Maiorul Oniga trăia la Cluj in 1948. Jocul de cărti, femeile şi băutura îi secătuiau bugetul; îi era greu să renunte la o astfel de viată. Căuta solutii.

În cele din urmă le-a găsit. Vajnicul maior s-a aruncat in lupta anticomunistă, cu toată frinta lui.

Cu relatiile ce le avea, a format o organizatie de militari, pentru doborârea regimului şi salvarea patriei.

Apoi i-a fost uşor să ia legătura cu alte grupări anticomuniste. Atunci erau două tabere. Una comunistă, cealaltă anticomunistă. Toti românii erau uniti in lupta lor, indiferent de crezul politic, de credinta religioasă, de etme sau de pozitie socială. Opozitia de astăzi ar trebui să urmeze exemplul lor, luptând.sub acelaşi steag şi având acelaşi scop.

Incet, încet, cu perseverentă, a pătruns in cercuri din ce in ce mai înalte, oferindu-şi serviciile. Călatorind mult, se angajează să transmită mesaje şi altor grupări, ce realizau in modul acesta economie considerabilă de bani şi de oameni purtati pe drumuri.

L-am cunoscut şi eu pe maiorul Oniga. Un om înalt, voinic, cu privirea aspră, nesinceră şi vicleană. S-a scurs anul 1948, urmărindu-i zelul in activitatea lui prodigioasă, omniprezent şi doritor să contribuie din plin la tot ce făceam.

Într-o zi am auzit că maiorul Oniga a fost arestat la Cluj, odată cu Aurel Călin, într-o casă conspirativă. Apare peste câteva zile.

Ia legătura cu noi sine spune că a reuşit să fugă pe fereastră. Era grăbit să se întâlnească şi cu ceilalti, să le comunice cele întâmplate. Abia acum iese la iveală adevărata fată a lucrurilor, caracterul lui murdar, lipsit de scrupule. Prin faptele lui dezonorante, drumul crucii începe pentru luptători. Oniga calcă in picioare tot ce a clădit cu atâta şiretenie şi lantul trădărilor începe. Rând pe rând, pădurea cade sub lovitura cozii de topor.

Soseşte la Teiuş, într-o casă conspirativă. Stă de vorbă cu gazda, îi redă aceeaşi versiune şi cere să vorbească cu Stefan Popa (Nutu), întreabă şi de mine. Eu eram acolo. Gazda, neştiind ce atitudine să ia, îi spune că nu mă cunoaşte, iar Nutu va trece pe-acolo spre seară. El auzise că îl căuta şi vroia să dea Qchi cu maiorul. Îşi anuntă vizita la orele 19.

Nutu soseşte mai devreme, îl_.punem la curent cu cele întâmplate. Soseşte Oniga. Aceleaşi discutii. Se interesează din nou de mine, Nutu îi spune că nu sunt in Teiuş, că el m-a dus într-un loc sigur. Maiorul insistă că mai are de discutat unele lucruri şi Nutu pleacă să-l conducă.

Se face târziu şi el nu apare. Locuinta fiind in centrul Teiuşului, vedem pe fereastră cum se formează patrule de securitate şi armată care circulă fără întrerupere. In noaptea aceea de 1 Februarie 1949, au fost cercetate de către securitate mai multe case. La noi nu au intrat.

A doua zi dimineata era Miercuri, zi de târg la Teiuş. Gazda a ieşit după cumpărături, să vadă ce s-a întâmplat. O mare de oameni. Securitate din trei judete. Multi deghizati in vânzători de vite şi alimente. Află că Nutu era să fie arestat, dar a reuşit să scape.

Maiorul Oniga l-a luat la plimbare, povestindu-i lucruri nesemnificative, retinându-i atentia. La un moment dat, îl conduce pe o stradă neluminată. Nutu se opune şi îl trage înapoi la lumină. In aceeaşi clipă, trei securişti se năpustesc asupra lui, îl lovesc cu pistoalele-n cap şi-l trântesc la pământ, El reuşeşte să bage mâna in buzunar şi să folosească pistolul. Răneşte secunştii care trag in el, împuşcându-l in brat, şi dispar. Oniga se uită cu băgare de seamă la această scenă. Nutu reuşeşte să se scoale. Oniga îl strigă. Nutu pleacă. Este pansat şi părăseşte Teiuşul. Gazda îmi aduce mesajul să plec de unde am venit. A fost o confuzie, caci venisem din altă casă din Teiuş. Aşa că nu 1-am părăsit cum ar fi fost cazul.

