Curpinsul

 

1. Actul de la 23 August 1944, comentat de Traian Golea

2. Actul de la 23 August povestit de Regele Mihai

3. "Pentru ce am pierdut razboiul din Rasarit", de Horia Sima

4. "Politica aistorica", de Pamfil Seicaru

5. "Actul de la 23 August", de C. W. Forester

"Capul plecat sabia nu-l taie".

* * *

 

"Doua principii ne-au Indrumat pe noi, autorii Actului de la 23 August 1944. Ambele principii confirma constatarea lui Grigore Ureche, ca "Tara noastra se afla In calea tuturor rautatilor", si pecea a lui Miron Costin, ca " nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub carma vremii."

Regele Mihai

 

"Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole."

C. W. Forester

 

"Le vine greu Romanilor... sa admita ca trecutul lor a fost In Intregime manipulat de "iubitii" lor conducatori si de catre istoricii lor, care au glorificat capii castei oligarhice si monarhia, si au ignorat, ori mai degraba i-au calomniat pe legionari, cei care au luptat pentru integrarea poporului roman In contemporaneitate si democratie."

C. W. Forester

 

"In momente hotarItoare pentru existenta unei natiuni, o clasa politica, chiar si un singur om politic de mare curaj, capabil sa Infrunte vitregia Imprejurarilor, poate Inclina cumpana destinului."

Pamfil Seicaru

 

"23 August 1944 Inseamna In primul rand o atmosfera de defetism si lasitate, o stare de spirit confuza, un gand perfid si odios...., O dezertare In masa a paturei conducatoare sub imperiul panicei."

Horia Sima

 

Critici:

 

1. Horia Sima,

2. Pamfil Seicaru,

3. C. W. Forester

 

In ultimii ani, Regelui Mihai i-au fost solicitate dese interviuri In legatura cu unicul act important al vietii sale ca Rege: " Actul de la 23 August 1944 ". Cum acest eveniment este cu adevarat impor-tant In viata Statului si a Natiunii romane, este destul de des desbatut fie de ziaristi, fie de istorici, cu atat mai mult cu cat autorii sai Il prezinta drept un act salvator pentru neamul romanesc, In timp ce criticii Il considera drept un act infam de tradare nationala.

Reproducem In aceasta carte expunerera Regelui Mihai ca autor principal al acestui act, facute ziarului "Romania Libera" pe Internet, 26 August 2000, sub titlul "23 August 1944, povestit de M.S. Regele Mihai I", confruntat cu alte trei studii si articole pe aceeasi tema, apartinand:

1. Dlui Horia Sima, fost Comandant al Miscarii Legionare, text publicat In brosura "Pentru ce am pierdut razboiul din Rasarit si am cazut In robia comunista ", aparuta In Biblioteca Documentara "Generatia Noua", Madrid, 1973.

2. Dlui Pamfil Seicaru, fostul proprietar si director al ziarului "Curentul", cel care pe toata durata razboiului Impotriva Uniunii Sovietice, zi de zi a publicat articole prin care cultiva In sufletele romanilor, ostasi sau la vatra, sentimentul de demnitate nationala, de eroism si de rezistenta morala si fizica In grelele Incercari din timpul razboiului. Ajuns si el In exil, la Implinirea a zece ani de la "Va ordon sa treceti Prutul", al Generalului Ion Antonescu, a publicat o brosura cu doua subiecte: primul, "Constructii pe nisip, si al doilea " Politica aistorica " , care se ocupa de "Actul de la 23 August 1944".

3. Si un ultim articol, al dlui C.W. Forester, analist politic american, text Imprumutat din cartea "Fenomenul legionar", capitolul"Actul de la 23 August", pag. 69-74, carte aparuta In editura "Romanian Historical Studies, Florida, USA, 1993.

Inainte Insa de a trece la confruntarea pozitiilor prin aceste articole, dorim sa semnalam contrazicerile, mistificarile si neadevarurile gasite In expunerea Regelui. El spune:

"Maresalul Antonescu stia de Intrunirile noastre si de emisarii nostri la Cairo. Lui Hitler avea sa-i spuna la Inceputul lui August 1944 privitor la complotarile noastre,.... ca ele erau doar "copilarii". S'a aflat mai tarziu ca si el, Maresalul, Incercase prin Stockholm sa Incheie un armistitiu, dar ca cele obtinute de el erau mai putin avantajoase decat cele discutate de noi la Cairo. Cum ne lasa pe noi In pace, desi la conciliabulele noastre luau acum parte si ofiteri de Inalta raspundere In armata noastra, speram cu totii ca el, Maresalul, cel care ne adusese pe marginea prapastiei, va accepta sa renunte la alianta cu Hitler si sa salveze astfel Romania de macel si distrugere totala.

"Impreuna cu reprezentantii partidelor noastre politice am luat hotarIrea de a-l chema pe Maresal In audienta In dupa-amiaza zilei de 26 August Impreuna cu Ministrul de Externe, Mihai Antonescu, pentru a-i face sa Inteleaga nevoia unui armistitiu imediat.

"Credeam cu totii ca, .... Maresalul, a carui cinste nimeni nu o putea nega, avea sa ceara armistitiu.

"In cursul serii de 22 August mi-a telefonat Grigore Niculescu-Buzesti, Impreuna cu Mocsony Styrcea, secretaraul meu particular, si cu Mircea Ioanitiu, fostul meu coleg de scoala........ ca Maresalul a hotarIt sa se Intoarca pe front pe data de 24 August si nu se stie cand va reveni In Capitala, deci Maresalul nu va fi In Capitala In 26 August. .......

"Neputand sa iau contact cu sefii partidelor, am decis sa schimb data audientei si sa-mi iau raspunderea sa Indeplinesc eu singur, In absenta oamenilor politici, "Actul de la 26 August" pe datade Miercuri, 23 August, si eram convins ca Maresalul va accepta sa ceara armistitiu."

"I-am atras atentia asupra situatiei disperate de pe front si necesitatea imperativa a unui armistitiu imediat. Impotriva oricarei evidente, Antonescu a refuzat, sustinand ca Ii poate Invinge pe Sovietici In Carpati.

....... "Evident ca declaratia lui Molotov (din Aprilie 1944) ca "Uniunea Sovietica nu are intentia sa-si aproprie teritorii ale Romaniei, nici sa aduca schimbari structurilor sale sociale" nu puteau fi satisfacatoare pentru Maresal, dat fiind mentalitatea si caracterul bolsevicilor. Astfel, Maresalul refuza orice armistitiu fara asigurari cu privire la integritatea teritoriala a Romaniei.

"Maresalul a refuzat de asemenea sugestia mea ca el sa-si dea demisia, permitand astfel formarea unui guvern capabil sa negocieze un armistitiu.

"Nu ! Maresalul dorea sa-si respecte cuvantul dat lui Hitler, continuand lupta pana la sfarsit.

"Confruntat cu aceasta situatie fara iesire, m'am vazut nevoit sa dau ordinul de arestare a lui Antonescu."

Chiar daca expunerea Regelui este veridica, ca anume Maresalul nu ar fi fost In Capitala la 26 August, pentru a merge In audienta programata de Rege, audienta de care el Inca nu stia nimic, unde sa discute cu Regele si cu oamenii politici, Maniu, Bratianu, si Titel Petrescu, - cei trei oameni politici ai caror partide au obtinut In ultimele alegeri libere din Romania nu mai putin de 95% din numarul voturilor", dupa cum afirma Regele Mihai In aceeasi expunere, - problema cererii unui armistitiu, acest plan de lucru dovedeste o groaznica lipsa de maturitate In a trata o problema atat de importanta pentru Tara. Admitand ca oamenii politici erau de acord cu planul Regelui, - acela de a-i propune Maresalului Antonescu sa ceara imediat un armistitiu Rusilor, - aceasta discutie ar fi trebuitsa fie pregatita si dusa din capul locului si cu Antonescu, cel care avea Intreaga raspundere a situatiei atat politice cat mai ales militare a tarii, pentru a se putea ajunge astfel la o Intelegere a factorilor de raspundere. Dupa cum vedem Insa, dorinta Regelui a fost de la Inceput sa-l aresteze cat mai repede pe Antonescu si sa-l scoata de pe scena politica a tarii. Pentru asta Regele avea pregatita din capul locului grupa de militari care sa-l aresteze pe Maresal, si mai ales o alta grupa de " oameni siguri" care, odata Maresalul arestat, sa-l si ia In primire.

Prin acest plan Regele, fie chiar si In Intelegere cu "oamenii politici", dupa cum pretinde, si-a Incalcat In mod inadmisibil competenta si atributiile. El, ca Rege, trebuia doar sa arbitreze Intre factorii de raspundere militari si politici ai tarii, pentru a se ajunge la o hotarIre multumitoare, raspunderea capitala a unui armistitiu lasandu-o asupra oamenilor de Stat Maniu si Bratianu, si a militarilor, Anto-nescu si eventual vreo doi alti generali de seama, Intruniti Intr'un Consiliu de Coroana prezidat de el, Regele. Asta atat ca competenta a sa Intr'un regim de Monarhie constitutionala, cum deseori o subli-niaza In cursul expunerii sale, cat si pentru a nu compromite Coroana. Varsta frageda, lipsa de experienta si glasul Intelepciunii ar fi trebuit sa-l indemne sa nu-si Incalce atributiilke si sa nu-si asume responsabilitati prea mari. Aici este vorba Insa de acel pretios dar de la Dumnezeu, Intelepciunea, care i-a lipsit Regelui Mihai; zelul demonstrat In a executa singur "lovitura de Stat" prin arestarea lui Antonescu, o demonstreaza cu prisosinta. In ultima instanta, In executarea "Actului de la 23 August 1944" Regele Mihai a fost asistat doar de Generalul Sanatescu, seful Casei Militare, deci o functiune administrativa In armata, un oarecare functionar al Ministerului de Externe Insarcinat cu cifru si comunicatii, Grigore Niculescu-Buzesti, de Mircea Ioanitiu, coleg de scoala, si de Mocsony Styrcea, secretarul sau particular, cat si de un delegat al Moscovei,care s'a prezentat cu numele fals de "Ceausu".

