De
la cel de al doilea razboi mondial situatia in Europa este incordata si
nesiguranta creste continuu. Au avut loc multe intalniri ale Marilor Puteri in
sanul Natiunilor Unite si inafara acesteia, bilaterale sau multilaterale si
chiar si intre cele doua "blocuri". Nici una din ele nu a fost in
stare sa readuca linistea si siguranta in Vechiul Continent.
In
aceste imprejurari, guvernele tarilor din Europa libera, Statele Unite si
Canada au acceptat sugestia Uniunii Sovietice de a convoca o conferinta la
nivelul cel mai inalt care sa elimine nesiguranta care prevaleaza de atata
vreme pe acest Continent.
Prima
Conferinta a Securitatii Europene (mai tarziu extinsa si la "cooperare")
a avut loc la Helsinki la nivel de ministri de externe. Ea s'a terminat īn
1973 iar Actul Final a fost semnat doi ani mai tarziu, In 1975.
Analizand
acest document se pot trage imediat doua concluzii principale:
1.
Nu s'a realizat absolut nicio imbunatatire in securitatea europeana;
2.
Uniunea Sovietica a obtinut marea si de multa vreme asteptata victorie, aceea
a recunoasterii internationale de jure a status quo-ului teritorial in Europa.
Ea a obtinut, cu alte cuvinte, ratificarea tuturor cuceririlor ei. Conferinta
de la Helsinki a institutionalizat Cortina de Fier. Acum ea a devenit
intangibila si inamovibila.
Cu
exceptia unor paragrafe cu formulari ambigue, ca acel care priveste drepturile
omului, a schimburilor culturale, integrarea familiilor s.a., Puterile Vestice
nu au obtinut nicio compensatie pentru concesiile facute. Trebue deasemenea sa
atragem atentia participantilor la conferinta asupra faptului ca nu este
prevazuta niciun fel de penalizare pentru vagile obligatii acceptate de
Uniunea Sovietica, a caror respectare depinde exclusiv de buna ei vointa si a
Satelitilor ei. Nu sunt prevazute niciun fel de mijloace de control. Cerneala
pe Actul Final Inca nu se uscase bine si plangerile au Inceput deja sa curga,
denuntand felul cum sunt observate de catre guvernele comuniste stipulatiile
sale. Euforia Helsinki s'a evaporat, dzsiluziile au inceput sa se ridice la
suprafata, insa conducatorii politici ai lumii libere au fost hotariti sa
salveze mitul "destinderii" cu orice pret.
A
doua Conferinta a Securitatii Europene a avut loc la Belgrad in 1977. Aici nu
numai ca nu s'a putut realiza un consens, dar relatiile intre cele doua "blocuri"
au atins aproape punctul critic. Pentru Uniunea Sovietica aceasta a doua
Conferinta, care a fostconceputa ca sa consemne rezultatele primei Conferinte,
a fost de importanta minora. Ea a obtinut la Helsinki tot ce a dorit, adica
institutionalizarea Cortinei de Fier. La desbatere au fost supuse chestiuni
care priveau Drepturile Omului, insa Uniunea Sovietica si celelalte tari
comuniste, fiind foarte vulnerabile la acest punct, s'au hotarIt sa submineze
aceste discutii, amenintand ca se vor retrage de la Conferinta. Ei au motivat
ca aceste "Drepturi ale Omului" sunt chestiuni de afaceri interne si
Vestul nu are niciun drept sa se amestece.
Acum
noi ne gasim in pragul celei de a III-a Conferinta a Securitatii Europene,
care incepe in imprejurari foarte critice pentru Europa si pentru intreaga
umanitate. Indraznim sa atragem atentia guvernelor participante asupra
faptului ca in cele doua Conferinte predecesoare o eroare de procedura
fundamentala a fost comisa. A fost analizata numai criza securitatii īn
Europa si nu si cauzele ei, care ar fi trebuit sa fie cercetate inca de la
inceput in toata amploarea lor.
