LEGILE FUNDAMENTALE ALE CUIBULUI

Biblioteca de Documentare DACIA, Nr. 4

Editura Carpatii, Madrid, 13 Ianuarie 1975

M O T T O                         

Atâta timp cât va exista în lume un singur

legionar constient de misiunea lui, Miscarea 

Legionarã va fi vie, activã si de neînvins.

PRELIMINARII

In societatea secolului 20, accentul oricarei organizatii politice, ce vrea sa învinga "imediat", cade pe numar, forta si rasvratire. Exista dealtfel o logica a acestor termeni, deorece prin numar se realizeaza forta, iar prin forta se poate intrevede rasvratirea capabila sa rastoarne un regim politic si sa impuna un altul. Deaceea, toate formatiile asa zise revolutionare nu urmaresc decat stabilirea unui proces ireversibil de dominare si inregimentare a maselor intr'o unitate de vointa, si actiune.

Individul in sine nu are vreo insemnatate particulara, desi aceste formatii revolutionare il proclama "stapan" al societatii, al economiei, al politicei, etc. E insa o simpla recunoastere de circumstanta, prin intermediul unei notiuni colective: poporul sau masa. Totusi, omul se simte magulit, iar formatia politica ce-l imbie s'o urmeze nu mai are nicio responsabilitate precisa fata de individul pe care-l inseala. Il poate trata cum vrea, deoarece se poate oricand ascunde in spatele notiunei de popor si masa care decide, aproba sau interzice. Individul, luat singur sau in grup restrans, nu mai poate spune nimica. Oare nu face si el parte din aceasta masa sau din acest popor care a DECIS? In astfel de conditii, cea mai neinsemnata abatere ar deveni tradare.

Intru atingerea scopului urmarit (rasturnarea unui regim si acapararea puterii) formatiunile revolutionare de stanga cauta sa desvolte in om fortele vitale elementare. Atat le intereseaza. Se face apel la instinctul de conservare pe care-1 flutura ca o sperietoare, la ura contra tot ce nu-i masa proletara, la forte bruta a acestor mase, pentru a impune cu orice pret. Iar omul, din moment ce-i inglobat intr'-o astfel de formatie, nu-si mai da seama de despersonalizarea ce se produce in el, nici de calea fara inaltare ce i se impune.

Prins in ritmul sloganelor de revendicari materiale si egalitare, impins spre o ura neimpacata impotriva a tot ce nu-i "categoria" sau "masa" lui particara, individul devine apt pentru a-si cere "drepturile" prin intrebuintarea fortei. Adica, devine sensibil la orice chemare sau indemn ce-i sgandareste instinctele si-i lauda puterea.  Afisul, brosura, ziarul de partid, si in special "celula politica", devin centrele lui de informatie, educatie si actiune. Nimic de zis. Toate organismele politice intrebuinteaza aceste mijloace sub o forma mai mult sau mai putin vizibile. Raul nu consista in existenta lor, ci in ceeace pot exprima sau sustine aceste mijloace; mai ales, in fondul de norme de comportament ce le stau la temelie.

Daca putem spune ca societatea este ceeace este omul, apoi, omul, la randul sau, este ceeace-l formeaza educatia primita. Sa nu ne facem nicio iluzie! Societatea viitoare va fi buna sau rea, fericita sau nefericita, dupa cum va fi construita mentalitatea omului. Or, ceeace constatam in jurul nostru, din punct de vedere al acestei mentalitati, nu ne permite sa speram nici buna stare materiala, nici intelegere intre oameni, nici armonie spirituala. Mai de graba, neintelegere, mizerie si decadere morala.

Epoca noastra, in loc sa prepare calea spre o modificare profunda a defectelor omenesti, ajuta din contra la intarirea si inmultirea lor. Sub pretextul "luptei de clasa" se propage ura cea mai inversunata. Sub semnul "libertatii" se pregateste rasvratirea permanenta si anarhia. Sub auspiclile materialismului si ateismului se scoate fiinta umana din fagasul evolutiei sale naturale. Orice s'ar spune, framantarea brutala, nelinistea si imoralitatea la care s'a ajuns, nu sunt rezultatele unei evolutii. Sunt tristele consecinte ale unei conditionari psiho-politice, care n'a urmarit decat sa accentueze tendinte deformate si sa multiplice isvoare de neintelegere.

Individul, manat vertiginos pe drumul promisiunilor extreme si lipsit de sprijinul virtutilor etico-morale care sa-l struneasca, a devenit o victima ce se prabuseste pe zi ce trece sub presiunea impulsurilor destramatoare. Calauzit din umbra de cei ce urmaresc, NU ridicarea lui morala si crearea unei societati de intelegere reciproca si respect, CI descompunerea lui sufleteasca pentru a fi mai usor manevrat, omul isi joaca viitorul pe muchea de cutit a propriei inconstiente.

In haosul socio-politic ce-l inconjoara, insul devine prada ideologiilor nefaste, a sistemelor bazate pe materialism si indiferenta spirituala. Existenta i se determina intre "putinul" ce-l are si "multul" pe care-1 doreste sau crede ca-l merita. Nemultumirea si invidia il coplesesc. Orbit de interese, egoism si dor de rasbunare, calca in picioare tot ce-i mai nobil si curat in el: constiinta, demnitate, onoare, morala, eroism.

O societate sau o organizatie politica ce nu respecta aceste atribute, sunt decadente, iar formele for de exprimare, de-a dreptul anti-umane. In realitate, numai societatile in care atributele nobile ale omului au fost respectate, incurajate, inscaunate, au realizat armonia sociala si inaltarea individului.

