Dr. George Oltean

Baden Baden, Germania

Scrisoare deschisa adresata Domnului Prim-Ministru al Romaniei Radu Vasile

Domnule Prim Ministru,

 

Am incercat si eu, cu insistenta, sa particip la " dialogul fara frontiere" al Domniei Voastre cu diaspora, organizat de TVRI. Mi-a fost imposibil, blocat fiind pe liniile telefonice, impreuna, desigur, cu multi altii. De aceea m'am hotarIt sa Va scriu. Necunoscandu-Va adresa, o fac in forma scrisorii deschise pentru ca si dialogul televizat avea acest caracter.

Eu, si va asigur ca nu sunt singurul, am probleme cu receptia mesajelor pe care ni le transmiteti. Voi exemplifica, limitandu-ma la doua evenimente care va privesc personal. Si o voi face cat se poate de deschis, direct si fara sa tin seama de tabuurile obisnuite in lumea politica.

Primul mesaj e legat de unul din primele gesturi ale Domniei Voastre imediat dupa investitura: - "Vizita" in judetele Harghita si Covasna. Covãsnean fiind, cunoscand in detaliu realitatile din aceasta zona, de care ma simt foarte legat, unde am nenumarate rude si prieteni, si unde doresc sa ma reîntorc si sa-mi închei pericoplul pamantean, aceast gest m'a bucurat. In sfarsit, mi-am spus, un politician constient, curajos, hotarît sa nu ocoleasca zonele "minate", problemele "sensibile". Ce ne-ati transnmis dupa aceasta "vizita de lucru"?

In esenta (corectati-ma daca gresesc) Romanilor le-ati spus ca totul e O.K., ca informatiile mass mediei sunt fie exagerari, fie falsuri, si ca n'au de ce sa fie nelinistiti.

Maghiarilor, (inclusiv Secuilor), le-ati spus ca sunt baieti buni si pe drumul cel bun, indemnandu-i sa-l continue, angajandu-Va chiar sa-i gratificati, legandu-i cat mai direct cu Budapesta prin autostrada pe care o veti Intinde neaparat pana la ei. Ba ati considerat ca modul cum au rezolvat autoritatile din Harghita coabitarea cu Romanii ar fi "un exemplu de urmat".

Recunosc ca pentru a nu suprasolicita apa de trandafiri, ati reusit sa incruntati o spranceana, afirmand ca asa cum Romanii sunt obligati sa respecte sensibilitatile Maghiarilor, si acestia la randul lor trebue sa tina seama de cele ale Romanilor, (fara exenmplu, fara amanunte).

Puteati fi linistit, sensibilele Dvs gazde n'aveau de ce sa faca nici frisoane, nici insomnii. Romanii din zona nu puteau primi "mesajul" D-Voastra de cat ca un pumn In gura. Iar noi, ceilalti, ca o palma. Si nu cred ca va este greu sa Va imaginati cum l-au receptionat miile de Romani expulzati, siliti sa paraseasca aceasta zona imediat dupa revolutie, despre care n'ati gasit de cuviinta sa amintiti cu nici un cuvintel. Cu privirea ferm indreptata spre viitor, D-Voastra nu va mai impiedecati de trecut, si nici de prezent.

Totusi, daca Domnia Voastra ar fi dorit sa ia taurul de coarne si sa transmita un mesaj cat se poate de clar, ar fi vizitat Odorheiul. Odorheiul, dupa cum bine stiti, se afla in Harghita, judetul "exemplar". Trecand pe acolo si oprindu-Va la "Casa de copii orfani si handicapati" de trista celebritate, ati fi semnalat atat calugaritelor (maltratate, alungate si batjocorite, ce se afla si azi Intr'o situatie extrem de precara, fara apa si curent electric, supuse unor amenintari si presiuni la care cati dintre noi ar fi rezistat), ca le luati sub aripa D-Voastra protectoare, cat si autoritatilor locale, ca nu sunteti dispus sa tolerati manifestari rasiste. Ati fi avut ocazia, confruntat cu datele inscrise in pavajul cladirii - "896 - 1996" - sa va informati de la autoritatile harghitene responsabile, ce vreau sa ne spuna noua Romanilor aceste date, poate prin intermediul D-Voastra am fi aflat si noi ca Maghiariiau descalecat in 896 nu in Panonia, ci in Odorhei. Si nu in ultimul rand ati fi putut cere explicatii de la organele de ordine locale, de ce nu-si indeplinesc obligatiile de protectie, nu numai a proprietatii private, dar si a integritatii fizice a oricarui cetatean, chiar daca este Roman, testand pe propria piele cat de sigur va puteti simti in Odorheiul cel aflat in "exemplarul" judet Harghita.

Deci prima intrebare este, de ce ati ocolit Odorheiul?

A doua intrebare (legata de prima) ar fi, care merite si calitati îl recomanda pe dl Kolumban Gabor, fostul presedinte al Consiliului Judetean Harghita pentru a fi avansat intr'un post din apropierea D-Voastra la Bucuresti, post prin care îi revin responsabilitati legate de administratia locala. Dl Kolumban, asa cum bine stiti, s'a distins prin deosebitul angajament in cazul Odorhei, incercand prin toate mijloacele (permise si nepermise), sa determine Societatea "Basel Hilft", care a finantat intregul proiect), sa cedeze pretentiilor autoritatilor locale si UDMR-iste de a transforma "Casa de copii" intr'o institutie pur maghiara. Si asta in virtutea principiului de a nu tulbura prin "impurificare etnica" cu copii romani aceasta zona. In legatura cu "impurificarea etnica", imi permit sa îl citez pe cercetatorul maghiar Toth Z.I., referindu-se la zona Odorhei: "Recensamantul lui Bucov (de la 1760) a gasit In 99 din 102 sate romani sau locuitori de confesiune romana". Pentru ca intre anii 1920 si 1940 cercetatorii romani sa constate ca din ansamblul tuturor localitatilor din Secuime, In mai putin de 10% se mai cunostea sau vorbea romaneste. Dupa care a urmat epurarea etnica din anii 1940 si cea de dupa revolutia din 1989.

Asa dar, D-le Radu Vasile, ce mesaj ne transmiteti noua, Romanilor, prin aceasta numire? Ne putem noi gandi la altceva decat la povestea cu lupul pus sa pazeasca oile? Pentru ca mesajul transmis Maghiarilor e indubitabil.

 

Marturii si consideratii asupra mentalitatii

U N G U R I L O R

Scrisoarea dlui Gheorghe Olteanu catre postul de radio Europa Libera

31.12.1989

 

Stimate domnule Director,

 

Meritele postului de radio "Europa Libera" in lupta pentru cauza romaneasca sunt imense si incontestabile. Imi vine cu atat mai greu sa va scriu aceasta scrisoare care priveste critic un aspect al comentariilor acestui post de radio, si anume cel referitor la problema Ardealului In general si cea maghiara In special. Adevarul trebue spus, sunt convins, intotdeauna, indiferent de conjunctura sau considerente tactice.

