CAIETUL NR. 2
ROSTOCK
-continuare-
Rostock, 15-V-1941.
Au venit în fabrica si muncitori italieni. Seamana cu noi pâna
si la vorba: adica, sunt vorbareti.
Azi m'am necajit rau cu bormasina: am rupt vre-o cinci burghie
pentru a face o gaura la un cui. I-am spus lui Peter ca mi-au rascolit nervii
burghiurile subtiri. El, m'a luat de brat, m'a dus la plimbare prin hala de
lucru si mi-a spus ca n'am de ce sa ma necajesc, fiindca la magazie sunt
destule burghiuri.
A avut dreptate Peter: de acum înainte, n'am sa-mi mai tocesc
nervii pentru un burghiu. Dupa ce voi pleca în tara, mi-a spus ca doreste sa
întretinem corespondentă nesfârsita. Mai ales, sa-i scriu despre Românce.
I-am dat cuvântul ca-mi iau aceasta obligatie.
Am constatat ca în fiecare zi ma întorc tot mai obosit dela
lucru. Sigur ca, statul în picioare prea mult si hrana insuficienta, sunt
cele doua cauze ale acestei stari. Însa, acest fapt este lipsit de
însemnatate, pentru numele de legionar al Garzii de Fier!
Dobrin s'a destainuit catre mine, ca a vazut doua fete frumoase
în sectia unde lucreaza el. Numai de una s'a aprins mai tare, pentruca
"are ochii hipnotizanti" si, pentru ca l-am aprobat, mi-o arată
mâine în timpul pauzei dela ora noua.
Nae Mazilescu, s'a "aprins" si el de o fata blonda,
însa e functionara. El, "arbeiter", în costum bleumarin de
muncitor, greu poate avea trecere. Si-apoi, "nicht gut spreche
Deutsch"!
A fost soare si cu mai putin vânt rece.
Stanicel a venit cu vestea ca în Bucuresti, un oarecare numar de
necunoscuti au atacat cu grenade unele institutii publice. Necunoscutii nu au
fost prinsi...
Îmi este foame. Este ora 18 si 45 de minute. Se aranjeaza masa.
În fata mea, Dobrin îmi citeste dintr'un carnet fara sa iau aminte, amintiri
din închisoare scrise în timpul prigoanei lui Armand Calinescu.
Rostock, 16-V-1941.
Mi-am scos o masea, la dentistul fabricei. O aveam plombata, dar fara ca
nervul sa fie omorît. Din cauza aceasta, am facut o fistula. Pâna seara la
ora 19, am simtit durere în locul sângerat. Camaradul Caranica mi-a dat un
calmant, si dupa un somn de o ora, durerea a disparut.
Am luat a doua leafa saptamânală în plic. De data aceasta, mi
s'au cuvenit 29 de marci si 48 fenigi. Din suma totala, am dat 15 marci la
comunitate.
Mesterul meu de masa, Peter, si-a luat permisie doua zile pentru
a merge la nunta unui prieten al sau. Toata raspunderea mesei de lucru, a
lasat-o cu toata încrederea în seama mea. Mâine dupa amiaza, la ora 17,
îmi va face o vizita "acasa", asa dupa cum mi-a promis.
Am vrut sa fac o baie dupa masa, însa din cauza maselii am
renuntat. N'am mâncat aproape deloc, toata ziua.
Soarele a aparut cu intermitente. A fost mai mult nor si vânt
rece. Doresc o zi calduroasa si fara vânt. Nu stiu daca va fi!
Azi noapte, la ora 1, a fost alarma mare. Avioane engleze au
trecut pe deasupra orasului. O parte din camarazi, ne-am sculat, dar cea mai
mare parte si-au vazut de somn. Abia azi la fabrica, am aflat ca englezii au
bombardat în timpul noptii Hanovra si Berlinul. si-a fost unul din marile
atacuri dela începutul razboiului!
E ora 20 si 40 de minute. Camarazii se grabesc sa mearga în
poiana de alaturi pentru corul cântecelor legionare. Eu nu merg. Nu pot
cânta din cauza maselii...
Comandantul N. Petrascu si Mitica Predescu stau la o masa în
fata mea si vorbesc despre Antonescu. "-E un pârlit inconstient!"
-l-aud spunând pe Petrascu, în timp ce-si suceste câteva fire de par din
cap cu degetele dela mâna dreapta.
Am facut o pauza de o jumatate de ora. Emil Popa, mie si lui
Victor Apostolescu, ne-a facut "cinste" cu câte-o halba de bere. Am
baut, gânditori si tacuti. Victor, dupa ce-a închinat cu noi, si-a luat
palaria si-apoi cu glas obositor ne-a spus: "-'Aideti măi să ne culcăm.
Se-apropie ora stingerii"...
Rostock, 17-V-1941.
Am lucrat cu multa tragere de inima. În timpul pauzei dela ora 9, m'am dus la
dentist sa-mi desinfecteze locul de unde mi-a extras maseaua. Mi-a recomandat
sa merg si Luni, la ora 9.
Dupa ce am luat masa de prânz la cantina fabricei, am venit
repede în oras sa fac baie. Mai mult de o ora am asteptat împreuna cu Rosu
pâna ne-a venit rândul. Era multa lume la baie...
M'am întors la Schweizerhaus dupa ora 17. Peter ma astepta. Am
facut o greseala pe care nu mi-o iert: pentru prima data la întâlnire cu un
neamt, am dat dovada de nepunctualitate. Am venit dupa ora hotărîtă, cu
toata graba de a ajunge cât mai repede. Am cautat sa o repar cum e mai bine...
Cât timp a stat Peter, un camarad care stie nemteste a facut
legatura între mine si el. I-am povestit de Garda si de misiunea ei în lume
pentru Neamul Românesc. Asa am stat de vorba pâna la ora 19.
Prietenia între noi si muncitorii germani, a început sa-si faca
drum.
Peter lucreaza si mâine, Duminica. Face ore suplimentare.