In epoca pe care o traim, omul se pierde si se perverteste deoarece aceste virtuti îi sunt negate. Luate in derâdere, eliminate din procesul de educatie al individului, pe motiv ca-i impiedeca "creativitatea" si "elanul revolutionar", nu sunt amintite decat sub o forma batjocoritoare. Or, daca OMUL, celula-baza de gandire si de creatie a societatii, elimina din constitutia lui intima singurele elemente ce-l înobileaza si-l califica, SOCIETATEA, ce-ar putea lua nastere prin intermediul acestui om, nu va fi decat imaginea goala de virtuti a acestuia. N'ar putea rasfrange nici libertate, nici justitie, nici armonie.

Miscarea Legionara porneste dela criteriul contrariu OMUL SFINTESTE LOCUL. In trairea lui intima, in capacitatea lui de intelegere, in adoptarea unei noi viziuni a lumii, bazata pe intaietatea virtutilor cardinale, sta intreaga problematica a societatii viitoare. Libertatea, justitia sociala, respectul omului, etc. nu  se realizeaza prin rasturnarea oarba a unei stari de fapt. O revolutie, oricat de radicala ar fi ea, nu transforma mentalitatea curenta. Distrugerea unei injustitii, nu elimina spiritul de injustitie. Iar, o redistribuire violenta a bunurilor nu frange tendinta spre egoism si acaparare de bunuri.

Pentruca societatea sa se poata bucura de o noua oranduiala, binefecatoare pentru cat mai multi, e nevoie ca o modificare morala temeinica sa aiba loc in sufletul si mintea omului. Or, aceasta modificare nu se poate realiza decat printr'o educatie permanenta, sustinuta. Deaceea, Miscarea Legionara a inscris in doctrina ei, transformarea omului intr'un om nou, prin revenirea constienta si voluntara a acestuia la virtutile si atributele ce-i sunt negate in organizatiile marxiste. Un om patruns de importanta umana si sociala a acestor atribute -fie el capitalist, patron, lucrator sau taran- nu mai poate avea mentalitatea obisnuita a clasei din care face parte. O intelegere si un respect reciproc sau nastere, ducand societatea spre liniste si armonie. Abuzurile devin anomalii, dispretuite si respinse de toata lumea.

Cele 6 legi fundamentals ale cuibului, de care e vorba in lucrarea de fata, constituesc elementele de temelie ale acestui proces de reconstruire spirituala a insului. Puse ca baza la organizarea si trairea cuibului, ele modifica pe indelete structura intima a omului, ducandu-l spre o viziune cu totul noua a vietii in societate si a raporturilor dintre indivizi.

LEGILE CUIBULUI

Cuibul nu este un organism politic oarecare, supus unui statut civil care sa reglementeze constituirea lui materiala si ierarhia membrilor. Cuibul n'are niciun statut; nu are nevoie de asa ceva. Misiunea sa fiind cu totul diferita, el se supune unor norme de alt gen, norme ce-1 pun la adapost de neintelegerile care domnesc in alte parti si reduce la minimum aventurile politice inerente naturei umane.

Bine'nteles, cuibul face politica sub directivele si preceptele Miscarii, dar misiunea sa specifica nu-i politica, cum îi cazul in alte grupari. Misiunea sa principala e sa transforme spiritul printr'o educatie specifica, aplicata progresiv tuturor membrilor aderenti. Astfel, interesul cuibului se concentreaza asupra lucrurilor spirituale si educative, rezervandu-si actiunea politica pentru momentul cuvenit.

Cuibul nu este condus de paragrafele vreunui text, care ar face din ei o simpla filiala numerica, mai mult sau mai putin importanta, dar fara nicio personalitate proprie.  El este inainte de toate, o entitate spirituala. In acest sens, e supus anumitor reguli particulare, extrem de rigide, numite "`LEGI" si care sunt in numar de "sase".

Aceste legi pot fi descoperite, enuntate separat, in alte doctrine, dar niciodata impreuna si nici exprimate cu sensul profund ce le acorda Miscarea. Caci, toata importanta lor consista in rolul ce le este rezervat; un rol educativ, moral, transcendental, fara de care n'ar fi vorba decat de o insiruire de formule elegante, extrem de frumoase, dar inutile. Sensul lor, caruia niciun legionar nu se poate sustrage, este tocmai caracterul obligatoriu al aplicarii for permanente in activitatile cuibului, in raporturile acestuia cu exteriorul si in viata legionarilor pe scurt.

Acest caracter obligatoriu recade atat asupra membrilor cat si asupra sefului de cuib. Acesta conduce unitatea de baza cum crede el, dar conform anumitor legi specifice de actiune si directie: legile educative ale cuibului. Astfel, atitudinea arbitrara nu se poate manifesta decat in mod accidental si n'ar putea niciodata sa se stabileasca definitiv. Pentru seful de cuib, actiunea si educatia se imbina fara incetare, legile educative ale cuibului avand insa totdeauna prioritate asupra celor ale actiunei. Adica, nicio actiune, nicio atitudine a sefului de cuib nu se poate impune daca se gasesc in contradictie cu legile cuibului. Aceasta armonizare este o garantie in plus contra erorilor umane, totdeauna posibile.