Insasi insistenta Regelui Mihai In discutia cu Maresalul Antonescu, daca este adevarat, de a-i obtine consimtamantul pentru un armistitiu imediat, invocand situatia disperata de pe front , tradeaza zelul nestapanit si o totala lipsa a sa de maturitate In gandire si actiune. Nu-si dadea seama Regele ca un armistitiu, dupa trei ani si doua luni de razboi dus cu toata capacitatea de lupta a unei tari ca Romania, nu se poate obine " imediat", Intelegand prin "imediat", o zi, doua sau trei, pentru a-i fi putut Intruni si pe oamenii politici In tratative ? In schimb Regele, In chip conspirativ, Il invita pe Antonescu la audienta pe 23 August, zelos sa-l poata " Inhata " cat mai repede, si sa poata da ordinul armatei romane sa Inceteze imediat luptele Impotriva Rusiei Sovietice si sa Intoarca armele Impotriva Nemtilor, deschizand astfel larg portile hoardelor bolsevice pe teritoriul Romaniei. Prin felul cuma a actionat, Regele MIhai poate fi considerat drept un instrument al Uniunii Sovietice alaturi de Emil Bodnaras. A dat ordin ca Antonescu sa fie arestat si predat lui Bodnaras, oficial omul Rusilor, si a pus tara la discretia Rusilor fara nicio conditie si nimic In schimb. Punct.

In afirmatiile ce le face referitor la discutia cu Maresalul Antonescu In acea zi fatidica de 23 August 1944, Regele invoca situatia disperata de pe front, vrand sa demonstreze el, tanarul Rege lipsit de orice experienta, celui care era nemijlocitul Comandant al acestor ostiri angajate In lupte, cu autoritatea morala si profesionala la superlativ, celui care se grabea sa se Intoarca pe front tocmai pentru ca stia si era Ingrijorat de situatie. Era deci el, Maresalul, cel care cunostea situatia de pe front, si nu Regele Mihai. Neverosimilul motiv invocat, ca n'a izbutit sa-i contacteze pe oamenii politici, si pentru asta s'a hotarIt sa execute singur planul arestarii lui Antonescu e o dovada zdrobitoare a zelului sau nestapanit, a lipsei sale de maturitate si a incapacitatii sale de a Intelege si trata situatii criticede mare interes national.

Dar in executarea "Actului de la 23 August" mai dam si peste o lipsa a sa de etica si de demnitate ca Rege. In executarea acestei actiuni nefaste pentru Neam si Tara, "Actul de la 23 August 1944", la care pe langa ca n'au participat factorii politici si militari competenti, responsabili si cu autoritate, a fost implicat si un oarecare Emil Bodnaras, dezertor din propria armata, care cu ani In urma a fugit in Rusia si care, In Aprilie 1944, a fost parasutat de Soviete In tara. Aici, Impreuna cu Niculescu-Buzesti, omul de " Incredere " al Regelui Mihai si al lui Iuliu Maniu, cum tine Regele sa ne asigure, urzea tradarea de la 23 August.

Bodnaras a fost acceptat de Rege sa participe la complot mai ales ca garant ca Antonescu odata arestat, va fi si bine pazit de o garda de comunisti adusa de el din timp, pentru ca Regele Mihai et Co se temeau ca orice alta grupare de oameni din Romania Inafara de comunisti, nu prezentau garantia ca nu vor pacta cu Antonescu si nu vor intoarce foaia Impoptriva lor. Adica in executarea unui act politic si militar atat de important In viata natiunii romane, Regele et Co. nu aveau Incredere In propriul popor, In propria armata, si au fost nevoiti sa recurga la cei leali doar Moscovei, dezertorii si comunistii. Cu alte cuvinte, erau interesele Moscovei care au fost asigurate si servite In "imediat" , (vezi In articolul lui Pamfil Seicaru, declaratiile lui Reuben H. Markham, In "Rumania, under the Soviet Yoke", Meador, Boston, USA, 1949).

Mai trebue de evidentiat cu majuscule, ca In timp ce pe front soldatul roman tinea piept invaziei bolsevice si murea aparand Tara, Biserica crestina si Monarhia, In incinta Palatului Regal al Romaniei, Regele Mihai complota Impreuna cu un dezertor din propria armata arestarea Comandantului Ostirii romane angajata In razboi pe viata si moarte, ca sa poata deschide larg portile hoardelor lui Antichrist pe pamantul Patriei. Singurul care ar fi trebuit sa fi fost pe drept arestatatunci In Palat, ar fi trebuit sa fie dezertorul Emil Bodnaras, cel care, culmea tradarii, a ajuns sa comploteze Impreuna cu fostul sau Suveran In incinta Palatului Regfal Impotriva fostei sale patrii, Romania.

Regele Mihai Isi Incepe povestirea despre "Actul de la 23 August 1944" cu urmatoarea enuntare:

"Mistificarea istoriei este poate cel mai mare rau care s'a abatut asupra tarii noastre...... Chiar daca aceasta groteasca falsificare nu a dus la moartea multora dintre compatriotii nostri, ea a avut fara Indoiala ca rezultat distrugerea sufletului natiunii noastre prin amestecul ambiguu de adevaruri si minciuni," mistificare si amestec ambiguu de adevar si minciuni, pe care le Intalnim cu priso-sinta chiar In cuprinsul celor 8 pagini ale expunerii Regelui Mihai, de care ne ocupam.

O mistificare fundamentala pe care o comite Regele din capul locului este aceea cand vrea sa ne convinga ca " Actul de la 23 August 1944 " cum Il defineste el In titlul si'n cursul expunerii ce-o face pentru "Romania Libera", ar fi fost un " armistitiu ".

Chiar din capul locului el afirma ca: "Impreuna cu repre-zentantii partidelor noastre politice am luat hotarIrea de a-l chema pe Maresal In audienta In dupa-amiaza zilei de 26 August Impreuna cu Ministrul de Externe Mihai Antonescu, pentru a-l face sa Inteleaga nevoia unui armistitiu imediat."

Iar In discutia avuta cu Antonescu In ziua de 23 August 1944 Regele spune:

"Maresalul a refuzat de asenmenea sugestia mea ca el sa-si dea demisia, permitand astfel formarea unui guvern capabil sa negocieze un armistitiu ."

Incorectitudinea expunerii Regelui Mihai merge si mai departe. Chiar in fraza de sus el afirma ca "Maresalul a refuzat sa-si dea demisia.... permitand astfel formarea unui guvern capabil sanegocieze un armistitiu ."

Antonescu a fost si este acuzat de Rege ca nu vrea sa ceara armistiu imediat, pentru ca vrea sa-si respecte cuvantul dat Fghrer-ului, de a lupta pana la capat, si nu ca ar fi incapabil de a duce tratative pentru un armistitiu. Pentru ca In ce priveste problema arnmistitiului, Insusi Redgele ne spune mai sus ca: "S'a aflat mai tarziu ca si el, Maresalul, Incercase prin Stockholm sa Incheie un armistitiu."

Apoi chiar asa fiind, pentru ceea ce vroia sa faca Regele, sa-l aresteze pe Antonescu si sa ordone armatei, fara nici o conditie prealabila, sa Inceteze focul Impotriva inamicului si sa Intoarca armele Impotriva fostului aliat, Inafara de iresponsabilitate si lipsa de caracter, nu stiu ce alte Insusiri ar mai fi trebuit sa aiba respectivul. In alta parte Regele afirma ca Maresalul " ar fi obtinut conditiuni mai putin favorabile decat ale noastre la Cairo ", In tratativele sale de armistitiu la Stockholm cu Uniunea Sovietica. In realitate la Cairo misiunea romana condusa de Barbu Stirbey, nu a avut niciun contact de lucru cu vreun membru al Misiunii Aliate. C. W. Forester In cartea sa "Fenomenul Legionar", pag. 70, spune:

"Misiunea romana la Cairo, condusa de Stirbey, nu a avut nicicand relatii directe cu puterile vestice si al carei rol se reducea doar la a Inregistra hotarIrile luate de Aliati. Misiunea romana la Cairo a avut contacte numai cu delegatii Aliati pe langa guvernul yugoslav In exil."

Dar chiar si Regele Mihai Insusi o spune In alta parte, ca:

"Tot Aliatii vestici au fost aceia care ne-au declarat net ca negocierea armistitiului nu poate fi facuta cu ei, ci numai cu Uniunea Sovietica. Toti oamenii politici din Romania s'au vazut nevoiti atunci sa acepte acest imperativ, fara a avea cea mai mica iluzie In ceea ce privea intentiile reale ale comunistilor...."

Din asta rezulta fara echivoc, ca la Cairo nu au avut locdiscutii despre un armistitiu. si daca la Cairo nu au avut loc discutii despre un armistitiu, cum poate Regele afirma ca "ai nostri" au obtinut la Cairo conditii mai favorabile decat Antonescu la Stockholm ? Nu e asta mai mult decat un amestec ambiguu de minciuna si adevar, menit sa distruga sufletul natiunii?

Mai departe, dupa ce Aliatii au trimis Misiunea romana sa discute problema unui armistitiu la Moscova, Regele spune ca "Toti oamenii politici din Romania s'au vazut nevoiti atunci sa accepte acest imperativ."

I ntrebarea noasttra: Care imperativ trebuia sa-l accepte Regele si oamenii politici romani daca nu pe acela ca negocierea unui armistitiu nu putea fi facuta decat cu Rusii . Ori, singurele tratative cu Rusii In vederea unui armistiiu, pe care le stia si Regele Mihai si le-a si consemnat In aceasta expunere, le ducea Maresalul Antonescu la Stockholm. In aceasta situatie, care ar fi trebuit sa fie " unicul imperativ " ce-i ramanea de respectat Regelui Mihai si oamenilor politici romani decat acela de a respecta si asigura succesul tratativelor de armistitiu duse la Stockholm de catre Maresalul Antonescu ? Si totusi, ce face Regele cu consimtamantul, zice el, al oamenilor politici romani ? Se grabeste sa faca, " la nevoie " singur, Actul de la 23 Auguast 1944 , cand

- l-a arestat pe Maresal, si prin asta Regele

a dat o dezastruoasa lovitura de Stat Romaniei, al carei rezultat a fost ca:

- cu buna stiinta si cu o criminala iresponsabilitate a fost curmata singura sansa a Romaniei de a obtine un armistitiu onorabil cu Rusii.

