In tara se darama bisericile, ca sa se stearga urmele crestinismului
iar in exil, simultan, se cuceresc altare, prin falsii duhovnici, imbracati
in odajdii pangarite.
Au fost daramate: Bisierica "Enei", Biserica "Izvorul
Tamaduirii", din strada Putul cu Apa Rece, Biserica "Spirea Noua",
din strada Puisor, Biserica "Spirea Veche", din strada Uranus, Biserica
"Alba-Postavari", din strada Bateriilor, Biserica "Sfintilor
Apostoli", din strada Sfintilor Apostoli, Biserica "Cotroceni",
din incinta palatului Cotroceni, Biserica "Maicilor" si Biserica "Manastirii
Antim". Au fost deteriorate in curs de deplasare: Biserica "Mihai
Voda" si manastirea "Vacaresti", Biserica "Olari",
Biserica "Sfantul Ilie-Rahova" si "Schitul Maicilor".
Sunt amenintate cu daramarea, in curs de deplasare: Biserica "Razvan",
Biserica "Domnita Balasa", "Coltea", pana chiar si "Patriarhia".
In locul lor insa, se cuceresc prin lasitatea si desbinarea exilului,
lăcasuri sfinte, transformate in amvoane de adulare a antichristului.
In Illinois: La Lansing. Biserica "Sf. Gheorghe", deservita
de preotul Ioan Ionita, cu toata cohorta de auxiliari.
In Indian: La fort Wayne. Biserica "Sf. Maria", deservita
de acelas preot.
In Massachusettes: La Soutbridge. Biserica "Sf. Mihail",
deservita de preotul George Bazagan.
La Worcester, Biserica "Sf. Nicolae", preot Nicolas Apostola.
In Michigan: La Troy. Biserica "Sf. Treime", preot Vasile
Neagu.
In Nebraska: La Omaha. Biserica "Sf. Cruce", preot John
Spariosu.
La New York: Biserica "Sf. Nicolae", preot Vasile Vasilachi.
In Ohio: La Cincinatti. Biserica "Sf. Andrei", preot
Casian Bighescu.
La Cleveland - Roky River. Catedrala "Bunavestire", preot Traian
Radu.
In Pennsylvania: La Philadelphia. Biserica "Sf. Treime",
preot Octavian Balusel.
La Hamilton and Cherry. Biserica "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril",
deservita de preotul Octavian Balusel.
In Wisconsin: la Prairie Farms. Biserica misionara "Sf. Ion",
preot Jerome Newville.
-IN
CANADA-
In Alberta: La Boian. [Wilingdon], Biserica 'Sf. Maria",
ca protopop Mircea Panciuk, care deserveste si:
-La Edmonton. Biserica "Sf. Constantin si Elena".
-La Hary Hill. Biserica "Sf. Maria".
-La Hamlin. Biserica "Pogorirea Sf. Duh".
In Manitoba: La Winnipeg. Biserica "Sf. Dumitru", preot
Victor Malanca.
In Ontario: La Hamilton. Biserica "Sf. Inviere", preot
Nicolae Ciurea.
La Kitchener, Biserica "Sf. Petru si Pavel", preot Casian Bighescu.
La Ottawa. Biserica "Sf. Matei", Arhimandritul Paulin Popescu.
La Timins. Biserica "Sf. Maria", preot John Jifcu.
La Windsor. Biserica "Sf. Gheorghe" preot Simion Caplat si
Biserica "Pogorirea Sf. Duh", preot Simion Caplat.
In Quebec: La Montreal. Biserica "Sf. Ioan Boteztorul",
protopop Constantin Juga.
In Saskatchewan: La Elm Spring. Biserica "Inaltarea Domnului",
preot Dan Suciu, care deserveste si:
-La Kayvilee. Biserica "Sf. Maria".
-La Marcelin. Biserica "Sf. Ioan Botezatorul",
-La Wood Mountain. Biserica "Schimbarea la Fata".
-La Pierceland. Biserica "Pogorirea Sf. Duh".
-
IN VENEZUELA -
Parohia "Sf. Constantin si Elena", deservita de preotul Costica
Popa.
La aceste "cuceriri pastorale", se mai adauga si cele
dobandite in Europa: Austria, Germania, Franta, etc...
Este impresionant de mare numarul de parohii, cazute sub "obladui
a Bisericii-mame". Oare acesti preoti, care slujesc in altarele
Domului, sa fie ei adevaratii misionari crestini, care sa propovaduiasca invatatura
lui Isus si sa combata moravurile satanei?