Cele sase legi ale cuibului formeaza baza morala a exislentei sale. Fiecare membru si fiecare legionar trebuie sa fie patruns pana la saturatie de valoarea lor. Omul, inainte de a gandi posibilitatea unei evolutii spirituale, trebuie sa asimileze textul si spiritul acestor legi; si mai ales, sa le puna in aplicare. Individul care n'a pus niciodata piciorul intr'un cuib, cel care -din principiu- urmeaza regulile egoismului si ale interesului personal, sau cel care, prins in formatiile de extrema stangd uraste tot ce i-ar putea reaminti vreo forma de "reactiune", se vor declara dela inceput contra acestui gen de activitate. Pentru ei, nu exista nimic mai rau pe lume decat principiile morale ,si etica ridicate la rang de linie de conduita.

Miscarea Legionara inscriindu-se tocmai pe aceasta linie de conduita, punand la baza cuibului legi capabile sa modifice traiectoria individuala a membrilor sai, se expunea constient soartei ce-o urmareste mereu, din clipa intemeierii. Lupta fara mila ce continua pe toate latitudinile contra Legiunei, isi are isvorul in aceste sase legi concise, care, in expunerea lor literara, pot parea fragile, dar care, in realitate, au forta irezistibila a credintei care rastoarna muntii. Dusmanii Legiunei isi dau prea bine seama ca, fara aceasta baza, celelalte principii ar deveni iluzorii si inofensive. Omul se pleaca cu usurinta cand nimic superior si maret nu-i umple sufletul si spiritul.

A trebuit sa apara aceasta doctrina legionara, ce leaga omul de niste principii care il inalta si-i dau constiinta acestei inaltari, pentruca domnia absoluta a materiei sa fie sdruncinata. Aceste principii nu sunt o descoperire a lui Corneliu Codreanu. Ele exista de totdeauna si Biserica le considera eficace si necesare. Dar, marele merit al Capitanului este de a le fi transformat in norme absolute si de a le fi pus in inima problemei umane. Dealtfel, Capitanul le-a afirmat in fraza celebra: "O lume noua, cu oameni cu pacate vechi, nu se poate concepe".

Pentruca aceasta lume noua sa poata exista intro zi, trebuia sa se procedeze, inainte de toate, la purificarea indivizilor, la inlocuirea progresiva a vechilor obiceiuri, deci, la o retopire spirituala a celor ce erau mai apropiati si mai capabili de a se supune unui astfel de efort: membrii cuibului.

Cele sase legi fundamentale au in permanenta ca rol sa intreprinda aceasta purificare si sa deschida calea transformarii interioare. Insa, cate dificultati in perspectiva! Cate eforturi, cate prabusiri, reintoarceri, recaderi, pana ce individul angajat in aceasta cale noua sa ajunga sa simta aceste legi in el, ca o a doua natura!...

Iata deci, cele sase legi fundamentale ale cuibului:

1. LEGEA DISCIPLINEI

"Fii disciplinat, legionar, caci numai asa vei invinge. Urmeaza-ti seful si la bine si la greu."

Enuntarea acestei prime legi se refere la evolutia dezordonata a mentalitatii moderne, impinsa catre o libertate exagerata, care duce la dizolvarea moravurilor si la anarhie. Nimei nu mai considera ascultarea ca un isvor de educatie si progres. Fiecare se crede stspan pe sine, vrea sa impuna libertatea sa celorlalti fara a mai gandi ca aceasta atitudine poate dauna tuturor.

Starea permanenta de indisciplina a indivizilor este aceea care convine mai mult fortelor negative ale lumii, deoarece astfel, vor putea domina atat masele cat si individul izolat. Ea lasa poarta deschisa tuturor plagilor sociale si usureaza inmultirea slabiciunilor omenesti. Un om nedisciplinat nu-i un "om tare", ci un "om slab", incapabil de a-si impune o atitudine- ce depaseste egoismul propriu. Si'n slabiciunea lui, nu poate comite decat greseli, incepand cu aceea de a se lauda cu indisciplina ce-a adoptat.

Totusi, daca indisciplina personala, manifestata izolat, dauneaza individului si-l face sa apara sub un unghi ridicol, indisciplina colectiva poate deveni un pericol public. Si aceasta cu atat mai mult cand e vorba de o organizatie ca Miscarea Legionara, care doreste sa realizeze o schimbare mareata in timp. Disciplina, in acest caz, devine o conditie sine qua non, atat pe plan politic si social, cat si in cadrul transformarii intime a fiecarui legionar.

Aceasta virtute trebuie sa fie cu atat mai precisa, chiar rigida cu cat finalitatea miscarii se proiecteaza mai departe in viitor. Oamenii pot cu greu sa reziste la trecerea timpului, daca nu se supun ei însisi unei discipline interioare, care sa le garanteze rabdarea si increderea. Miscarea Leginoara fiind amenintata intr'una de forte uriase si fara scrupule, o disciplina de fier se impune intre sefi si unitatile respective, pentru a se impiedeca desbinarea grupurilor si prabusirea intregei constructii.

Aceasta constructie legionara are un asezamant piramidal si ierarhic, a carui coeziune se mentine prin disciplina constanta si constienta a legionarilor. De-altfel, atitudinea legionara disciplinata, nu-i rezultatul unei efemere obligatii de partid, al unei temeri de pedepsire sau al unei sperante materiale. Ea rezulta direct drin convingerea personala ca fiecare membru trebuie se-si indeplineasca datoria, din convingerea intima ca totul poate fi dominat, schimbat, daca fiecare ajunge sa-si impuna o anumita retinere, o anumita supunere, intr'un cuvant, o disciplina.

