"Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Christos, si am mers fericit la moarte pentru El!" (Ion Mota - din testamentul catre parintii sai)

In toamna anului 2004 a fost ridicata lânga Catedrala din Orastie, o troita închinata memoriei martirilor Ion Mota si Vasile Marin. Si totusi, aflam cu mare îndurerare ca, la numai o saptamâna dupa dezvelirea troitei, fara nici o justificare, în chip reprobabil, Primaria orasului Orastie a decis stergerea numelor celor doi, acoperindu-le cu o bucata de lemn. Un act de impietate si sacrilegiu cu puternice canotatii atee comuniste.

Editura Miscarii Legionare, Bucuresti, 2007, 275 pag.

Marturisesc, poate ca foarte multi altii, ca acest volum îl asteptam înca dela începutul evocarilor cuprinse în ampla lucrare "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc". Cele patru volume care preced aceasta ultima scriere, o întreaga epopeie a luptei anticomuniste din munti prin care grupul carpatin fagarasan s'a distins, ne conduc totusi - sine qua non - la primele elemente ale educatiei pe care acesti luptatori înversunati au împlinit-o în chip eroic, a starii de spirit prin care a excelat o întreaga generatie.
Spun ca asteptam aceste marturii, întrucât definirea educatiei ar fi fost, poate, înteleasa dela fond. Si nu mai putin, exemplificarea logica a acesteia.

Editura "Sânziana", Bucuresti, 2007

Prin ultima editie a volumului de amintiri revizuit si întregit al domnului Ilie Tudor intitulat atât de sugestiv "Un an lânga Capitan" aparut de curând la Ed. "Sânziana" din Bucuresti, suntem la raspasul unor destainuri personale înregistrate în amanunt, cu semnificatii deosebite pentru cei interesati de cunoasterea istoriei si vietii noastre legionare. Avem, prin urmare, ciclul unor marturii de valoare incontestabila ce privesc multe din personajele de frunte ale Legiunii, pornind dela Capitan ("carismaticul trimis de Dumnezeu să trezească din amorțeală neamul românesc târât în prăpastie de marii și mulții lui dușmani"), si pâna la Comandantii si simplii legionari în preajma carora Dl. Ilie Tudor, "Copil al Legiunii", s'a aflat.

Poetul Radu Gyr este prin chintesentă poetul pătimirii legionare si prin excelentă poetul crezurilor verzi. Un adevărat martir pentru apartenenta sa legionară, Radu Gyr a pătimit peste 20 de ani în temnitele dictaturilor de tot felul: carlistă, antonesciană si comunistă, fără de a putea fi învins.

Unul din numele cele mai cunoscute ale generatiei dintre cele două razboaie, autorul nemuritoarelor versuri din cântecele legionare, a baladelor din timpul războiului si apoi, poetul spatiului concentrationar în care sentimentul protestatar, dorinta de trezire a unui neam ne este înfătisată într'un optimism cu adevărat mesianic, astăzi, la aniversarea a 100 de ani dela nastere si 30 de ani dela trecerea sa în vesnicie, ne-am fi asteptat la o repunere pe piedestalul care i se cuvine în literatura română.

In cadrul ultimelor evenimente din acest an legate de comemorarea "Centenarului Radu Gyr" se înscrie si noua lansare1) muzicală a "Proiectului Gyr" dela Paris condus de Simona Niculescu-Creangă, cu titlul "Sângele Temnitei".

"Proiectul Gyr" nu este un grup muzical nou, ci are la activ (sub vechiul nume "Patria Rediviva") albumul de "Cântece Nationale" apărut în anul 2003, album care a constituit (după 1989) primul pas în reactualizarea, armonizarea si interpretarea vechilor cântece legionare. Stau ca o mărturie grăitoare de interpretare "Cântecul legionarilor căzuti" sau "Imnul Legiunii", pentru a aminti numai două din cele treisprezece cântece de valoare apărute în albumul amintit.