Eu am trait aproape Intreaga mea viata in inima Secuimii din Ardeal. Vorbind din copilarie limba maghiara, le-am citit poetii, scriitorii si istoricii, le cunosc cantecele, dansurile si obiceiurile, am studiat doi ani la o facultate maghiara, am nenumarate cunostinte si cativa prie-teni maghiari In Ardeal si In Ungaria cu care mai pastrez si astazi o legatura. In epoca comunista am trait In "Regiunea Autonoma Ma-ghiara" chiar in acelas oras cu "tov." Karoly Kiraly in perioada cand era prim-secretar al judetului Covasna, aflandu-ma In permanent contact direct cu populatia maghiara. Amintesc toate acestea pentru a sublinia faptul ca parerile pe care le formulez in aceasta privinta sunt concluziile unei vieti, a cunoasterii din interior a problemei. Cred ca pot afirma ca cunosc cu adevarat mentalitatea maghiara si stiu sa interpretez multitudinea de aspecte si nuante prin care se manifesta.

De aceea as dori sa analizez, in lumina acestei experiente o anumita situatie si sa propun unele solutii in consecinta.

Aflat de cativa ani in exil, am fost confruntat cu o propaganda maghiara anti-romaneasca de o intensitate si consecventa, diversitate si penetrabilitate exceptionala in intreaga lume, si pe care am putut-o urmari, mai ales In R.F.Germana. Sub pretextul luptei anticeausiste, aceasta propagada a imprimat permanent in constiinta strainatatii imaginea unui popor roman las, idiot si sovin, si a unei minoritati maghiare eroice, in lupta disperata pentru a nu fi desnationalizata. Exemplul mereu repetat pentru a evidentia aceasta situatie era Nadia Comanici, care n'ar fi in realitate, decat Anna Kemenes. Pe linia perfidei consecvente cu care ni se altera chipul, pana si marii nostri domnitori Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, sau Mihai Viteazul, erau calificati drept sefi de trib. De aceea, momentul si modul chiar in care a reactionat strainatatea la planul de distrugere a satelor din Romania, a corespuns imaginii ce ni s'a creat si care mie mi-a lasat un gust extrem de amar. De ani si ani, Bucurestiul, capitala unei tari europene, era sistematic distrusa, o serie de sate romanesti disparusera de pe fata pamantului fara ca strainatatea sa reactioneze. Numai cand a aparut spectrul distrugerii si al unor sate unguresti sau germane, un strigat de indignare a cutremurat Europa: "radacinile Europei sînt în pericol" . Noi romanii, autohtonii spatiului carpato-dunarean, nu reprezentam, pana in acel moment, vreun interes.

Televiziunea germana a permis in acea perioada difuzarea unui film anonim, realizat de un "amator", a carui nationalitate va rog s'o concluzionati singur, din moment ce el prezenta ca un sat unguresc distrus centrul unui oras luat din departare, cu blocuri pana la 8 etaje, iar în final îi infatisa, ca profitori ai acestei politici, pe asa zisii romani, filmand in realitate un grup de tigani laieti.

Cand in Noembrie 1988 dl Lindlau s'a dus in Romania pentru a cerceta la fata locului situatia (cerand deplina libertate de miscare), si s'a intors afirmand ca n'a gasit niciun singur sat unguresc sau german distrus, ci numai sate romanesti, prezentatorul emisiunii, Fritz Pleitgen, pus in situatia penibila de a explica neconcordanta cu toate cele difuzate anterior, a afirmat, fara sa clipeasca, urmatoarele: " eu stiu ca cele relatate de Lindlau vor crea confuzie in legatura cu emisiunile noastre anterioare, dar chiar astazi am aflat ca la granita romano-maghiara mor impuscati in fiecare zi sute de oameni."

Am constata cu durere si revolta lipsa aproape totala de reactii care sa restabileasca adevarul din partea personalitatilor romanesti din exil sau a "Europei Libere". Am trimis revistei "Spiegel", care a publicat articole incalificabile la adresa poporului roman, scrisori care au ajuns desigur la cosul de gunoi. Spre marea mea desamagire insa, nici cele trimise postului D-Voastra de radio n'au avut o soarta mai buna. Se pare ca orice mijloc de lupta anti-ceausista, chiar daca implica denigrarea poporului roman Insusi, e binevenita. Cum sa ma mai mir atunci ca in ultimele zile, (In timpul revolutiei din 1989), referindu-se la evenimentele din Romania, comentatorii germani spun "Temesvar" si nu "Temesburg" sau "Timisoara", afirmand, (desi romanii alcatuiesc 2/3 din populatia sa), ca ar fi un oras maghiar. Si asta cu toate ca se stia din primele zile ca 80%L din victime au fost romani.

Cum sa ma mai mir ca pastorul Tokes e prezentat ca cel mai proeminent si cunoscut dizident din Romania? Probabil datorita faptului ca In timp ce dansul putea da oricand interviuri televiziunii maghiare (reluate in Germania), de Doamna Cornea, sau alti dizidenti romani, nu se putea apropia nici pasarea. Pentru comentatorii germani numele doamnei Cornea, Mircea Dinescu sau Dumitru Mazilu nu inseamna nimic.

Cum sa ma mai mire comentariul televiziunii germane care afirma: "In sfarsit, scanteia luptei Impotriva dictaturii a trecut de la minoritatea maghiara si la romani. "!?

Ce au intreprins personalitatile exilului romanesc sau Europa Libera pentru a impune in constiinta lumii lupta romanilor cu arma in mana pana In 1959 in muntii tarii impotriva comunismului? Altii si-ar fi facut de mult, din acest fapt, un titlu de glorie nepieritor. De ce nu stie nimeni nimic despre intelectualitatea noastra exterminata sau exilata, despre nesfarsitul martiriu al adevaratilor nostri preoti, despre jertfele ce au urmat grevei din Valea Jiului sau revoltei de la Brasov, despre sutele de mii de oponenti din lagarele de exterminare comuniste?

M'am intrebat, cum este posibil ca fostul director al postului D-Voastra de radio, Dl Nestor Rates, cu ocazia unui interviu luat Dlui Szuros, presedintele parlamentului maghiar, sa permita acestuia, fara a-i replica cu un singur cuvant, sa acrediteze ideea ca Ungaria nu poate ignora amenintarea din partea Romaniei, deoarece "e un fapt istoric ca Romanii au ocupat de doua ori In acest secol Budapesta." Cu alte cuvinte, agresivitatea romaneasca, tendinta lor de expansiune, ar fi cauzat aceste fapte istorice, si nu atacul armatelor maghiare in 1919, incercand sa reocupe cu forta Ardealul, sau in al doilea razboi mondial ocuparea Budapestei n'ar fi fost implacabila consecinta a iresponsabilitatii germane si a genocidului sistematic al "aliatilor" lor maghiari in Ardealul de Nord, ocupat in urma Dictatului de la Viena.

Punctul culminant insa al impertinentei perfide îl atinge acest reprezentant al unui guvern maghiar care oficial afirma ca Ungaria nu are nicio pretentie teritoriala fata de Romania, in momentul cand afirma ca cea mai buna solutie pentru Ardeal ar fi autonomia sa. Pentru Dl Szuros nici 1 Decembrie 1918, nici dreptul la autodeterminare al romanilor ardeleni, la care s'au raliat raspicat si minoritatea germana, ruteana si a evreilor din aceste teritorii, n'au existat, el ignorandu-le cu seninatate. Dar cum de le-a putut accepta Dl Rates? Nu era de datoria lui sa apere pozitia Romaniei?