Natural, disciplina legionara intrevede inainte de toate raportul intre fortele care constituesc Legiunea si necesitatea de a stabili o legature indestructibila intre sefi si subordonatii lor. Aceasta obligatie este amintita si explicata dela primul contact al individului cu Miscarea, pentru a i se marca importanta. Dar disciplina pe care o invata omul in cuib nu-i valabila numai in raport cu Legiunea. Ea priveste deasemenea existenta si comportarea omului in afara organizatiei. Deoarece, este imposibil sa exista doua discipline conform situatiei ce se prezinta. Individul disciplinat sub influenta legionara ramane disciplinat si in relatiile sale sociale sau de alta natura.

In acest adevar rezida maretia efortului legionar pentru modificarea mentalitatii curente. In cadrul unei educatii care da impresia individului ca nu priveste decat raporturile sale cu Legiunea pe care o stimeaza, îi sunt infiltrate reguli de conduita pe care le va aplica in mod automat in viata sa de toate zilele. Si aceasta, nu numai in ceeace priveste disciplina, dar pentru toate legile cuibului si toate normele morale si etice pe care Legiunea le apara.

In Miscarea Legionara nimic nu este impus; totul trebuie sa fie acceptat, chiar si disciplina. Este una din marile diferente ce exista intre Legiune si alte formatii ce au ca scop transformarea sau rascolirea maselor. Nimeni nu se supune, in Miscare, anumitor precepte sau ordine, numai pentruca organizatia o cere. Legionarul se supune pentruca, pe de o parte, e constient de gestul pe care-l face si de atitudinea ce adopta; iar pe de alta, pentruca exista totdeauna, si pentru orice situatie, posibilitatea de a nu accepta. Neexistând constrângerea exterioara, atitudinea disciplinata devine voluntara. Deaceea, disciplina legionara poate parea foarte dura in ochii unei terte persoane, nu prin ceeace sefii pot impune subordonatilor lor, ci prin ceeace legionarii ajung sa-si impuna voluntar lor însile.

Acest gen voluntar de ascultare poate parea absurd, fiindca acorda, prea multa incredere omului. Insa, dupa conceptia noastra, cand se urmareste modificarea propriei psihologii a individului nu se poate incepe prin a i se refuza dreptul si posibilitatea de a judeca prin el însusi.

A accepta o disciplina, a fi disciplinat, insemneaza a renunta la un pic din sine. Toata problema e de a sti cum se poate ajunge la acest rezultat: prin obligare sau grin acceptare. Or, dupa doctrina legionara, numai acceptând voluntar aceasta schimbare de statut, individul devine o forte in sine cat si pentru Miscare. In grup sau singur, in viata privata sau în inchisoare, legionarul ramane acelas om nesdruncinat, deoarece, pentru el, disciplina nu este o greutate, ci o simpla regula de conduita. Acceptand disciplina legionara, omul nu se simte micsorat. Din contra, o considera ca o intregire a personalitatii si singura cale a armoniei sociale.

2. LEGEA MUNCII

"Muncste, munceste în fiecare zi. Munceste cu drag. Rãsplata muncii sa-ti fie nu câstigul, ci multumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãltarea Legiunii si la înflorirea României."

Aceasta lege nu-i un proiect de revendicari muncitoresti pus la dispozitia muncitorilor legionari. Este deasemenea un simplu principiu care, desi valabil inainte de toate in cadrul restrans cuibului, rastoarna temeliile intregei mentalitati clasice. Sa nu uitam ca legionarul care trebuie sa-si aplice aceasta lege, este in acelas timp cetateanul care, in viata de toate zilele, exercita o functiune in care va fi influentat da regulile legionare.

A munci este groaza lumii intregi : pentru unii, din cauza faptului in sine; pentru altii, din cauza beneficiilor pe care le spera; in sfsrsit, pentru o a treia categorie, din cauza greutatilor ce intampina in a gasi de lucru.

Epoca noastra a dat nastere la o categorie noua : cei ce nu vor sa lucreze in niciun fel, bazandu-se pe inimi intelegatoare si bunevointi compensatoare. Indivizi care cauza usurinta, combinele, au existat totdeauna, dar epoca noastra a facut din ei o adevarata categorie sociala. Ceeace-i mai trist e ca aceasta plaga domina randurile tinerimei, dand nastere la sub-productele de "bitnici", "hippy" si alte specii, oameni fara cultura, fara morala, fara scrupule si fara ideal. Ramsite sociale, din ce in ce mai numeroase si mai indrasnete, acestia formeaza pãturile obscure unde se alimenteaza in "oameni" toate organizatiile revolutionare care n'au niciun respect pentru adevaratul om si unde gasesc o plebe violenta si gate la orice.

Se constata o evolutie negativa in conceptia generala a muncii; dealtfel, consecintele sunt simtite de mult timp: delasare progresiva, lipsa de interes profesional, recurs la cai dubioase, pretentie de castig usor si rapid...

Aceasta a doua lege a cuibului impune o alta atitudine. Ea vrea sa transforme individul intr'un erou constient al muncii. Vrea sa-1 smulga din dominarea usurintei si-a dispretului fata de munca si de muncitori. Impusa, totusi, fara cea mai neinsemnate urma de autoritarism si plasata intr'un context spiritual in mod hotarîtor ostil mentalitatii curente, aceasta lege parea dela inceput destinata nereusitei.

Nimic nu s'a intamplat!

Adoptand cu curaj opusul tendintei generale, Corneliu Codreanu se adresa unei alte fatete a spiritului omenesc. El n'a venit cu promisiuni nasdravane, capabile sa umfle sperantele nesatisfacute si absurde ale individului. El n'a facut nici macar aluzie directa la decadenta vizibila ce bantuia in acest domeniu. La ce bun? Faptele erau Si sunt mereu prezente. Era nevoie numai de ceva care se sublinieze contrastul si sa indemne in acelas timp omul sa se indrepte.

