Poetul Radu Gyr este prin chintesentã poetul pãtimirii legionare si prin excelentã poetul crezurilor verzi. Un adevãrat martir pentru apartenenta sa legionarã, Radu Gyr a pãtimit peste 20 de ani în temnitele dictaturilor de tot felul: carlistã, antonescianã si comunistã, fãrã de a putea fi învins. 

Unul din numele cele mai cunoscute ale generatiei dintre cele douã razboaie, autorul nemuritoarelor versuri din cântecele legionare, a baladelor din timpul rãzboiului si apoi, poetul spatiului concentrationar în care sentimentul protestatar, dorinta de trezire a unui neam ne este înfãtisatã într'un optimism cu adevãrat mesianic, astãzi, la aniversarea a 100 de ani dela nastere si 30 de ani dela trecerea sa în vesnicie, ne-am fi asteptat la o repunere pe piedestalul care i se cuvine în literatura românã.

Constatãm totusi, cu o dureroasã consternare în suflet, cã tãinuirea voitã se mentine, poetul rãmânând pe mai departe ignorat datoritã formatiei sale ideologice, pradã unei inextricabile (culmea) protipendade reprimante care rostuieste din afara realului culisele tuturor reprezentãrilor.

In caznele Aiudului, poetul eroismului celei mai constiente si jertfelnice generatii, al verticalitãtii lãuntrice, si-a purtat tenace crucea propriei rãstigniri în metaforã: 

Si merg pe-acelas tãrm ce suie...,
    de-o fi sã-mi batã trupu'n cuie

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

Cu-aceleasi zâmbete'ntelepte
    îmi port si lanturi si cununi
    urcând spre soare clare trepte
    sau coborând printre furtuni.
                                     (Inteleptul)

Cuvintele în poezia lui Gyr irump din adânc, depãsind simpla esteticã, pãtrunzând în spiritual, adevãrate jaloane de durabilitate eternã:

Ce-am adorat nu stiu sã ard...
    în locul ruptului stindard.

                                 (Inteleptul)

cãci:

Infrânt nu esti atunci când sângeri,
    nici ochii când în lacrimi ti-s.
    Adevãratele înfrângeri,
    sunt renuntãrile la vis

                                  (Indemn la luptã)

Cel mai mare baladist al epicei noastre, elegiei eroice, poetul cavalcadelor si al determinãrii lirice în esentã, poetul durabilitãtii noastre, "paveazã cu pietre de unghi ale eternitãtii" (cum spunea Posteucã) locul sãu în cadrul literaturii române. Este o definire care relevã sensul transcendental al operei sale, cadrându-l în chip definitoriu într'un panteon al recunostintei permanente.

Gyr este eroul care, torturat si înlãntuit în adâncurile beznei din temnita Aiudului, ne îndeamnã la cutezantã în fata vitregiei sortii cu care este confruntat Neamul, prin poemul "Ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane!", poem care-i aduce (din partea autoritãtilor) condamnarea la moarte si ferecarea la izolare în cãtuse grele aproape un an de zile, când chinurile poetului si suferinta cumplitã înduratã ajung la paroxism:

Nu pentru-o lopatã de rumenã pâine,

nu pentru pãtule, nu pentru pogoane,

ci pentru vãzduhul tãu liber de mâine,

ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane!

Si tot Gyr este acela care, prin poezia oralã din închisoare, a fost o adevãratã hranã spiritualã pentru toti cei sortiti sã îndure calvarul si sã-si poarte crucea grea a suferintei si terorii neîncetate în temnitele opresoare ale ciclonului cu adevãrat satanic care a fost comunismul în efemera-i existentã.

Tot dela Aiud, unde s'a creat o adevãratã scoalã a suferintei ermetice, vin si "Celularii" care prin "Cele 13 principii de cãpãtâi" si "Cele sapte teluri ale generatiei noastre" transmise prin Morse în 1955, defineau la punctul 13 din principii, Martiriul: "Nu existã om de elitã, nici elitã nationalã, fãrã legea martiriului. Biruintele etern durabile sunt biruintele prin martiriu", iar din Teluri: (1) "Nãzuim spre înviere. Spre împlinirea eroicã în aceastã viatã...", prin esentã, a realitãtii lumii cristice si pe linia de rãspundere a generatiei nationaliste.

Parte din "Celulari" îi gãsim prezenti în acest volum¹⁾, zugravi ai propriilor suferinte în versuri de o  sensibilitate grãitoare si nemuritoare.

Am stãruit cu preponderentã la acest "Sfânt Francisc" al închisorilor care a fost Radu Gyr, desi fiecãruia dintre cei prezenti aici li se cuvin aceleasi cuvinte de laudã, dar o facem cu mângâierea cã, modest ce-i drept, ne-am îndeplinit o datorie de a reaminti la rãscrucea acestui centenar dela nasterea lui, valoarea realã de profundis pe care o reprezintã acest genial poet al Legiunii si al Neamului nostru, fortuit sã sufere în continuare nimicnicia vremurilor...

Nicolae Nitã

1)______

- "As' noapte Iisus mi-a intrat în celulã", Ed. Elisavaros, Bucuresti, 2005 (volum editat de Cezarina Bãrzoi).