Nemtii traiesc pentru "burta", si mai putin pentru
spiritul national-socialist. Ei fac politica, dar fara sinceritate si credinta
spirituala ca noi. Adevarul este ca noi nu suntem oameni politici. Ne-am
nascut în lupta, si tot prin lupta vom muri. Noi nu suntem politicieni de
cafenea. Suntem doar soldati devotati în slujba Neamului. Oameni Noi,
împartasiti cu iubirea adâncă pentru Românism.
La ora 20, com. Petrascu ne-a comunicat noutatile de peste zi.
S'a stabilit ca în fiecare seara când are loc programul de cântece, sa ne
fie transmise stirile de pe acea zi culese dela radio, din ziare sau pe alta
cale. Masura e buna. Multi dintre noi nu stim înca nemteste, si-apoi cea mai
mare parte, din cauza muncii de peste zi n'avem timp de aceasta latura. Micul
grup de camarazi care nu pot munci, au timp sa faca acest serviciu pentru tot
grupul.
Între orele 20.30 si 21.30, parte dintre camarazi au jucat
footbal. Eu am stat de vorba împreuna cu Victor Apostolescu si Tâlnaru
asupra eventualelor probleme de întoarcere în Tara. Nu le-am putut clarifica.
Toate au dat rezultate probabile...
Opris, munceste din greu la bucatarie. De câte ori luam masa,
numara pe cei prezenti. Face o socoteala în gând: probabil scade din numarul
total pe cei prezenti pentru a afla câti lipsesc si în concluzie câte
portii de mâncare sa serveasca. De multe ori pare nemultumit de aceasta
socoteala. Sigur a gresit la scadere. Începe si numara din nou: de data asta,
cu mâna stânga în
buzunarul pantalonilor, iar cu cea dreapta executa numaratoarea. Vrea sa fie
clar si sa tina toate socotelile cu alimentele la zi într'o gramada de
registre. Camaradul Dodu, care nu poate munci în fabrica din cauza
picioarelor reumatice, face pe contabilul.
La ora 22, s'a comunicat la radio ca nemtii au recucerit
localitatea Solum (din Africa), pe care o pierdusera acum patru zile.
Culcarea o avem mai târziu, la ora 23. E Sâmbata, în ajun de
Duminica.
Rostock, 18-V-1941.
E prima zi în care vântul a fost cald. Ne-am sculat la ora 8. La ora 10 am
avut sedinta în padurea vecina. Pe un petec tânar de iarba verde, cam. Crisu
Axente ne-a vorbit despre caracterul legionar. A expus frumos, filosofic, asa
cum numai el stie sa vorbeasca. Unii l-au acuzat de subiectivism. Mie mi-a
placut. Nu pot critica pe cel ce tine sedinsa, mai ales când e un legionar de
isprava.
Dupa terminarea sedinsei, com. Petrascu ne-a comunicat unele
necesitati ale traiului. A apelat la un împrumut în bani dela toti pentru
acoperirea cheltuielilor. Suntem multi si deocamdata banii pe care îi
vărsăm în contul comunitatii sunt insuficienti. Ne-a mai spus ca în
curând vom avea si noi un aparat de radio. Atunci vom fi mai bine informati.
Peste circa doua saptamâni, va avea aprobarea din partea politiei sa mearga
la Comandant, în Berkenbrück. Va veni cu noutati si bani. Sigur ca ei au
bani mai multi decât noi.
La ora 12 ni s'a servit masa: supa de rosii, chiftele prajite cu
cartofi, iar la urma ca desert, compot de prune.
Din cauza vremii frumoase, multi camarazi au plecat în oras la
plimbare. Altii, au plecat la Marea Baltica. Într'o Duminica, voi merge si eu
sa o vad.
Hanu si-a gasit o fata. Cel mai des, e singurul care vine târziu
acasa. Se plimba, merg la cofetarie sau la cinematograf. Se pare ca fata tine
mult la el. Ieri, pe când veneam dela baie spre casa, l-am întâlnit cu fata
prin oras. Mi-a facut cunostinta cu ea. Într'adevar, este frumusica. M'a
întrebat daca sunt inginer la "Heinkel". I-am raspuns ca sunt
muncitor. Nu s'a mirat deloc. O românca ar fi facut ochii mari: cum, un baiat
cu carte sa fie muncitor? În Germania, nu e rusine deloc.
Am stat acasa. Vreau sa ma odihnesc pentru ziua de mâine, zi de
munca.
Rostock, 19-V-1941.
O vreme închisa. Fara nimic important. Am fost la dentist. Mi-a desinfectat
din nou la locul extractiei, si mi-a amintit sa vin din nou peste doua zile.
Am muncit atât de mult, ca pur si simplu nici n'am stiut cum a trecut ziua.
Seara tacuta. Tosi camarazii sunt obositi. Unii se barbieresc,
altii îsi fac ghetele cu crema, iar ici si colo, pe paturi, singuratici,
câsiva îsi cos pantalonii sau hainele în locurile rupte. Popinciuc, cere
în gura mare o pereche de pantaloni împrumut. Aud glasul si ghitara unuia,
din fundul dormitorului. E o romanta veche româneasca.
Cam. Tucan, demonstreaza ceva unui camarad. Vorbeste pe tacute si
gesticuleaza dictatorial din mâini. Sfintescu, lânga usa dormitorului, îsi
repara bicicleta. A cumparat-o acum doua saptamâni; a platit pe ea peste 95
de marci.
Un camarad striga tare sa mergem la cor în poiana. E ora 19 si
50 de minute. Ma duc. Pâna acolo, chiar bine, fumez o tigara linistit.
"Noapte buna scumpi parinti!"
Rostock, 20-V-1941.
A început sa înverzeasca natura si sa se simta mai bine bataia soarelui.
M'au durut picioarele si mijlocul spinarii. Gâtul, la fel, ma
doare si sunt ragusit. Nu spun la nimeni si traiesc în afara de mine. E mai
bine asa. Te simti mai fericit. Dar, subiectivismul produce dureri.