Contrastul este dat printr'o serie de insistente: "Munceste in fiecare zi. Munceste cu drag...". Adica, fa, ceeace altii nu fac, pentruca, au pierdut sensul profund al acestei datorii si pentruca au alunecat pe pârtia renuntarii si indiferentei. O intreaga filozofie sociala se ascunde in aceste doua mici propozitiuni, care reinoiesc atitudini ce nu mai au curs in zilele noastre.

"Munceste in fiecare zi": este simbolul perseverentei si al constiintei; este respectul pentru ceeace faci si pentru ceeace fac altii; este spiritul metodic in actiunea ce duci si vointa de a invinge.

"Munceste cu drag" insemneaze a-ti da seama de importanta muncii; este dorinta de a face bine ceeace faci; este vointa de a cunoaste perfect meseria; este mandria de a lua parte le o opera ce intereseaza intreaga natiune.

Stimulentul de ordin spiritual apare cu notiunea prin care satisfactia sufleteasca trebuie sa depaseasca ambitia "câstigului", pentru a atinge sfera in care se desfesoara eforturile Legiunei si aspiratiile natiunei. Nu-i vorba ca individul sa renunte la interesul sau personal, care, in sectorul economic mai ales, constitue cel mai excelent indemn de progres. E vorba de a face omul sa inteleaga ca, alaturi de interesul sau particular, mai exists un altul, de ordin general, si ca munca pe care o depune nu trebuie sa urmareasca totdeauna castigul exagerat cu orice pret. Se cauta a se convinge individul ca o anumita doza de dezinteres este uneori indispensabila pentru binele colectiv si pentru binele sãu propriu.

A sti sa renunti la ceva, a sti sa contribui cu ceva cand necesitatea generala o cere, constituesc gesturi mai mult decat necesare pentru sanatatea si armonia sociala. Cuibul legionar, prin legile si prin educatia pe care o asigura, impune membrilor sai aceste gesturi, modificand-le mentalitatea egoista ce compromite existenta societatilor.

3. LEGEA TACERII

E oare vorba de o regula trapista interzicand legionarilor pana si darul vorbirei? Sa nu cadem in exagerarea celor ce ne acuza de a fi o secta. Tacerea legionara are cu totul alt sens. Este simbolul contrastului care trebuie sa existe intre comportamentul trupelor legionare si vorbãria care face ravagii in viata politica si sociala a lumii noastre.

Nu-i deloc o interdictie. Este o linie de conduita, care trebuie sa modifice cu timpul o maniera de a gandi si actiona. Aceasta lege subliniaza directia anti-demagogica a Legiunei. Demagogia este arta de a anunta prin cuvinte sforaitoare iminenta realizarii aspiratiilor populare, stiind perfect ca nu se vor realiza niciodata.

De cand votul universal a aruncat in arena politica, nu numai omul matur, dar insasi femeia si copiii de abea ajunsi la pubertate, demagogia, vorba lunga si desarta a devenit sprijinul numarul UNU al tuturor partidelor de pe glob. Toata lumea vorbeste de tot si de toate, mai ales de lucruri pe care nu le pricepe sau care fac parte din domeniul utopiei.

Mai mult chiar : nimeni nu poate avea pretentie la o cariera politica daca nu-i capabil sa vorbeasca fara a spune nimic si sa promita orice cu surasul pe buze. Conditionati in acest sens, politicienii de orice nuanta au pierdut pe de-a'ntregul contactul cu realitatile si nu mai stiu sa intrebuinteze alt limbaj decat cel al vorbariei si-al promisiunilor inselatoare.

Aceasta mentalitate s'a raspandit in toate paturile societatii. A vorbi fara a spune ceva, a promite fara gand de a tine promisiunea, a repeta fel si chip de prostii intr'o forma isbitoare pentru placerea de a palavragi, a devenit lucru obisnuit. Viata sociala nu-i decat un targ al inselatoriei, in care castiga, reuseste, cel ce se arata mai mincinos, mai josnic, mai viclean, mai palavragiu.

Iata dece, Corneliu Codreanu a introdus aceasta regula a tacerii printre legile fundamentale ale cuibului. Prin aceasta nu se gandea sa-i oblige la tacere pe legionarii vorbareti; voia numai sa le impuna un nou comportament. Aceasta lege contrazice o intreaga traditie inradacinata. Normal! Oare Mi.scarea Legionara nu-i o sfidare a unei forme de existenta invechita?

"Vorbeste putin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cand trebuie". Acest precept pare scos dintr'o carte de intelepciune antica. Si, intr'adevar, este o regula de intelepciune, binefacatoare ca un balsam pentru viata moderna si pentru viitorul societatilor. Smulge omul din tendinta de a se gasi totdeauna alaturi de realitate, dus de aplecarea catre exagerare si minciuna.

Daca Corneliu Codreanu ar fi limitat "legea tacerii" la aceste scurte propozitiuni, ar fi enuntat si el o regula de intelepciune care s'ar fi plasat ca o contra-greutate a vorbariei cotropitoare ce ne imbata sau ne desgusta. Or, el a mers mai departe. Aceasta vorbarie fara margini ascunde o incapacitate de a crea sau o vointa de a nu realiza. Astfel, legionarul care vorbeste putin si cand trebuie, nu numai ca se deprinde a se domina si a nu depasi posibilitatile sale, dar e obligat sa probeze capacitatea sa de creatie si vointa de realizare.