O asemenea ignoranta din partea directorului unui post de radio romanesc e inimaginabila, dar nu cred ca asta ar fi adevarata cauza. Sunt mai degraba inclinat a crede ca in aceasta problema pentru an gajatii Europei Libere este un cuvant de ordine care tinde la nivelarea oricaror asperitati, ocolirea si ignorarea oricaror contradictii si accentuarea a numai ceeace este comun, care sa duca la infratire cu orice pret, etc.

Cu ocazia uneia din calatoriile mele in tara, la granita romana am avut nefericirea sa asist de aproape la momentul predarii de catre granicerii maghiari In mainile Securitatii romane a doi fugari romani, un tanar si o tanara de vreo 17-18 ani, care reusisesra sa se refugieze in Ungaria. Ulterior am aflat ca erau returnati numai romanii care nu stiau maghiara. Numarul oficial recunoscut al celor predati Securitatii romane fiind, acum un an, de 1.500. Nu insist asupra soartei ce-i asteapta pe acestia.

M'am intrebat indurerat, unde a ramas in corul acesta unanim de apreciere, lauda si recunostinta (pe care n'am de gand sa-l contest), vocea care sa ceara In numele drepturilor omului tratament egal, nediscriminatoriu, indiferent de nationalitate si de cunoasterea sau nu a unei limbi? De ce nu se poate spune intregul adevar, chiar daca el turbura puritatea imaginii?

Pe data de 25 Decembrie 1989, Dl Hurezeanu, luand ca punct de plecare un interviu dat unui reporter maghiar de catre tov. Karoly Kiraly, ne cerea noua Romanilor sa nu uitam rolul imens al acestuia in lupta pentru dreptate in Romania. Cunoscandu-l personal pe tov. Kiraly, urmarindu-i pe viu activitatea In perioada cand era prim-secretar la Sfantul Gheorghe, nefiindu-mi straine nici imprejurarile in care a trebuit sa renunte la acest post, am telefonat D-lui Hurezeanu pentru a-i pune cateva intrebari si a-i da niste informatii. Reactia dansului a fost fara echivoc: mi-a inchis telefonul in nas pe motiv ca inafara de barfa n'as avea nimic de comunicat.

Ei bine, d-le Director, nu atat in revolta, cat in tristetea care m'a cuprins, mi-am adus aminte ca aceeasi atitudine, aceeasi voita orbire a caracterizat politica comunista pana in ultimii ani. Si comunistii au ocolit realitatile dureroase in problema maghiara, si ei au falsificat istoria oriunde ea ar fi putut leza sentimentele "poporului frate" maghiar, facand nenumarate concesii numai de dragul linistei. Cu ani in urma, o cunostinta maghiara ma intreba si se intreba pe sine insusi banuitor, oare ce urmareste Ceausescu cu toate aceste concesii ?

Astazi stim ca Ceausescu n'a obtinut "Infratirea", si ca in ultimii ani, dupa publicarea de catre Academia Maghiara a celor 3 vo-lume privind istoria Transilvaniei, el a intors foaia. Dar contrar tuturor strigatelor de revolta si ajutor care au umplut lumea, nici directorii de Intreprinderi, de scoli, de spitale, etc. sau prim-secretarii maghiari nu si-au pierdut posturile. Singurii care au fost Indepartati, de teama unor defectiuni, au fost cei din cadrele de conducerte ale Securitatii. Nu pot sa uit stupefierea cu care constata de curand aceasta realitate chiar un maghiar venit din Ungaria, unde toata lumea stia ca in Romania nici un ungur nu mai poate ocupa vreun post de conducere.

In privinta situatiei deplorabile a culturii maghiare, poate afirma cineva ca cea a culturii romane ar fi mai buna dupa decenii de vulgarizare?

In ce priveste "Discriminarea" atat de des deplansa de redactorii Europei Libere, eu i-as intreba daca au trait vreodata si stiu ce inseamna a fi discriminat ca roman, subliniez ca roman in propria tara?

Comunistii, care de dragul "armoniei si fratiei" au permis aceasta aberatie, si atatia romani care au avut "fericirea" sa cunoasca Regiunea Autonoma Maghiara, sau apoi judetele Harghita si Covasna (sub conducerea chiar a tov. Kiraly), o stiu foarte bine.

Imi permit sa pun cateva intrebari dlui Hurezeanu, desi sunt cat se poate de constient ca legendele sfideaza adesea adevarul incomod:

- Stie dl Hurezeanu ca pe vremea tov. Kiraly o serie intreaga de profesori romani exceptionali, de la Liceul Nr. 1 din Sf. Gheorghe, au trebuit sa plece pentru a face loc profesorilor maghiari astfel incat, la un moment dat, pana si limba romana le era predata copiilor romani de catre acestia?

- Stie dl Hurezeanu ca In Regiunea Autonoma Maghiara se sustinea ca limba engleza nu poate fi invatata corect daca nu cunosti limba maghiara, asa incat o profesoara de limba engleza le cerea elevilor, desigur " benevol" , sa vina dupa amiaza la ora de limba maghiara, ceea ce unii naivi au si facut-o ?

- Stie dl Hurezeranu ce inseamna, roman fiind si nestiind limba maghiara, sa fi tratat ca om de categoria II-a nu numai in magazine si institutii, dar chiar si in spitale? Sper sa-si poata imagina atmosfera, cand unii medici isi permniteau nu numai sa scrie foile de observatie in limba maghiara, dar sa si maghiarizeze numele romanesti dintr'un condei ?

- Stie dl Hurezeanu ca tov Kiraly, comunist convins pana astazi, a inconjurat catedrala romana neterminata din Sfantul Gheorghe, transformata in depozit de legume, cu blocuri de locuinte construite pe terenul apartinand parohiei ortodoxe?

- Stie dl Hurezeanu ca pana si astazi nenumarate institutii si blocuri de locuinte, construite pe vremea tov. Kiraly poarta, cu totul "întamplator", exact cele trei culori: rosu, alb si verde?

- Pentru a realiza atmosfera, isi poate imagina dl Hurezeanu ca preotii catolici interzic credinciosilor lor din sate romanesti maghiarizate cu forta In 1940, sa asiste la inmormantarea rudelor lor ortodoxe?

- Sau ca cei care ar fi dorit sa revina la ortodoxism au fost amenintati ca vor fi spanzurati de limba atunci cand Ungurii vor reocupa Ardealul?

S'ar putea intampla ca toate acestea sa nu fie pentru Domnia Sa decat "barfa". Ar fi bine totusi sa cerceteze singur, comparand urmatoarele:

- data la care tov. Kiraly a divortat (fapt, dupa cum se stie, incompatibil cu inaltele functii de partid), cu cea a demiterii sale, precum si cu data la care, dupa cele de mai sus, a trecut in opozitie ca exponent al intereselor maghiare.

Doamna Dukas Anna, actrita si fosta directoare a teatrului maghiar din Sfantu-Gheorghe, traind astazi in Canada, precum si tov. Ion Gheorghe Maurer, (camarad la vanatorile de la Telisoara), ar putea, cred eu, oferi nenumarate amanunte din acea perioada. L-as ruga pe dl Hurezeanu sa mediteze putin asupra numarului de zile petrecute vreodata in inchisoare, precum si asupra posturilor de director ocupate, in continuare, de catre idolul sau, comparand aceste date cu tratamentul aplicat dizidentilor romani de acelas regim si sa traga singur concluziile.

