Mișcarea Legionară / Legiunea "Arhanghelul Mihail"

Bine ati venit Mișcarea Legionară
Tuesday, December 12 2017 @ 10:39 AM MST

Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

LA CHIȘINĂU A FOST INAUGURAT MONUMENTUL IN MEMORIA VICTIMELOR DEPORTĂRILOR STALINISTE

Astăzi, 23 august, a avut loc inaugurarea Monumentului în memoria victimelor deportărilor staliniste. Acesta este amplasat în scuarul Gării Feroviare din Chișinău și a fost realizat de sculptorul Iurie Platon. Sculptura în bronz are 3 metri înălțime, 12 metri lungime și cântărește circa 15 tone.

Lucrările de turnare în bronz a monumentului s-au realizat pe etape, la Minsk, Republica Belarus și au durat circa 6 luni, informează UNIMEDIA.

"Asa a fost să fie ca acest proiect să fie nu doar un proiect al Primăriei, ci si un proiect de familie. 23 august 1939 a fost o zi neagră în istoria omenirii si a Basarabiei. Astăzi scriem o pagină albă în istoria noastră. Este o zi albă în orasul nostru si o facem pentru un viitor alb în orasul nostru", a declarat edilul Capitalei, Dorin Chirtoacă.

La eveniment a participat compozitorul Eugen Doga, politicianul Eugen Tomac, scriitorul Nicolae Dabija, cântăretul Cristi Aldea-Teodorovici si liberalul Mihai Ghimpu.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

"Ca să nu calc pe urmele părinților, spre Siberia, m-am refugiat spre Sibiu"

Pe strada George Coșbuc din Sibiu, situată în zona istorică a orașului, locuiește doctorul Vasile Hodorogea. În 1944, când armata sovietică revenea pe teritoriul Basarabiei, bătrânul, care atunci avea doar 16 ani, s-a refugiat în România, ca să nu le calce pe urme părinților săi, care, în acea perioadă, fuseseră condamnați și deportați în lagărele din Siberia. La cei 84 de ani ai săi, cu lacrimi în ochi și privirea îndreptată spre cer, cu amintiri din cel de-al Doilea Război Mondial și plin de speranțe, bătrânul se arată convins că nu vor mai trece multe generații până când neamul românesc va forma o singură familie. "Basarabia e cu un picior amputat. Asta o dezechilibrează momentan. Dar să nu uităm că suntem același neam, vorbim aceeași limbă, avem aceleași tradiții, avem... și vom avea Unirea cu Patria-Mamă".

Vasile Hodorogea, fiu al Basarabiei (așa se prezintă d-lui - n.r.), s-a născut la 25 iunie 1928, în satul Slobozia-Hodorogea, comuna Biești, plasa Chiperceni, județul Orhei. Din 1944, a locuit în mai multe orașe din România, ca, într-un final, să se stabilească la Sibiu, la 600 km distanță de localitatea în care s-a născut.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

"BASARABIEI" de M. I. Cosma

Zână din pridvorul țării,
Maramă lungă de safire
Din caeru-albăstrui al zării
Din spuma stelelor sării,
Țesut-a Domnul în urzire
De îngerești războaie de-aur
Să mi te'nfășure - tezaur -
In Prut și Nistrul românesc
Cu mătăsosul sfor șerpesc.

Zână din pridvorul țării,
Au adăstat pe hături luna
Și soarele 'n drumeagul zării
Și ți-au turnat pe trup o iie
Cu holde de-aur și de vie
Cu-arnici de floare roz-albie
Cum numai Dacele în codru
Fugite 'n vremuri fără modru
Țeseau din suflete deschise
Pentru voinici plecați în vise
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Complexul de la Pruteni - în memoria celor 101 victime ale regimului sovietic din sat de Natalia Moraru

Miercuri, 21 noiembrie, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când localitatea Pruteni, raionul Fălești, serbează hramul satului, a fost inaugurat primul complex memorial al victimelor deportărilor regimului totalitar comunist.
Ideea edificării acestui complex memorial aparține directorului postului de radio "Vocea Basarabiei", Veaceslav țâbuleac, proiectul fiind susținut de mai multe persoane născute la Pruteni, printre care Iurie Apostol, Ghenadie Morozan, Veaceslav Juraveli, Vasile Țâbuleac, Sergiu Petrovschi, soții Vladimir și Marina Petrovschi, Anatol Grosu, dar și de un mare număr de persoane din alte localități ale republicii.
Evenimentul, care a adunat în centrul satului atât localnicii, cât și oaspeți din satele vecine și din Chișinău, a început cu un parastas oficiat de un sobor de preoți în frunte cu părintele Alexandru de la biserica din Pruteni.
Prezent la eveniment, Mihai Șleahtițchi, consilier al președintelui Nicolae Timofti, a rostit un mesaj din partea președintelui, în care șeful statului apreciază înalt acest gest de cinstire a memoriei prutenenilor care, în anii 1940-1952, au fost supuși represiunilor politice și deportărilor, precum și a celor care au decedat în timpul foametei din 1946-1947.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Pruteni - Kurgan: suferința continuă de Tatiana Dercaci

