Revista Iconar, Cernãuti
Anul III, Nr. 5, Ianuarie 1938

Există un aspect al mişcării legionare asupra căruia nu s'a stăruit îndeajuns : libertatea omului. Fiind în primul rând o mişcare spirituală, având ca scop creiarea unui om nou şi ca nădejde mântuirea neamului - legionarismul nu se putea naşte şi nu putea creşte decât valorificând libertatea omului ; această libertate asupra căreia s'au scris biblioteci întregi, şi s'au tinut nenumărate discursuri democratice, fără ca să fie trãitã şi valorificată.

Vorbesc de "libertate" şi se declară gata de a muri în numele ei, oameni care cred în dogme materialiste, cred în fatalităti: clase sociale, lupte între clase, primatul economic, etc. Este cel pulin straniu să auzi vociferând în numele "libertătii" un om care nu crede în Dumnezeu, nu crede în primatul spiritului, nu crede într'o viată de după moarte. Un asemenea om, când e de bună credintă, confundă libertatea cu libertinajul şi anarhia. Nu poate fi vorba de libertate decât în viata spirituală. Cei care se refuză primatului spiritului, cad automat în determinismul mecanicist (marxismul) sau în iresponsabilitate.

Oamenii se leagă între ei fie prin concupiscentă, fie printr'un destin familiar sau economic. Sunt tovarăş cu X, pentrucă s'a întâmplat să-mi fie rudă, sau pentrucă s'a întâmplat să-mi fie coleg de muncă, şi deci de salariu. Legăturile între oameni, de cele mai multe ori, sunt involuntare, sunt date. Nu-mi pot modifica destinul familiar. Iar in ceiace priveşte destinul economic, oricâte eforturi aşi face, pot cel mult să-mi schimb tovarăşii de câştig - dar întotdeauna voi fi, fără voia mea, solidarizat cu anumiti oameni pe care nu-i cunosc şi de care mă leagă numai întâmplarea de a fi bogat sau sărac.

Sunt însă mişcări spirituale în care oamenii se leagã prin libertate. Oamenii sunt liberi să adere la această nouă familie spirituală. Niciun determinism exterior nu-i sileşte să devină frati. Bunăoară, creştinismul a fost, în timpurile sale de prozelitism şi martiraj, o asemenea mişcare spirituală la care aderau oamenii prin libertate, mânati numai de dorinta de a-şi valorifica spiritualiceşte viata şi a birui moartea. Nimeni nu silea pe un păgân să se creştineze. Dimpotrivă, Statul pe deoparte, instinctele sale de conservare pe de altã parte, ridicau necontenite obstacole convertirii la creştinism.

Dar cu toate acestea, setea de a fi liber, de a hotărî asupra destinului tău, de a înfrânge determinismele biologice si economice, - era mai puternică. Oamenii aderau la creştinism, desi ştiau bine ca pot sărăci peste noapte, pot fi rupti de familiile lor rămase păgâne, pot fi închişi în temnite pe viată, sau chiar cunoaşte cea mai crâncenă moarte, moartea de martir.

Fiind o mişcare profund creştină, avându-si justificarea înainte de toate în planul spiritual - legionarismul încurajează şi se întemeiază pe libertate. Vii în legionarism pentrucă esti liber, pentrucă te-ai hotărît să depăşeşti cercurile de fier ale determinismului biologic (frica de moarte, de suferintă, etc.) şi ale determinismulul economic (frica de a rămâne pe drumuri). Cel dintâi gest al legionarului este un gest de totală libertate : el îndrăzneşte să se rupă de toate lanturile robiei sale spirituale, biologice şi economice. Nici un determinism exterior nu-l mai poate influenta. In clipa când s'a hotărît să fie liber, toate spaimele şi toate complexele de inferioritate dispar ca prin farmec. Cel care intră în Legiune, îmbracă pentru totdeauna cămaşa mortii. Asta înseamnă : legionarul se simte atât de liber, încât nici moartea nu-l mai înspăimântă. Dacă Legionarul cultivă cu atâta pasiune spiritul de jertfă, şi dacă a dovedit că ştie să facă atâtea jertfe - culminând în moartea lui Ion Mota şi Vasile Marin - asta stă mărturie de nesfârşita libertate pe care si-o dobândeşte legionarul. "Cel care stie sã moarã nu va fi rob niciodată". Şi nu e vorba numai de robia etnică sau politică, - ci, în primul rând, de robia sufletească. Dacă eşti gata să mori, nu te mai poate robi nici o frică, nicio slăbiciune, nici o timiditate. Impăcându-te cu gândul mortii, atingi cea mai totală libertate care îi este îngăduită omului pe pământ.

MIRCEA ELIADE