1. ...Invătăturile lui Iisus se răspândiră din ce în ce mai mult în popor. Preotii cei mari si cărturarii nu vedeau cu ochi buni acest lucru, căci adeseori Mântuitorul îi dojenea pentru necredinta si fătărnicia lor. Deaceea ei hotărîră să-l omoare.

Cumpărând în ascuns pe Iuda, unul din ucenicii lui Iisus, ei Il prinseră si-L trimiseră în judecată la arhiereul anului acela Ana, iar de aci la alt arhiereu Caiafa.

"Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre." (din Tropar)

Acesta a trait pe vremea tiranilor împarati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai înainte în viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu îndrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dându-l la osânda si la cazne l-au închis în temnita, împreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut împarat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae.

Bucuresti, Sâmbătă, 18 Februarie
Prin grija Asociatiei "PREZENT!", Sâmbătă, 18 Februarie a.c. a avut loc la Palatul Sutu din Bucuresti o amplă manifestare comemorativă cu o semnificatie deosebit de profundă pentru lumea românească: conferinta "Valeriu Gafencu - "Sfântul Inchisorilor" si lansarea cărtii "Indreptar la Spovedanie" al cărei autor este.

Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credintei ortodoxe si a neamului românesc de atacurile satanei.

Ziarul "CUVÂNTUL", Februarie 1929

Zis-a oarecare dintre Farisei Domnului Iisus Hristos: "Spune Apostolilor tăi să tacă". Iar Domnul Hristos, răspunzându-le, au zis lor: "Adevăr zic vouă, că de vor tăcea acestia, pietrele vor striga".

L u c a 19, 40

Năucitoarea hotărîre dela 23 Februarie, prin care Sf. Sinod al Bisericii noastre, revenind asupra îngăduirii dela 8 ale aceleiasi luni, interzice în chip formal prăznuirea Pastelor pe data de 5 Mai, începe a-si da roadele. Fără vrerea lui, numai prin faptul că nu a încetat un singur moment să apere punctul de vedere drept-credincios, ziarul nostru devine centrul către care se îndreaptă plângerile - si nădejdile - tuturor ortodocsilor pe cari îi are această tară. (Si are multi!).

Ziarul "CUVÂNTUL", Iunie 1926

Gala Galaction a scris o carte care e mărturisirea credintei noastre ortodoxe în ce are ea mai esential si mai caracteristic. Adresată unui tânăr preot frământat de îndoelile turburei noastre vieti bisericesti si religioase în genere; preot care există în adevăr, pe care cei de vârsta noastră l-au cunoscut pe băncile universitătii, dar pe care grozava ignorantă în cele sfinte, ca si jacobinismul, total lipsit de adâncime sufletească, al învătământului nostru teologic 1), îl multiplică până la a face din el tipul comun, elementul de criză al actualei preotimi. Nu un vinovat, ci o biată jertfă sângerândă a unei biserici până mai ieri analfabete, terorizată de prestigiul calp al "stiintei", cu care nu a avut decât atingeri periferice si - calitativ - suburbane.

Cartea părintelui Grigore ar fi provocat ieri doar o ridicare de umeri; ea poate fi astăzi o faptă isbăvitoare.

Ziarul "CUVÂNTUL", Mai 1930

Groaznica întâmplare dela Costesti (Arges) ne-a pus - prin comentarii al căror obiect a fost - încă odată in fată înstrăinarea noastră desăvârsită de duhul pravoslaviei. Si mai întristatoare decât toate a fost fără îndoială atitudinea prietenilor bisericii. Pârjolul acesta dumnezeesc le-a luat glasul: ce or să zică credinciosii! Vă închipuiti... discreditul care cade asupra lui Dumnezeu prin faptul că tocmai cei care se adunaseră in Casa Lui au fost jertfele acestei grozăvii. Iar bucuria lor a fost fără margini, când au aflat c㠄Evanghelia nu a ars" si că mai acum un an se furase, chiar la Costesti, salba dela icoana Sfintei Filofteia ... Bietii oameni erau salvati: aveau "explicatia". O minune de o parte, o pedeapsă cerească de alta. Pentru niste credinciosi cari se străduiau să găsească scuze lui Dumnezeu, pleasca era in adevăr grasă.

Ziarul "CUVÂNTUL", 1926

La Piatra-Neamt se adună in congres Asociatia Tinerilor Crestini. Sunt cele mai bune nădejdi ale noastre, acesti prieteni cari se doresc după o viată purificată de lumina credintei. Dar, deocamdată, cei mai tristi dintre tineri; căci zilele lor sunt arse de îndoială, iar ceasurile de odihnă frământate de vecinice socoteli cu ei însisi.

Până când le va lumina in suflete bucuria cea mare. Care nu se refuză niciunui cercetător hotărît, dar care se capătă numai cu greu.

Căci mintea noastră se sbate de-apururea între antinomii. Constiinta modernă a afirmat-o prin Kant; antinomiile lui sunt desigur nefericite; dar simtul lui pentru caracterul antinomic al ratiunii e de o precizie si o tărie clasică.

Ziarul "CUVÂNTUL", 1937

Una din cele mai mari primejdii care amenintă ortodoxia românească - si cu ea însăsi asezarea spirituală a poporului nostru in structura lui intimă - este nevoia de „înnoire" pe care o simt din ce in ce mai stăruitor anumite cercuri teologice dela noi. Dacă această nevoe s'ar face simtită numai în unele personagii ridicule, scăpate în bălăriile teologiei rumânesti si cari s'ar simti desonorate, dacă nu ar fi în stare să valorifice pe Fouillee sau chiar pe Ernst Haeckel pentru învătătura dumnezeiasca, chestiunea nu ar fi tocmai asa de gravă. Se întâmplă însă că o problemă a "înnoirii" există realmente în orice viată religioasă.

Ziarul "CUVÂNTUL", 1926

Cu ce mândră sigurantă protestă mai ieri poetul Nanu, în numele celor fosti la „Cuibul-cu-Barză"1), împotriva lui credo, quia absurdum 2) !... Il simti cât de îndurerat dispretueste pe toti cei cari nu posedă "regulele elementare ale logcii" - sau nu fac uz de ele. Si îti închipui cât de jos, pe scara pierzării, stau în ochii lui sufletele noastre pustiite de absurditătile ortodoxiei!

Să ne fie soarta chiar asa de grozavă? Mă gândesc adesea că inventivitatea mintii omenesti nu e fără margini; prea se repetă situatiile pas cu pas si prea aceleasi vorbe se aruncă în cumpăna discutiei. Stiti cum scria pe vremuri Eunomius către Grigore cel Mare3)? "Voi cuteza a gândi imposibilul."

Ziarul "CUVÂNTUL", Martie 1937

De o bucată de vreme - dela câtiva ani după războiu - se obisnueste in anumite cercuri a se vorbi cu un fel de desconsiderare despre misticism. Mai interesant decât a protesta împotriva acestei atitudini este a preciza ce însemnează ea efectiv; dat fiind că după o bănuială a noastră, repetat verificată, de cele mai multe ori vorbesc despre misticism oameni cărora le scapă sensul acestui cuvănt.

Sunt oameni, culturi si civilizatii care cred că realitatea aceasta sensibilă, in care trăim noi si care constitue experienta noastră imediată, nu epuizează existenta; ca mai mult, există oarecum două lumi, dintre care una tangibilă, vizibilă - de aci - si alta intangibilă, invizibilă - de dincolo - principiu oarecum si ratiune de a fi a celei de aci.