In "Carticica Sefului de Cuib", tiparita din nou in toamna anului 1940, am semnat un "Cuvant inainte" in care spuneam ca cei ramasi in viata nu ne vom abate de la invatatura Capitanului. Ca semn neindoielnic al nesdruncinatei noastre hotariri de a nu altera bazele doctrinare sau de organizare ale Legiunii, am stabilit ca formula salutului "Traiasca Legiunea si Capitanul" se pastreaza neatinsa.

Prin aceasta anuntare voiam sa spun legionarilor ca Corneliu Zelea Codreanu nu poate fi indepartat din preocuparile noastre zilnice, venerandu-l numai ca figura istorica, cum se intampla cu toti marii barbati care au savarsit fapte de seama in viata unui neam. Capitanul nu e o realitate a trecutlui; el isi afirma prezenta constant in actiunile noastre. El ne inspira in fiecare moment al propriilor noastre deciziuni, el ne admonesteaza cand facem lucruri neconforme cu conceptia lui si el se bucura si ne aproba cand actionam in stilul lui. Cu Capitanul intretinem un permanent dialog. El interpreteaza mai bine ca noi insine vrerea natiunii. In fond, el conduce Miscarea, sau daca Miscarea s'ar conduce altminteri decum gandeste el, nu mai e Miscare. El este si energia care improspateaza permanent energiile noastre slabite de lupte, privatiuni, deceptii si inchisori.

Capitanul n'a murit si nu poate muri! Desi el nu mai ecu trupul intre noi, nu e mai putin viu intre noi. E o chestiune pe care oamenii streini de universul nostru legionar nu o pricep. Capitanul e viu In mijlocul nostru nu In semn speculativ si teoretic, nu pentru a intrebuinta un anumit fel de a vorbi in raport cu cei disparuti, nu ca imagine, simbol sau expresie, ci viu pe plan sufletesc in sens concret, viu ca forta spirituala care ne domina si ne copleseste, ne smulge din apatie si ne antreneaza la lupta.

Capitanul nu are nevoie de un "cult" pentru a-i intretine amintirea; el isi intretine cultul din propria lui energie si pe deasupra ne mai da si noua puteri ca sa putem rezista tuturor suferintelor si prigoanelor. Cand suntem obositi, el ne invioreaza, cand suntem chinuiti, el ne mangaie, si cand suntem incoltiti de dusmnan, el ne da putere sa rezistam. El a creat un exemplu de demnitate omeneasca, de justa interpretare a relatiilor dintre individ, neam si Dumnezeu, care se actualizeaza cu o putere elementara in propriile noastre suflete. El e steaua polara care calauzeste lumea noastra. El e aluatul pe care trebuie sa-l punem in fiecare framantatura de-a noastra, daca voim ca actiunile ce le savarsim sa dea roade legionare. Capitanul nu e omul care a trait intre anii 1899 si 1938, nu e un capitol inchis in istorie, ci o realitate "hic et nun" care isi manifesta prezenta activa in Legiune. El e izvorul de lumina care pune in miscare moleculele sufletului nostru pentru a reconstrui zi de zi organismul legionar in suferinta din cauza loviturilor si prigoanelor. Asa se explica de ce si scrierile legionare fie ale Capitanului, fie ale acelora cari i-au interpretat cu fidelitate gandurile au fost persecutate si arse pe rug la rand cu trupurile martirilor nostri. Cuvintele Capitanului au inspirat tot atata groaza dusmanilor ca si luptatorul viu, prin marea lor putere de convingere si propagare. Scrierile legionare sunt o dinamita spirituala, pentru ca se conjuga permanent cu aceasta miraculoasa prezenta a Capitanului in mijlocul neamului nostru. Cine citeste un rand de-al Capitanului, simte cum i se incalzeste sufletul si cum se transfigureaza sub influenta cuvintelor lui rascolitoare. De aceea ura tuturor regimurilor s'a manifestat cu egala inversunare si impotriva oricarui semn care ar putea perpetua imaginea lumii legionare intre noile generatii. Cu o consecventa feroce au confiscat si distrus cartile legionare, martisoarele, camasile verzi si orice marturie ramasa de la martirii nostri. Nici parastasele nu mai erau ingaduite, nici botezurile cu numele de Corneliu, considerandu-se subversive. O perfecta continuitate leaga regimul carlist de regimul antonescian si regimul comunist de primele doua in privinta felului cum au tratat opera scriitorilor legionari.