Sunt
cauze interne, specifice fiecarei tari, care pot explica - pana la un anumit
punct - actuala stare a Securitatii In Europa. Noi credem ca aceste cauze sunt
usor de controlat de catre guvernele respective atata timp cat forte externe
nu se amesteca in ele. Cand astfel de forte externe intervin, capabilitatea
guvernului respectiv de a trata problema este depasita si aceste cauze ar
trebui sa fie prezentate Conferintei de Securitate Europeana ca fiind de mare
importanta.
Principala
cauza, causa causorum a nesigurantei europene este presiunea permanenta a
imperialismului sovietic, acest factor extern care intervine īn afacerile
interne prin forta militara dar si prin armata invizibila a agentilor care
creaza si intretin la toate nivelele politice si sociale confuzii, tulburari,
nelinisti sociale, revolutii si razboaie civile.
Numai
īndepartand aceasta prima cauza, aceasta causa causorum a nesigurantei
europene, se poate obtine o solutie. Daca participantii la aceasta Conferinta
aici in Madrid sunt hotarīti sa abordeze aceasta cauza, atunci primul pas ar
trebui sa fie restabilirea Drepturilor Gintilor. Uniunea Sovietica trebue
sa-si retraga trupele din tarile ocupate si sa permita acestora sa-si aleaga
singure forma de guvernamant. Nu este suficient, si a la long ar putea sa fie
chiar fara folos lupta pentru Drepturile Omului atata vreme cat acesti oameni
oprimati apartin natiunilor care sunt subjugate. Nimeni nu se poate bucura de
Drepturile fundamentale ale Omului īn tari subjugate. Revoltele in Europa
rasariteana, - Berlin 1953, Budapesta 1956, Praga 1968 si Polonia 1980 - sunt
argumente absolute impotriva dominatiei sovietice in aceasta parte a Europei.
Calea
simpla si cea mai eficace pentru a elibera aceste popoare ale Europei de
Rasarit este de a se tine alegeri libere In toate aceste tari, cu participarea
tuturor tendintelor politice, organizate si supravegheate de Natiunile Unite
sau sub controlul Conferintei pentru Securitatea Europeana imputernicita cu o
astfel de autoritate. Numai atunci Siguranta va prevala in Europa si numai
atunci tarile europene vor putea colabora libere pentru a realiza securitatea
Europei. Altfel, in conditiile economice si politice actuale, nu este
periclitata numai existenta tarilor subjugate ci si cea a opresorului.
Pentru
a putea avea din nou securitate in Europa, se impune ca mai īntai sa fie
abolite conventiile semnate in timpul celui de al II-lea razboi mondial la
Teheran si Yalta, pentruca aceste īntelegeri au dat nastere tragediei
prezente a Europei. Aceste conventii aberante au stabilit impartirea Europei
īn zone de influenta si regiuni de ocupatie. Aceste conventii sunt
responsabile pentru starea de nesiguranta care prevaleaza in Europa de 35 de
ani cat si pentru suferinta si saracia tuturor natiunilor care au fost
condamnate sa cada in aria opresiunii sovietice.
Noi
inaintam acest Memorandum delagatiilor participante la aceasta Conferinta a
Securitatii in Europa in numele Asociatiilor Romanesti in Exil cu speranta ca
Dumnezeu le va lumina mintea si le va deschide inimile si astfel le va face
capabile sa ia singura conclusiva si posibila hotarire, aceea care va da
Natiunii Romane, cat si tuturor celorlalte natiuni care sufar sub acelas jug,
libertatea si dreptul sa-si croiasca viata in concordanta cu propria lor
dorinta.
Madrid,
Octombrie 1980
George
Demetrescu
Presedintele
Comunitatii Romanilor din Spania
In
numele tuturor Asociatiilor Romanesti din Exil