Aproape de ora 19, au venit dela Berlin niste trimisi ai politiei
care l-au informat pe com. Petrascu -dupa cererea facuta-, ca nu are voie sa
mearga deocamdata la Berkenbrück. Germania, în momentul de fata, are nevoie
de liniste, spun ei. Contactul lui Petrascu cu Comandantul Horia Sima, ei îl
considera ca o activitate politica.
Nu-i nimic. Biruinta Legiunii atârna întâi de noi, si apoi de
Germania.
Croatia s'a declarat regat, însa extern, este sub influenta
italiana.
O parte din Armata italiana din Abisinia s'a predat. N'a mai
putut sine piept englezilor. Era si natural: Abisinia traia fara nici o
posibilitate de legaturi, cu imperiul italian.
E ora 21. Ma duc sa dau rufele la spalat. Opris le ia în primire
cu multe amanunte: cere sa aiba numar pe ele, si o nota în care sa se arate
felul rufei, iar jos în dreapta, iscalitura celui ce o preda.
Rostock, 21-V-1941.
Azi a fost Sf. Constantin si Elena. Germanii, nu cunosc sarbatoarea aceasta.
De eram în tara, îi faceam un cadou surorii mele pe care o cheama Elena.
A fost cald. M'am hotarît ca de mâine încolo, sa merg la
fabrica fara pardesiu. De altfel, se strica: se pune praf de aluminiu pe el.
Vreau sa-l mai pastrez pentru alte timpuri, fiindca nu stim timpul cât vom
sta în Germania. si-apoi, nu se poate cumpara usor îmbracaminte.
Seara, am fost la un dentist în oras. Vreau sa-mi pun dantura
lipsa. L-am consultat. Mi-a spus ca tratamentul dureaza circa 4 saptamâni si
ma costa 50 de marci. Dupa multe gânduri si socoteli, m'am hotarît sa încep
tratamentul Vineri, 23 Mai.
Rostock, 22-V-1941.
Azi, am început un lucru la fabrica, în care trebuie sa ma "specializez".
Cred ca într'o saptamâna îi voi învata tot secretul. Dupa masa, pe când
ma sinea Nae Mazilescu de vorba la masa de lucru, din cauza unei neatentii
mi-am taiat cu surubelnita o bucata de piele dela degetul mic al mâinii
drepte. M'am dus repede la serviciul sanitar unde am fost pansat. De altfel,
nu va fi
prima taietura...
Când m'am întors acasa, din cauza oboselii, am dormit timp de o
ora în patul lui Nicu Seitan. Când m'am trezit la ora 19, m'am simtit si mai
obosit!
La ora 20, în cadrul serviciului de stiri, com. Petrascu ne-a
comunicat ca germanii au scufundat ieri în Marea Mediterana 6 vase engleze,
si au avariat multe altele.
Ne-am cumparat radio. Ieri a avut loc instalarea lui în camera
com. Petrascu. Acum vom fi bine informati. Vom asculta si Bucurestiul, desi
în Germania nu este voie sa se asculte alte posturi de radio în afara de
cele nemtesti.
S'a aranjat cu politia, ca putem scrie în Tara familiilor, prin
ei, însa fara stiri de nuanta si caracter politic. Voi scrie mamei ca traiesc,
si am s'o rog sa-mi trimita ceva haine.
Spre seara, cerul s'a înorat. Are sa se schimbe vremea. Iar vor
veni ploi cu vânturi. Ciudate vremuri mai sunt prin partile acestea ale Marii
Baltice!
E ora 20 si 40 de minute. Ghita Stoica si Andrei Vasile care sunt
angajati ca medici la "Heinkel", se reîntorc la fabrica. Au de
lucru si peste noapte prin lagarele de prizonieri. Sunt fel de fel de
prizonieri la aceasta fabrica. Toti muncesc pentru industria de razboi germana.
Aici, fiind mai la nord fata de România, am observat ca ziua
este mai mare decât la noi. Când este ora 22, e înca bine lumina. Aseara
era ora 20 si 30 de minute, si soarele înca nu apusese. Dar, totusi, mai
frumoase sunt zilele si mai maret e soarele României!...
Ma duc sa ma barbieresc...
Rostock, 23-V-1941.
Nori. Peste noapte a plouat. M'am sculat trist. Toata ziua s'a mensinut
aceasta indispunere. Am vorbit putin, ca niciodata.
Am luat a treia leafa saptamânala. Mi s'a cuvenit mai putin ca
rândul trecut: adica 28 de marci si 83 de fenigi. Aceasta se explica, fiindca
n'am facut ore suplimentare. Am ramas la convingerea sa nu fac. Muncesc atât
cât se cere si nimic mai mult. Nu muncesc pentru bani, la care nu tin, ci
muncesc cu convingerea în primul rând ca îmi place munca, si în al doilea
rând ca sufar si eu alaturi de cei ce sunt în temnitele României.
Mi s'a dat si mie o lada cu scule de care voi avea raspundere.
Peter, mi-a facut un loc pentru lada alaturi de masa de lucru, si mi-a dat un
sertar unde mi-am pus uneltele mai importante. Mi s'a comunicat ca de acum
înainte voi lucra împreuna cu el, adica la grupa lăcătuserie.
Dupa masa, la ora 18, am facut baie în oras. E baia orasului; se
cheama "Greifenbad" si se afla pe strada Feld, nu departe de
Doberaner Platz.
N'am fost la dentist la ora 20, asa dupa cum s'a stabilit, din
cauza lipsei de bani. Desigur, l-am anuntat pe doctor de acest lucru, dupa cum
se cere în chip civilizat. Am ceva bani împrumutati la "baietii"
functionari. Plata pentru ei se face lunar, adica prima leafa o vor lua
saptamâna viitoare. Ma voi duce la dentist în acea saptamâna.
Seara, com. Petrascu ne-a comunicat ca germanii au mai scufundat
în Marea Mediterana înca 4 vase engleze.