Ne aducem aminte cei care am trecut prin prigoana carlista, ce soarta au avut cartile legionare. A poseda un rand de la Capitan echivala cu un atentat contra Sigurantei Statului si era aspru pedepsit. Cartile confiscate in timpul descinderilor au fost prefacute in cenusa. Statul infamiei si al Crimei patronat de regele Carol si pazit de aparatul politienesc al lui Armand Calinescu vedea in orice pagina lasata de la un legionar un inamic de temut, capabil sa aprinda din nou in suflete flacara credintei legionare pe care ei o voiau inmormantata pentru totdeauna sub lespedea de la Jilava.

Dar n'a fost asa ! Dupa doborirea regimului carlist, cartea legionara a iesit triumfatoare la lumina. Scrierile legionare au fost imprimate in totalitatea lor in cele cinci luni de libertate de care s'a bucurat poporul roman sub regimul national-legionar. O avalansa de lucrari legionare au inundat atunci toate satele si orasele Romaniei. Din nou slova de foc a Capitanului a patruns pana in cele mai indepartate catune ale tarii, asigurand unitatea si continuitatea intre generatia creatoare a Miscarii si tineretul care in acel scurt rastimp s'a Incadrat cu zecile de mii in Legiune. Citite cu infrigurare si durere, intr'o perioada cand intreaga natinne vibra de elan, aceste carti au constituit hrana spirituala aneamului nostru in grelele incercari ce au urmat. Presimtind par'ca scurtul ragaz de libertate de care ne vom bucura, Petrascu, secretarul general al Miscarii si Vasile Posteuca, seful serviciului de propaganda, Intr'un ritm halucinant au multiplicat si raspandit toate lucrarile mari si mici ramase de la Capitan si de la ceilalti condeieri ai Legiunii.

Aceasta epoca de libertate nationala pentru poporul roman intr'adevar nu a dainuit mult. Dusmanii stateau la panda si profitand de orgoliul bolnavicios al Generalului, s'au reconstituit In spatele lui si l-au impins la nelegiuitul act al atentatului contra Statului national-legionar. Odata cu incarcerarea a mii de legionari si asupra scrierilor legionare s'a abatut o noua prigoana. Literatura legionara a fost decretata subversiva si urmarita cu sete de organele regimului. Din nou posesiunea unei carti legionare expunea la grave pedepse pe posesorul ei. Din nou numele Capitanului nu mai era ingaduit sa apara in publicatii decat pentru a fi insultat. Generalul Antonescu, obsedat de sangele nevinovat ce l-a varsat in Ianuarie, vedea in orice manifestare legionara o amenintare pentru regimul sau tiranic.

Furia destructiva a lui Antonescu nu s'a marginit la tara. Cum o parte din capeteniile legionare se refugiasera in strainatate, era de presupus ca vor incerca sa publice texte legionare in aceste tari. Pentru a impiedeca imprimarea si difuzarea de carti legionare in Europa, Antonescu a intervenit la guvernul german, solicitandu-l ca in toate tarile unde isi exercita dominatia sau numai influenta, sa interzica publicarea lor cu ajutorul cenzurii sau prin mijloace diplomatice.

Mussert, seful partidului national-socialist olandez, citise cartea Capitanului in editia germana si parandu-i-se de mare interes, a dat dispozitii sa fie tradusa in olandeza si publicata. Cand cartea trebuia sa ia drumul tipografiei, un ordin de la Berlin interzice publicarea ei.

In Spania, Radu Ghenea tradusese cartea Capitanului si gasise si o editura sa o publice. Aflandu-se la Bucuresti, Antonescu face presiuni la Madrid prin reprezentantul sau cat si via Berlin prin ambasada germana, ca sa se suspende tiparirea cartii, iar daca a aparut intre timp, sa fie confiscata. Guvernul spaniol a avut demnitatea sa nu se supuna acestor presiuni.

Dl Mihail Sturdza, in timpul surghiunului sau din Danemarca, a scris o carte asupra responsabilitatilor rasboiului, "La Bete sans Nom", destinata in mare parte publicului francez. Cea mai mare parte a acestor carti au fost confiscate de politia germana inainte de a ajunge la Paris, pentru a face pe placul lui Antonescu.