"Tu, realizeaza; lasa pe altii sa vorbeasca" - spune Corneliu Codreanu in ultima parte a legei. Prin aceasta, el depaseste simpla regula morala, transformdnd-o in regula de conduita sociala. Ii da o nuanta practica, ale carei repercusiuni vor influenta atat mentalitatea oamenilor cat si organizarea materiala a societatii. Supunandu-se acestei legi, omul legionar este in acelas timp un individ "tacut" si o "forta activa". Tacerea sa il pune la adapost in acelas timp de manuitorii de cuvinte frumoase si de propria tendinta de a spune prea mult; in acelas timp, vointa sa activa il impinge sa colaboreze la opera de reconstructie a societatii. "Legea tacerii", in ciuda terminologiei, este una din cele mai elocvente, prin activitatea pe care o impune membrilor cuibului.

4. LEGEA EDUCATIEI

In multe cazuri privind problemele legionare, sensul anumitor termeni nu corespunde sensurilor curente. In Legiune, se intrebuinteaza o terminologie proprie sau se acorda cuvintelor un sens diferit, in general mai larg sau mai profund. O multime de neintelegeri, ce apasa greu asupra Miscarii, provin din necunoasterea acestor diferente sau din cauza usurintei de interpretare a adversarilor.

Cazul "educatiei" este tipic.

Cuvantul "educatie" in conceptia burgheza, insemneaza "dobandire de cunostinte", transmise prin intermediul scolii tuturor cetatenilor ce vor deveni intr'o zi alegatori. Aceasta educatie n'are nimic politic in ea, in afara de faptul ca pune individul in posibilitate de a se informa mai tarziu cu mai multa usurinta.

Pentru partidele stangei revolutionare, educatia nu-i decat stadiul de indoctrinare al indivizilor in preceptele marxisto-leniniste. E vorba de o restrictie a sensului primitiv, redus la notiunile memorizate de cei ce au luat cunostinta de clasicii revolutionari si au aderat la miscarea revolutionara. Din punct de vedere al partidului, nu e vorba decat de dobandirea cunostintelor relative la comunism.

Pentru Miscarea Legionara, educatia are cu totul un alt sens, mult mai important si mai semnificativ in afara de sensul dat de stangisti - adica dobandirea de cunostiinte temeinice asupra miscarii si rezumat in ultimul termen al legei "Cunoaste bine Legiunea", ceilalti termeni pun in evidenta o noua invatatura, mult mai ampla: "Trebuie sa devii un altul".

Iata adevarata semnificatie a educatiei legionare: provocarea unei schimbari profunde, o reinoire in spirit, prin formarea unei noi mentalitati. Si nu-i vorba de o mentalitate politica, ci de o mentalitate civica si fundamental umana.

"Cum se poate deveni un altul? Suntem cum suntem si basta!" - acesta-i argumentul celor ce nu se preocupa cu modificarea unei stari de fapt intime. "Suntem cum suntem" - raspunde Legiunea - pentruca toti cei responsabili s'au multumit sa lase individul asa cum e; pentruca nu s'a incercat niciodata sondarea strafundurilor sufletului sau spre a se vedea daca exista ceva ce poate fi modificat.

In viata sociala si politica, s'a ramas totdeauna in superficial cand a fost vorba de persoana umana, considerandu-se suficienta punerea in aplicare a unei campanii educative generale sau indoctrinarea partidara. I s'au vârât în cap omului notiuni negative si periculoase, pentru a fi cu mai multa usurinta dominat si dirijat. Cele cateva virtuti cardinale ce-au aparut uneori in sufletul catorva oameni n'au fost niciodata consecinta educatiei primite in sanul partidelor. Aceasta s'a datorat mai de graba Bisericei sau vointei proprii a individului.

Or, daca nu se ajunge la modificarea omului in adancime, adica la ridicarea lui pe un alt plan de viata spirituala, toata "educatia" ce i se poate face nu va servi decat sa-i mareasca pretentiile, exigentele si erorile. Societatea formata din individizi astfel "educati" nu va realiza nicio modificare substantiala si nu va castiga nimic pe plan uman. Va da nastere la individizi mai aprigi in revendicarile lor, mai putin apti sa se inteleaga intre ei sau sa dea ascultare unui sfat intelept. Fara o compensatie spirituala si fara reintoarcerea la anumite virtuti uitate, educatia maselor nu va fi decat o farsa, praf svarlit in ochii opiniei publice.

Miscarea Legionara spune: "Trebuie sa devii un altul", adica sa te modifici, sa te transformi interior. Nu-i vorba de o simpla educatie didactica, necesara fara'ndoiala, dar insuficienta. Fara dominatia individului asupra lui-insusi, ceeace introduce in problema notiuni importante si prea adesea neglijate (intelegerea, consecinta, vointa, efortul permanent, etc.) individul nu se modifica in sens legionar. Deci, acest "altul" nu-i o prelungire a vechiului "om", un pic mai cultivat. E vorba de un "om nou", in intregime regenerat, desbãrat de vechi tare si tendinte.

Trebuie sa devii un "erou". E termenul ales de catre Corneliu Codreanu pentru a face sa inteleaga masele gradul superior pe care trebuie sa-1 atinga. Nu este erou numai acela ce moare cu arma in mana pentru a-si apara patria, ci si acela al carui efort permanent si forta de sacrificiu devin un exemplu. Pentru a deveni altul trebuie sa straduesti, sa sacrifici, sa, lupti neincetat cu tine insuti, deci, sa iei o atitudine de erou. Eroismul este trasatura caracteristica a celui ce vrea sa se transforme in adancime.