Au fost ridicați din propria casă, împreună cu familia, și duși la mii de kilometri depărtare, în Siberia. Nu le-a fost dată nicio explicație. Li se spunea doar că - așa trebuie. Această soartă au avut-o zeci de mii de basarabeni, deportați în Siberia pentru că făceau parte din familii de intelectuali sau din familii de gospodari.
Avea doar 13 ani atunci când a devenit victimă a deportărilor. Olimpia Bucliș, născută în 1936, originară din Pruteni, raionul Fălești, își amintește cu durere în suflet prin ce a fost nevoită să treacă acum 64 de ani.

A plâns pe pragul casei de dor de tata

"Au venit la ora trei noaptea și ne-au spus că suntem arestați. Ne-au permis să luăm ceva lucruri și produse și să ne pregătim de plecare", așa își deapănă amintirile Olimpia Bucliș. Fiind copil, s-a așezat pe pragul casei parintești și a început să plângă, cerând să-și vadă tatăl, care, în acel moment blestemat, era la Sculeni, unde câștiga o bucată de pâine pentru familie. A fost luată pe sus din curtea casei părintești de un consătean, care i-a ordonat ei, mamei și fratelui său să iasă afară din ogradă, după ce au închis porțile în urma lor, lăsând impresia că acea casă nu le-ar mai aparține. "Mama plângea", continuă cu lacrimi în ochi Olimpia Bucliș. Li se ordonase să ia cu ei hârlețe și lopeți, după care, într-o trăsură, au mers până la Albineț, unde au fost urcați în mașini și transportați la gara din Fălești. Vestea despre deportarea familiei sale a ajuns și la tatăl Olimpiei, care a venit la gară, neputând să-și lase singuri copiii și soția. Peronul gării arăta ca o scenă de groază. Toți plângeau, cerând să se întoarcă acasă.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Arhivele comunismului: Basarabenii au fost înfometați, la ordinul partidului de Mihai Tașcă

O hotărâre inedită arată că foametea din 1946-1947, care a secerat peste 200.000 de suflete, a fost organizată de autoritățile comuniste. La 30 septembrie 1946, Consiliul de Miniștri al RSSM și Biroul CC al Partidului Comunist din RSSM au pus la cale una dintre cele mai mari crime contra moldovenilor. Actul secret ce demonstrează culpa nemijlocită a ștabilor bolșevici a lipsit până acum din circuitul științific și juridic. Foametea de acum 65 de ani a fost o măsură de "reeducare" și colectivizare forțată a țăranilor. În ultimii 20 de ani s-a scris mult despre foametea din RSSM din anii 1946-1947, care a ucis circa 200.000 de basarabeni. Nu e o noutate că, în pofida secetei, dezastrul putea fi evitat, dacă oamenii ar fi fost scutiți de așa-numita "postavka" - norma obligatorie de cereale livrată la stat și dacă nu era exportată recolta din anii precedenți, ci era folosită pentru acoperirea necesarului de consum. S-a demonstrat deja că URSS a recoltat în acei ani un surplus de grâne și chiar a exportat.

INSTAURAREA DICTATURII ÎN AGRICULTURĂ
Apropierea sovieticilor de hotarele Basarabiei în primăvara anului 1944 a însemnat și reluarea măsurilor de instaurare a dictaturii în agricultură. Iată doar câteva exemple. Încă la 7 august 1944 (operația Iași-Chișinău avea să înceapă la 23 august) gospodăriile individuale țărănești situate la o distanță de până la 18 kilometri de linia frontului au fost supuse obligativității de a preda cereale la stat.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

CUM A FOST RĂPITĂ MOLDOVA DINTRE PRUT SI NISTRU (BASARABIA) IN ANUL 1812? de Eugen St. Holban

Eugen St. Holban: "Prin veacurile învolburate ale Moldovei dintre Prut si Nistru", Ed. Căpriana, Paris, 1991