In comunitatea legionara de la Rostock foarte putine lucrari au putut fi reproduse. Am stat permanent sub teama unei reactii a Gestapo-ului, care putea fi alarmat de la Bucuresti. La Rostock s'au multiplicat "Carticica Sefului de Cuib", "Insemnari de la Jilava", o brosura despre Grigore Pihu scrisa de Papanace, iar Nicolae Petrascu a scris "Din viata legionara". S'au scos apoi trei numere din revista "Axa" condusa de Paul Costin Deleanu. Acesta e tot ce s'a putut publica in patru ani de surghiun in Germania. Foarte putin in raport cu marile posibilitati ce le-a avut acest grup puternic de peste 400 legionari.

Dupa 23 August 1944, ni s'a restituit in Germania libertatea de a ne afirma pe plan publicistic. Profesorul Sixt, care conducea sectiunea culturala din Ministerul de Externe, ne oferise toate mijloacele ca sa tiparim carti, dar numeroasele probleme care ne asaltau la Viena, frontul, refugiatii, armata nationala si apoi retragerea in interiorul Austriei, ne-au impiedecat sa dam drumul la vechile lucrari, asa cum am fi dorit si la altele noi carese gaseau In cartoane. De abia am putut scoate cateva numere din "Cuvantul" si am multiplicat scrictul necesar pentru organizatie, "Carticica Sefului de Cuib" si "Cartea de Cantece".

In cursul anilor de nesiguranta care au urmat indata dupa razboi s'au pierdut multe carti legionare din putinele care mai ramasesera in posesiunea camarazilor si, in afara de aceasta, s'au pierdut manuscrise pretioase, ca de pilda doua volume de amintiri ale lui Corneliu Georgescu, un manuscris al meu cu povestirea prigoanei din 1938 si multe caiete cu insemnari apartinand altor legionari.

In tara s'au repetat scenele de vandalism dupa invazia armatei bolsevice. Cartile cari mai scapasera din reteaua perchezitiilor antonesciene, au fost confiscate de politia noului regim si arse. Represiunea vestigiilor de viata legionara a mers atat de departe sub comunisti Incat numai pronuntarea numelui de legionar intr'un cerc de cunoscuti expunea pe imprudent la pedepse foarte grave. Obsesia lui Carol, obsesia lui Antonescu a devenit acuma obsesia comunistilor. In timp ce in gazetele, revistele si lucrarile istorice oficiale ale partidului comunist numele Capitanului si toate evenimentele relationate cu Miscarea sunt supuse celor mai grosolane deformari, nu se ingaduie nici cea mai nevinovata manifestare legionara, nici aceea de a afirma in public numele organizatiei.

Facand o paranteza necesara, constatam ca comporta-mentul comunistilor de cand sunt la putere contrasteaza violent cu ceeace se intampla in Romania vechiului regim referitor la scrierile lor. Comunistii erau prigoniti, partidul lor interzis, foile lor de propaganda confiscate, dar nu s'a pomenit sa se extinda prigoana la lucrarile lor doctrinare clasice. Gaseai pe Marx in orice biblioteca, filosofia lui era desbatuta de la catedra, iar in librarii puteai sa-ti procuri o multime de opere cari priveau revolutia din Octombrie si tot ce a urmat dupa aceea. Nu ideile comuniste erau interzise in Romania, ci organizatia care voia sa le dea circulatie revolutionara si politica. Sub regimul actual nu e ingaduita sa se manifeste nicio idee care ar contrazice sistemul de gandire marxist si chiar mai putin decat atata, care nu ar deriva din structura lui. De ce aceasta discriminare ? Daca regimul comunist reprezinta un progres in istoria omenirii, ce mai au ei cu niste oameni care au murit de mult, dar ale caror scrieri sunt indispensabil sa fie cunoscute de cercetatorii acelui trecut?

In Europa occidentala, nesupusa dominatiei comuniste, legionarii gasesc o alta situatie. Pentru intaia oara se bucura de libertatea de a-si manifesta gandurile si de a publica scrierile lor. Trebue sa aducem acest omagiu Occidentului democratic, recunoscand ca libertatea de constiinta si de expresie in aceste tari e o realitate constitutiva a vietii publice. Sub presupusa protectoare a Garzii de Fier, Germania national-socialista, cartile noastre nu au putut sa apara in nicio tara europeana afara de Spania.