- comitand o capitulare fara conditii în fata hoardelor bolsevice, care s'a dovedit a fi fost cea mai mare catastrofa pentru neamul romanesc de-alungul istoriei sale milenare. Rusii au considerat si au tratat Romania drept o tara ocupata militar, ocupatie care s'asoldat cu peste 170.000 de soldati si ofiteri luati prizonieri de razboi, cu armament cu tot, cu cca 150.000 soldati morti sau disparuti pe frontul Impotriva Germaniei, In timp ce populatia si bunurile tarii au fost expuse la absoluta discretie a hoardelor sovietice si a slugilor si cozilor lor de topor stranse In asa zisul partid comunist. Pe langa cele ce stim fiecare din proprie experienta despre dezastrul la care a fost expusa tara nostra prin comportamentul armatei sovietice, cat si a bandelor comuniste In perioada ce a urmat imediat Capitularii, ca informatii recomandam si cartea lui Henri Prost," Destin de la Roumanie ", Paris, Editions Berger-Levrault, 1954, In care autorul ne da o dare de seama a celor Intamplate atunci, cartea lui Reuben H. Markham, "Rumania under Soviet Yoke ", aparuta In Meador Publishing Company, Boston, 1949, cat si cartea subsemnatului, "Romania, dincolo e limitele rabdarii" , 1988, ed. Romanian Historical Studies.

Motivul pentru arestarea lui Antonescu, invocat si mentionat de Rege de mai multe ori In expunerea sa, este refuzul sau de a cere un armistitiu, cu toate ca tot Regele sustine In alta parte ca: "S'a aflat mai tarziu ca si el, Maresalul, Incercase prin Stockholm sa Incheie un armistitiu, dar ca cele obtinute de el erau mai putin avantajoase decat cele discutate de noi la Cairo." Iata Insa ce se spune In volumul "Antonescu", editat de Constantin Dragan, care ne desvaluie realele motive ale arestarii Maresalului:

"Cand si-a dat seama ca razboiul e pierdut, Maresalul Antonescu a cerut armistitiu, l-a negociat din timp si a obtinut anumite conditii de la Stalin. A fost Insa contracarat de un rege

imatur, incompetent In probleme militare si lipsit de discernamant politic, care l-a arestat chiar In ziua cand Maresalul se hotarIse sa semneze armistitiul cu Stalin. Procedand astfel, Mihai a prabusit tara si pe locuitori ei In cel mai mare dezastru din istoria Romaniei, (Actul de la 23 August 1944)."

Dictionaire Diplomatique, Vol. IV, pag. 90, aparut sub egida Academiei Diplomatice internationale, prin textul conceput chiar In ziua de 23 August 1944 de catre Ministerul de Externe al URSS, pe baza telegramei Doamnei Kolontay catre Maresalul Antonescu, confirma existenta telegramei catre Maresal In dimineata zilei de 23 August 1944, privind acceptarea de catre Moscova a conditiilor de armistitiu cerute de Antonescu. Textul spune:

"Guvernul URSS-ului considera ca restabilirea suveranitatii In Romania este de urgenta necesitate. Daca Romania suspenda operati-unile sale militare si Intoarce armele contra inamicului pentru a recuceri Transilvania, guvernul sovietic va acorda Romaniei tot sprijinul necesar acestei lupte. Dar razboiul nu va putea fi suspendat pe teritoriul roman decat atunci cand Germanii vor evacua tara."

Redam si concluzia interesanta a lui Constantin Dragan pe tema armistitiului tratat de Antonescu cu Sovietele: "Pentru Stalin armistitiul era de preferat razboiului. Desigur, ar fi o iluzie sa se creada ca pe linia Focsani-Namoloasa-Braila se putea rezista la infinit, dar prin cat se putea rezista, se salva o parte considerabila din Europa. Cu alte cuvinte, pentru Stalin era mai rentabil sa cedeze insistentelor unui militar Incapatinat, si sa-si dirijeze armatele prin trecatorile Carpatilor Orientali, renuntand la cotropirea Dobrogei, a Munteniei si Olteniei si poate chiar si a Banatului. Teritoriul liber pretins de Romania pe parcursul tratativelor de la Stockholm devenea fapt Implinit prin puterea armelor, si nu prin pomana unui Invingator arogant."

Dar chiar daca situatia tarii ar fi fost totusi aceeasi, ca adica un armistitiu nu ar fi putut schimba prea mult soarta tarii, cum tine sa ne-o spuna mereu Regele Mihai, " am fi evitat cel putin rusinea capitularii fara conditii" , ceea ce este enorm de mult pentru moralul si prestigiul unei natiuni. Pentru asta trebuie Insa sa ai sentimentul demnitatii care, din nefericire, i-a lipsit fostului RegeMihai.

Dupa cum am vazut, In dimineata zilei arestarii Maresalului, deci In 23 August 1944, Ministerul de Externe a primit telegrama Doamnei Kolontay de la Moscova. Aceasta telegrama a fost Insa sustrasa de Niculescu-Buzesti si comunicata Regelui care, pentru a stopa semnarea armistitiului de catre Antonescu si ramanerea sa In continuare la carma tarii, este chemat la o pretinsa ' audienta " la Palat si arestat pe loc. Deci scopul arestarii Maresalului nu a fost atat ruperea aliantei si Intoarcerea armelor Impotriva Germaniei, cu atata obstinenta afirmata de Rege In expunerea sa, - si care devenea un fapt Implinit prin semnarea Armistitiului de catre Antonescu - ci un ultim prilej de a-l aresta si scapa de el, pentru a putea deveni Rege plin, cu toate prerogativele ce i le conferea Constitutia tarii, stiut fiind ca buna parte din aceste prerogative au fost date de Carol lui Antonescu la abdicarea sa.

Si cine-l Imboldea atat de insistent pe Mihai pentru a-si redobandi plinatatea de Rege ? Acest lucru ni-l explica un articol aparut in ziarul "Oblio", Nr. 8, din 14 Aprilie 1990, semmat de Mihai Balasescu", sub titlul: " File reale din istoria unei glorioase insurectii." :

"Totul Incepe Intr'o friguroasa noapte a lunii Februarie 1943. Anul Incepea sub nefastul spectru al Infrangerii catastrofale suferite de Armata III Romana In batalia de pe Don.

Scenarul:.... o femeie frumoasa si un ero u proaspat parasutat. Si acum faptele:

Cu gulerul ridicat, cu caciula pe ochi, un barbat bate Intr'un geam si asteapta. Ea l-a recunoscut.

- Tu ? Intra, tovarase !

- Am fost parasutat In faptul serii. Ascunde-ma.

- Bine, tovarase Bodnaras.

- Regele e nebun dupa tine. Bravo ! Fa-ti datoria !

................

Mult mai necesara este Insa identificarea Doamnei, careia i se solicita sa-si faca datoria de a-l iubi pe Rege.

.................

Intr'o seara in vara anului 1942, la o serata In gradina Palatului regal, Mihai a Intalnit-o pe Dolly Crissoleghos. Roscata, cu ochii mari si verzi, In plina stralucire la cei 20 de ani ai sai,

....... Aflam din biografia acesteia ca s'a maritat la frageda varsta de 16 ani cu un functionar de la telefoane, membru al PCR. Mihai a instalat-o pe micuta favorita In Parcul Filipescu, facandu-i vizite asidue In fiecare zi. ......

La scurt interval dupa episodul cu tovarasul Bodnaras, se realizeaza primul contact Intre Rege si comunisti, acesta primindu-l pe un alt comunist, Lucretiu Patrascanu.

- A sosit momentul, i-a spus acesta Regelui. Dupa Stalingrad

soarta s'a schimbat.

- Maniu si Bratianu merg cu noi. Vorbiti mamei Elena.

In absurda lui dorinta de putere, atatat de amanta care la 23 August 1944 Ii spune:

- Porneste, Mihaita !

Regele Il cheama pe Maresal la Palat, îl aresteaza si-l preda apoi noilor sai prieteni, comunistii........

Moscova rasufla usurata. Linia Focsani-Namoloasa-Galati nu mai exista.

Redeschidem astazi In fata istoriei si a poporului roman procesul intentat Maresalului Antonescu, conducator al Statului roman la 23 August 1944. Ramane ca propriul sau popor sa-l judece....... Mihai Balasescu "

Cel mai probabil ca asa au ajuns Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu sa conspire cu Regele, Urmarile actului dela 23 Augustprin intermediul lui Dolly, si nu altfel. Dam mai jos afirmatia Regelui:

"Dupa declaratia lui Molotov din Aprilie 1944, am cazut cu totii de acord sa trimitem emisari la Inaltul Comandament al Fortelor Aliate din Cairo. Acolo au fost confruntati cu o prima conditie a Aliatlor, includerea In coalitie a unui reprezentant al Partidului Comunist. Comunistii au delegat pe Lucretiu Patrascanu,...", ceea ce este, dupa parerea noastra, o alta mistificare a Regelui, acuzatie care ramane In piciiare pana la indicarea surselor.

Mai departe Regele spune:

"Dar toate acestea nu trebue sa ne faca sa uitam adevarul: initiatorii actului de la 23 August l-au savarsit exclusiv In interesul Patriei, chiar daca prin aceasta Isi periclitau propria existenta. Noi am sperat sa scurtam calvarul Romaniei si sa scoatem tara dintr'un razboi In care nu exista nici cea mai mica speranta de victorie, indi-ferent de cursul pe care acest razboi l-ar fi putut lua." Aceasta afirmatie a Regelui Mihai este un alt certificat de incapacitate pe care si-l da singur. In politica nu intentiile sunt determinante, cat rezutatul lor. "Ende gut, alles gut" ar trebui s'o stie Regele. Eroismul, curajul, caracterul si succesul sunt singurele care conteaza In momente de criza. Si Regele ar mai trebui sa stie doara ca " Drumul spre iad este captusit cu multe bune intentii."

Mai departe, citandu-l pe Rege:

"Oficial, comunisti se laudau ca ei au realizat ruptura aliantei cu Germania nazista. Cu vremea constatand impopularitatea lor, au Inceput sa strecoare adevarul, nu de dragul lui, ci pentru a ne acuza pe Iuliu Maniu, pe Dinu Bratianu, pe Tifel Petrescu si pe mine, ca noi am fi deschis calea Intronarii comunismului prin realizarea acelei rupturi de aliante. Astfel, distrugerea treptata a tarii, programata de comunisti, a putut fi Infaptuita prin vina noastra, noi fiind niste inconstienti sau niste descreierati, care au ales sa moara chinuiti In Inchisori, sau, ca mine, sa traiesc un amar surghiun. De la aceste insinuari au pornit criticele. Si cu cat mai lesne "dupa razboi multieroi s'arata", cu atat istoria s'a aflat zamislita din minciuni si omisiuni."

