Gen. GHEORGHE (ZIZI) CANTACUZINO - „GRĂNICERUL“
S'a născut în anul 1869 la Paris. Descendent
al familiei Cantacuzinilor, ramura Serban Vodă. Până în 1881 studiază la Fontenay-aux-Roses,
Paris si la Liceul St. Georges. Din
1883 urmează Scoala Militară din Craiova si Scoala de Infanterie din Bucuresti.
A fost aghiotant la regelui Carol I. În 1910 maior si sef de cabinet al ministrului
de război Niculae Filipescu.
Participă la războiul balcanic (1913) în Bulgaria si în primul
război mondial, în care conduce trupele de grăniceri în operatiile militare
de pe crestele Carpatilor. Decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1917 a comandat
brigada de grăniceri de la Tg. Ocna cu care a mers apoi la Iasi să lupte contra
bolsevicilor rusi. După pacea de la Bucuresti demisionează si este înaintat
general în rezervă în anul 1918.
S'a atasat de miscarea studentească din faza construirii
Căminului Studentesc de la Râpa Galbenă - Iasi.
A dezamorsat multe masinatii care se pregăteau la Palat împotriva
lui Corneliu Codreanu.
Organizează Partidul Totul Pentru Tară, fixându-i linia de politică
externă (prin crearea unei Ligi Anticomuniste Europene având ca nucleu Franta,
Germania, Italia si România) si stabilindu-i structura teritorială.
În anul 1934 este judecat si achitat în procesul Gărzii de
Fier. Membru al Senatului Legionar. A condus echipa legionară plecată la 24 noiembrie
1936 să lupte în Spania contra comunismului.
S'a stins din viată în Octombrie 1937, în vârstă de 67 de ani.
A fost petrecut pe ultimul drum de o imensă multime bucuresteană si de
coloane
de legionari.
A scris:
Organizarea ostirii, 1923
Un caz de arivism feroce, 1924
Codul de Onoare (lucrare rămasă în manuscris)
La înmormântarea Gen. Gheorghe Cantacuzino-Grãnicerul