In ceea ce ma priveste, D-le Director, tare ma tem ca datorita ignorantei, propagandei intense preluata necritic de catre multi romani, a presiunilor externe, precum si datorita dorintei de conciliere rapida, Bucurestiul poate repeta greselile trecutului. Primul pas ar fi o forma sau alta de autonomie maghiara administrativa in Ardeal, ca expresie a tendintei izolationiste. Acest fapt, ca orice istorie care se repeta, s'ar putea sa ne coste foarte mult, pentru ca aceasta tendinta, spre deosebire de cea germana, izvoreste dintr'o alta mentalitate. Eu o cunosc foarte bine si ma simt dator sa o descriu, oricat de neplacut sau incredibil vi s'ar parea.

Maghiarii sunt ceea ce sunt, nu prin origine etnica extrem de diversa, ca si alte popoare europene, (inclusiv romanii), ci prin mentalitatea lor. Una din coordonatele esentiale ale acestei mentalitati este constiinta superioritatii lor indiscutabile, insuflate din frageda pruncie, din nefericire impreuna cu un dispret suveran, dus pana la ura, fata de tot ce este romanesc. Insasi predilectia folosirii peiorativului "ola" (de preferinta "bgdos ola' - valah puturos), nu e etimologica ('ola' de la valah), ci se datoreste faptului ca pronuntia e foarte aproape de ' alA', (dedesubt, inferior). Experienta vietii petrecuta printre maghiari m'a invatat ca, din pacate, marea majoritate a familiilor maghiare isi educa copiii in acest spirit, desi putini o vor recunoaste deschis. De aceea, pentru un maghiar (spre deosebire de germani), invatarea sau cunoasterea limbii romane e resimtita ca un fel de rusine, ca o ofensa.

Bineîneles, nici ei nu cred ca aproape doua milioane de maghiari astfel educati si in posesia drepturilor de pana acum, ar putea fi in pericol sa-si piarda identitatea in contact cu o alta cultura. De altfel, nici o cultura solida, sanatoasa si constienta de sine, nu se teme de contact cu alte culturi, ea asimiland doar ce i se potriveste, astfel Imbogatindu-se. Tendinta de izolare nu vine din teama, ci din dispret, si asta, desi unii " specialisti " in folclor veniti din Ardeal, au prelucrat in Ungaria o serie intreaga de ritmuri, melodii si dansuri romanesti, stilizandu-le un pic si prezentandu-le in intreaga lume ca redescoperirea unor vechi radacini maghiare. Acestea, precum si prezentarea chiar a "ciocarliei" in Ungaria ca "maghiar pacsirta - privighetoarea maghiara - eu nu le pot numi altfel decat furt si ma intreb mereu, cand se vor trezi romanii, ori cat de bogat ar fi folclorul romanesc, sa protesteze impotriva acestor practici.

Caracteristic e si modul de a simti, de a gandi si de a reactiona ce izvoreste din aceasta mentalitate. Profund convinsi de superioritatea a tot ce este unguresc, orice eveniment politic, cultural sau stiintific deosebit, orice noua personalitate aparuta pe scena lumii, trebue sa fie si i se atribuie intr'o forma sau alta, printr'un imperios consens, o origine maghiara. Crearea acestor legende a fost si este o contanta a vietii unguresti. Pentru cine nu a trait mereu acest fenomen, el poate apare hilar si absurd, dar pentru majoritatea maghiarilor el este natural.

Tendinta izolationista insa e dictata si de dorinta de a constitui un nucleu de concentrare a energiilor pentru adeva-rata si " sfanta " cauza, negata Inca oficial, desigur, din motive tactice, cea a Ardealului insusi.

Rugati-l va rog pe dl Hurezeanu sa va enumere, cati maghiari cunoaste dansul care recunosc deschis ca Ardealul apartine de drept Romaniei? Eu nu cunosc nici unul care sa nu considere ca Ardealul a fost si trebue sa redevina maghiar. Despre declaratiile oficiale mi-am spus parerea si nu cred ca ma poate convinge cineva ca guvernul maghiar e cu totul strain de publicarea faimoaselor volume de Istoria Transilvaniei, editate de Academia de Stiinte din Budapesta, in care noi suntem prezentati ca venetici, infiltrati in Ardeal dupa ce el era de mult unguresc, inmultindu-ne ca iepurii la adapost, in timp ce maghiarii mureau pentru apararea lui; in care Stefan cel Mare sau Vlad Tepes n'au fost decat niste intriganti, singur Ardealul pastrandu-si suzeranitatea, principatele romane fiind de fapt pasalacuri. O Academie care se preteaza sa ignore, sa ocoleasca sau sa falsifice datele ce nu se potrivesc tezei propuse, n'o face desigur din motive stiintifice. Si mai ales n'o face fara binecuvantarea "factorilor de raspundere politica" .

Cunoaste dl Hurezeanu vreun maghiar care sa se indoiasca de nesdruncinatul fundament stiintific al acestor "istorii"? Toti maghiarii cu care am abordat pana acum problema, s'au aratat foarte convinsi ca "nici o virgula" nu va putea fi schimbata in ele.

Stimate domnule Director, in pofida aparentelor, eu insumi sunt convins ca o reconciliere intre romani si maghiari e mai mult decat necesara, si ca timpul pentru a pune bazele ei a venit. Reconcilierea insa nu poate avea loc decat pe baza respectului reciproc, care, la randul sau, n'ar ramane decat o formula goala daca n'am avea integritatea si puterea morala sa ne spunem unii altora adevarul in fata. Nu acuzandu-ne, ci asumandu-ne responsabilitatea istoriei.

Noi, Romanii, nu vad de ce n'am avea puterea morala sa ne asumam raspunderea faptelor noastre din trecut fata de altii si fata de noi insine, inclusiv epoca comunista, fara de care nuputem aspira la respect. Dar conditiile realizarii respectului reciproc nu depind numai de noi. Mana pe care noi o intindem si care trebue sa fie curata, e esential sa i se raspunda la fel.

Prima conditie indispensabila ar fi renutarea la propaganda agresiva si denigratoare. Pentru a-i substrage baza, cred ca ar fi indicat alcatuirea de grupe de istorici romani si maghiari, competenti si integri, din Ardeal, care sa scrie istoria pe baza tuturor datelor cunoscute si fundate, fara a exclude expunerea parerii personale, in caz de neconcordanta. Ar fi, desigur, foarte utila elucidarea comuna si competenta, pe baza tuturor datelor controlabile a vietii minoritatilor din Romania, analizata pe perioade, comparativ cu cea a populatiei romanesti.

Ar trebui publicate numele tuturor dizidentilor de orice nationalitate, cu date exacte ale activitatii lor si a consecintelor ce au avut de suferit.

