Revista "Invierea",  APRILIE 1933

de Vasile MARIN

 

Se sbuciumã viata politicã a tãrii noastre dela rãzboiu încoace necontenit. Se destramã asezãri robuste si se înlocuesc cu întocmiri firave cari nu au a doua zi. Se rãstoarnã guverne incapabile si se aseazã în locul lor altele si mai incapabile. Nimeni nu mai stie de unde vine si nimeni nu mai pricepe unde are sã ajungã. E o învãlmãsealã din care nu se alege nimic pentru mai binele multimii. Pentru ce toate acestea ?

Pentrucã dela rãsboiu încoace nimeni din cei destinati sã fie la cârma tãrii, partide politice sau «tehnicieni», nu-si mai pleacã urechea sã asculte geamãtul tãrii si ochiul sã vadã rãul acolo unde se aflã.

Pentrucã în afarã de treburile sale, ale familiei sale si ale protejatilor dimprejur, nici un om politic, din orice partid ar fi el, nu mai gândeste la treburile obstesti. Dincolo de interesele particulare, nu se mai gãseste nimic pentru interesele celor multi si însetati de dreptate.

Pleava politicianistã, odatã ajunsã la putere, se aseazã pe jaf. Si pentru aceasta nu crutã nimic: corupe justitia, terfeleste ostirea, ticãloseste administratia, înjoseste biserica, degradeazã scoala. Nimeni si nimic nu rãmâne neatins de noroiul politicianist. Astfel încât s'a ajuns ca la cincisprezece ani dela încheerea rãzboiului, printr'o pace victorioasã pentru noi, sã ne gãsim, din pricina politicii de partid, în urma tuturor tãrilor din lume.

Tãrãnimea, înselatã pe rând de partide cari îi promiteau marea cu sarea, dela averescani la national-tãrãnisti, a fost adusã în sapã de lemn; negustorii si functionarii dela orase, sprijinitori ai partidului liberal, au devenit, din pricina politicii acelui partid, muritori de foame; iar cãrturarii, purtati încoace si'ncolo prin toate partidele, ca frunzele de vânt, au ajuns sã trãiascã de pe o zi pe alta. Ca o pecingine rãul a cuprins trupul tãrii întregi si dela Lugoj la Bazargic, dela Giurgiu la Hotin, acelas vaet se'naltã de pretutindeni. In vremea aceasta cei cari au trecut ori se aflã la cârma tãrii, trãiesc vieatã de belsug, se'ntrec in desfrâul luxului si-si pregãtesc pentru vremuri grele, din banii strânsi cu toba si cu jandarmul, comori la bãncile din streinatate.

Impotriva tuturor partidelor cari au mãcinat la moara lor de atâta amar de vreme rodul muncii nationale, împotriva tuturor acelora cari s'au alãturat operei de jaf organizatã de partide, împotriva duhului rãu care bântue in aceastã tarã, se ridicã azi ca un singur val tineretea curatã si nepãtatã, tineretea muncii si a cinstei, tineretea dreptãtii si a faptei.

Se ridicã tineretea care si-a jurat cã în afarã de binele tãrii, ea nu mai cunoaste alt interes; tineretea care s'a legat sã nu odihneascã pânã nu va face curãtenie deplinã în vatra tãrii; tineretea care va înfrunta si moartea pentru împlinirea celor ce si-a promis sã împlineascã.

Ea pune fapta înaintea vorbei; ea cere mai întâiu împlinirea datoriei si apoi rãsplata; iar în locul lozincei politicei de partid care practicã «totul pentru tine, nimic pentru tarã», ea aseazã deviza «totul pentru tarã, nimic pentru tine».

Dusmãnitã de corbii partidelor politice, organizatia «Gãrzii de Fier» compusã numai din oameni tineri, pregãtiti si curagiosi, vine înaintea tãrii întregi si spune:

Frati de pretutindeni? Vreme îndelungata, partidele politice si complicii lor, v'au înselat credinta, v'au irosit munca voastrã asprã si v'au cotropit vieata. Ani de zile, oamenii partidelor au jucat hora desfrâului si-a necinstei pe spinarea voastrã. Toti acei cari au lins pragurile caselor voastre cerându-vã în alegeri voturile, v'au scuipat în fatã când ati cerut dreptate; toti cei pe cari i-ati trimes prin votul vostru liber ori siluit la cârma tãrii, v'au prãdat si batjocorit.

Nãdejdea mântuirii voastre si a natiei întregi, nu se mai poate îndrepta într'acolo. Dacã v'a mai rãmas glas de strigat dreptate; dacã v'a mai rãmas un pic de vlagã în bãrbãtia bratului vostru; si dacã mai pâlpâie încã în candela sufletului vostru o cât de slabã luminitã de credintã, veniti cu noi. Asezati în primele rânduri, netemãtori de nimeni si de nimic, vom dãrîma lumea cea veche si vom aseza tara pe temeliile Statului legionar.

Asa dupã cum soarele primãverii sparge si goneste norii cei negri ai iernei, desteleneste pãmântul si învie rodul, tot astfel tineretea organizatã de noi, va purta facla învierii neamului pe tot cuprinsul tãrii, va preface în scrum putregaiul politicianist, si va trage brazdã nouã în ogorul strãmosesc, aruncând sãmânta cea bunã care sã dea rod însutit.

Veniti alãturi de aceia cari au înscris cu sângele credintei, pe drapelul lor, «Fapta».

VASILE MARIN