Omul trăește uneori fără să-și dea seama. In lucrul acesta nu ar sta nimic rău, dacă viata lui s'ar desfășura în chip firesc nu­mai spre bine. Omul de azi este o fiintă potrivnică, întoarsă; în acest caz e rău că trăește fără să-și dea seama.

Viata e luptă și îndemn; ea poate fi povară sau bucurie, după cum e ură sau dragoste, moarte sau creatie. Din aceste virtuali­tăti, din libertate se desprinde sen­sul tragic al activitătii noastre. Omul este o fiintă tragică, inte­riorizată; el trebue să lupte, să-și facă datoria, să-și împlinească le­gea lui de om, să trăiască de­ plin, cu voluptate. Necunoscutele vietii sale nu trebue să-l degrade­ze ci dimpotrivă să-l înalte, nu trebue să-l deprime ci să-l întă­rească. Necunoscutele destinului său îl fac o făptură tragică. Tra­gedia, drama lăuntrică nu trebue să fie însă isvor de amărăciune și moarte ci isvor de bucurie și crea­tie. Viata este libertate, e joc ascuns de forme și întelesuri, este creatie. Viata e cursa în care cad cei în­tunecati. Viata este întrecere în joc și frumusete pentru cei buni. Omul trebue să-și filtreze zările. Omul, omul adevărat, trăește în duh luminat, adică în adâncime, în sâmbure viu, trăește intens în ritmul cosmic, în dragoste și în­demn.

Se stie ca marele conducator al legionarilor Români a fost Corneliu Zelea Codreanu, un mare patriot si un mare moldovean. Adaug aici un citat minunat despre capitala Moldovei din timpul studentiei sale, extras din cartea sa "Pentru Legionari":

"Cu mare evlavie ma apropiam de Iasiul pe care nu era roman sa nu-l iubeasca, sa nu-l înteleaga sau macar sa nu doreasca a-l vedea. Multe orase din Moldova au cate o farama de glorie. Nu putem pronunta numele: Hotin, Barlad, Vaslui, Tighina, Cetatea Alba, Soroca, fara ca sa nu ne simtim sufletul rascolit.

Deasupra tuturor însa se ridica Suceava si Iasiul. Suceava - cetatea lui Stefan cel Mare, Iasiul - orasul lui Cuza Voda. Orasul unirii de la 1859, care prin infiintarea Universitatii, devine orasul tineretii si a celor mai curate aspiratii ale ei. In Iasi au trait: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu, Ion Creanga, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Simion Barnutiu, Vasile Conta, N. Iorga, Ion Gavanescul. Aici lumineaza ca un far, la catedra de Economie Politica, marea personalitate a profesorului Cuza. Universitatea devine o scoala a nationalismului; Iasiul, orasul marilor avanturi romanesti, al înaltimilor, al idealurilor, al aspiratiunilor noastre nationale.

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. Mai jos, un interesant articol scris dupa plecarea sa in Thailanda:

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e ușor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc?
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

"Înduiosat de scrisoarea unui învătător din Bistra, de lângă Câmpeni, m'am suit în tren să merg la fata locului. Să văd si eu ce e acolo. Purtat de un tren mic, urcam cu inima strânsă pe văile glorioase ale Muntilor Apuseni, pe unde jucase moartea în zeci de lupte si pe unde umblă duhurile lui Horia si Iancu. Într'o gară mă apropii de un tăran. Un mot. Pe hainele lui erau cel putin 20 de petice cusute. Expresie a unei sărăcii neasemuite. Avea de vânzare cercuri de lemn pentru vase, făcute de el. Le vindea pentru un pret de nimic. Cu ochii afundati în cap si cu obrajii supti. O figură blajină. Privirea îi era sfioasă si nefixată de vreun gând. Pentru cine cunoaste, citeste în acesti ochi durerea si descoperă pe omul flămând. Omul chinuit de foame. În acesti ochi blajini care inspirau milă, nu era nici o preocupare. Nici un interes pentru viată.
- Cum o duceti pe aici? îl întreb eu.
- Bine! Bine, multumesc.
- Dar se face porumb, cartofi?
- Da, se face.
- Aveti de toate, hrană...?
- Da, avem... avem...
- Va să zică, n'o duceti rău?
- Nu!... Nu!...
M'a măsurat de câteva ori cu ochii, s'a arătat foarte putin dispus la vorbă, căci cine stie pe ce meleaguri de deznădejde îi zbura mintea si în nobletea mostenită a rasei, nu voia să se plângă în fata unui om străin." (C. Codreanu - Ptr. Legionari)

Cinci ani mai devreme, acesti Moti saraci, coplesiti de atâtea nevoi, răspundeau si ei tinerilor nationalisti închisi, cum arată si o notă apăruta în presa vremii de atunci:

"Și-a plecat moțul la țeară /Cu cercuri și cu ciubeară / Și cu tocuri de rășină / În țeară după slănină... / Hai, hai și iar hai, hai murgule hai... / Munții noștri aur poartă, / Noi cerșim din poartă-n poartă..."