In fata reprosurilor comunistilor, Regele Incearca sa arunce responsabilitatea Actului de la 23 August 1944 mai mult pe Maniu, Bratianu si Tiltel Petrescu, el mentionandu-se mereu ultimul. Acestia trei, " cei trei mari" ai Regelui, In ziua de 23 August nu au fost de gasit, cum afirma Regele, deci nu stiau de telegrama primita de Antonescu, prin care i se confirma ca Moscova accepta conditiile puse de el, telegrama care a fost sustrasa de Niculescu-Buzesti pentru a nu ajunge In mana lui Antonescu. Cine poate crede, chiar luand de bune afirmatiile Regelui, ca Maniu si Bratianu, stiind de existenta acelei telegrame, ar fi aprobat arestarea lui Antonescu ?

Prin aceasta expunere a felului cum a actiionat la realizarea " Actului de la 23 August 1944", Regele Mihai Isi tradeaza Intreaga nesinceritate, lipsa de maturitate si de responsabilitate pentru interesele natiunii, cat si un "drang" nestavilit de "halbstarke", de "teenager", de a se afirma.

Referitor la amarul surghiun al Regelui, urmare abdicarii sale, constatam ca avem o alta mistificare, a carei explicatie am gasit-o publicata In revista "New York Spectator" din Ianuarie 1987, unde citim :

"Adevaratul motiv pentru care ex-Regele Mihai revine In viata politica, dupa o tacere de 40 de ani, a fost explicat de Ing. Mihai Patrichi, Los Angeles, fost consilier tehnic al fostului rege. Profesor la Politehnica si Comandor de Aviatie, Mihai Patrichi i-a predat Regelui Mihai, Intre 1940-1944, tehnica de functionare si depanare a motoarelor cu explozie la automobile. Patrichi era de fapt autorul vitezelor mari obtinute de Mihai pe soseaua Bucuresti-Sinaia. Cand Mihai I a abdiicat si a parasit tara, l-a luat In suita sa si pe consilierul sau tehnic. Patrichi este deci unul care cunoaste din sursa directa actiunile din vremea aceea ale Regelui Mihai. In numarul dinIanuarie 1987 Mihai Patrichi arata ca la plecarea din tara Regele Mihai s'a Inteles cu Dr. Petre Groza, Prim-Ministru al Romaniei, sa primeasca trimestrial In valuta forte, la Geneva, pretul bunurilor pe care le-a lasat In Romania, Domeniile Coroanei. Singura conditie pusa de Groza a fost ca Regele sa taca pe toata durata platilor. Ultima plata, spune Mihai Patrichi, s'a facut In 1986. Iata, asa dar, motivul tacerii pana acum (1986) si ratiunea patriotismului cu care reintra acum fostul rege Mihai In viata politica, ceea ce nu este altceva decat urmarea expirarii unui prozaic aranjament negustoresc."

Din marturisirile lui Mihai Patrichi, care mi-a fost cumnat, ma marginesc totusi numai la cele publicate In "New York Spectator" ca avand girul autorului si autoritatea textelor publicate. Dar pe langa cota trimestriala primita In valuta forte timp de 40 de ani, Regele Mihai a mai plecat din tara si cu un tren personal, In timp ce noi, refugiatii din Romania, am trecut frontiera clandestin mai tarziu, cu riscurile respective, doar cu ce aveam pe noi si nimic mai mult. Cu toate ca noi nu aveam pe suflet nicio responsabilitate pentru dezastrul tarii, ba, dimpotriva, am contribuit la rezistenta Impotriva hotiilor si crimelor cutropitorului si comunizarii, niciunul nu ne-am vaitat c'am duce-o greu.

Si mai departe tot Regele:

"Totusi, nu trebue sa uitam adevarata semnificatie a Actului de la 23 August. El a oglindit dorinta noastra de a denunta temporara alianta cu dictatura si alianta straina de fiinta Patriei noastre", (Germania national-socialista). Care alianta era atunci aproape de fiinta Patriei noastre, Majestate ? Cea cu Uniunea Sovietica ? Sau cu aliatii si sustinatorii ei ? Daca este sa vorbim de o alianta care s'a pasuit cat de cat fiintei noastre nationale, trebue sa recunoastem ca era numai aceea care apara crestinismul si fiinta nationala. Ori dusmanul de moarte al acestor valori era doar Uniunea Sovietica, si singurul ei dusman declarat erea Germania nationalista.Numai cu ea ne puteam alia, cu atat mai mult cu cat aveam de recucerit si Basarabia si Bucovina.

Cand a isbucnit razboiul civil In Spania, In 1936, Ion Mota, co-fondator al Miscarii Legionare, a spus: (In Spania) "Se tragea cu mitraliera In obrazul lui Hristos, se clatina asezarea crestina a lumii. Puteam noi sa stam nepasatori ?"

Si mai departe In Testamentukl sau, Mota a mai spus:

"Sa nu lasam urmasii nostri sa piarda binefacerile sufletesti ale Nasterii Mantuitorului !

Sa nu lasam o tara fara biserici, fara icoane, fara ocrotirea manii lui Dumnezeu !

Sa nu lasam copiilor nostri o viata In care vor fi pierdut pe Christos !

Si pentru asta sa nu fugim din fata jertfei pentru apararea Crucii !" Si Mota a plecat In Spania In fruntea unei echipe de legionari si a cazut In apararea Crucii.

Acesta a fost crezul legionarilor si pentru asta a trebuit sa fie asasinat Codreanu si Intreaga sa elita de catre tatal lui Mihai, Regele Carol al II-lea, care ostenea din greu pentru Incercuirea, izolarea si prabusirea Germaniei nationaiste, (Vezi articolul dlui Horia Sima).

Neprevazut pentru conspiratorii antui-crestini si anti-nationali au venit demonstratiile pentru abdicarea lui Carol din 3 Septemvrie 1940. In speranta ca-si va putea totusi salva viata si tronul, Carol l-a chemat pe Antonescu la putere, caruia i-a cerut sa traga In demonstranti. Acesta i-a cerut Generalului Coroama, Comandantul unitatilor militare din Bucuresti, sa dea ordin de tragere. Generalui Coroama a refuzat, sub motiv ca nu i s'a cerut sa traga un singur glonte In cei ce ne-au rapit Basarabia, Bucovina si Bordul Ardealului, si acum i se cere sa traga in tineretul chemat sa ne apere frontierele tarii ? Astfel, Carol a fost obligat sa paraseasca tronul si tara.

Detronarea lui Carol de catre legionari a anulat Insa Imprejmuirea si izolarea Germaniei dinspre Rasarit, realizata prin asasinarea lui Codreanu doi ani mai Inainte si prin asta, eliminarea oricarei opozitii la politica lui Carol. La 23 August 1944 Regele Mihai a reluat rolul tatalui sau, si arestandu-l pe Antonescu, a refacut Incercuirea Germaniei prin livrarea Romaniei cu mainile legate In bratele dusmanului ei de moarte si al Intregii Crestinatati, Rusia SDopvietuca.

Dar cine a hotarIt Incercuirea Germaniei, consemn de care a tinut socoteala Intai Titulescu, si apoi continuatorul politici externe titulesciene, Carol al II ? Din declaratiile lui Benjamin Freedman, In cartea sa "Facts are Facts", (Intamplarile sunt Intamplari si faptele sunt fapte), In traducere In romana si aparuta In "Romanian Historical Studies", 1996, cat si In tara In edituta Fundatiei Buna Vestire, capitolul "Cine este Benjamin Freedman":

"In Iunie 1933 a avut loc o Intalnire a reprezentantilor evreimii mondiale, care a pus In fata Nemtilor un ultimatum: Hitler sa fie eliminat si toti evreii sa fie pusi in pozitiile pe care le doreau, indiferent daca sunt comunisti sau nu. Nemtii, care aveau vie In memorie puciul comunist al Rozei Luxemberg si a grupului ei din 1919, n'au acceptat ultimatumul. Si atunci Samuel Untermeyer, reIntors de la Congresul Evreimii Mondiale, a anuntat public, la o emisiune radiofonica, declaratia de "Razboi sfant" al Evreimii Impotriva Germaniei. Acest "Razboi sfant" a luat forma unui boicot comercial, care urmarea sa duca la genocid prin Infometare a doua treimi din populatia Germaniei, caci solul Germaniei nu putea hrani Intreaga populatie si doua treimi din alimentele poporului german erau importate prin schimbul produselor industriale. Aceste produse erau acum boicotate si refuzate pe pietele de desfacere ale lumii dominate de plutocratia evreiasca.

Aceasta declaratie de "Razboi sfant" a fost publicata In"The New York Times", la 7 August 1933, ocupand o pagina Intreaga si Nemtii, natural, au aflat de ea."

Si o alta declaratie a unui alt evreu, care conmfirma si el existenta " razboiului sfant " Impotriva Germaniei:

"Ce sera notre affaire d'organiser le blocus moral et Iconomique d'Allemagne.... et ce sera finalment notre affaire aussi de dechainner contre elle une guerre sans merci," a lui Bernard Lipschitz-Lecache, In "Le Droit de Vivre" , 18.11.1938.

Si mai departe Regele spune:

"Una din cele trei principale sarcini ale acestui guvern (format dupa arestarea lui Antonescu), erau, negocierea armistitiului .

Armistitiu , derivat din latinescul "arma" si "sister e ", (Incetare), Inseamna Incetarea ostilitatilor Intre beligeranti cu consimtamantul ambelor parti , In vederea tratativelor de pace. American College Dictionary defineste armistitiul drept: "Temporary suspension of hostilities by agreement of the parties as to discuss peace". iar " Larousse " defineste armistitiul: "Suspension d'armes, interruption momentanIe des hostilitIs par accord mutuel."

In cazul "Actului de la 23 August 1944", unde avem acordul mutual de Incetare a ostilitatilor, conditie de baza pentru a se putea vorbi de un armistitiu ? Si unde ramane scopul unui armistitiu, in cazul nostru, acela de a Incepe tratativele de pace ? Nu stia Regele, nu stia Maniu, nu stia Dinu Bratianu ce este un armistitiu ? Si daca toti stiau, si nici nu se poate presupune altfel, atunci de ce Regele Mihai Isi permite sa mai fluture fantasma notiunii de armistitiu pe deasupra acelei crase capitulari fara absolut nicio conditie In fata hoardelor bolsevice ? Nu este asta "o grotesca mistificare, o falsificare a situatiilor care, fara Indoiala ca a avut ca rezultat distrugerea sufletului natiunii noastre prin amestecul ambiguu de adevaruri si minciuni," text pus de el Insusi la capatul expuneriifacute "Romaniei Libere" ?

Pamfil Seicaru In articolul sau "Politica aistorica" , spune:

"Daca razboiul a fost o patetica verificare a potentialului moral si material al natiunii, In acelas timp a fost si o penibila verificare a incapacitatii democratiei romane, care a angajat destinul poporului roman In graba cu care s'a precipitat sa impuna tarii, printr'o indrazneata mistificare, capitularea."

