"Libertatea",
New York
Director: Nicolae Nitã
Anul III, Nr. 32, Martie 1985
La 9 Martie a.c., sub auspiciile Comitetului Natiunilor
Captive din New York [Captive Nations Committee], sectiunea germana, s'a oficiat
un serviciu religios memorial, cu prilejul tragicei comemorari a 40 de ani dela
punerea in aplicare a unor brutale serii de operatiuni uriase de dislocare a
grupurilor de populatii germanice si a caror milenara asezare nu se mai potrivea
cu croiala artificiala si criminal iresponsabila dela Yalta,
croiala
noua conceputa si fortata de Marile Puteri Aliate, pe seama natiunilor din rasaritul
si centrul Europei.
Si ca sa nu ramana vreun dubiu asupra manierei in care urmau sa se puna in actiune
dislocarile, s'a inceput cu doua raiduri aeriene masive, nocturne, a bombardierelor
anglo-americane asupra cartierelor populate ale Dresdei.
S'au folosit doar bombe incendiare, care se stie, sunt incarcate cu fosfor,
pentruca batranii, femeile si copiii, atat cei ai orasului cat si miile sositi
acolo ca refugiati din zonele frontului care se apropia -sa fie arsi de vii.
Victimile acestei hidoase razbunari intrece numarul acelora care anul urmator
aveau sa cada bombei atomice dela Hiroshima.
Se stia bine, ca Dresda nu avea nicio industrie de razboi; deci aceasta justificare
nu exista; de fapt, nimeni nu a dat vreuna.
In schimb, orasul era quintesenta activitatilor cuturale de-a lungul secolelor
si acumulase in arhitectura sa spiritul gloriei capodoperelor, in special cel
al muzicienilor compozitori.
Oricum ai incerca sa privesti la acel episod intunecat al razboiului, nu poti
decat sa constati abisul de rau in care mintea omeneasca pote rataci, in imprejurari
de razboi.
Fie ca a fost ori nu, un ritual satanic de proportii nemaipomenite, spre a inaugura
zdrobirea spiritului european ori a mandriei rasei albe -arderea Dresdei si
a populatiei ei, a refugiatilor si celor pe drumuri ori din spitale- cu certitudine
se poate spune ca din acel an, 1944, incoace, omenirea intrã intr'o noua
faza a istoriei, in care, dela prunc la mosneag, dela gradinita la spital, cu
totii, in colectiv, sunt facuti automat raspunzatori, raspunzatori odata cu
cei care vorbesc in numele lor.
Si vezi Doamne, cine nu vorbeste in numele nostru?
Dela Stalin si Roosevelt pana la Ceausescu si Castro, toti vorbesc in numele
supusilor lor? Brigazile Rosii si Khmerii Rosii vorbesc in numele poporului;
democratiile occidentale vorbesc in numele poporului; cine nu vorbeste in numele
dumitale si al meu? E moda politica, odata cu toate internationalele socialiste
si congresele psihoanalistilor care-ti ghicesc visul si ce sa faci a doua zi!
...De-ar fi odata ca lumea sa scape de "umbrela" amenintarii cu focul
nuclear, imediat dupa aceea speram sa se interzica -sub orice eticheta ar fi-
cei care vor sa-ti determine viata si soarta "in numele poporului".
Dupa arderea Dresdei a inceput uriasa operatiune de dislocare a milioane de
oameni, copii, batrani, toti cei neincarcati in vagoanele de vite pentru reconstructia
U.R.S.S. -ului, si manati, ca oile, spre vest. In total, vreo 15 milioane de
suflete, dintre care un ridicat procentaj nu au rezistat efortului si rigorilor
lipsurilor, murind in exod.
Mergeti la orice biblioteca publica si cautati sa aflati ce este scris despre
acele deportari si dislocari de populatii si veti afla cam tot atata informatie
cat e scris despre soarta populatiilor din Estonia, Lituania si Letonia: prea
putin!
In cursul comemorarii, au mai luat cuvantul diversi reprezentanti etnici in
CNC si invitati, reprezentanti ai rezistentei anticomuniste.
Printre ei s'a numarat si Presedintele Comunitatii Afgane din America, insufletind
audienta cu promisiunea infrangerii arogantei sovietice in Afganistan, cu conditia
inzestrarii luptatorilor afgani cu mijloace antiaeriene.
Fie ca victoria luptatorilor din Afganistan sa fie inceputul sfarsitului celor
40 ani de alunecare continua in prapastie a lumei civilizate.
Valentin CANTOR