Am guturai de câteva zile. Nu stiu daca este "împrumutat",
sau luat din cauza racelii. Stiu însa ca stranut mereu, si-mi "trosneste"
nasul ca un aparat morse.
Rostock, 24-V-1941.
Azi, mi-a trecut timpul greu la fabrica, desi am lucrat numai pâna la ora 12
si 30 de minute, fiind Sâmbata.
Dupa amiaza, împreuna cu Hanu, am fost la cinema
"Union". Am vazut filmul "Der umögliche Her Pitt", cu
Harry Piel. O comedie care ne-a descretit fruntile. Am râs tot timpul, mai
ales de un personagiu, prietenul nedespartit al lui Piel, care juca cu mult
comic natural. Tot în oras, dupa ce am iesit dela cinema, am aflat ca
germanii au ocupat Insula Creta cu parasutisti, si ca o buna parte din vestul
ei e deja ocupata de armata terestra. Luptele continua pe insula. Germanii,
vor pune mâna pe cheia Orientului prin ocuparea completa a insulei.
Când m'am întors acasa, mi se facuse o foame de lup. Cu greu am
asteptat ora 19, ora mesei.
Pâna la ora culcarii m'am plimbat prin poiana, am ascultat la
radio, si am scris parintilor.
În sara, prigoana împotriva legionarilor continua cu
intensitate. Miselul, n'a terminat nici acum cu condamnarile! Nu stiu când se
va convinge Germania de adevarul dreptatii, pentru că îl consideră pe
"Misel" omul Axei!... Va vorbi si convinge, timpul!
A venit Tiana dela Berlin si ne-a adus vesti mai optimiste decât
cele de rândul trecut: organizatia în Tara merge bine, deci se misca neamul
si mormintele. Numai com. Petrascu mai injecteaza pesimism, numai ca sa ne
faca o educatie mai buna. El vrea "sa ne faca oameni, oameni noi, plini
de virtuti si daruire, spre înflorirea Neamului", cum ne spune
întotdeauna. "Stânci de granit în vâltoarea timpului"...
Înainte de culcare, Victor Apostolescu a facut lista celor care
sunt plecati... de la ora stingerii, si care sigur mai zabovesc prin oras ca
doara mâine e Duminica si au tot timpul. E ora 22 si 35 de minute. Tâlnaru,
împarte niste bomboane la baieti. A capatat un pachet dela Natalisa lui,
venit pe numele Tianei. E vesel... Nae Mazilescu, întreaba a cui este pila
gasita pe patul lui. Sigur ca a pus-o cineva cu intentie pe pat, ca sa-l
caracterizeze pe Nae: muncitorul si sculele. Nae a facut multa poveste cu
sculele lui dela fabrica. Cei din jur glumesc...
Rostock, 25-V-1941.
E ultima Duminica a lunii Mai. Zi noroasa, ca gândurile noastre. Se aud
privighetorile în padurea înverzita. Peste tot iarba si frunze, si ici colo
câte un pom înflorit. Am avut sedinta în padure. Tâlnaru ne-a povestit cum
au fost dusi dela Râmnicul Sarat în noaptea mortii, Capitanul, Nicadorii si
Decemvirii. E singurul legionar în viata care l-a vazut pe Capitan înainte
de omorîrea lui. Pe fata fiecaruia se vedea o încrâncenare masiva. În
timpul sedintei, picaturi de ploaie ne cadeau mângâietor pe fata. Amintiri
scumpe care ne-au scaldat sufletele si gândurile.
Cam. Frunza a plecat la Viena. Va urma facultatea acolo. O bursa
pe care statul german i-a acordat-o din timpul guvernarii quasi-legionare si
pe care nu i-a retras-o nici acum, i-a dat voie sa-si continuie studiile. Am
ramas 74.
În unele nopti mi-am visat parintii. De multe ori m'am
întristat, de pusine ori m'am bucurat. Mi-ar parea foarte bine sa le soseasca
scrisoarea pe care le-am scris-o ieri. Ar mai produce liniste si ar mai
îndeparta grijile de acasa.
Varul meu, Nelu Argaseala, care zace si el prin vre-o temnita
româneasca, îmi trece mereu prin fata ochilor. E bolnav de piept. Este un
baiat bun, iesit din Fratia de Cruce, si cu o credinta mare. Parintii lui sunt
saraci, si numai Dumnezeu stie cum or fi ducând-o, de azi pe mâine.
Mii de suflete se zbat în acea tara bogata, în mare mizerie.
Tara mica, cu călăi multi. Călăi care nu-si îndoaie inima în fata
marilor nenorociri prin care trece sufletul românesc.
Nu vom uita niciodata, viata de lagar pe care ne-a acordat-o
Germania. Va fi icoana vie, atâta timp cât va trai Garda de Fier. National-socialismul
german, prea traieste prezentul. Prea nu vede peste vremuri, ca noi!
E ora 17 si 15 minute. Soarele a iesit palid din pânza deasa de
nori. Dar numai pentru putin. Valurile cenusii ale cerului l-au înghisit din
nou!
Caranica, alaturi de mine, îi spune lui Bujini ca S.S.-ul din
Berlin i-a interzis Tianei sa mai vina la noi. Viata de lagar pe care o ducem,
iese din ce în ce în evidenta.
La radio, se transmite un program de marsuri. Pe Tessiner Strasse,
pe trotuarul din stânga, mai multi copilasi se joaca. În bodega, la o masa,
cu ochelarii lasati pâna pe vârful nasului, un batrân neamt citeste ziarul.
În sala de mese, Ghita Stoia râde cu "semnificatie" în compania
câtorva camarazi, iar Cengher "economistul", singur la o masa,
scrie ceva în legatura cu problema "bancara". Dodu, în coltul din
stânga al salii de mese, învata cuvinte germane. De câte ori rosteste
printre buze un cuvânt, se strâmba la fata si-si trece degetul aratator dela
mâna dreapta pe dupa gulerul dela camase. Ca element component, face parte
din grupa sedentara a comunitatii legionare, adica din "Comandament".