"Ce s'a salvat prin lovitura de Stat din 23 August ? Vieti omenesti ? Cine are curajul sa faca inventarierea vietilor omenesti suprimate de catre trupele rusesti numai In primele doua luni dupa capitulare ?

Bunuri materiale ? Bunuri spirituale ? Ce s'a salvat prin gloriosul act de eliberare ? Si dupa ?

Cu ce frenezie au fost batjocorite sacrificiile unei arnmate eroice ! Cu ce Indrasneala unica s'a rasturnat tabla de valori epice, preamarindu-se actele de spionaj in favoarea unor puteri straine, dandu-se oricarei actiuni tradatoare un titlu de recunostinta nationala, si etichetand ca criminali de razboi pe cei care participasera la lupta Impotriva Rusiei Sovietice; iata ce defineste continutul ideologic al asa zisei democratii romane. La niciun popor nu s'a Inregistrat un caz similar de orgie a renegarii nationale. Nu numai ca s'a predat armata romana Rusiei Sovietice, 170.000 de ostasi oteliti In trei ani si doua luni de razboi, dar s'au surpat rezistentele morale ale natiei prin violenta cu care partidele democrate au pledat culpabilitatea Romaniei, In speranta ca-si vor asigura titluri la recunostinta Invingatorilor.

In momentele hotarItoare pentru existenta unei natiuni, o clasa politica, chiar si un singur om politic de mare curaj, capabil sa se Infrunte cu vitregia Imprejurarilor, poate Inclina cumpana destinului."

Acesta este Actul de la 23 August 1944 In vederile si con-vingerile lui Pamfil Seicaru, ale acelui om care, repetam, zi de zi, pedurata razboiului, prin articolele sale, a fost alaturi de soldatul roman In transee, In Inclestarea noastra cu dusmanul de moarte declarat al credintei crestine, al oricarui sentiment national, si Impotriva monarhiei, Uniunea Sovietica. Nu cunostea oare Regele Mihai lozinca clasica a lui Lenin, "cu matele ultimului preot sa-l spanzurm pe ultimul dintre regi"? Si care dintre oamenii politici din Europa, si cu atat mai mult cei din tarile limitrofe Uniunii Sovietice, Inafara de cei vanduti, sau inconstienti si iresponsabili, Isi putea permite sa nu cunoasca ideologia, programul si practicele regimului comunist dupa mai bine de un sfert de veac de guvernare In vecina noastra de peste Nistru, Rusia Sovietica, si cu atat mai mult dupa ce ne-au rapit si Basarabia si Bucovina ?

- Inca din 1943, Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, si Titel Petrescu, cei trei oameni politici ai caror partide au obtinut, In ultimele alegeri libere din Romania, nu mai putin decat 95%; din numarul voturilor," este o alta afirmatie neadevarata a Regelui Mihai.

Regele Mihai care, conform declaratiile sale, se vrea a fi rege al tuturor Romanilor, nu-i aminteste pe legionari decat marginal si numai ca sa-i denigreze, In ciuda faptului ca este doar unanim recunoscut ca ei sunt aparatori ai credintei crestine, ai Statului national si ai Monarhiei. De succesul Miscarii In ultimele alegeri libere din Romania, cele din Decembrie 1937, de care Regele Mihai nu vrea sa ia act, partidul Totul pentru Tara , deci partidul Miscarii legionare, a castigat 500.000 voturi declarate oficial, sau 16%; din totalul voturilor. In realitate succesul legionarilor a fost mult mai mare, dar guvernul i-a furat 300.000 voturi, adica ea a obtinut de fapt 800.000 voturi, ceea ce reprezinta 24%;, din totalul voturilor, clasandu-se astfel a doua forta politica In tara, - conform memoriilor lui Eugen Cristescu, fost sef al SRI pe mai multe perioade, publicate in cartea "Memorii 1916-1944", de Cristian Troncota, ed. Roza Vanturilor, pag. 226/14, 317, 371, - In timp ce membri aiinexistentului partid comunist In aceleasi alegeri libere din Decembrie 1937, cei care militau deschis Impotriva religiei crestine, Impotriva Statului National si Impotriva Monarhiei, au fost asociati de Rege In complotul urzit Impotriva Statului Roman, complot In cursul caruia armata romana mai lupta Inca Impotriva hoardelor bolsevice si ostasii romani mai mureau Inca aparand Statul Roman, Biserica crestina si Monarhia.

Dar mistificarea Regelui nu se opreste aici. El afirma ca partidele politice ale "celor trei mari", Maniu, Dinu Bratianu si Ttel Petrescu - " au castigat nu mai outin de 95%; din totalul voturilor ". Daca Miscarea a castigat 16%; declarate, sau 24 reale, si daca partidul la guvernare al lui Guta Tatarascu, care nu facea parte din "cei trei mari", a castigat si el 30%; sau peste (?), de unde mai ia Regele cele 95%; pentru " cei trei mari" ai sai, cu care complota Impotriva Romaniei crestine si monarhice? Nu este asta o alta nerusinata mistificare a Regelui MIhai ?

Si aici se mai impune o Intrebare: De ce Regele Mihai l-a lasat pe dinafara pe Gheorghe Bratianu din grupul oamenilor politici cu care se consulta, cu atat mai mult cu cat partidul sau era incomparabil mai puternic decat cel Socialist al lui Titel Petrescu ? Explicatia pare sa fie simpla: Gheorghe Bratianu care, pe langa ca era om politic, mai era si istoric cu renume, ceea ce ne spune ca cunostea tendintele imperialiste ale Rusiei tariste, cat si ideologia, practicele, si mai ales semnificatia lozincei " Proletari din toate tarile, uniti-va ! " Si In plus, Gheorghe Bratianu a fost singurul om politic roman care s'a anuntat voluntar pe front In razboiul nostru sfant Impotriva Uniunii Sovietice, In timp ce toti ceilalti oameni politici complotau cu fortele iudeo-masono-comuniste pentru Incercuirea si Infrangerea Germaniei nationaliste, si victoria ateismului marxist al Uniunii Sovietice. Mihai Sturdza, diplomat de cariera si fost Ministru de Externe In guvernarea national-legionara din 1940, In cartea sa "La Bete-sans-Nom,- EnquKte sur les ResponsabilitIs ", ed. Les Nouvelles Editions Diplomatique, Copenhaga, 1944, ca introducere citeaza pe Bernard Lipschitz-Lecache, din "Le Droit de Vivre" , 18.11.1938:

"Ce sera notre affaire d'organiser le blocus moral et I'economique d'Allemagne.... et ce sera finalment notre affaire aussi de dechainner contre elle une guerre sans merci."

Si mai departe citandu-l pe dl Sturdza, pag. 34:

"Apres l'assasinat de Codreano et l'action d'extermination du Mouvement lIgionnaire, avec les garanties de la Grande Bretagne distribuIes et acceptIes aussi bien A Varsovie qu'A Bucarest, ces ambiguitIs, rassurantes pour l'Allemagne, avaient tout A coup disparues. L'unanimitI d'opinion s'Itait faite en Pologne - moins le Colonel Slaveck, il est vrai -, l'opposition aux vues des Souverain (Carol II) - et de son Gouvernement avait ItI ItoufIe dans le sang en Roumanie; plus aucune divergence ne subsistait entre Bucarest et Varsovie; le vide p[litique et militaire existant jusque lA, Itait comblI. L'encerclement Itait devenue pour l'Allemagne, pour la prImiOre fois une rIalitI immIdiat .

"Ce c'est rIalitI qui la forGa, nous l'avons vu, A l'artifice de l'entente germano-soviItique."

Si ca sa Incheiem aceasta serie de citate din cartea dlu Mihail Surdza, pag. 40, mai aducem:

"Le Mouvement LIgionnaire a payI de plus de 60.000 annIes de prisons, de plus de 1000 cadavres, (assassinats A l'ItoufIes dans les cachois, ou massacres en masse) - sans compter les tortures dans les prisons, l'exil, la confiscation des fortunes, l'interdiction de tout emploi d'Itat ou privI pour ses membres, les campagnes des calomnie les plus infames et tout les autres moyens de persecution imaginables - l'honneur d'avoir ItI en Roumanie pendant prIs d'une quart de siOcle le champion indomptable du Monde Occidentale danssa lute contre La Bete-sans-Nom. (L'Union SoviItique)".

 

* * *

 

Regele continua:

"Intre timp noi, Romanii, ne piteam In coltul nostru, Infricosati nu numai de prea puternica alianta nazisto-comunista, dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier, organizatie sprijinita de Germania nazista."

"In sbuciumata Europa de atunci, Regele Carol al II-lea a cautat sa castige timp si, luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler, a hotarIt, In cele din urma, sa evite cu orice pret o dictatura legionara. A constituit astfel o dictatura a sa proprie, pentru ca Hitler sa nu se Impotriveasca regimului de democratie parlamentara din Romania, deci Garda de Fier sa nu ia puterea."

In afirmatia de mai sus sunt iarasi trei inexactitati tipatoare.

 

1). "...dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier..",

2). "...organizatie sprijinita de Germania nazista"

3). "...luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu prea aspre, de frica lui Hitler..."

 

1. Regele Mihai plaseaza "nelegiuirile comise de legionari" In perioada dintre Incheierea pactului secret Hitler-Stalin din 23 August 1939 si 6 Septembrie 1940, ziua abdicarii Regelui, perioada In care el s'ar putea referi doar la pedepsirea lui Armand Calinescu din 21 Sept. 1939. Daca Regele Mihai considera o nelegiuire sa pedepsesti pe un asasin, cel care a executat ordinul dat de Regele Carol In drum spre casa, da a-l executa pe Codreanu si cei 13 camarazi ai sai, atunci calificativul de "rea credinta" si de "mistificare" din partea sa este mult prea putin. Si ca sa precizam, nekegiuire este din partea celor cari au ucis fara judecata 14 insi, si anume Regele Carol ca autor, si Armand Calinescu cu Intreg echipajul sau de executanti.

2. ...organizatie sprijinita de Germania nazista... NicolasNagy Talavera In "The Green Shirts and the others", (Camasile verzi si ceilalti), in Hoover Institution Press, afirma: "Nu a existat nicio dovada a unei legaturi cu o putere straina. Legaturile cu Germania nazista au fost Intretinute mai degraba de Goga-Cuzisti, sau chiar de aripa fascista neoliberala a lui Gheorghe Bratianu, decat de Legiune." (si cat n'ar fi dat Nagy Talavera sa fi descoperit ceva care ar fi putut Incrimina Legiunea In activitati naziste).