- 8.III. 1790. Ecaterina a II-a, a reactualizat planul constituirii statului independent, Dacia, sub domnia marelui duce Constantin sau a lui Potemkin. Planul a fost comunicat Prusiei si Angliei, ca o conditie pentru pacea cu Turcii.
- 28.X. (ll. XI).1806. Urmare înlocuirii, de către Poartă, a domnitorilor Valahiei si Moldovei, generalul Michelson, comandantul trupelor rusesti de la frontiera Nistrului, primeste ordinul de a trece Nistrul si de a ocupa Principatele. (Intrarea trupelor rusesti si începerea unui nou război ruso-turc, "urmare înlocuirii domnitorilor", nu a fost decît un pretext).
- 12.XII. 1806. Odată cu începerea războiului ruso-turc, tarul Rusiei, declară în manifestul dat celor două principate, Moldova si Valahia, că "le va păzi de toate relele care amenintă pamîntul lor...".
- 13. XII. 1806. Ambasadorul rus la Poarta, află cu surprindere, despre actiunile militare ale tării sale. Intr'o notă adresată Portii se desprinde totala lui confuzie. (Faptul dovedeste cît de arbitrară a fost, decizia luată de rusi).
- 5.1. 1807. Poarta publică un manifest de război, prin care aruncă asupra Rusiei răspunderea sîngelui care va fi vărsat si a "nenorocirilor care vor apăsa umanitatea". Astfel incepe războiul, care se va termina prin anexarea Moldovei dintre Prut si Nistru, la Imperiul rus.
- 21.VI. (7.VII). 1807. Se încheie întelegerea dintre Rusia si Franta, la Tilsit. Rusii acceptă medierea Frantei, în conflictul ruso-turc si se obligă să-si retraga trupele din Valahia si Moldova. Părea că Rusia avea intentia să pună in aplicare prevederile intelegerii, apoi însă, va tergiversa retragerea in ideea de a acapara teritoriile celor două Principate românesti.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Am înfruntat SIS-ul în patru procese

Un interviu cu Mihai Tașcă, doctor în drept, cercetător științific superior în cadrul Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM, secretar al Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

- Dle Mihai Tașcă, de ce vă pasionează dosarele secrete?
- Sunt pasionat de arhive în general, de informația încă nedescoperită, de fapte noi. Relativ la ceea ce numiți "dosare secrete", trebuie să precizez că dosarele, odată ajunse pe masa cercetătorului, nu mai sunt secrete. Ele deja au fost desecretizate. Or, există Legea cu privire la secretul de stat și nici un cercetător nu își dorește să intre în conflict cu legea. Cercetătorii, de obicei, nu au acces la secretul de stat. Poate în alte domenii, fizică bunăoară, li se acordă accesul la secretul de stat, în domeniul istoriei nu am auzit asemenea cazuri. Totodată, trebuie disociat secretul de stat de crimele comunismului comise împotriva oamenilor pașnici. Legea prevedea că asemenea fapte nu cad sub incidența secretului de stat. Alta e că funcționarul nostru, de toate nivelurile, îndeosebi în cei opt ani de guvernare comunistă, pentru a nu-mi furniza informația solicitată deseori îmi spuneau că este o informație secretă.
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Tratatul "moșit" de Teodor Baconschi și Vladimir Filat

P R O T E S T
Pornind de la faptul că, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, la 1940 Moscova n-a acaparat un teritoriu numit Republica Moldova, ci una din cele zece provincii românesti, numită Basarabia, protestăm și condamnăm cu tărie antinaționalul tratat privind nefireasca și impusa frontieră dintre România și aberanta Republică Moldova, tratat "moșit" cu naivitate, de Teodor Baconschi și Vladimir Filat!
Românii de pe cele 2 maluri ale Prutului, dezbinați cu forta armată de Stalin, sunt datori să redevină ceea ce au fost: o natiune demnă de numele ce-l poartă, cu capitala la Bucuresti.
Actul Final de la Helsinki din 1975 privind pretinsa inviolabilitate a granițelor de după cel de-al doilea război mondial, ni s-ar putea replica!...
Să fim serioși! Unde este fosta Uniune Sovietică? Unde este fosta Republică Germană zis Democrată? Unde este Jugoslavia lui Tito?...
Trimite stirea unui prieten Vezi Versiunea pentru Imprimanta

Alina Radu: Du-te'n... referendum

Pe durata celor trei zile post-referendum am avut (ne)plăcerea să ascult mai multe trimiteri rostite de niște trimiși. Mi-am dat seama că trimițătorii există, că s-au încurajat subit și că trebuie, în baza normelor democrației moderne, să fie ascultați. Ascultați în sensul de a fi auziți, pentru că ascultați în sensul de a le îndeplini trimiterea ar fi cam imposibil, ilegal sau criminal.
- Alo, redacția? Eu nu citesc gazeta asta, cum se numește, stați oleacă să mă uit aicea, ziarul ista, de Gardă. Dar am așa o întrebare: dacă vă scriu o scrisoare, o să mi-o publicați?

- Nu știu despre ce e scrisoarea Dvs, poate găsiți un ziar să-l răsfoiți, să vedeți despre ce scriem în general, și atunci veți decide.

- Nu vreau să citesc, eu vreau să scrieți că Alianța e o huntă, așa să scrieți, și că am niște cunoscuți care vor să-i gâtuie pe toți, și noi suntem 70 procente.

Acest dialog a avut loc ieri pe la amiază la telefonul redacției. Discutând mai mult cu femeia, mi-a spus că are încredere, de fapt, în ziarul Comunistul și în principiile promovate de acest ziar. De ce a sunat totuși la ZdG? Așa, ca să își manifeste triumful, bucuria că Alianța s-a făcut de cacao.