Sub ce auspicii poate omul sa indeplineasca o astfel de isprava? Pentru legionar nu exista decat intimitatea comunitara a cuibului. In cuib, gaseste o scoala permanenta pentru educatia sa eroica si atmosfera necesara marilor conversiuni. Acolo beneficiaza de sprijinul moral si de exemplul camarazilor. Astfel, cuibul devine leaganul luptatorului legionar si al omului nou dorit de Miscarea Legionara.

5. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC.

"Ajuta-ti fratele cazut in nenorocire. Nu-l lasa."

Sub influenta recilor principii burgheze, s'a luat obiceiul de a se considera nenorocirile altora ca simple probleme ce nu intereseaza decat persoana in cauza. Cu timpul, sub influenta sindicalismului, o anumita solidaritate profesionala a luat nastere, dar relatiile "interumane" nu s'au prea schimbat. Din cauza rivalitatilor politice, a diferentelor sociale, santul despartitor intre grupuri n'a facut decat sa se largeasca.

Individul, in mijlocul societatii moderne, se simte din ce in ce mai izolat, parasit, neinteles. Egoismele cele mai feroce bantuesc spiritele, ridicand baricade intre oameni. Marea solidaritate nationala nu-i decat o simpla obligatie cand suna chemarea la arme, pe cand mila apare ca un accident ce pluteste printre stanci, datorita bunatatii naturale a catorva si efortului permanent al Bisericilor.

Dar mila si ajutor nu insemneaza numai a darui ceva unei fiinte lipsite. Individul, ca fiinta umana, insemneaza mai mult decat asta, chiar in starea cea mai complecta de decadere. Pe langa ajutorul material, el are nevoie de un ajutor de alta natura. Are nevoie de o prezenta intelegatoare si calda, care sa-l sprijine, sa-l incurajeze, sa-l ajute a se smulge din dificultate, fara a-i reprosa niciodata cauzele situatiei in care se gaseste. Si animalul, caruia i se da un pic de hrana, asteapta ca un cuvant bun si o mangaiere sa insoteasca darul. Omul spera ca acest cuvant bun si acest gest de prietenie sa soseasca in primul rand. Adesea, s'ar simti fericit si ar recapata incredere in el si in viata dac'ar simti langa el o inima intelegatoare, nu mai mult.

Legea legionara a ajutorului reciproc urmareste tocmai formarea acestui spirit de intelegere in fata durerii, nevoii si mandriei naturale a omului, in asa fel ca fiecare sa poata raspunde fara a rãni sensibilitatea celorlalti. Aceasta lege, prin intermediul cuibului, creaza o atmosfera de simpatie reciproca, care usureaza apropierea spirituala intre membri.

La randul ei, aceasta apropiere da nastere la o solidaritate ce se manifesta atat in viata cuibului cat si in vietile for particulare. Atunci cand se vrea schimbarea unei mentalitati si a unei societati, nu se poate lasa un camarad sa se sbata cu probleme ce-l coplesesc. Afara de cazul cand greseala este infamanta, nu se paraseste niciodata un camarad in nenorocire, deoarece, e in acel moment cã omul are mai mare nevoie de ceilalti, de sprijinul lor moral si material.

Printr'o extindere logica, legionarul se comporta in acelas fel fata de oricine, de-i legionar sau nu, si chiar fata de un dusman. A ajuta pe cineva in nevoie nu-i o chestiune de simpatie, de rasa, de religie sau de politica. Ajutorul este si trebuie sa fie totdeauna gestul natural pe care orice om trebuie sa-1 faca spontan in fata suferintei. Nu-i nevoie de vreo dialectica intortochiata pentru a face proba sau pentru a proba contrariul.

Aceasta lege legionara se casneste sa reabiliteze bunatatea omeneasca si sa restabileasca armonia sociala, asa de compromisa de urile si egoismele ce ne inconjoara si ne domina. E o lege greu de acceptat si mai ales de aplicat, deoarece cere, nu numai ca omul sa se confunde cu nenorocirile altora, dar mai ales sa nu ezite a sacrifica, de-i nevoie, o parte din ceeace poseda. Si aceasta, pentru mentalitatea curenta, este extrem de neplacut.

Tocmai, pentruca si-a dat seama de aceasta infirmitate omeneasca, Corneliu Codreanu a facut din legea ajutorului reciproc una din bazele cuibului. Era singurul mijloc pentruca sa se impuna si sa dea rezultate.

6. LEGEA ONOAREI

   "Mergi numai pe cãile indicate de onoare. Lupta si nu fi niciodata misel. Lasa pentru altii caile infamiei. Decât sa invingi printr'o infamie, mai bine sa cazi luptând pe drumul onoarei."

Omul pur, omul cavaleresc, rara avis a lumii moderne, se gaseste de mult timp la incruciserea societatilor. Pironit acolo de soarta, priveste trecand generatiile ce poarta in suflet indoieli, lasitati si tradari. Si totdeauna, noii veniti se'ndreapta fara nicio sovaiala pe calea infamiilor. E asa de usor si-atat de comod!... Nicium efort asupra-si, niciun obstacol inainte... Deviza pare logica pentru individul de rand: "Mai bine un las viu, decat un mort acoperit de onoare!" Dece sa se incarce de demnitate, cand asta nu-i poate aduce decat neplaceri.

Abdicarea morala a ajuns in asa hal ca, omul se preteaza la toate josniciile. E vorba, bine'nteles, de un indemn indirect, dar el exista, e real si ravagiile ce decurg nu fac decat sa agraveze o situatie deja subreda.