In plus, sunt peste 60 de ani trecuti de atunci si toate arhivele germane au fost facute accesibile publicului, si sute de vanatori de nazisti" au rasfoit aceste dosare pentru a da de actiuni, fapte si nume care ar putea incrimina mai multe persoane si organizatii In colaborare cu Germania nazista pentru a putea fi acuzate de crime Impotriva umanitatii, sau crime de razboi. Pana In prezent niciun document, niciun indiciu de o cat de vaga colaborare sau sprijin din partea Germaniei naziste pentru Miscarea Legionara nu a fost gasit. Pe ce-si bazeaza Regele Mihai aceasta afirmatie ?

3. Regele Carol, luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler..." Nu de frica lui Hitler, ci mai mult In pofida lui, si mai ales pentru a Insela opinia publica, lasand sa se creada ca ar avea chiar consimtamantul lui Hitler. Regele Carol, In drum spre casa de la Londra, si trecand pe la Berchtesgaden, unde a avut o Intrevedere cu Hitler si G_ring, (la 29 Noembrie 1938), da ordin lui Armand Calinescu sa dea curs planului stabilit Inainte de plecarea sa din tara, de a-l asasina pe Corneliu Codreanu si 13 camarazi a sai, sub pretext de Incercare de fuga. Apoi la mai putin de un an, la 21/22 Sept. 1939, a asasinat in lagare si In toate capitalele de judet alti 250 din elita legionara, pe care i-a expus In pietele publice pentru a Ingrozi lumea. Si Regele Mihai Isi mai permite sa spuna ca "aceste masuri nu erau prea aspre" . Ne poate da Regele Mihai. ca sa-si justifice aceasta afirmatie, un exemplu de teroare mai sangeroasa si mai bestiala decat cea a tatalui sau,Regelui Carol, Impotriva legionarilor ? Sau crede el, Regele Mihai, ca el poate profera orice acuzatii, calitatea lui de fost rege si actuala Alteta Regala fara tron nu-l obliga la nicio restrictie de adevar istoric, adevar judiciar si de morala crestina ?

3. In convorbirile pe care le-a avut In Germania, atat Hitler cat mai ales Maresalul G_ring l-au asigurat pe Regele Carol ca: "Guvernul Reich-ului Isi facuse o dogma, sa nu se amestece In treburile interne ale nimanui; ca Fghrer-ul nu se intereseaza de Codreanu mai mult decat de oricare alta personalitate din Romania." Aceste declaratii l-au chiar Incurajat pe Carol In planul sau de a-l asasina pe Codreanu. Desigur ca uciderea unui om politic In maniera produsa In Romania cu Codreanu nu-l poate lasa indiferent pe nimeni din universul crestinismului. Nicolae Petrescu-Comnen In "Memoriile" sale noteaza ca "la 6 Decembrie, 1938, Djuvara telegrafia de la Berlin ca (......) moartea lui Codreanu a produs, la Wilhelmstrasse, o penibila impresiune, mai ales ca survenea Indata dupa Intalnirea Regelui cu Hitler." Cata desconsiderare din partea Regelui Carol si a lui Mihai pentru adevar, pentru soarta Neamului si pentru propria imagine a lor si a Monarhiei In istorie.

In momentul cand Carol a anulat noile alegeri din Martie 1938, Corneliu Codreanu a desfiintat partidul "Totul pentru Tara", declarand ca "am fost aruncati din raportul de Drept, In cel de Forta. Pe acesta noi nu-l primim. Lovitura de Stat noi nu vrem sa dam pentru ca contravine gandirii noastre. Noi asteptam biruinta Miscarii Legionare de la un proces de evolutie interioara a poporului roman". Victoria In alegerile din Decembrie 1938 a Miscarii legionare l-a Inspaimantat pe Rege si, pentru a-si asigura suoravietuirea, a instaurat propria dictatura. Stia prea bine ca cu legionarii la putere, nu s'ar mai fi putut amesteca In treburile guvernului si ale tarii dupa bunul plac, si mai ales ar fi fost total exclus amestecul amantei sale, Elena Lupescu, In viata politica a tarii. Se stie cu ea era aceea caredirija prigoana Impotriva Legiunii. Citam din " Memoriile } lui Armand Calinescu, care Inca In 11 Iunie 1934 consemna: "La serata de la Clubul Miliardarilor vorbesc cu Generalul Manolescu, aghiotantul Principelui Nicolae, care-mi spune ca a vorbit cu Gavrila Marinescu - devenit mai tarziu seful Politiei Capitalei - si acela i-a spus: " Eu mi-am legat soarta de Doamna Elena Lupescu si cad odata cu ea. Nu pot face altfel." - din " Citate despre Miscarea Legionara culese din documente oficiale, note si Insemnari ale adversarilor declarati ai Miscarii" , pag. 20, ed. Romanian Historical Studies, 2001.

Si mai departe, tot din " Memoriile " lui Armand Calinescu, pag, 22: "Lunga Intrevedere cu Gavrila Marinescu la mine acasa. Tatarascu avusese initiativa numirii lui In guvern. Nu a acceptat decat dupa ce Rex l-a convins si el. Gavrila Ii facuse un raport de Vineri. Cand s'a Intors Rex In Bucuresti, Dumineca, l-a chemat de dimineata si i-a spus ca e convins de primejdia Garzii de Fier si de necesitatea represiunii. Gavrila i-a spus lui Tatarascu ca primeste numai cu conditia de a-i aproba planul sau de lucru. El nu merge la Parlament, nu merge nici la Consilii decat spre a i se aproba planul, apoi sa fie lasat sa lucreze liber. S'a primit propunerea. Are de gand sa suprime pe Codreanu si vreo 30 de gardisti principali. Si-a format echipe din 200 de puscariasi, cu care va da lovitura Intr'o noapte."

Aceasta a fost domnia de zece ani a cuplului Carol-Lupescu. Intr'un articol a dlui Horia Sima, "La moartea Regelui Carol", publicat in Aprilie 1953 In " Vestitorii ", Mgnchen, In Incheiere, spune: "Nu stim ce epoca din istoria neamului se poate compara cu perioada de domnie a regelui Carol. Si epoca fanariota pare sa aiba trasaturi mai blande decat ceea ce ne-a fost dat sa patimim sub acest despot. Trebuie sa ne cautam exemple aiurea. Petru cel Crud din istoria Spaniei, sau regimul sovieto-moscovit. Poporul roman a cunoscut ororile bolsevismului Inainte de invazia de la 23 August."

'"Atata rau a facut tarii Regele Carol Incat si crestinescul "Dumnezeu sa-l ierte !" e penibil a fi rostit la moartea acestui tiran, sunand mai degraba ca o ofensa adusa Divinitatii."

Si mai departe Regele Mihai spune:

"Dictatura fie ea cat de putin aspra, nu poate fi pe placul Romanilor! Si In Septembrie 1940, dupa doi ani de dictatura regala, tatal meu a fost constrans sa paraseasca tara. O cerusera leginonarii In strada, chemandu-l la putere pe Generalul Ion Antonescu, iar partidele politice, desi anti-legiionare, erau si ele de parere sa fie detronat Regele dictator, ale carui tergiversari si, In plus aventuri personale, devenisera impopulare."

Alte neadevaruri ale Regelui Mihai: La 5 Septembrie 1940 In Piata Palatului si pe strazile Bucurestiului erau zeci de mii de oameni din Intreg spectrul politic al tarii, iesiti In strada pentru a cere abdicarea Regelui criminal, chemati la demoonstratie de manifestele lui Horia Sima care au umplut Bucurestiul. Intreaga tara cerea abdicarea Regelui, nu numai legionarii, si nu numai pentru "aventuri personale devenite impopulare ", cat mai ales pentru prabusirea granitelor tarii si destramarea Romaniei Mari, cat si pentru furturile si crimele politice comise. "Actul de la 6 Septembrie 1940,...... reprezinta scadenta tuturor pacatelor ce le-a Ingramadit Regele Carol de-asupra capului sau In cei zece ani de domnie. Prea mult Ii Inselase pe toti ca sa mai gaseasca crezare la cineva. Regele Carol a abdicat numai In momentul cand nu s'a mai gasit nimeni dispus sa faca o baie de sange pentru salvarea sa." (Horia Sima,. Ibidem). Nici macar Antonescu nu l-a mai urmat, credinciosul sau din timpul prigoanei din 1938-39 Impotriva legionarilor, pe care doar pentru asta l-a adus ca sef al guvernului la 6 Sept. 1940, ca sa-l salveze. si nu a fost chemat de legionari, cum afirma din nou cu rea credinta Regele Mihai. Cat priveste al doilea neadevar din citatul de mai sus: "...iar partidele politice, desi anti-legionare , erau si ele de parere sa fiedetronat Regele.. " avem de spus urmatoarele:

a. La ultimele alegeri libere din Romania, din Decembrie 1937, la propunerea lui Corneliu Codreanu s'a Incheiat un " Pact de neagresiune " Intre partidele "Totul pentru Tara", "Nactional- Taranesc" si "Liberalii lui Gheorghe Bratianu. Acest pact a asigurat corectitudinea alegerlor, coalitia acestor trei partide veghind ca sa nu se produca furturi de voturi si falsificari de rezultate. Asa s'a Intamplat ca pentru prima data In Romania partidul de guvernamant nu a putut Intruni cele 40%; din voturi pentru a se putea bucura de prima care sa-i asigure o majoritate In Parlament. Adica doua din partidele politice din opozitie mai importante s'au coalizat cu partidul Miscarii, ceeace exclude atitudinea "anti-leginara", pe care le-o atribue Regele.

b. Unul din oamenii politici pe care-l citeaza mereu Regele Mihai, cu care ar fi avut dese consfatuiri cu privire la "Actul de la 23 August", este Iuliu Maniu, de care Regele spune ca ar fi fost si el "anti-legionar". Sa vedem, cum vedea Iuliu Maniu Miscarea Legionara, si care erau raporturile si atitudinea sa fata de Miscare ? Ca raspuns citam din articolul " Testamentul lui Iuliu Maniu ", de Nicolae Penescu, fost Secretar General al Partidului National Taranesc si fost ministru In guvernul Sanatescu din toamna anului 1944. Acest articol, "Testamentul lui Iuliu Maniu", a fost publicat In revista "Romania Democrata", organ al Partidului National Taranesc, de sub directia lui Jean Teodorescu-Faget din New York, Nr. 31, 1979. Citam din capitolul "Miscarea Legionara":

"Cu exceptia masurilor luate de Ion Mihalache contra legionarilor, ca Ministru de Interne In 1932, la cererea Regelui Carol, Partidul Natinal Taranesc nu a avut niciodata o atitudine ostila fata de acestia."