De asemenea, numele tuturor celor care s'au declarat romani, romanizandu-se, asa cum sustine cu insistenta propaganda maghiara in intreaga lume. Eu nu cunosc pana acum decat exemplul, evident fals, al Nadiei Comaneci, dar ar fi extrem de interesant de aflat numarul si motivele maghiarilor care au fost crescuti in constiinta superioritatii lor, si s'au putut "degrada" , romanizandu-se. Si asta, spre deosebire de imensul numar de svabi, slovaci, croati, romani, evrei, etc. care maghiarizandu-se, sunt " mandri " de a se fi "înobilat ".

A doua conditie ar fi, asa cum spuneam, asumarea nu numai de catre noi, a responsabilitatii istoriei. Istoricii maghiari in primul rand, scriitorii si personalitatile, dar si toti aceia care au trait evenimentele, trebue sa aiba si curajul sa spuna ei insisi adevarul despre perioada 1940-1944 si despre cele savarsite in Ardealul de Nord in aceasta perioada. Numai punand capat tacerii, ocolirii, falsificarii, minimalizarii sau negarii faptelor, se pot inchide ranile si vor putea copiii de acum si generatiile viitoare sa-si formeze o alta mentalitate. Pentru ca numai adevarul o poate face, oricat ar fi de dureros.

Reconcilierea nu se poate face prin apeluri venite de sus, oricat de frumoase si de bine intentionate ar fi ele. Ea nu poate fi decat un proces lent, natural, crescut dintr'un adevar spus, acceptat si trait in intregime, singurul care poate rupe cercul vicios al unei educatii si mentalitati sortite sa desparta, nu sa uneasca.

Putine colturi ale lumii au fost binecuvantate cu atatea frumuseti si bunuri ca Tara Ardealului. De aceea multi au vrut si ar vrea s'o stapaneasca, si mult prea multe lacrimi si sange au curs In numele ei. E timpul ca toti aceia care au avut norocul de a o numi ca patrie, indiferent In ce limba, sa-i sfinteasca impreuna pamantul. Din nefercicire insa mult prea putini isi dau seama ca nu sangele ce le curge In vine este ceea ce-i desparte.

In incheierea acestui subiect as mai sublinia un fapt:

Daca efectele pozitiei unui ziar sunt, prin natura raspandirii sale, limitate, responsabilitatea unui post de radio ca Europa Libera, ascultat de milioane de oameni, e uriasa. Mai ales ca abordeaza teme ce privesc inima si sufletul tarii si care sunt, din pacate, superficial cunoscute mai ales de catre ne-ardeleni. Fara o informare deschisa si competenta, fara spirit critic, pozitia postului Dvs de radio in aceasta problema ar putea si ea controibui la luarea unor hotarIri nefericite la Bucuresti. Nu de izolari in cadrul Ardealului e nevoie, pentru ca efectul ar fi exact contrariul, anume o insuportabila crestere a tensiunilor nationale.

Trecand la un alt subiect, as mai avea o propunere:

Regenerarea dupa aceasta cumplita degradare morala a epocii comuniste In general si ceausiste in special, o poate realiza numai purificarea prin adevar. Ca mijloace de confruntare perpetua cu el, impiedecand uitarea, cred ca se impune infiintarea unui muzeu al rusinii in localul muzeului partidului. Pe peretii sai as expune cele mai caracteristice exemple ale cultului personalitatii, purtand iscaliturile celor prostituati, precum si infinitele minciuni, legi, masuri aberante, etc., iar alaturi, paralel, sa fie insemnat adevarul sec si dureros.

In fiecare sala as prezenta nu numai poze, ci si ecrane cu insuportabilele filme triumfaliste, in care un popor intreg adus in stare de sclavie, era osandit sa participe. Cum altfel ar putea intelege generatiile viitoare ultimul stadiu al sclaviei, cel in care sclavul ajunge sa se prosterneze la picioarele calaului sau, ridicandu-l in slavi ?

Sali speciale insa as rezerva si tuturor aprecierilor elogioase, cadourilor, ordinelor si decoratiilor oferite de catre guvernele, personalitatile si institutiile straine, elogii care sunt tot atatea palme date poporului roman in numele unor interese obtuze de neiertat.

In procesul izbucnit atat de irezistibil de redobandire a demnitatii umane, un astfel de muzeu ni s'ar adresa fiecaruia dintre noi, reamintindu-ne responsabilitatea ce ne-a revenit sau ne revine.

O ultima propunere ar privi drapelul Romaniei. Cred ca pana la reinstaurarea monarhiei, in locul stemei care a disparut, ar trebui pus capul sau silueta unui zimbru. Strabuna imagine de neclintita forta si noblete calma a zimbrului, atat de familiara sufletului nostru, s'ar potrivi de minune drapelului unei natiuni ce se regaseste in libertate.

Iertati-ma, Va rog, Dle Director, pentru unele asperitati ale expunerii, dar cauza pentru care ma lupt e mult prea arzatoare pentru a mai avea si timp de stilizat.

 

Schonberg, 31,12.1989.

 

O ntregire a tabloului :

 

Spovedania unui ungur

 

"Tara, natiune, institutiuni si tot ce este " valah " este inaintea noastra superlativul odiosului, ceeace trebue urIt din toate puterile si combatut prin toate mijloacele. Orice impacare cu starea de fapt actuala si cu situatia de egali voua, este un sacrilegiu. In trecutul nostru de dominatie dispretul valahilor ne-a devenit a doua natura."

"Cultura si civilizatie pentru noi nu poate veni decat de la Budapesta. Bucurestii sunt pentru noi personificarea bizantinismului si a balcanismului celui mai intunecat, unde noi nu mergem decat sa corupem si sa facem afaceri in stil balcanic."

"Legile tarii le privim numai din punctul de vedere al eludarii lor, sau pentru a trage eventual profitul pe care ni-l asigura."

"Nu exista intre ungur si ungur deosebire. Toti va urîm, toti tindem cu toate mijloacele spre realizarea suprematiei noastre, incat ora reInvierii Ungariei sa ne afle inmultiti si intariti. De aceea strigam mereu contra asupririlor reale sau inchipuite din partea voastra, de aceea ne plangem la Liga Natiunilor, la Papa, la bisericile protestante."

"Traim cu amintirile dominatiei din trecut pentru dominatia ce trebue sa ne revina. Noi ne folosim de toate mijloacele, caci nu avem nimic de pierdut, decat de castigat. Fratii nostri din Ungaria si amicii nostri din strainatate submineaza statul roman dinafara, iar noi îl subminam dinauntru. Pe ei îi apara situatia lor de streini. Pe noi ne apara ei si Liga Natiunilor, cat si prostia voastra."

"Cu cat vom avea mai multa libertate, cu atat vom lucra mai intensiv la submninarea voastra. Cu cat vom avea mai multe drepturi, cu atat vom fi mai periculosi pentru voi. Caci noua drepturi si libertati de la romani nu ne trebue decat ca sa le indreptam tot impotriva voastra."

"A slabi tot ce este romanesc, a-l strica cu orice pret, a alimenta nemultumirile, discordia dinauntru, ponegrirea dinafara, iata care este datoria noastra in Romania."

"Patria pentru noi este Ungaria cea veche. Actuala cetatenie romana ne este impusa de imprejurari. O consideram ca fiind temporara si pur formala. De aceea acceptam aceasta cetatenie impusa pana ne vom putea uni cu patria."

