De zeci de ani, tineretul şi in special studentimea, generatie după generatie, şi-au adus aportul in lupta noastră împotriva comunismului, pentru făurirea României creştine la baza căreia să stea virtutile strămoşeşti ale neamului.

Institutele de învătământ superior au purtat făclia desăvârşirii intelectuale şi morale a studentimii peste timp.

La universitatea din Cluj, refugiată apoi la Sibiu, acest spirit profund creştin s-a oglindit chiar in cursul unor profesori.

Scopul nu era numai dobândirea cunoştintelor profesionale şi de formare a oamenilor de cultură, dar mai ales de modelare a caracterului şi insuflarea dragostei de tară.

Profesorul Marin Ştefănescu îşi desfăşura cu dezinvoltură cursul său intitulat "Filosofia in lumina crestinismului". Făcea o paralelă între fiecare sistem filosofic şi creştinism şi demonstra superioritatea celui din urmă. Stabilea o legătură între religie şi filosofie, arătând că acestea nu se exclud, ci se completeazâ. Pentru orientarea unui tânăr, acest curs era necesar.

Profesorul Ion Lupaş îşi încheia fiecare curs mărturisindu-ne credinta lui profundă din care reieşea dragostea de tară şi cultul pentru faptele de vitejie ale strămoşilor.

Studentii din centrul studentesc "Pentru Maior" s-au organizat in diferite cercuri (ştiintifice, literare, estetice, religioase). Aici s-au înfiintat două asociatii religioase: F.O.R.S. (Frătia ortodoxă română studentească) şi A.S.T.R.U. (Asociatia srudentească Transilvană a românilor uniti).

F.O.R.S. şi A.S.T.R.U. au deschis calea desăvârşirii morale şi integrarea studentilor in spiritualitatea creştină.

La întruniri se dezbătea o paletă largă de probleme. F.O.R.S.-ul era condus de duhovnicul universitătii, blândul părinte Bunea, care alcătuia o tematică variată urmărind ca prin referatele prezentate să iasă la lumină adevărata credintă şi drumul spre perfectiune.

Prin discutiile purtate, se ajungea la o coeziune între toti, la o gândire îndreptată spre acelaşi scop. Se înjgheba un duh creştin colectiv care te îndrepta spre renuntare de sine şi dăruire totală.

Învătai să nu te preocupe goana după bunuri materiale, râvnind cu toată puterea să ajungi in imperiul spiritului.

Această atmosferă îti dădea tăria să lupti cu tine însuti spre desăvârşire şi fortă, să nu te laşi bătut oricâte greutăti şi suferinte ai întâmpina, constituind o adevărată şcoală legionară.

Uneori lua parte la aceste întâIniri ale noastre Preasfintitul Balan, mitropolitul Ardealului.

În această bucurie sufletească oferită de F.O.R.S. şi A.S.T.R.U. au mai fost două personalităti care au călăuzit drumul studentimii spre înăltare şi jertfă: Părintele Arsenie şi Presfintitul Suciu.

Presfintitul Suciu era un om scund, slab, cu o figură de ascet. Predicile sale te ridicau in sfere înalte si te emotionau. Vocea lui profundă era ca o poruncă dată sufletului.

Episcopia greco-catolică din Oradea avea in proprietate statiunea "Stâna de Vale".

Aici erau primite vara serii de studenti. În acest colt minunat de tară, studentii se apropiau şi mai mult de Dumnezeu, iar codrul îi transporta in trecutul de vitejie şi jertfa al neamului.

Părintele Arsenie era călugăr la Mânăstirea Sâmbăta. Un om înalt, cu privirea pătrunzătoare şi cu o sensibilitate cu totul deosebită. La mânăstire se aduna foarte multă lume. Predicile lui erau ascultate cu evlavie şi interes. Avea darul de a citi în sufletele oamenilor. Uneori îi răspundea pelerinului la problemele care îl frămăritau, fară să-l întrebe de ce a venit. Avea influentă asupra oamenilor şi o fortă spirituală rar întălnite, pusă in slujba binelui.

Aici era locul spre care se îndreptau studentii ortodocşi.

Ca să-i poată găzdui pe o perioadă mai lungă şi să le vorbească numai lor, Părintele Arsenie a devenit economul mănăstirii şi a initiat o tabără studentească. S-a făcut un lac. Săpăturile le-au efectuat studentii. În perioada această, Părintele Arsenie stătea de vorbă cu fiecare în parte şi cu toti împreună. Studentii şi-au lămurit problemele care îi frământau.

În mijlocul naturii, la poalele muntilor Făgăraş, între glie şi cer, teluric şi divin, astfel au ajuns cu totii la acel duh creştin colectiv ce i-a purtat până la sfârşitul vietii, fară să renunte la luptă, netinând seama de greutătile prin care trec.

Mă indrept cu găndul la voi, studentii de azi, şi mă aplec adânc in fata jertfei voastre, in lupta pentru înlătuarea comunismului. Vouă nu v-a arătat nimeni adevărata cale. Ati bâjbâit singuri prin întuneric. V-ati zbătut pănă ati descoperit adevărul şi n-ati mai putut suporta minciuna. E meritul vostru. Ati făcut revolutia alături de tot tineretul tării. Ati învins.

Fortele răului au întinat jertfa voastră şi visul nu vi s-a împlinit. Cu tenacitate v-ati continuat lupta, dar ati fost înfrânti.

Au urmat umilintele, bătăile şi schingiuirile - multă suferintă. Ati fost învinşi nu fiindcă ati suferit şi nu v-ati realizat visul, ci fiindcă unii dintre voi v-ati descumpănit. V-ati întrebat dacă mertuă să mai lupti. Unii au abandonat lupta, îndreptându-se spre alte meleaguri, nu in ideea de a contribui de acolo la realizarea idealului vostru, ci pentru a-şi face o viată mai îmbelşugază şi pentru a se realiza profesional. Dintre cei rămaşi acasă, la fel multi s-au oprît din mersul lor, pentru a continua să trăiască ca înainte de revolutie, numai pentru ei.

Nimeni nu vă condamnă pentru aceasta. Mediul marxist in care v-ati dezvoltat nu putea să vă dea forta de a merge înainte. Ea se găseşte numai in credintă.

N-ati putut depăşi deceptia şi tot elanul şi dragostea de tară, pe care sunt sigură ca o aveti şi arde ca un jăratec in inimile voastre, sa spulberat.

Care este cauza? N'a existat coeziunea pe care ti-o dă duhul creştin colectiv.

Va lipseşte!

Trebuie să lucrati cu migală asupra sufletului vostru şi să incercati şi voi să alcătuiti o asociatie religioasă in universitate, care să fie un modelator de suflete, care să formeze caractere tari in spirit creştin, care să vă apropie de Dumnezeu şi să vă dea puterea să nu vă opriti din mers când e vorba de viitorul tării. După mine, individual e greu să ajungi la asemenea performantă. Numai in comun e posibilă această realizare.

Nu te simti singur niciodată şi cei din preajmă te ajută să te ridici din micile căderi si îti înlătură ezitările.

Tot împreună, încrezători in forta noastră şi in destinul neamului, cu credinta in Dumnezeu, sigur veti birui şi veti reuşi să claditi o tară ca in poveşti. E datoria voastră să desăvărşiti ce ati dobândit.

Urmasii vă vor binecuvânta!

Alexandrina TEGLARIU VOINEA