De la cel de al doilea razboi mondial situatia in Europa este incordata si nesiguranta creste continuu. Au avut loc multe intalniri ale Marilor Puteri in sanul Natiunilor Unite si inafara acesteia, bilaterale sau multilaterale si chiar si intre cele doua "blocuri". Nici una din ele nu a fost in stare sa readuca linistea si siguranta in Vechiul Continent.

In aceste imprejurari, guvernele tarilor din Europa libera, Statele Unite si Canada au acceptat sugestia Uniunii Sovietice de a convoca o conferinta la nivelul cel mai inalt care sa elimine nesiguranta care prevaleaza de atata vreme pe acest Continent.

Prima Conferinta a Securitatii Europene (mai tarziu extinsa si la "cooperare") a avut loc la Helsinki la nivel de ministri de externe. Ea s'a terminat în 1973 iar Actul Final a fost semnat doi ani mai tarziu, In 1975.

Analizand acest document se pot trage imediat doua concluzii principale:

1. Nu s'a realizat absolut nicio imbunatatire in securitatea europeana;

2. Uniunea Sovietica a obtinut marea si de multa vreme asteptata victorie, aceea a recunoasterii internationale de jure a status quo-ului teritorial in Europa. Ea a obtinut, cu alte cuvinte, ratificarea tuturor cuceririlor ei. Conferinta de la Helsinki a institutionalizat Cortina de Fier. Acum ea a devenit intangibila si inamovibila.

Cu exceptia unor paragrafe cu formulari ambigue, ca acel care priveste drepturile omului, a schimburilor culturale, integrarea familiilor s.a., Puterile Vestice nu au obtinut nicio compensatie pentru concesiile facute. Trebue deasemenea sa atragem atentia participantilor la conferinta asupra faptului ca nu este prevazuta niciun fel de penalizare pentru vagile obligatii acceptate de Uniunea Sovietica, a caror respectare depinde exclusiv de buna ei vointa si a Satelitilor ei. Nu sunt prevazute niciun fel de mijloace de control. Cerneala pe Actul Final Inca nu se uscase bine si plangerile au Inceput deja sa curga, denuntand felul cum sunt observate de catre guvernele comuniste stipulatiile sale. Euforia Helsinki s'a evaporat, dzsiluziile au inceput sa se ridice la suprafata, insa conducatorii politici ai lumii libere au fost hotariti sa salveze mitul "destinderii" cu orice pret.

A doua Conferinta a Securitatii Europene a avut loc la Belgrad in 1977. Aici nu numai ca nu s'a putut realiza un consens, dar relatiile intre cele doua "blocuri" au atins aproape punctul critic. Pentru Uniunea Sovietica aceasta a doua Conferinta, care a fostconceputa ca sa consemne rezultatele primei Conferinte, a fost de importanta minora. Ea a obtinut la Helsinki tot ce a dorit, adica institutionalizarea Cortinei de Fier. La desbatere au fost supuse chestiuni care priveau Drepturile Omului, insa Uniunea Sovietica si celelalte tari comuniste, fiind foarte vulnerabile la acest punct, s'au hotarIt sa submineze aceste discutii, amenintand ca se vor retrage de la Conferinta. Ei au motivat ca aceste "Drepturi ale Omului" sunt chestiuni de afaceri interne si Vestul nu are niciun drept sa se amestece.

Acum noi ne gasim in pragul celei de a III-a Conferinta a Securitatii Europene, care incepe in imprejurari foarte critice pentru Europa si pentru intreaga umanitate. Indraznim sa atragem atentia guvernelor participante asupra faptului ca in cele doua Conferinte predecesoare o eroare de procedura fundamentala a fost comisa. A fost analizata numai criza securitatii în Europa si nu si cauzele ei, care ar fi trebuit sa fie cercetate inca de la inceput in toata amploarea lor.

Sunt cauze interne, specifice fiecarei tari, care pot explica - pana la un anumit punct - actuala stare a Securitatii In Europa. Noi credem ca aceste cauze sunt usor de controlat de catre guvernele respective atata timp cat forte externe nu se amesteca in ele. Cand astfel de forte externe intervin, capabilitatea guvernului respectiv de a trata problema este depasita si aceste cauze ar trebui sa fie prezentate Conferintei de Securitate Europeana ca fiind de mare importanta.

Principala cauza, causa causorum a nesigurantei europene este presiunea permanenta a imperialismului sovietic, acest factor extern care intervine în afacerile interne prin forta militara dar si prin armata invizibila a agentilor care creaza si intretin la toate nivelele politice si sociale confuzii, tulburari, nelinisti sociale, revolutii si razboaie civile.

Numai îndepartand aceasta prima cauza, aceasta causa causorum a nesigurantei europene, se poate obtine o solutie. Daca participantii la aceasta Conferinta aici in Madrid sunt hotarîti sa abordeze aceasta cauza, atunci primul pas ar trebui sa fie restabilirea Drepturilor Gintilor. Uniunea Sovietica trebue sa-si retraga trupele din tarile ocupate si sa permita acestora sa-si aleaga singure forma de guvernamant. Nu este suficient, si a la long ar putea sa fie chiar fara folos lupta pentru Drepturile Omului atata vreme cat acesti oameni oprimati apartin natiunilor care sunt subjugate. Nimeni nu se poate bucura de Drepturile fundamentale ale Omului în tari subjugate. Revoltele in Europa rasariteana, - Berlin 1953, Budapesta 1956, Praga 1968 si Polonia 1980 - sunt argumente absolute impotriva dominatiei sovietice in aceasta parte a Europei.

Calea simpla si cea mai eficace pentru a elibera aceste popoare ale Europei de Rasarit este de a se tine alegeri libere In toate aceste tari, cu participarea tuturor tendintelor politice, organizate si supravegheate de Natiunile Unite sau sub controlul Conferintei pentru Securitatea Europeana imputernicita cu o astfel de autoritate. Numai atunci Siguranta va prevala in Europa si numai atunci tarile europene vor putea colabora libere pentru a realiza securitatea Europei. Altfel, in conditiile economice si politice actuale, nu este periclitata numai existenta tarilor subjugate ci si cea a opresorului.

Pentru a putea avea din nou securitate in Europa, se impune ca mai întai sa fie abolite conventiile semnate in timpul celui de al II-lea razboi mondial la Teheran si Yalta, pentruca aceste întelegeri au dat nastere tragediei prezente a Europei. Aceste conventii aberante au stabilit impartirea Europei în zone de influenta si regiuni de ocupatie. Aceste conventii sunt responsabile pentru starea de nesiguranta care prevaleaza in Europa de 35 de ani cat si pentru suferinta si saracia tuturor natiunilor care au fost condamnate sa cada in aria opresiunii sovietice.

Noi inaintam acest Memorandum delagatiilor participante la aceasta Conferinta a Securitatii in Europa in numele Asociatiilor Romanesti in Exil cu speranta ca Dumnezeu le va lumina mintea si le va deschide inimile si astfel le va face capabile sa ia singura conclusiva si posibila hotarire, aceea care va da Natiunii Romane, cat si tuturor celorlalte natiuni care sufar sub acelas jug, libertatea si dreptul sa-si croiasca viata in concordanta cu propria lor dorinta.

Madrid, Octombrie 1980

 

George Demetrescu

Presedintele Comunitatii Romanilor din Spania

In numele tuturor Asociatiilor Romanesti din Exil