Miscarea foloseste acest climat de libertate pentru a reimprima cartile legionare aflatoare doar in cateva exemplare si amenintate sa dispara. Incepand cu anul 1951 se formeaza la Salzburg o echipa de tipografi legionari cari se pun pe treaba cu elan si in decurs de trei ani savarsesc minunea de a reproduce aproape toate textele legionare clasice. Primul gand pentru realizarea acestei lucrari memorabile îi apartine lui Traian Golea. Rasfoind printre hartiile aflate in locuinta din Ignatz Harrer-Strasse 75 din Salzburg, unde Inafara de el mai Impartaseau acelas acoperis si alti legionari, a dat peste niste pagini batute la masina In copie si prinse cu o capsa. Uitandu-se mai bine, a vazut ca aceste pagini formau o brosura, "Din lumea legionara", a lui Victor Puiu Garcineanu. Infatisarea brosurii era jalnica. Atunci si-a dat seama de dezastrul cartilor legionare si de iminenta primejdie ca si putinele exemplare ce se mai gasesc in strainatate sa dispara sau sa se perpetueze sub aceasta forma lamentabila. Un sentiment de mila, unit cu o adanca veneratie pentru scriitorii-martiri ai Legiunii, l-au determinat sa se apuce sa studieze chestiunea reproducerii in masa a cartilor legionare. A vorbit cu Traian Borobaru, care nu numai ca a fost entuziasmat de idee, dar i-a si oferit mijloacele materiale ale Legiunii pentru a grabi ritmul de scoatere a cartilor. Mii de pagini sunt batute la masina si apoi trase la multiplicator In casa din Ignatz Harrer-Strasse 75. Cartile legionare vad din nou lumina zilei si patrund din nou in circuitul culturii nationale. Si din punct de vedere financiar, intreprinderea a fost un succes, caci incasarile realizate din vanzarea cartilor In exil au depasit cheltuielile. Aceasta isprava prodigioasa poarta numele de "Colectia Omul Nou", voind sa se arate si prin numele ei ca echipa de la Salzburg, cand a dat aceasta batalie de Insemnatate decisiva pentru perpetuarea patrimoniului spiritual si cultural al Miscarii, a fost Insufletita de viziunea "omului nou".

Se cuvine cu acest prilej sa pomenim si pe acei camarazi cari au colaborat la aceasta lucrare, muncind cu drag ori de cate ori aveau un moment liber, noaptea, Duminecile si sarbatorile. In primul rand e Spiridon Neata, care a luat conducerea intreprinderii in anul 1952, dupa ce Golea a parasit orasul Salzburg; apoi vine Vasile Simian care s'a specializat In multiplicatul la masina, Sandu Marin, Victor Voinea si Mos Calniceanu, cari dupa ce munceau toata ziua in ateliere, veneau seara si ajutau pana noaptea tarziu. Chiar de la inceput, de cand Golea a inceput actiunea, a fost prezent si legionarul Vasile Cretu din Banatul sarbesc. Nu trebue uitat nici ajutorul lui Pitt Moraru, Traian Puiu si a lui Dr. Ion Fleseriu.

La a XXX-a comemorare a mortii Capitanului, "Colectia Omul Nou" ofera legionarilor si tuturor romanilor lucrarea decapetenie a intemeietorului Miscarii, Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", in reproducere fidela a editiei prime, aparute la Sibiu In anul 1936. S'a imprimat vechea lucrare din dorinta de a nu pierde textul princeps, care a devenit o raritate si e amenintat sa dispara. E o noua vrednicie a aceleiasi echipe de legionari cari si-au facut o datorie de constiinta din salvarea patrimoniului cultural al Miscarii.

Fie ca aceasta fapta Inaltatoare sa devina pilda rodnica pentru toti legionarii, pentru ca ori de cate ori dusmanii vor cauta sa distruga scrierile Inaintasilor nostri, ei, cu munca si sacrificiile lor, sa refaca pierderile suferite, asigurand perpetuarea In lume a cartii legionare-martire.

Madrid, 1968

Horia Sima