"Corneliu Codreanu a Intemeiat Legiunea pe trei idei: nationala, credinta crestina si omul nou. Cu exceptia chestiuniievreesti, nimic nu ne separa.

"Ne-am Intalnit ca tineri deputati In Parlament. Legiunea facuse progrese repezi si importante In tineret... Este adevarat ca exista problema evreiasca, fiindca evreii devenisera, dupa unguri, cea mai importanta minoritate ca numar, si era prima ca putere economica. Profesiunile libere erau invadate de evrei. Nu eram de acord cu Codreanu asupra solutiunilor de dat acestei probleme.

"In politica externa, preferintele lui Codreanu mergeau spre Axa Roma-Berlin din cauza repulsiunii lui fata de comunism, si fiindca credea ca era In interesul tarii sa existe o politica alternativa. .... Intemeietorul Miscarii Legionare, Corneliu Codreanu, cu ocazia penultimei Intrevederi ce am avut-o cu el, mi-a spus ca ceea ce Il lega de Germania nu erau principiile national-socialiste, ci credinta ca In razboiul mondial ce se va declansa, Germania va iesi Invingatoare si deci va trebui sa existe In Romania o Miscare care ar putea servi de cadru protector pentru a armoniza interesele ei cu exigentele eventualului Invingator. Insa acum este clar ca Germania va fi Invinsa."

"Dictatura, starea de asediu si cenzura au facut imposibil ca aceste opinii ale conducerii D-Voastra sa poata fi exprimate, sa poata` fi public manifestate si, In consecinta, a trebuit sa suportati o atmosfera grea ce s'a creat In jurul DVoastra."

Dupa aceste declaratii, unde mai ramane " anti-legionarismul " lui Iuliu Maniu din afirmatiile Regelui Mihai ?

Mai departe Regele spune:

"Planuind sa atace Uniunea Sovietica, Hitler a acceptat In cele din urma sa-l sustina pe Antonescu Impotriva legionarilor care, In Ianuarie 1941, facusera sangeroasa rebeliune pentru a-l Inlatura pe General si sa ramana ei singuri la putere."

Regele Mihai stie prea bine ca Antonescu a vrut sa ia sefia Miscarii ca sa aiba si el o forta politica In spate, aidoma lui Hitlersi Mussolini. In acest scop, Inca din 6 Octombrie 1940, cu ocazia acelei mari manifestatii legionare, a cerut sa i se transfere sefia Miscarii. Asta mai era doar si una din caile de a distruge Miscarea, prin impunerea unei sefii straine, care sa o abata de la idealurile ei primare. Acesta a fost si unul din motivele hotarItoare pentru care Carol l-a adus pe Antonescu la putere, sa desfiinteze Miscarea prin a-i lua sefia si a o abate pe alte cai, sau daca nu reuseste, prin persecutarea ei In continuare. Acelas lucru l-a Incercat doar Insusi Regele Carol In 1937, cand la o Intrevedere i-a cerut lui Codreanu sa-i cedeze sefia Legiunii, Codreanu urmand sa fie numit prim-ministru pe viata, Cum nu a reusit, a Inceput asasinatele In masa si prigoana. (Vezi " Memoriile " lui Zaharia Boila, omul apropiat al lui Maniu).

Chiar de la Inceputul scurtei ere a Statului National Legionar, au fost Intreprinse actiuni de a submina, de a crea discordie Intre Miscare si Antonescu. In " Cartea Neagra ", Suferintele Evreilor din Romania In anii 1950-1944, pag. 163-164, gasim:

"Se stia de la Inceput ca pe cei doi factotri politici fundamentali ai tarii, Antonescu si Miscarea Legionara..... Ii despartea ideologie, metode si obiective, etc.

Discordia aceasta trebuia cu orice pret Intretinuta. Chiar daca se Intrezareau pericolele si suferintele pe care o eventuala convulsiune le-ar abate asupra tuturor, ea trebuia provocata, pentru ca In acel moment alteernativa era exterminarea totala a populatiei evreesti." Adica toata masa evreiasca, cu forta lor politica si economica, si toata clica oligarhica din era lui Carol, plus Intreg aparatul vechi de Stat, avandu-l pe Eugen Cristescu - declarat dusman al Miscarii - ca sef al SRI, au complotat Impotriva colaborarii Miscarii cu Antonescu, In ciuda imensei popularitati de care se bucura Miscarea In mase. Si cu toate astea, Regele MIhai tine sa afirme In continuare ca era Miscarea aceea care dorea sa-l Indeparteze pe Antonescu pentru a ramane singura la putere. Este unalt neadevar suistinut de Regele Mihai cu multa rea credinta.

Tot desore aceasta colaborare Antonescu-Miscare, analistul politic american C.W.Forester, In cartea "Fenomenul Legionar", pag. 65, capitolul " TIrgul lui Antonescu cu Biitler" , spune:

"Hitler, afland de tensiunea existenta Intre Antonescu si Miscarea Legionara, i-a invitat pe Antonescu si Sima la o Intrevedere. Hitler, preocupat de eventualul razboi Impotriva Uniunii Sovietce, avea nevoie de aliati. Sima, nevoind sa angajeze tara In activitati naziste, a refuzat sa se duca. In schimb, Antonescu s'a dus si a facut un tIrg cu Hitler: a acceptat sa angajeze Romania si armata tarii In actiuni naziste, cu conditia ca Hitler sa aprobe eliminarea Miscarii din guvern si eventual sa ordone diviziilor din Romania sa sprijine aceasta actiune."

Intors In tara, Antonescu a Inlocuit toti prefectii legionari cu prefecti militari si a Inlocuit si ministri legionari, ocupand instiitutiile respective cu forta armata. Majoritatea comentatorilor vestici au calificat actiunea lui Antonescu drept " o lovitura de stat ". In schimb, toata presa comunista, oligarhica si antonesciana a calificat In trecut, ca si acum, aceasta rezistenta a legionarilor la lovitura lui Antonescu, drept " rebeliune legionara ". Daca cineva ar avea curiozitatea sa deschida Codul Penal din acea vreme, ar vedea ca actiunea lui Antonescu era ilegala, si ca Antonescu ar fi trebuit sa fie trimis In judecata pentru lovitura de stat împotriva unei parti a guvernului."

 

* * *

 

Ca încheiere si ca Roman, trebue sa-mi exprim profundul regret ca Romania a avut parte, în momentele ei grele, de astfel de regi si astfel de conducatori, desigur referindu-ma numai la RegeleCarol II si la fiul sau, Mihai. Regele Carol II din capul locului si-a Inceput cariera prin dezertare de pe front si din tara, In 1917, traind cu o amanta la Odesa, avand gradul de locotenent, In timp ce armata si poporul roman duceau greul razboiului de întregire nationala. A fost descalificat de parinti si de guvern si declarat nedemn pentru tronul Romaniei.

A fost lipsa de întelepciune si de judecata de Om de Stat a lui Maniu, de a fi sprijinit readucerea Printului Carol In tara. Impotriva descalificarii sale de catre parinti si guvern, dar mai ales Impotriva hotaririi mamei sale, Regina Maria, care In scris l-a declarat nedemn de tronul Romaniei.

Maniu, manat de adversitate politica Impotriva Regentei tarii dominata de liberali si vrand sa sparga acest monopol liberal asupra conducerii tarii, a sprijinit aducerea lui Carol, care s'a dobvedit a fi o catastrofa fara seaman pentru tara. A compromis Intreaga viata politica a tarii si i-a destramat integritatea teritoriala. Atat sub aspect politic, cat si familial, Regele Mihai a avut parte de un prost exemlu din partea tatalui sau, ceea ce nu a ramas fara urmari grave atat pentru caracterul sau, cat mai ales pentru tara, cum am putut vedea de-alungul acestei prezentari.

Intreaga expunere a Regelui Mihai despre "Actul de la 23 August 1944", este o desperata Incercare de a-si peteci un trecut onorabil, Incercare care s'a soldat cu un lamentabil "amestec ambigu de adevar si minciuna", cum o formuleaza el Insusi, sau de "mistiificari si minciuni", cum am constatat eu, cu rezultatul de a fi contribuit si el la distrugerea sufletului natiunii noastre.

Intru cat Regele Mihai cat si alte personalitati politice si-au exprimat deseori sentimente adverse fata de legionari, pe langa "Testamentul lui Iuliu Maniu" de mai sus, In care-si exprima atitudinile sale amicale fata de legionari, mai aduc si alte cateva aprecieri si marturii despre legionari si Legiune ale altor personalitati.

Mai întai sa vedem pe scurt, ce-a vrut sa realizeze Codreanu prin Legiunea sa. Extras din "Pentru Legionari":

"Tot ce-si poate imagina mintea noastra mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastra mai mandru, mai Inalt, mai drept, mai puternic, mai Intelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iata ce trebue sa ne dea scoala legionara. Un om In care sa fie desvoltate pana la maximum toate posibilitatIle de marire omeneasca ce se afla sadite de Dumnezeu In sangele neamului nostru." Si Codreanu a fost asasinat de Regele Carol, tatal Regelui MIhai, In 1938. Sa vedfem ce si cat a realizat Codreanu prin scoala sa, sau In limbajul Regelui Mihai, cat de "nelegiuiti" erau legionarii dupa 18 ani de la moartea lui Codreanu, adica In anul 1956. Pentru asta aducem declaratia unui evreu sus pus In regimul comunist din Romania, dl Blatt, oficial asociat al CC al PCR-ului pentru chestiuni juridice cu mare pondere politica, în raportul sau prezentat în sedinta Comitetului Central imediat dupa revolutia din Ungaria din 1956, - Extras din "Pe marginea procesului Noica-Pilat, aparut In "Cuvantul Romanesc, Hamilton, Ont., Canada, Martie 1998. Citez:

"Sa ma fereasca Dumnezeu sa creada cineva ca propunerile mele sunt pornite din ura fata de legionari, dar ei sunt primii care sa intre In atentia noastra. Caci sunt cei mai periculosi adversatri ai regimului nostru. Desi au fost peste 15.000 dintre ei condamnati si au intrat In Inchisori. Din ceea ce stiu Intr;o forma directa de la fosti detinuti, pericolul legionar este mai mare decat oricand pentru noi. Ei au dominat Intreaga suflare romaneasca a Inchisorilor prin darzenia lor, prin Intreg comportamentul lor si prin spiritul lor de rezzistenta morala pe care l-au raspandit In toata lumea detinutilor politici. Adaog ca si coreligionari de-ai mei, evrei, printre care si unii rabini mai tineri, au fost cuceriti sufleteste de tinuta legionarilor fata de ei. Si mi-au dat cazuri concrete, In care au fost respectati si ajutati Intoate Imprejurarile de catre legionari. Acesti legionari erau netematori de comunisti si de adversitatea comunistilor. Unii dintre legionarii condamnati au iesit afara, si comportamentul lor este acelas, fara frica, de sfidare fata de regim si plini de speranta ca regimul se va prabusi." Acestia au fost si sunt legionarii si aceste marturisiri au fost facute oficial Intr'o sedinta a CC, Intr'un moment cand regimul comunist din Romania era la ora adevarului, cand adica era stapanit de teama ca si In Romania ar putea isbucni o revolutie ca'n Ungaria.