"Tot ce serveste la consolidarea Romaniei, noua ne strica; tot ceea ce este sfant pentru voi, pentru noi este obiect de batjocura. De aceea este boicotat si afurisit de noi acela dintre noi care este patriot loial al Romaniei. Pentru ajungerea scopului nostru suprem nu exista cuvant de onoare, caracter, consecventa, ci numai posibilitate de actiune fara niciun fel de ingradiri, caci deplina existenta si fericire a maghiarilor nu se poate realiza in hotarele Romaniei."

"Cui dintre noi îi trebuesc drepturi in Romania? Le cerem doar ca sa putem prabusi cu ele statul roman."

"Ungaria de azi ciuntita ne asteapta si lucreaza eroic pentru noi cu toate mijloacele, de altfel ca si noi."

"Pentru reIntregirea Coroanei Sfantului Stefan se falsifica bani necesari propagandei subversive atat aici cat si in strainatate; toate se fac pentru unul si acelas scop: refacerea Marei Ungarii, refacere care trebue sa vina. Pentru atingerea acestui scop facem totul. Cand credem ca e potrivit, va dam banchete, va facem curte, va adulam cu cuvinte dulci. Putem aprecia eventual indivizi dintre voi, dar nu-i putem iubi, iar colectivitatea voastra o urIm cu toata taria sufletului nostru."

Dau publicitatii aceste "spovedanii" (care, desigur, au caracter secret), luate dintr'o carte aparuta la Targu Mures "Un om pentru Targu Mures: Emil A. Dandea" , volum editat de Fundatia Culturala "Vasile Netea", in 1995, nu cu intentia de a crea vrajba Intre romani si unguri, ci din contra, pentru a da posibilitate UDMR-ului, aflat acum la guvernarea Romaniei, sa-i asigure pe Romani ca ca cele relatate mai sus sunt simple inventii ale unei minti bolnave, ca Dumneavoastra, reprezentantii etniei maghiare nu-i urîti pe romani, ci, dimpotriva, îi iubiti ca pe fratii vostri de secole, cu care ati convietuit în pace si prietenie, cu dragoste si respect. Ca nu v-ati plans, nu, niciodata, pe la portile Europei, la Papa, sau la " amicii din strainatate ", ca nu doriti, Doamne fereste, o noua dominatie in Ardeal, ca lucrati zi si noapte nu la "subminarea statului roman", ci la intarirea si inflorirea acestuia ca buni crestini ce sunteti....

Vom auzi desigur ca dumneavoastra nu doriti o reuniune cu Ungaria, ci va simtiti foarte bine in patria comuna Romania, fiind, repet, si la guvernare, ca "existenta si fericirea maghiarilor" isi gaseste teren propice Intre actualele hotare ale Romaniei; ca veti conlucra cu maghiarii din Ungaria doar in cadrul Europei Unite, a la Lucinschi.

Dumneavoastra nu cereti privilegii, ci doar drepturi egale cu populatia majoritara romaneasca, afirmand cu tarie si convingereca toti locuitorii acestei tari trebue sa-si Insuseasca limba statului roman care este limba oficiala, inca din ciclul primar, gratuit pentru toti copiii indiferent de etnie, ne mai avand nevoie, ca la Sfantul Gheorghe, de exemplu, de doua indicatoare: unul in romaneste "Tusnad" , si altul in ungureste "Tasnad" .

Precis, ne veti asigura ca " idealul reîntregirii Coroanei Sfantului Stefan" este o dulce si nevinovata po-vestioara pentru copiii prescolari, ca iubiti natiunea romana, din care faceti si Dumneavoastra parte, " cu toata taria sufletului ". Asa dar, sa asteptam cu incredere nu "reconcilierea istorica", ocazie cu care ar trebui sa se pomeneasca despre unio trium nationum, despre distrugerea bisericilor si manastirilor romanesti din Transilvania; despre frangerea pe roata a lui Horia si Closca de acum 212 ani, despre uciderea de catre revolutionarii lui Kosuth a peste 40.000 de romani lipsiti de aparare In anii 1848-1849, despre batalia de la Fantanele, despre cei 50 de ani de amarnica durere pentru neamul romanesc din vremea dualismului; despre uciderea lui Ion Arion din Agris-Iara, purtator de steag tricolor, in gara Teius in 1918; a celor peste 50 de moti din Belis, carora politia clujeana le-a ridicat recent un monument Intru nemurirea lor; despre Ip, Traznea, Moisei, Iara, Turda, Sarmas si Oarba de Mures, etc. etc., cu scuzele de rigoare si cu regrete profunde, cu asigurarea ca ele niciodata nu se vor mai repeta din partea urmasilor celor ce le-au savarsit, ci sa ne luam de manute, ca tot vine ea, primavara, si sa cantam "Floricele pe campii, hai sa ne jucam copii" , de-a " baba oarba", adica cu unii legati la ochi si care incearca sa-i prinda in brate si sa-i mangaie pe cei ce stiu de minune sa se .... eschiveze si sa triseze, asa cum au facut-o secole de-a randul.

Prof. univ. Dr. Ioan Teodor Stan

 

 

Ii suntem recunoscatori dlui Gheorghe Olteanu pentru continutul scrisorii ce-a adresat-o postului de radio Europa Libera in Sept. 1989 si care ne desvaluie mentalitatea, comportamentul si atitudinea Ungurilor In relatie cu Romanii. Am dori totusi sa completam aceasta prezentare ce-o face el ungurilor cu articolul dlui Prof. Dr. Ioan Theodor Stan, "Spovedania unui ungur" , la care mai adaugam si o alta spovedanie a unui alt ungur, S. Fenyos, fost deputat In parlamentul din Budapesta inainte de 1914. Fenyos este si autorul cartii "Ungaria revizionista" , carte interzisa in Ungaria, din care extragem citatele ce urmeaza:

Pag. 62: "Sa nu uitam ca Ungaria astazi este mai saraca decat oricare din statele succesorale. In Romania, Cehoslovacia si Yugoslavia viata este mai usoara si-i mai putina mizerie. Este chiar greu de crezut ca majoritatea populatiei maghiare din Romania ar dori sa se Intoarca " acasa " iar In Slovacia, populatia maghiara din Csalokoz, prin graiul unei delegatii primite de Presedintele Republicii Masaryk, a declarat ca daca s'ar reda totul Ungariei, ei totusi nu ar dori sa se intoarca acolo."

In pp. 139-146, referindu-se la rolul presei maghiare in Romania si la cea din Ungaria propriu zisa, spune:

"Trebue sa raspund la acuzatia ridicata de Contele Bethlen ca Romania ar aplica sisteme balcanice contra maghiarimei si contra presei maghiare din Romania. In aceasta privinta amintesc doar atata ca as dori sa vad daca la noi in Ungaria s'ar tolera oricarui ziar sa scrie contra revizuirii, sau macar sa taca tendentios cu privire la aceasta tema? Daca s'ar tolera ca vreun ziar sase infrateasca cu Romania? Pentru asa ceva la noi se aplica pedepse aspre, cata vreme In Romania nu a fost nimeni pedepsit pentru astfel de iesiri. Iata cum arata pretinsele sisteme balcanice din Romania, pe cand pretinsul nostru europeism consta In faptul ca nu se permite nici sa se pomeneasca ceva ce nu ar fi pe placul guvernului.

