenire a celor răpuși în urmă cu 58 de ani. Voluntarii Fundației "Ion Gavrilă Ogoranu" au distribuit asistenței pliante cuprinzînd fotografiile celor 13 eroi, precum și fragmente din documentele și presa vremii, cu privire la acest episod necunoscut de opinia publică românească și asupra căruia autoritățile continuă să păstreze tăcerea.

Acesta este motivul pentru care, dl Florin Dobrescu a anunțat oficial, cu acest prilej, că Fundația "Ion Gavrilă Ogoranu" va solicita autorităților române de resort, dar și celor din SUA și Franța, să declasifice arhivele legate de acest episod istoric. De asemenea, Fundația Ogoranu va cere oficialilor în drept să demareze cercetări în vederea identificării locului unde au fost îngropați cei 13 luptători după execuție.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

EROII REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE

In Romania anilor `50, inchisorile gemeau de arestati, grupurile de rezistenta din munti erau deja slabite, iar poporul era anesteziat de frica. Asa s-a incercat o "infuzie de curaj" din afara. Zeci de tineri, in mare parte legionari, au fost parasutati in regiunile muntoase, printre care si Baia Mare, ca sa organizeze miscarea de rezistenta anticomunista.
Cei mai multi insa au fost tradati, capturati si arestati ori ucisi. In Romania, inchisorile erau pline, gemeau de arestati. Singura "bruma" de oameni liberi era retrasa in munti. Numai ca, si de aici, tâsnea sange. Cei mai multi dintre luptatorii anticomunisti au fost arestati, altii au fost santajati sa se predea, fiind amenintati ca li se ucide familia. In aceasta imensa inchisoare, numita Romania, au fost parasutati in tara mai multi tineri scoliti afara special pentru spionaj si transmitere de informatii. Ei trebuiau sa organizeze miscarea de rezistenta din Romania. Cei mai multi erau legionari refugiati in Germania dupa iesirea de la guvernare a Miscarii Legionare. Horia Sima, comandantul Miscarii Legionare povesteste in cartea "Guvernul National Roman de la Viena" ca aceasta operatiune s-a facut cu sprijinul Germaniei: "dintre legionarii intrati in scolile speciale s-au format in total zece echipe care au fost parasutate in tara. Aceste echipe erau alcatuite din specialisti T.F.F., care proveneau de la Breitenfurth, unde nu se invata altceva decat telegrafie fara fir. In total, din aceasta scoala au iesit 20 de elemente cunoscatoare ale manuirii acestor aparate. La fiecare echipa erau repartizati doi absolventi ai acestei scoli. Dar echipele trimise in tara erau mai numeroase. Fiecare era formata din 5-6 persoane. In afara de telegrafisti, intrau in compunerea echipelor inca 3-4 legionari, iesiti din alte scoli, unde se invata manuirea armamentului si a explozivilor. Misiunea acestor echipe, asa cum li se indicase de la scolile absolvite, era sa provoace acte de sabotaj in spatele frontului si sa transmita informatii de ordin militar locurilor de receptie din Germania". "Parasutistii" trebuiau sa ia legatura cu membrii grupurilor de rezistenta din munti si sa se opuna comunistilor.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

De vorbă cu Neamul de Ion Golea dela Fetea

O, neam al meu,
a vremilor nemernică ursită,
cu mâna-i urgisită,
ti-a scris mereu în cronici si zapise
încătusări,
si sângerări,
cum nu au mai fost altui neam niciodată scrise.

Dusmani din cele patru laturi de pământ,
umblata-au ani de-arândul să-ti caute mormânt,
si cu mult încercatele lor iatagane,
să-ti curme firul visurilor tale transilvane...

Din timp în timp, mâncat de neputintă,
ai trimis răvase în care tu ti-ai spus
jalbă către o lume din Apus,
ce-si rumega tihnita ei credintă.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Ion Golea - Condamnat la moarte prin împușcare

Am încercat să reconstitui viața scurtă a acestui tânăr, care la 29 de ani sfârșea sub gloanțele plutonului de execuție, undeva, într-o curte interioară a închisorii Jilava. Două cărți, una scrisă de tatăl său, Nicolae Golea, o alta scrisă de un prieten foarte bun, medicul brașovean Teofil Mija și puținele însemnări ale fratelui, Traian Golea, m-au ajutat să reconstitui câteva din cele mai importante momente ale vieții acestui tânăr curajos care, după 1944, a reușit să organizeze un grup de rezistență armată în zona Târnavelor. La Bahnea există azi, un mic monument ridicat după 1990 de fratele său Traian, în memoria celui care a fost Ion Golea. Celor ce trec prin Bahnea, o cruce fără mormânt le amintește de lupta fără șansă împotriva comunismului a unui tânăr entuziast.

Odorhei, Dumbrăveni, Sighișoara

Ion Golea provenea dintr-o veche familie de țărani cu stare. Familie numeroasă, de gospodari recunoscuți și puternic implicați în viața comunității de români și maghiari din Bahnea, a beneficiat, ca de altfel toți ceilalți copii ai familiei, de toate cele necesare pentru a urma studii. Tatăl său, Nicolae Golea, la fel și bunicul său, Gemu Golea, au fost primari de mai multe ori și sub regimul austro-ungar, dar și sub români. Nici unul din membrii familiei nu a învățat ungurește, dar asta nu i-a împiedicat să aibă relații bune cu maghiarii din localitate. Ridicarea Școlii Românești și a Bisericii Ortodoxe din Bahnea, se datorează, în bună măsură, neamului Golea.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

22-24 IULIE 2011 - ZILELE REZISTENTEI NATIONALE ANTICOMUNISTE DE LA MÂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS (FĂGĂRAS)

Va anuntam pe aceasta cale ca in perioada 22-24 iulie a.c., la Manastirea Sambata de Sus (Fagaras), se vor desfasura manifestarile prilejuite de Zilele Rezistentei Nationale Anticomuniste.

Alaturat va transmitem programul manifestarilor. Ne-am bucura in mod deosebit sa fiti prezenti la aceste manifestari.

In vederea unei mai bune organizari, ar fi ideal daca ati putea sa ne confirmati participarea dvs. si eventual a altor prieteni si colaboratori, la tel. 0731807061 - persoana de contact Alexandru Onofrei sau pe e-mail: ogoranu@gmail.com.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Rezistența antisovietică în RSSM (Basarabia)

Rezistenta antisovietică și anticomunistă din perioada anilor '40 - începutul anilor '50 ai sec. XX în RSSM a constituit un subiect important de investigare pentru cercetătorii din R. Moldova. Istoricii Elena Postică, Ion Țurcanu, în baza unor documente inedite din arhivele fostului KGB, au realizat studii valoroase care ridică vălul de pe acest subiect, elucidat insuficient. Din păcate, mulți participanți la mișcarea de rezistență antisovietică și anticomunistă continuă să rămână în anonimat. Membrii Comisiei prezidențiale pentru cercetarea și aprecierea regimului totalitar comunist, datorită accesului la fondurile de arhivă secretizate, au posibilitatea să completeze multiplele breșe care persistă în investigarea acestei tematici. În Arhiva MAI am depistat documente inedite care se referă la grupul de rezistență al lui Ciutac, care "teroriza activiștii sovietici și de partid". Grupul armat al lui Ciutac era format din mai multe persoane înarmate. Așa cum menționează și documentele de arhivă, acest grup de rezistență a avut numeroase ciocniri armate cu trupele de ordine.