Rostock, 26-V-1941.
S'a început o noua saptamâna de lucru. Baietii, în loc sa se obisnuiasca cu
lucrul, par din contra tot mai obositi si mai trasi la fata. Sunt suferinte pe
care le suportam cu toata credinta. Le suportam pentru Biruinta Legionara si
pentru neamul nostru obijduit.
Peter, mi-a facut dintr'un metal usor, semnul Garzii de Fier. Îl
voi pastra ca amintire...
Tot în uzina, am aflat ca trupele germane si italiene au intrat
în Irak, prin Rusia. Cu ocazia luptelor ce se desfasoara în jurul insulei
Creta, trupele germane au distrus 33 de vase de razboi engleze si au avariat
un alt mare numar. E o victorie formidabila, pe apa, a Germaniei. Razboiul
începe sa se apropie de faza finala.
Astazi, a fost mai mult nor decât soare. A batut un vânt
cald...
Când m'am întors dupa masa acasa, am baut o cana cu lapte. De
obicei, în fiecare zi dupa ce ne întoarcem dela lucru, o cantitate destul de
mare de lapte sta la dispozisia noastra. Acest lucru se spune ca ar fi opera
lui Opris. Ce nu ne-ar da el de s'ar putea!... Cartela însa, te împiedica sa
iei cât vrei si ce poftesti...
Laptele însa, e apa clicoasa. Întâi se scoate din el toata
grasimea, si apoi se pune în vânzare. Totusi, e bun si asa decât nimic!
Astazi, din neatentie, am calcat cu toata greutatea pe picior o
muncitoare. Ne-am lovit amândoi, fata în fata, la intrare în magazia cu
materiale. Ea iesea privind în sus, iar eu intram cu ochii la ceasul din
stânga mea. A zbierat sarmana de durere, cât a putut de tare. Toate scuzele
mele, n'au folosit cu nimic la alinarea suferintelor ei. Am vazut-o mai
târziu prin atelier, schiopatând. Îmi pare rau de ceea ce s'a întâmplat,
însa amândoi am fost de vina.
E ora 18 si 45 de minute. Astept sa se serveasca masa.
Rostock, 27-V-1941.
Toata noaptea a plouat cu fulgere si trasnete. Ploaie calda, si pot spune,
prima ploaie de primavara în aceste
regiuni.
Din cauza conditiilor în care lucrez, uniforma de muncitor e
plina de ulei si negreala. Vreau sa-mi cumpar alta, când voi avea
posibilitatea, pentru schimb.
Peter m'a plimbat prin uzina, m'a suit prin avioane si mi-a
aratat multe lucruri interesante. Avionul nostru bimotor pe care îl lucram,
are 4.400 cai putere si poate transporta 6 bombe si cinci oameni. Cele trei
avioane care ies pe zi gata, trebuie sa iasa la ore fixe. Un ceas special
indica ora dinainte, la cât trebuie sa fie gata avionul.
M'am ranit la degetul mare dela mâna stânga: pe când lucram cu
un ac la desfundarea unei gauri, mi s'a înfipt adânc în deget. M'am uitat
la sângele care se scurgea din rana, am scrâsnit din dinti si mi-am închis
pleoapele pentru un moment.
Camaradul Frunza s'a întors. Politia din Berlin l-a înstiintat
ca bursa de care se bucura odata, i s'a retras acum. Este si explicabil, din
moment ce Miscarea Legionara se afla în prigoana.
E nor, desi ploaia a stat dinainte de amiaza. Pentru mâine pare
sa se anunte vreme frumoasa.
Este ora 18 si 15 minute. Andrei Vasile si Cutumina s'au întors
dela serviciu, împreuna. Nerabdatori, beau fiecare câte-o cana cu lapte. Se
citeste pe fata lor ca le este foame. Andrei pe scaun si Cutumina în fata
lui, în picioare, vorbesc de recentele evenimente politice.
Cutumina, mic de statura, nu stiu daca are 1 m. si 60 cm., râde
viguros, într'o pozitie de importanta si maturitate fizica. S'a ras în cap.
În fabrica lucreaza pe un scaun, jos, având la stânga lui, tot pe acelas
scaun, o muncitoare nu asa urîta dupa cum zice el. Întotdeauna se întoarce
dela fabrica, serios.
La radio e un program de muzica pe care nu îl pot întelege. Se
apropie de ora 19 si se aranjeaza masa. E cea mai asteptata ora, în timpul
zilelor de lucru.
La ora 21 ma voi duce la dentist în oras. Trebuie sa urmez
tratamentul în mod serios, altfel voi pierde mai mult...
Rostock, 28-V-1941.
Astazi, Peter m'a lasat mai mult pe mine sa lucrez. Vrea sa ma învete sa-i
fac si lucrul lui, pentruca în timpul concediului pe care-l va avea luna
viitoare, sa aibe cine sa-i tina locul.
Ne-a vizitat din nou politia locala. Nu trec nici doua zile si
acelasi om scund, gras si cu "trabucul" în coltul gurii, însotit
de un om uscat si înalt, intra în "Schweizerhaus". Com. Petrascu
trebuie întotdeauna sa stea cu ei de vorba si sa le dea toate explicatiile,
sau sa se oblige pentru noi toti, în anumite situatiuni. Par sa fie comisari
sau agenti ai politiei orasului Rostock. Am refuzat sa ma interesez ce
functiuni îndeplinesc. Am un mare dezgust pentru ei: prea nu raspund cu
aceiasi masura, la atentia si politetea pe care le-o arata Petrascu.
Ieri au luat leafa "baietii" funcsionari dela
"Arado-Wamemünde", iar azi cei dela "Heinkel". Ma bucura
aceste evenimente, fiindca pot si eu sa-mi încasez banii împrumutati la
diferiti camarazi.