"Daca ar fi sa se dea crezare declaratiilor Contelui Bethlen si ale guvernului maghiar, lumea si-ar inchipui ca ungurimea din statele succesorale sufera chinurile iadului si ca nu are alta dorinta decat sa se reIntoarcsa la sanul Budapestei.

"Eroare! - Nu exista decat un iredentism atatat artificial ! Ungaria sustine cu bani si cu alte mijloace presa maghiara din statele succesorale, ca In schimb ea sa creeze si sa alimenteze o atmosfera iredentista.

"Drept urmare ea, fie pe fata, fie printre randuri, vrea sa convinga lumea ca In statele succesorale ea este persecutata."

"Si totusi exista o singura tara pe lume unde presa maghiara sufere de ceva mai rau decat cenzura, si aceasta este Ungaria. In Ungaria este cu totul interzisa exprimarea libera a opiniei.......

Daca in Ungaria ar Indrazni cineva sa exprime vreo critica politica sau sociala mai serioasa, s'ar expune nu numai la o pedeapsa cu Inchisoare de la 3 - 6 luni, dar eventual si la a fi acuzat de tradare, chiar daca si-a permis numai sa prezinte in adevaratele culori vreo minciuna istorica. Cine ar indrazni, de exemplu, sa atace In mod serios grandomania titlurilor, sa critice aristocratismul si sa examineze, ce rost are regalismul fara rege, etc., acela cu siguranta c'ar fi tradus In fata Curtii Martiale a vreunui tribunal exceptional.

"In Romania, in schimb, se poate scrie orice, chiar si critici opozitioniste mai aspre la adresa ministrilor si a guvernului. Se pot scrie chiar si stiri mincinoase, din domeniul fanteziei, despre guvern, despre proiectele de legi. Se pot scrie, daca vreti, articole kilometrice despre pretinsa stare de robie a minoritatilor, se poate ameninta zi de zi cu reclamatii la Liga Natiunilor. Presa "nationala" a partidului maghiar din Romania a scris pe fata si de repetate ori ca guvernul a falsificat alegerile, a furat urnele, etc., dar nimeni nu a suferit nimic pentru toate acestea. Mai tarziu insa, o alta foaie nationala a partidului maghiar a constatat ca cealalta foaie nationala a mintit, intrucat alegatorii maghiari au votat de fapt cu partidele romanesti.

"Daca vreun ungur din Romania scrie ceva din care se deduce loialitate fata de stat, este atacat de Intreaga presa maghiara, îl insulta, îl Injura, îl terorizeaza pana-l reduc la tacere."

"Cat de liber se desvolta presa nationala maghiara in Romania se dovedeste prin aceea ca numai In Ardeal si in Banat, cu un milion si jumatate de maghiari, apar 42 (patruzeci si doua) de cotidiene unguresti, mai mult decat au fost vreodata in toata Ungaria Mare.

Cu un cuvant, despre marea majoritate a maghiarimei din statele succesorale se poate spune In mod sigur ca nu este revizionista, ca nu doreste revizuirea. Deci presa maghiuara din Romania - cand prin tacerea ei face confesiune de credinta pentru revizuire, intra in flagranta contrazicere in prima linie cu publicul ei cititor. Presa maghiara este cu mult mai iredentista decat populatia ungureasca. Fosta patura birocratica burgheza, cativa indivizi dornici de a parveni prin politica, aristocrati cu cinstea uzata, fosti consilieri regali saraciti si functionari pensionari, parinti cu copii cari prin legaturile si rubedeniile lor spera la faurirea unui viitor stralucit odraslelor lor, cat si aceia pe care presa a izbutit sa-i induca in eroare, doar acestia ar putea fi predispusi la iredentism.

"Daca cu toate Imprejurarile mai sus expuse, nu s'a gasit nimeni printre maghiari care in cursul discutiilor sa se fi ridicat contra revizuirii, aceasta se datoreste absolut numai teroarei desfasurate de presa maghiara din Romania. Este foarte mare numarul acelora care au legaturi de familie si de afaceri In Ungaria. Daca vreunul din acestia ar Indrazni sa se manifeste contra revizuirii, se teme ca numele lui va fi dat publicitatii ca tradator al maghiarimei."

Citand in continuare din cartea lui Fenyes, Ungaria revizionista: Pe fagasul implantarii in sufletul natiunii a unui revizionism total, masurile guvernului de la Budapesta au mers mult mai departe decat supravegherea presei. Acest revizionism radical trebuia implantat In sufletul natiunii incepand inca din scolile primare si continuand la toate gradele de invatamant. Astfel, atentia sa s'a indeptat inspre manualele scolare din care, tot cu ajutorul lui Fenyes, extragem din Istoria Natiunii Maghiare, de Georg Takacs, care este manualul oficial aprobat de Ministerul Educatiei cu Nr. 98473/1921. El citeaza din editia III-a, din 1931., Redam partea care priveste Teritoriul si Populatia statului Maghiar, pag. 97-105 din Ungaria revizionista:

"Teritoriul Ungariei este de 283.000 kmp si numarul locuitorilor este de 18.232.000 suflete (date corespunzatoare vechii Ungarii, pentru ca noua Ungarie are doar 92.600 kmp, cu 7.600 locuitori). Totalitatea locuitorilor statului maghiar, indiferent de limba lor materna, formeaza natiunea politica maghiara. Diferitele limbi, rase si religii din sanul natiunii formeaza grupuri deosebite. Acestea sunt nationalitatile. Tabelul de mai jos ne arata populatia Ungariei in cifre rotunde:

Maghiari 10.000.000 Ruteni 460.000

Germani 1.900.000 Croati 190.000

Slovaci 1.000.000 Sarbi 460.000

Romani 2.900.000 Diversi 400.000

 

Din datele de mai sus reiese ca pe teritoriul Ungariei numarul Maghiarilor de rasa intrece cu mult numarul total al locuitorilor de alta nationalitate. Aici dar rasa maghiara este dominanta nu numai din punct de vedere istoric (cucerirea, Intemeierea, organizarea si apararea statului), si cultural, ci si din cel al majoritatii numerice."

Dupa ce manualul trece in revista toate nationalitatile din tabelul de mai sus, aratand cum ele s'ar fi strecurat in Ungaria pentru a gasi adapost , trece la concluzii:

"Nici una din nationalitati nu a fost autohtona pe teritoriul Ungariei. Maghiarii cuceritori nu i-a gasit pe nici unii din ei aici in tara, ci toti au venit cateva secole dupa intemeierea statului maghiar."

"Nationalitatile nu au intrat in tara prin cucerire, ci au venit ca niste colonisti pasnici pentru a-si castiga existenta."

"Despartirea lor de astazi nu este deci o realipire la patria mama reparatia vreunei nedreptati, ci desmembrarea tarii care cu secole mai inainte le-au dat azil si posibilitate sa intreaca in cultura pe fratii lor de acasa."