În straie tărăneşti, mi-am schimbat domiciliul. Târgul era întesat de securitate. Ce se petrecea acum? Securitatea, ştiind că Nutu a fost grav rănit, îl caută împreună cu maiorul Oniga, din casă in casă, până şi in cuptorul de pâine. Am fost nevoită să părăsesc Teiuşul.

Peste câteva zile, Oniga revine in casa de unde am plecat cu Nutu. Povesteşte cum erau să fie arestati, cum Nutu a facut uz de armă, cum au reuşit să fugă amândoi, dar nu s-au mai întalnit. Gazda îi promite lui Oniga că-l va anunta când va apare Nutu.

La Aiud, locuia familia legionară Tiutiu. Erau nişte oameni cumsecade, devotati cauzei româneşti. Era Duminică. La coltul strazii se afla o cârciumă. Securitatea, cu Oniga intră in cârciumă. Oniga a rămas acolo, iar securiştii au ieşit şi s-au îndreptat spre locuinta familiei Tiutiu. Oniga se agita peste măsură.

Doamna Tiutiu a văzut pe fereastră cum se apropia securitatea. L-a rugat pe sotul ei să fugă. Era un geam in cămară, singurul loc pe unde se putea ieşi. A plecat. Ea a rămas in bucătărie, in fata uşii de la cămară. Securiştii au intrat, au bruscat-o, au lovit-o şi au întrebat-o unde este sotul ei. Când şi-au dat seama că s-ar putea sări pe geamul din cămară, au îmbrâncit-o, să se dea la o parte. Ea s-a opus, ca să-i dea timpul necesar sotului să plece. Ei au împuşcat-o. Sotul auzind împuşcăturile, s-a întors. Securiştii l-au împuşcat prin geamul de la cămară.

Când Oniga a auzit focuri de armă, a ieşit din cârciumă şi a luat-o la fugă, spre uimirea tuturor.

Neobosit, Oniga îşi îndreaptă paşii spre Muntele Mare unde erau oameni şi din organizatia sa.

După arestările de la începutul anului 1949, tendinta noastră era să ne retragem in Muntele Mare. Maiorul a fost sus să ia legătură cu ei.

Între timp a urcat armata in localitatea Între-Galde. Oniga nu era străin de toate acestea. A coborât un curier de sus, sau omul lui Oniga, căci a fost o cursă. Ştefan Popa, cu încă doi flăcăi, Traian Mîrza şi Traian Gligor, au plecat ceva mai sus de Cricău, să se întâlnească cu cei de pe munte şi să finalizeze retragerea noastră.

Aceeaşi mână i-a pus fată in fată cu securitatea. Ştefan Popa a fost împuşcat. Trupul lui a fost expus şi păzit, ca să fie pildă pentru cei ce se ridică împotriva clasei muncitoare. Cei doi flăcăi au reuşit să scape, găsindu-şi moartea a doua zi la Mesentea.

În cele din urmă, a venit şi rândul bravilor ostaşi din organizatia lui Oniga. Oare a format-o ca să o dea pe mâna securitătii?

Rând pe rând, au căzut cu totii.

Am ales câteva cazuri semnificative din faptele acestui Oniga. Oare cum au încaput atâtea victime in sufletul lui? Oare conştiinta lui era adormită? Mocirla in care s-a scăldat prin viata lui imorală l-a azvârlit in prăpastie, l-a dus la fapte nedemne. Oare a putut privi in ochii camarazilor săi militari pe care i-a pornit pe drumul Golgotei? Aceşti militari inimoşi au sărit să scape tara de nevoi, încrezându-se in initiatorul acestei actiuni. N-au bănuit că in fruntea lor sta demonul care i-a strâns ca să-i piardă.

A bănuit oare maiorul Oniga că răsplata faptelor sale va fi închisoarea? Toti se folosesc de trădare, dar înlătură pe trădător. Ar fi bine să mediteze la viata lui trecută să-şi recunoască vina şi să fie un exemplu pentru neamul românesc. Să afle toti că asemenea fapte n-au fost răsplătite in decursul istoriei.

Noi te-am iertat, domnule Oniga, dar vrem ca tineretul să tragă concluzia ce se cuvine. În sufletele curate, totul trebuie să fie curat. Dragostea şi încrederea in oameni este absolut necesară; când însă in joc este însăşi fiinta natională, verificarea atentă a colaboratorilor se impune.

Alexandrina TEGLARIU VOINEA