CEVA DIN ISTORIA ISTORIEI
Istoria istoriei este starea de subistorie în care a trăit și s-a dezvoltat România până târziu în prima jumătate a secolului XX, ca în loc de evoluție era o involuție. În anul 1920-1921 aveam șase ani și îmi amintesc foarte bine viața din satul meu, Ceica. De fapt Ceica era o comună cu o oarecare importanță, pentru că era centru de plasă, reședință administrativă a aproape șaizeci de sate și comune mai mici, inclusiv cătunele. Autoritățile locale, în majoritate, erau conduse de funcționarii proveniți de la administrația maghiară, mare parte necunoscând limba română. Judecători, învțători, avocați, notari, pretori, preceptori, medici vorbeau limba maghiară, adică limba lor maternă. Ei nu au fost înlocuiți și au continuat să reprezinte instituțiile respective până la pensionare. Pentru a se înțelege cu populația românească, au fost încadrați cu slujbași români până când, treptat, s-a intrat în normal. Excepție au făcut totuși învățământul și serviciile de ordine care, în mod firesc, se impunea să fie pur românești.

Urmasii plaiesilor nemteni au omagiat eroii vanatori de munte. La initiativa filialei Neamt a Partidului "Pentru Patrie", delegati din organizatiile Bucuresti, Bacau, Suceava si Targu Neamt , au participat in ziua de 3 noiembrie 2009 la comemorarea eroilor neamului cazuti in lupta pentru apararea tarii in cele doua razboaie mondiale.
Evenimentul se desfasoara anual, de Ziua Vanatorilor de Munte, in cadrul unor festivitati la nivelul orasului Targu Neamt. Semnificatia monumentul-mausoleu al vanatorilor de munte de la Targu Neamt, consta in faptul ca, aici, in iarna anului 1916 si primavara anului 1917, pe povarnisurile Culmii Plesului, s-au instruit primii vanatori de munte, multi dintre ostasii acestui batalion fiind localnici. În zorii zilei de 27 iunie 1917, primul batalion de vânători de munte sub comanda maiorului Virgil Bădulescu a intrat în luptă, surprinzând și îngrozind dușmanul cu victoriile sale.

Casa-muzeu din comuna Straja, judetul Suceava, a fost inaugurata oficial duminica, 25 Octombrie 2009, in cadrul manifestarilor prilejuite de sarbatoarea intalnirii fiilor comunei, eveniment organizat de primaria din localitate. Casa a fost realizata de consilierul local Dorin Patraucean, fiind o replica a casei datind din 1760, si care in 1960 a fost adusa la Muzeul Satului din Bucuresti de etnologul Focsa. De altfel, replica realizata de Dorin Patraucean se afla foarte aproape de amplasamentul originalului ridicat in 1960.

Casa reflecta stilul caracteristic locuintelor vechilor razesi din aceasta zona, fiind construita prin tehnici exclusiv traditionale, specifice mesterilor locului. Ea adaposteste o impresionanta colectie de vechi obiecte, incepand de la cele de uz casnic, continuind cu port traditional, si pana la icoane, documente vechi, arme de vanatoare sau de aparare, multe din ele avind o vechime de peste un secol.

Comunicat de presa

Manifestarea, organizata de filiala bucuresteana a Federatiei Romane a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti, prin grija d-lor Gheorghe Jijie - secretarul Federatiei si a d-lui Stelian Niculescu, presedintele filialei locale, a constat intr-un pelerinaj la fostul penitenciar Jilava.
Cateva zeci de persoane, atat fosti detinuti politici, cat si tineri, provenind din familiile lor sau simpli adepti, au descins in aceasta dimineata, cu un autocar, la poarta inchisorii Jilava de langa Bucuresti.
Participantii au vizitat, prin bunavointa conducerii penitenciarului, reduitul sau Fortul nr. 13 - astazi dezafectat - unde in perioada dintre 1945 si 1964 au fost incarcerati sute de mii de oponenti ai regimului comunist, o mare parte a lor decedind din cauza conditiilor de exterminare.
Au fost vizitate celularele, in care se pot vedea conditiile inumane de locuire, paturile supraetajate, lanturile grele cu catuse nituite, cu care erau imobilizati detinutii, precum si tinetele ori anumite instrumente de tortura.

Hello,
I regret I do not speak Romanian. I am a graduate of Mankato State College, now called Minnesota State University, Mankato. I was searching the internet for information about Vasile Posteuca who was a professor there. I found a biography at pages.prodigy.net written by Nicolae Nita. I speak Spanish and French and as I perused the article I saw at the end that it said that Dr. Posteuca taught at Mankato State in Mankato, Minneapolis. That is an error. Both the cities of Mankato and Minneapolis are in the state of Minnesota.

Sincerely,
Jane Gauker
Mankato State College, B.S., 1975
University of Minnesota, M.A., 1992

Pentru cei care îndrăgesc natura, vă invit să vizitați pagina de mai jos:
miscarea.net