In ce priveste influenta culturala a Ungurilor asuora vecinilor si a compatriotilor lor de alta nationalitate, sa vedem ce ne spune Contele von Fickelmont, fost prim-ministru al Imperiului Austriac In 1852 (apud "Rumania", de Romulus Seisanu, Bucurtesti 1939, pag.103):

"Mai întai trebue sa ne intrebam daca poporul maghiar a fost chemat de propria istorie si de numarul lor, de valoarea si de gradul lor de civilizatie, ca sa joace un rol de independenta in relatie cu Imperiul Austriac si a pretinde in acelas timp suprematie fata de celelalte natiuni care, cu secole inaintea lor au ocupat teritoriile carora le-a dat numele lor prin forta armelor."

"Daca aceastra natiune pretinde sa ocupe un loc de onoare si sa joace un rol de conducere, nu avem si noi dreptul sa le cerem scrisorile de acreditare?

"Fara indoiala ca noi suntem inclinati sa-i admiram pe acesti oameni bravi, care au venit din Asia fara hrisoave, fara cronici, fara traditie istorica, fara o tara, care au fost in stare sa cucereasca un teritoriu si sa se mentina pe el, sa formeze o natiune, sa imprumute de la altii un limbaj si legi pentru administratia proprie si sa subjuge alte popoare obisnuite sa duca o viata pasnica, dar mai civilizate. Ei ar merita din partea nostra mai multa admiratie daca ar fi in stare sa inteleaga ca tot ce au realizat a fost cu caracter provizoriu, si ca intr'o zi aceste cuceriri ar trebui sa fie abandonate, din moment ce ei au ramas inferiori popoarelor care-i inconjoara."

Si Contele von Fickelmont continua, amintindu-le Ungurilor ca "nimeni nu le considera limba lor ca pe o limba adecvata stiintei, literaturii, comertului sau industriei; este imposibil sa consideri o tara ca fiind civilizata care refuza sa construiasca sosele si care ofera un spoectacol de conflicte rasiale ca acelea care au avut loc in cea mai primitiva epoca a Europei.'

"Ungurii nu ar trebui sa uite ca orasul Buda a fost 150 de ani capitala unui pasalâc turcesc si daca dupa eliberarea teritoriului lor roadele civilizatiei Europei Centrale nu a putut patrunde pana in regiunile marginase ale imperiului, este pentru ca Ungurii cu incapatinare li s'au pus in cale, constituind o bariera de netrecut.

In completarea influentei culturale pe care au avut-o Ungurii asupra vecinilor lor, mai aducem si constatarile unui german, Leoinhard Bohm, (Aopud atlasul istoric " Roumanie", Bucuresti, de Romulus Seisanu, pag. 14):

"Germanii, Slavii si Romanii au oibisnuit pe vecinii lor, Ungurii, ca sa aiba un domiciliu stabil, i-au Indemnat la casatorie si la ocupatii oasniucem la cuylktivarea pamantului si a Iitei de vie, cu toate ca a trecut muhlta vremne pana cand poporul maghiar a fost In stare sa manuiasca un plug.

Pe plan inmtern, Intre cele douarazboaie, Ungurii au Impoanzit tara cu societati iredentiste, care raspandeau literatura revizionista menita sa cultive spiritul revansard. Au formulat si un Catehism al revizionistilor, pe care preluam din "Le litige roumano-hongrois". de Corneliu Codarcea, pag. 95-96 :

1. "Nu uita niciodata ca tu esti fiul natiunii maghiare, care a fost desomnorata si umilita. Chiar si noaptea cand te trezesti, amintest-ti ca milioane de frati de-ai tai sufar sub oribilul si brutalul jus al banditilor."

2. Atata vreme czat fratii tai torturati nu vor fi eliberati, nu vei simti pe deplin nicio bucurie si nu vei avea nicio sarbatoare."

3. Propaga ideea ca nu va fi pace si ca imensa noastra mizerie nu va avea sfarsit pana cand nu vom relua vechile teritorii.

4. Fa legamantul de a consacra toate fortele si toate posibilitatile tale reconstruirii Marii Ungarii.

5. Considera drept inamici si distrugei pe toti cei cari, din intereze egoiste, vorbesc de resemnbare sinrenuntare. Nu-i ierta, poentru ca ei sunt indiferenti fata de destinul patriei.

6. Acela care zice ca noi trebnue mai Intai sa ne intarim si pe urma sa alungsm banditii care ne stapanesc teritoriile, este un miuzerabil care-si oierde tara. Poti fi sigur ca infamul vorbeste asa pentru ca se simte bine intr'o Ungarie mutilata. Noi suntem înca suficient de tari in teritoriile ocupate pentru a putea termina cu inamicii nostri. Ne lipseste doar un sef energiuc si hotarît.

7. Stradueste-te sa provoci demiralizare proimttre inamicii nistri. Orice mijloc este bine venit daca-l folosesti spre binele patriei.

8 Nu da concursul tau niciunui guvern nehotarît si fara vlaga.

9. Sacriufica tot ce ai pentru salvarea patriei.

10. Atata timp cat patria nu-i salvata, nu fii nici crestin, nici liberal, nici reactionbar. Nici mic proprietar, nicxi mare proprietar. Nici guvernamental, nici dizident. Nici legitimist, nici liber cugetator, ci fii un ungur indraznet, increzator in fortele tale. Fii plin de furie disoerata. Gandeste-te la razbunare siu asteapta cu nerabdare ziua revansei. Sa nu cunoisti mila. Fiii un ungur salbatec si pagan."

Pentru completarea imaginei ungurului pe care vrea sa-l daltuiasca acest Catehism al iredentistilor maghiari, sa mai aducem si textul lui Ducso Csaba din celebra sa carte Fara Indurare, scoasa in 1939 la Budapesta, cu sprijinul regimului Horthy: "Voi suprima pe fiecare roman ce-mi iese In cale ! Il voi extirpa pe fiecare ! Fara Indurare ! Noaptea voi aprinde satele romanesti. Voi trece prin ascutisul sabiei intreaga populatie. Voi otravi fantanile. Vopi sugruma sugarii. Nu voi avea nicio mila. Pentru nimeni. Nici pentru copii, nici pentru mame insarcinate ! Razbunare ! Fara mila, crunta razbunare !"

Asa au fost pregatiti Ungurii pentru o noapte a Sfantului Bartolomeu pe care o asteptau, in eventualitatea ca vor putea sa recastige Ardealul. Rezultatul acestor incitari la crima prin Catehismul revizionistilor si prin lozincile lui Ducso Csaba l-am vazut imediat dupa cedarea Ardealului de Nord in 1940, cand, conform unor date incomplete, in primele zile pe care le-au trait Ardelenii sub Unguri, au fost impuscati 991 Romani. Numarul total al victimelor pe intreaga perioada pana In 1944 este de 6813 suflete identificate; au fost daramate la pamant 127 biserici, daramate partial si facute inutilizabile 34 biserici; 53 biserici au fost sigilate si interzisa utilizarea lor; 13 case parohiale au fost confiscate, si 142 preoti au fost alungati peste hotare.

Asa s'au comportat Ungurii in perioada de ocupatie a Transilvaniei de Nord, dand dovada de cel mai pur spirit barbar caracteristic hoardelor mongolo-huno-asiatice.

Tot in anul 1940, cand a fost cedata Basarabia si Bucovina, populatia acestor doua provincii a fost supusa aceluias tratament din partea altor mongoloizi - Khazarii -, despre comportamentul carora insusi Carol al II-lea s'a simtit obligat sa se revolte...

_______________________________