Si totusi, individul cunoaste valoarea negativa a atitudinei sale. Nimeni nu va spune : sunt un nedemn din interes - sunt las prin natura - sunt infam din placere - sunt tradator din obisnuinta, etc. Fiecare stie prea bine ca aceste calificative sunt injositoare, dar se conformeaza in fapt, cu conditia sa nu se vada sau sa nu se stie prea mult.

Anumite partide creaza cu nemiluita indivizi de aceasta teapa, pe cand altele mizeaza pe existenta acestor specii in randurile adversarilor. Exista dealtfel o supralicitatie continua pe socoteala indivizilor cei mai putin onorabili care, singuri, pot evita fara nicio problema obstacolele sociale si profesionale. Pe cand ceilalti, impiedecati sau eliminati de ^"inferioritatea calitativa" a comportamentului lor, asteapta cu amaraciune ca vreunul dintre acesti favorizati de soarta sa binevoiasca cel putin a le recunoaste drepturile legitime. Cu cateva mici exceptii, traim sub domnia acestei stirpe infame, foarte liberala cand e vorba de alti indivizi ca ei, si foarte "mânã de Fier" de indata ce-i vorba de oameni care au ales drumul onoarei si-al demnitatii.

Corupti si coruptori la randul lor, ei inteleg sa largeasca mereu campul de actiune al metodelor lor. Cu cat canaliile vor fi mai numeroase, cu atat vor avea mai putin de temut. Or, o patura sociala, o clasa, o natiune dominate de o astfel de mentalitate, sunt amenintate de virusul decadentei, devenind prada usoara tuturor intrigilor. Si ceeace-i mai rau e ca cei ce sufera sunt tocmai oamenii care au pastrat totdeauna o atitudine decenta.

E cu siguranta imposibil de a sterge din spiritul acestor corupti aplecarea lor catre actele murdare, aversiunea lor fata de demnitate si ura lor contra onoarei. Acestia vor continua sa se dedea la toate marsaveniile lor si vor fi mereu gata sa tradeze. Nimic nu-i poate rascumpara. Si nimic nu le poate fi iertat.

In schimb, marea majoritate a oamenilor cinstiti pot fi salvati. Ei constituesc masa celor ce ezita la incruciserile destinului. Sunt cei ce asteapta sa fie ajutati in decizia lor. Aici, in aceasta alegere, intervine Legiunea. Intervine prin exemplul constant si nesdruncinat al membrilor sai in sensul demnitatii si onoarei ce caracterizeaza comportamentul si actiunile legionarilor in orice circumstanta a vietii si sub orice presiune. Intervine deasemenea prin aceasta educatie obscura, dar permanenta, datã membrilor in cuib. A impune zi de zi un ideal de onoare, de demnitate, de loialitate, insemneaza a da nastere unei linii de gandire si de conduita ce rupe definitiv cu prezentul epocei noastre. Deaceea, legionarii sunt considerati ca niste oameni incoruptibili, cinstiti, loiali si drepti.

Corneliu Codreanu este atat de intransigent cu aceasta lege, incat merge pana la a refuza victoria legionara daca ea ar putea avea loc pe alte cai decat cele ale onoarei. Pentru epoca actuala, in care "scopul scuza mijloacele'", aceasta atitudine, bazata pe curatenia de gandire si de actiune, poate fi considerata culmea pana unde o doctrina revolutionara putea sa se ridice. Fixata in punctul opus doctrinelor materialiste (revolutionare sau nu) Miscarea Legionara nu admite vreo delasare sau invoiala asupra comportamentului permanent al legionarilor. Acestia, misionari ai unui nou crez politic, luptatori ai unei noi ordini sociale si premergatori ai unui om nou, nu pot urma decat calea onoarei, a demnitatii si-a curajului.

INCHEIERE

Iata deci in ce consista cele sase Legi fundamentale ale cuibului, pe care se sprijina viata si activitatea membrilor sai. Sase legi dispretuite de ceilalti, luate in deradere de catre marea presa internationala pusa in slujba fortelor oculte, dar temute profund de toti, deoarece stiu ca prin ele singure, aceste legi sunt capabile sa modifice omul in adancime, sa faca din el o forta constienta in serviciul natiunei.

Aceste "Sase Legi Fundamentale", complectate de numeroasele "Legi complementare" ce s'au adaogat cu timpul, constituesc un intreg spiritual si educativ cum nu exista in conceptia niciunei alte doctrine politice din lume. Prin enuntarea lor sub forma de precepte obligatorii in desfasurarea fenomenului legionar, Corneliu Codreanu a stabilit doua puncte unice in procesul politic modern:

- Ridicarea omului in pozitia de spirit creativ al politicei. Prin transformarea individului intr'un "om nou", gratie aplicarii permanente a principiilor legionare, societatea ce va lua nastere cu timpul va purta caracteristicele acestor principii. Astfel, omul crescut in spirit legionar va fi un element activ in determinarea noului sistem politic ce se va cristaliza.

- Introducerea elementelor morale si etice in politica. In ciuda tendintelor dominante, ce subordoneaza politica unor principii bazate pe egoism, interese, minciuna, inselaciune si forts, Miscarea Legionara aduce, in acest circuit nesanatos si rece, premisele unei regenerari morale. Substratul spiritual si etic ce defineste legile si normele legionare, strecoara in politica aceste elemente, dispretuite pana acuma, deschizand o noua era de trãire în societate.

Faust BRÃDESCU