 

* * *

 

In completarea taboiului aduc si un citat din prefata cartii "Legion", (tradusa In engleza "Carticica sefului de Cuib", scoasa de "Intetrnational Third Position", aparuta In "Rising Press", In colaborare cu "Nationalist Books", BCM Kursaal, Anglia, de Bobn Eckes si Michael Walker:

"S'a ajuns la cumpana In nationalismul european. Politicieni si partide gata de orice compromis, dispar fara ca cineva sa verse o lacrima pentru ele, In timp ce idealul Garzii de Fier ramane si inspira generatie dupa generatie. Este un punct de referinta pentru cei care vor mai degraba sa construiasca decat sa distruga, a caror faptura este profilata mai mult de o dragoste nobila, decat de ura. Codreanu, Capitanul pe un cal alb , a devenit trimisul Arhanghelului Mihail. El este o sinteza al aspiratiilor neamului, al sentimentului de origine eroica, al tanjirii dupa o demnitate naionala." (......)

Nationalismul Garzii de Fier transcende barierele sovinismului secolului al XIX-lea si Intinde o mana prieteneasca tuturor popoarelor In sbatere. Mota si Marin, doi legionari de frunte, au luptat In Spania In fruntea unei unitati legionare alaturi de falangistii lui Jose Antonio îmoptriva internationalismului marxist. Ei au cazut In lupta în împlinirea unei misiuni supra-nationale, martiri ai unei cauze europene.

 

* * *

 

Si in final, "Profilul interior al Capitanului", de Emil Cioran, pentru a-si putea da seama Regele MIhai cat de criminala a fost domnia tatalui sau, si cat de criminal nedrept este el cand spune ca: "Intre timp noi, Romanii, ne piteam In coltul nostru, Infricosati nu numai de prea puternica alianta nazisto-comunista, dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier, organizatie sprijinita de Germania nazista. In sbuciumata Europa de atunci, Regele Carol al II-lea a cautat sa castige timp si, luand masuri Impotriva legionarilor , dar nu foarte aspre de frica lui Hitler, a hotarIt, in cele din urma, sa evite cu orice pret o dictatura legionara.

Si acum Emil Cioran:

"Inainte de Corneliu Codreanu Romania era o sahara populata. Cei aflati Intre cer si pamant nu aveau niciun continut, decat asteptarea. Cineva trebuia sa vina. Treceam cu totii prin desertul romanesc, incapabili de orice........ Romania nu era mai mult decat o farsa reusita. Te Invarteai in ea liber, vacant de trecut si de prezent, Indragind desmatul dulce al lipsei de menire. Biata tara era o pauza vasta Intre un Inceput fara maretie si un posibil vag. In noi gemea viitorul. In unul clocotea. Si el a rupt tacerea blanda a existentei noastre si ne-a obligat sa fim. Virtutile unui neam s'au intruchipat In el. Romania din putinta se Indfrepta spre putere.

Cu Corneliu Codreanu am avut doar cateva convorbiri. Am priceput din prima clipa ca stau de vorba cu un om într'o tara de flecuri.

Prezenta lui era tulburatoare si n'am plecat niciodata de la el fara sa simt acel suflu iremediabil de rascruce, care Insoteste existentele marcate de fatalitate. De ce n'as marturisi ca o teama ciudata ma cuprindea si un fel de entuziasm plin de presimtiri ? Lumea cartilor mi se descifra inutila, categoriile, inoperante, prestatiile inteligentei, sterse, iar subterfugiile subtilitatii, zadarnice. Capitanulnu suferea de viciul fundamental al asa zisului "intelectual roman". Capitanul nu era " destept" . Capitanul era " profund ". Dezastrul spiritual al tarii deriva din inteligenta fara continut, din " desteptaciune" . Lipsa de miez al duhului preschimba problemele In elemente de joc absract si rapeste spiritului latura destinului. Desteptaciunea degradeaza pana si suferinta In flecareala. Dar vorbele Capitanului, grele si rare, rasareau din soare. Ele se plamadeau undeva departe. De aici impresia de univers al inimii, de univers al ochilor si al gandurlor. Cand In 1934 Ii spuneam, ce interesanta ar fi expuneea vietii lui, Imi raspundea:

Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci, Nu-mi place sa citesc. Eu stau asa si ma gandesc."

Aceste ganduri au urzit rostul nostru. In ele respirau natura si cerul. Cand a pornit spre infaptuire, temelia istorica a tarii s'a sguduit. Corneliu Codreanu nu a pus problema Romzaniei in imediat, a Romaniei moderne sau contemporane. Era mult prea putin. Nu s'ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale si nici asteptarilor noastre. El a pus problena in termeni ultimi, in totalitatea devenirii nationale. El nu a vrut sa indrepte mizeria aproximativa a conditiei noastre, ci sa introduca absolutul In respiratia zilnica a Romaniei. Nu revolutia momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai sa creeze Romania, dar sa-i si rascumpere trecutul, sa-i insufle absenta seculara, sa salveze printr'o nebunie inspirata si unica, imensul timp pierdut. Patosul legionar este o expresie de reactie In fata unui trecut de nenoroc. Aceasta natie n'a excelat In lume decat prin consecventa In nenorocire. Niciodata nu s'a desminit. Substanta noastra este un infinit negativ. De aici pleaca imposibilitatea de a depasi pendulaea Intre o amaraciune dizolvanta si furie optimista. Intr'un moment de descurajare i-am spus Capitanului:

- Capitane, eu nu cred ca Romania are vreun sens In lume. Nu e niciun semn In trecutul ei care ar justifica vreo speranta.

- Ai dreptate, mi-a raspuns. Sunt totusi unele semne.

- Miscarea Legionara, adaug eu.

Si atunci mi-a aratat el In ce fel vedea el Invierea virtutikor dace. Si am Inteles ca Intre Daci si legionari se interpune pauza fiintei noastre, ca noi traim al doilae Inceput al Romaniei. Capitanul a dat Romanului un rost. Inainte de el Romanul era numai Roman, adfca un material uman alcatuit din atipiri si umilinte. Legionarul este un Roman cu substanta, un Roman primejdios, o fatalitate pentru sine si pentru altii, o vijelie umana infinit amenintatoare. Garda de Fier: o grupare fanatica ! Legioonarul trebue sa fie un om In care mandria sufere de insomnie. Eram obisnuiti cu patriotul de ocazie, gelatinos si vid. In locul lui apare insul ce priveste tara cu prblemele ei cu o crunta Inversnare. Este o deosebire de densitate sufleteasca. Acel ce a dat tarii alta directie si alta structura, unea In sine o pasiune elementara cu detasarea spiritului. Solutiile lui sunt valabile In imediat si In vsnic. Istoria nu cunoaste un vizionar cu un spirit mai practic si atata pricepere In lume, sprijinite pe un sufket de sfant. Tot asa, lumea nu cunoaste o a doua Miscare In care poblema mantuirii sa mearga mana In mana cu gospodaria. A face isprava si a te salva, politica si mistica, iata carei ireeuctibilitati i-a pus el capat. Il interesa In egala masura, organizarea unei cantine si porblema pacatului, comertul si credinta.

Nimeni nu trebue sa uite:

Capitanul a fost un gospodar instalat in absolut.

Fiecare credea a-l intelege. El totusi scapa fiecaruia. Depasise limitele Romaniei insasi. Miscarii i-a propus un ideal de viata care Intrece rezistenta romneasca. A fost prea mare. Inclin uneori a crede ca el n'a cazut din conflictul cu un besmetic, ci din conflictul marimii lui cu micimea noastra. Nu este totusi mai putin adevarat ca epoca de prigoana a scos la iveala caractere pe care nici cea mai încrezatoare utopie nu le-ar fi putut banui. Intr'o natie deslugi, el a introdus onoarea, si intr'o turma fara verebre, orgoliul. Influenta lui n'a afectat numai pe ucenici ci, Intr'un anumit sens, si pe dusmani, caci acestia din lichele au devenit monstri. I-a obligat la tarie, le-a impus un caracter rau. Ei n'ajungeau caricaturi infernale daca maretia Capitanului n'ar fi cerut o echivalenta negativa. Am fi nedrepti cu calaii daca i-am considera ratati. Toti s'au implinit. Un pas In pkus, si trezeau gelozia Diavolului.

In preajma Capitanuli nimeni nu ramanea caldut. Peste tara a trecut un fior nou. O regiune umana bantuita de esential. Suferinta devine criteriul vredniciei si moartea al chemarii. In cativa ani omania a cunoscut o palpitatie tragica, a carei intensitate ne consoleaza de lasitatea a o mie de ani de neistorie. Credinta unui om a dat natere unei lumi ce lasa In urma tragedia antica si pe Shakespeare. Si aceasta In Balcani ! Pe un plan absolut, daca ar fi trebuit sa aleg Intre Romania si Capitan, n'as fi ezitat o clipa. Dupa moartea lui ne-am simit, fiecvare, mai singuri, dar peste singuratatea naostra se ridica singuratatea Romaniei. Nici un toc sa-l infig In cernerala nenorocului n'ar putea descrie nesansa ursitei noastre. Totusi, trebue sa fim lasi si sa ne mangaiem. Cu exceptia lu Isus, niciun mort n'a fost mai prezent intre vii; avut-am careva vreun gand sa-l fi uitat ? De aici In colo, "tara va fi condusa de un mort", Imi spunea un prieten de pe malurile Senei. Acest mort a raspandit un parfum de vesnicie peste pleava noastra umana, si a readus cerul deasupra Romaniei." - Emil Cioran - Profil inteior al Capitanului.