Este ora 18 si 35 de minute. Eugen Teodorescu, face
"declaratii politice" unui grup restrâns de camarazi. Comenteaza
cazul trecerii trupelor germane si italiene prin Rusia, în Irak. Este un
legionar de elita, dotat cu o inteligenta vie si plin de seriozitate, apt
pentru orice sacrificiu în folosul Neamului si al Miscarii.
Asta seara, probabil, vom juca un match de footbal:
"dobrogenii" de'oparte, si "ardelenii" de alta. Acest
match e revansa ceruta de "dobrogeni" dupa înfrângerea de aseara.
Ma mira ca au fost învinsi, caci echipa lor a avut jucatori mai buni
decât echipa adversa!
Cred ca, noi "ardelenii", îi vom înfrânge si de asta
data. Multi dintre noi, care nu cunoastem jocul, vom da galeriei material de
râs, iar jucatorilor "lovituri la os". Nu degeaba spunea marele
Eminescu odata, ca "osul românesc tine"!...
Rostock, 29-V-1941.
Ziua de azi poate fi socotita singura în care am pus tot sufletul la lucru.
"Vorarbeiter-ul", adica seful peste sectia unde lucrez, mi-a dat
vre'o cinci reviste muncitoresti. Începe sa-si arate dragostea fata de mine.
Pâna acum câteva zile avea o atitudine rezervata.
Peter, mi-a spus ca daca voi munci un an asa cum am muncit
astazi, voi muri.
Ne-a sosit un camarad nou, din Turda: Olteanu.
Trebuie sa spun ca foarte multi legionari au trecut granita
României, pe socoteala lor. Prin Germania, în afara de noi si de
comandamentul dela Berkenbrück, se afla foarte multi legionari refugiati
peste granita de urgia declansata de Antonescu. Dupa un zvon, se spune ca ar
fi un numar de circa 40 de legionari.
Olteanu, a trecut singur granita, în 31 Martie a.c. A venit cum
a putut pâna la Augsburg. Pâna l'a identificat politia, au trecut aproape
doua luni, pentruca altfel venea mai devreme în mijlocul nostru.
Stau lungit în pat. E ora 18: pâna se serveste masa, vreau sa
ma odihnesc putin. Ma dor genunchii si mi s'au umflat putin gleznele.
Privirile ochilor se opresc printre frunzele fagilor din curtea Schweizerhaus,
iesite la viasa abia de doua saptamâni, si care se întind pâna la
ferestrele dormitorului nostru. În dormitor nu sunt decât doi cam. care
dorm. Liniste mare. Liniste de dor
si de gânduri pentru alta sara...
Ma culc... As vrea sa visez!...
Rostock, 30-V-1941.
Cald, frumos. Un vânt slab a batut toata ziua dinspre Marea Baltica. Nu ma
asteptam sa devina vremea asa de frumoasa! Numai vântul de care am amintit
atât de des, nu se desparte de timp: fie ca e rece, fie ca e cald, puternic
ori slab, el bate încontinuu.
Zilele sunt mult mai mari decât la noi: se înopteaza la ora 23;
soarele apune în preajma orei 21 si 30 de minute.
Am luat din nou leafa saptamânala. Din cele 29 de marci cât am
primit, 14 am dat la comunitate. Începând cu saptamâna viitoare vom lua mai
mult fiindca intram si la "acord".
Din restul de camarazi raspânditi prin Germania, cum am mai
spus, a venit numai Olteanu. Marti, 3 Iunie, se zvoneste ca mai vin trei: nu
stiu care vor fi.
La ora 20, am fost la dentist. Mi-a comunicat ca în saptamâna
care urmeaza, îmi va pune maselele. I-am platit 15 marci acont, din totalul
de 50. M'am întors aproape de ora 22, ora stingerii. Nu înoptase! Cântau
înca privighetorile în padurea dela Schweizerhaus. M'am asezat în pat, si
glasurile lor înca razbateau duios, printre ferestrele deschise ale
dormitorului.
Rostock, 31-V-1941.
Ultima zi din luna Mai. Se duce si ea în noianul timpului scurs. Vor veni
altele si vor urma acelasi drum. Noi, drumesim pe acest drum, mereu înainte,
mereu mai batrâni însa cu sufletul tânar si cu faclia sfânta a Legiunii
noastre scumpe.
Mâine sunt Rusaliile "nemtesti": avem doua zile
libere. Nu vom lucra Luni.
Dupa amiaza, am ramas cu Nae Mazilescu în oras. Am facut baie si
ne-am tuns parul care crescuse bine pe gât. Ne-am întors la ora 19, chiar
când începuse servitul mesei de seara.
E ora 21 si 20 de minute, si soarele înca mai pune caciula
argintie pe vârful copacilor. Imediat dupa ce s'a servit cina, am iesit în
poiana de alaturi si m'am asezat pe iarba, cu fata spre soare: m'au furat
gândurile spre sara. As fi vrut sa trimit prin razele soarelui, cuvinte dragi
pentru mama. La vre'o zece pasi de mine, pe o banca, cam. Tudose cânta cu
vocea doinele pamântului nostru drag dela 2.000 de km. departare, acompaniat
la ghitara de cam. Popinciuc. N'am putut sta mult timp
asa, din cauza tântarilor. Si cât de bine ma simteam!...
La radio, se transmite un program de muzica usoara. Romy Opris,
împarte leafa femeilor care sunt angajate pentru a ne găti si spala. E doar
sfârsitul lunii, si la nemti nu merge întârzierea. Proprietarul localului a
luat si el chiria. Bine ca le putem plati fara nici o încurcatura.
Mâine, vreau sa merg pâna la Marea Baltica...
Rostock, 1 Iunie 1941.
Ne-am sculat cu totii între orele 8 si 9. La cafea ni s'au servit prajituri:
câte trei de persoana. Fiecare avea fata luminata.
Mai prost îmbracati, însa curati, am luat si noi parte la
sarbatorirea Rusaliilor.
La ora 10, am avut sedinta. Nicu Seitan, a vorbit despre
seninatatea Capitanului, în preajma ultimului sau proces. Aceasta seninatate,
a celei mai mari drame, trebue sa o purtam în noi si sa o trezim în
sufletele noastre.
Dupa sedinsa, com. Petrascu ne-a vorbit despre conduita de care
trebuie sa dam dovada, atâta timp cât vom "petrece" aici viata de
provizorat. A mai atras atentia asupra unor camarazi care se arata
nemultumiti, asupra felului de mâncare. Unii camarazi, care lucreaza la
fabrica de vapoare "Neptun", dau saptamânal la cantina fabricii
pentru masa dela amiaza câte 200 gr. de carne din cartela. Ceilalti, dela
celelalte fabrici, dau numai 100 gr. de caciula. Com. Petrascu a cautat sa le
explice situatia delicata, a acestui plus de 100 gr. carne care se
"percepe' numai de "Neptun". În fine, a mai spus si pe buna
dreptate, cum sa se salute cei mai batrâni: "-Am observat ca unii
camarazi ma saluta -probabil din respect pentru tara aceasta- cu "Heil
Hitler!" si "Traiasca Legiunea si Capitanul!". Noi avem salutul
nostru, si numai pe acesta sa-l întrebuintam".
Dupa masa, am fost la Wamemünde cu Ghita Stoia, Dobrin si
Romulus Opris. Nu mai vorbesc, caci mai mult de jumatate din efectivul
lagarului de legionari, au venit la mare sa faca plaje. Noi trei, neavând
costume de plaje, ne-am multumit sa ne plimbam pe malul Marii Baltice, prin
oras, si la final ne-am oprit sa servim o bere împreuna într'un restaurant
din apropierea garii Wamemünde, amintindu-ne din timpurile trecute.
Plaja nu mi-a placut. Pe tot cuprinsul ei, din loc în loc, erau
o sumedenie de cosuri de nuiele mari, prevazute fiecare cu o canapea pe care
nu încapeau mai mult de doua persoane. Aici, faci baie de soare si esti
adapostit de bataia vântului. Cosurile sunt numerotate si se pot închiria.
Eu, nestiind de acest lucru si vazând un loc liber, neocupat de nimeni, m'am
asezat asa
îmbracat pe canapea, sa ma odihnesc putin. Nu m'a deranjat nimeni, desi în
preajma se plimbau mereu doua persoane, adevaratii chiriasi ai cosului. Când
mi-am dat seama de greseala si nepolitetea de care am dat dovada, m'am sculat
si mi-am cerut scuzele de rigoare. Totusi, în minte, mi-a venit imediat o
reflectie amara: "-Nemtii ocupa palate gratuite în România, si
eu nu pot sta un sfert de ora într'un cos de nuiele, pe plaja dela
Wamemünde?!"
Ne-am întors la Schweizerhaus pe la ora 19. Bujin mi-a spus ca
la ora 14 s'a comunicat la radio ca insula Creta a fost complet ocupata de
trupele germane, si ca în momentul de fata se face curatirea terenului.
M'am culcat dela ora 20 si 30 de minute. M'am simtit putin
bolnav: mi se umflasera mâinile si inima îmi batea neregulat. Pâna am
adormit si mi-am scris jurnalul, din poiana de alaturi se auzeau cântece
legionare, cântate de cei ce duc pe umerii lor destinul Neamului.
Rostock, 2 Iunie 1941.
Toata ziua au fost nori si vântul a batut rece. Asta noapte m'am visat prin
sara. Am visat parintii amărâti. Pe Lily am visat-o frumos: a coborît si
traieste în inima mea. Mi-a spus când am plecat, sa fiu mai bun. Nu i-am
raspuns nimic. Poate ca or sa se înteleaga gândurile noastre, sau poate vom
fi numai camarazi?... Las vremea sa-si spuna cuvântul: nu voi forta cu nimic
starile sufletesti, însa le voi alimenta cu tot ce am mai bun.
Înainte de cafea, cam. Caranica care este cu urechea mai aproape
de radio decât multi dintre noi, mi-a spus ca aseara la ora 22, "Radio
România" a comunicat ca ieri, în timpul matchului Germania-România
disputat la Bucuresti, un numar de "nesocotiti" au cântat cântece
legionare. Postul de radio a mai anuntat ca publicul a sarit pe ei si i-a
batut pâna la sânge, si ca politia a intervenit la timp, caci altfel
publicul îi linsa. Comunicatul a fost încheiat cu avertismentul ca
"acesti tradatori ai linistei publice, vor fi aspru sancsionati de
organele competente".
Ce neadevar, ce miselie! Sigur ca baietii au cântat, iar politia
si agentii lui Antonescu au sarit asupra lor. Publicul, a intervenit pentru
legionari, pentru ca publicul românesc se confunda cu Neamul, cu Miscarea
Legionara.
Înca o dovada în plus ca sara geme sub regimul arbitrar al lui
Antonescu, mensinut cu ajutorul gloantelor.
Dupa amiaza, am fost pusin în oras. M'am înapoiat la ora 17 si
30 de minute: m'am barbierit si mi-am pus unele lucruri la punct pentru ziua
de mâine.
Este ora 19. Se aranjeaza masa. Camarazii sunt aproape toti
prezenti. Putini au mai ramas prin oras la plimbare.
M'am hotarît sa ma culc devreme si sa topesc în lumea
visurilor, toate dorurile care se intensifica.
Rostock, 3 Iunie 1941.
Scriu jurnalul în curtea "Schweizerhaus", la umbra copacilor si în
cântecul romantic al pasarelelor. E cald. Ieri, a fost rece si nor. Curioasa
vreme!
Cam. Penteliciuc sta si discuta împreuna cu trei camarazi din
Turda veniti astazi dela Brün, pe treptele dela intrarea în dormitor. Au
trecut frontiera României în 6 Aprilie a.c., si timp de o luna si jumatate,
au muncit la un rambleu de cale ferata, în Brün (Protectorat).
Am fost plictisit la fabrica. Sigur ca, doua zile de repaos,
într'o singura zi de lucru, n'au putut fi înfrânte.
"Radio Bucuresti" a anuntat aseara ca s'au arestat
foarte multi studenti, studente, elevi si "public", cu ocazia
cântecelor legionare la matchul de footbal de Duminica 1 Iunie a.c., între
Germania-România.
Atunci, cum ramâne cu spusele aceluias post de radio cu o seara
în urma, ca "publicul" a navalit asupra celor ce au cântat si i-au
batut pâna la sânge?!
Asasini ordinari si fara raspundere în fata istoriei!
Rostock, 4 Iunie 1941.
Am avut dureri de cap pâna seara. Se munceste mult si oboseala îsi sapa un
loc maladiv undeva în corp.
Dupa masa de prânz, între orele 13 si 15, am fost cu Peter pe
aerodromul uzinei: am instalat la un avion doua aparate indicatoare de viteza.
Ne-am suit în avion, iar eu, pâna ce Peter a instalat aparatele, am stat pe
scaunul pilotului. De'oparte si de alta, printre ferestrele carlingei, se
vedeau avioanele care se ridicau în aer sau aterizau. Priveam spre albastrul
cerului si-i
spuneam lui Peter ca acest avion, numai câteva ore ar face pâna la
Bucuresti. El îmi întelege dorul: e un baiat bun si tine tare mult la mine.
De dimineata, m'am necajit pe un cleste care nu functiona cum trebuie.
Vazându-mi starea a venit la mine, m'a luat de umar si râzând mi-a spus:
"-Ion, diese zange, aut weg!" -si imediat mi-a aruncat clestele la
un colt de masa. Apoi, m'a dus la plimbare prin hala si mi-a explicat multe
lucruri interesante despre un avion.
Nemtii astia, nu se enerveaza ca noi românii! Sunt calmi si
orice lucru îl fac cu multa încetineala, însa cu multa precizie.
E ora 18 si 40 de minute. Dupa cina, voi merge la dentist. Pâna
Sâmbata, îmi va pune dantura lipsa. De bani, m'am împrumutat la cam.
Olteanu. I-am spus ca îi voi returna în rate, adica la fiecare plata,
Vinerea, va primi o suma oarecare.
Cam. Tanase, dupa mai multe repetitii, încearca un cântec la
pian, dar fara succes. Nae Mazilescu, intoxicat de atâta muzica, prinde
momentul sa-i explice: "-Pai, draga camarade, nu te necaji! Nu merge
pentru ca nu are nici o nuanta "olteneasca" în ea! Nu prinde la
ureche!..."
Rostock, 5-VI-1941.
Ne-am încadrat toti, în miezul lucrului. Mereu plecam veseli dimineata, si
mereu ne întoarcem obositi si tacuti dupa amiaza.
În timpul lucrului, din cauza larmei prea mari, vorbim putin.
Iar când vorbim, trebuie sa zbieram unul la altul pentru ca altfel nu se
aude.
Azi, fabrica mi-a dat un fel de "scarpeti", cu talpa de
sfoara si fata din pânza colorata, ca sa-i folosesc în timpul lucrului.
Peter mi-a spus ca arat de parca as fi cineva dela circ, iar colegii de lucru,
care mai de care, îi admirau în felul lor. Dupa o ora, din cauza atâtor
glume pe socoteala lor, i-am scos din picioare si i-am bagat în sertarul
mesei. Nu-i voi mai purta niciodata. La plecarea din fabrica, îi voi preda.
Altii, au primit însa un fel de "papuci" din piele. Eu n'am avut
noroc sa primesc din acestia!... Dupa ce am iesit din fabrica la ora 16,
împreuna cu Emil Popa, Tâlnaru si alti doi camarazi, am mers la restaurantul
din turnul "Steintor" si am baut câte o limonada. Cât e de antic
si netencuit pe afara, atât de mult e de admirat frumusetea localului
înauntru. E de admirat, pentru ca e simplu si aranjat cu gust. Mese din lemn,
neacoperite cu nimic, o tejghea mica, si de jur împrejur ferestre mici
împodobite cu flori. Prin ele, privesti de sus o parte din oras. Pe când ne
beam limonada, Tâlnaru spunea ca n'are s'o învete pe Natalita lui sa umble
prin restaurante, pentruca lumea e rea. Emil, cu calmul lui fara pereche în
lume, i-a raspuns: "-Ai s'o'nveti mai Tâlnarule. Vei accepta lumea asa
cum este, pentru ca traiesti în mijlocul ei. Nu-i frumos sa stai cu Natalita
colo la masa aceea de lânga fereastra, si sa privesti lumea în timpul unei
consumatii de doua pahare cu bere?!". "-Nu!" -raspunse
Tâlnaru. "Asa am fost învatat!"... Am plecat apoi repede, sa nu
pierdem autobuzul care ne duce zilnic dela Steintor, de unde schimbam
tramvaiul 12, -la Schweizerhaus. "Radio Bucuresti" a anuntat aseara,
în cadrul jurnalului, ca manifestatia de Duminica în timpul matchului de
footbal România - Germania, a fost facuta pentru Germania, iar nu contra,
dupa cum afirma unele posturi de radio straine. O contradictie cât muntele!
Care e atitudinea guvernului român, recte, a lui Antonescu, fata de cele doua
comunicate anterioare facute la acelasi post de radio? Noi stim acest lucru
numai dela radio, însa care este situatia reala în momentul de fata în
Tara? Aceasta atitudine "antonista", nu va ramâne fara consecinte
în politica externa. Este ora 18 si 30 de minute. În sala de mese, singur,
la o masa din coltul din stânga, într'o postura meditativa, cam. Gavanescu
rasfoieste printre fumuri de tigara o carte germana. Dupa cina, voi merge
pentru ultima data la dentist. Asta seara, colorata mea dantura are onoarea sa
mai primeasca în concernul ei, înca patru masele: doua puse din nou, iar
doua îmbracate. Cred ca în viitor, se va mai bucura de aceasta onoare.