Imi vine in minte ceremonialul Botezului. Nasul, persoana cunoscatoare
a binelui, precum a raului, marturiseste in numele pruncului, fiinta in neputinta
de a distinge binele de rau, la intrebarea preotului, repetata de trei or: "Te
lepezi de satana".
Prin acest raspuns, el isi ia asupra lui angajamentul de a proteja, de
tentatia rului, pe cel fara de aparare si a-l indrepta spre bine, pana ce pruncul
va ajunge a le percepe.
As asemui noului nascut, pe acesti preoti, care, in tara fiind, fie din
neputinta, din lipsa de curaj sau de vointa de sacrificiu, si-au plecat capul,
proslavind pe persecutorul fratilor lor si a lui Dumnezeu insusi.
Ajunsi in exil, departe de orice constrangere sau ademenire diavoleasca,
acesti preoti ar fi trebuit sa devina, ceeace au fost predestinati sa fie, adevarati
apostoli ai binelui, in drumatori intru prea sfintire si duhovnici,
care impartasesc, consoleaza, alina dureri si neajunsuri pamantesti. Aici, in
deplina libertate, preotul isi regaseste adevarata lui misiune, se leapada de
satana.
Daca totusi continua sa pesecute pe Fiul lui Dumnezeu, proslavind pe
prigonitorul Lui, inseamna ca nu s'a lepadat de satana si continua sa il serveasca
cu supunere, pe arginti si bunuri lumesti. Astfel, el insusi devine prigonitor
al Mantuitorului.
Odinioara, pe drumul Damascului, Isus s'a aratat, dupa Inviere, lui Paul,
pornit in fruntea ostirii sa-L prigoneasca, apostrofandu-l: "Saule, Saule,
dece ma prigonesti?" iar Saul, devenit Paul, dupa increstinare, patruns
de Duhul Sfant, s'a intors la Dumnezeu, care, nu numai ca i-a iertat pacatul
de a fi asistat fara opunere la uciderea cu pietre a Sfantului Duh, ba chiar
i-a dat putere de Apostol, sa propovaduiasca in numele Lui.
Acesti servitori de altare, in comuniune cu propria lor constiinta si
sarutand odajdiile inainte de a le imbraca, fi-vor ei oare, o singura clipa,
ceeace au jurat pe Sfanta Cruce ca vor fi, propovaduitorii adevarului ceresc?
Daca insa, nu le este cu putinta, sa-si aminteasca, cel putin, inainte de a
se hrani, prin cuminecatura, cu trupul si sangele Domnului, ca au jurat sa-L
serveasca pana la moarte si nicidecum sa-L persecute.
In libertatea de alegere, sa se intoarca cu smerenie pe drumul mantuirii,
pentruca stiut este, ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului.
Aici, in incinta altarului, unde singur este stapan, numai sufletul lui
il mai poate constrange la nelegiuire. Si, daca totusi il goneste pe Dumnezeu,
de pe treptele amvonului, sa stie, ca voit il goneste si din inima credinciosilor,
care-i asculta cuvantul. Pacatul lui este strigator la cer, pentruca serveste
satanei, in odajdii sfintite.
Blasfemia fata de divinitate, odata savarsita, asisderea va ispasi, atunci
cand va trebui sa dea socoteala Tatalui Suprem. Blestemul il va ajunge din urma,
cand singur si-a inchis calea pocaintei. Nu este mai mare victorie, decat cea
dobandita impotriva raului din sine si prin ea, intoarcerea la Dumnezeu.
Asemenea fiului risipitor, intors in casa tatalui sau, se va bucura de
praznic si va gusta din carnea vitelului cel gras, adus in sacrificiu, pentru
revenirea fiului printre cei de bine iubitori.
Dar daca diavolul s'a cuibarit in inima lui, intru vatamare de crestin,
fara putinta de improspatare dumnezeiasca, va fi gonit din casa Tatalui, asemenea
raufacatorului.
Iata insa, ca unii dintre ei, folosesc cuvinte de mare pret pentru noi
crestinii, ca acela de "Biserica", insotit de simbolul "mama",
adica, "Biserica-mama".
Ei vor sa moaie inima Romanului crestin, sa-i adoarma intelegerea, inainte
de a-l preda raului sa-l mistuie. Ei trebuesc desveliti, spre totala goliciune.
Biserica este acel lacas, unde omul intra cu multa smerenie, sa marturiseasca,
sa ceara indurare, cu gand curat de indreptare. El asteapta, ca slabanogul,
cuvintele lui Isus: "Iata ca te-ai facut sanatos, de acum nu mai pacatuesti,
ca sa nu ti se intample ceva mai rau!"
La varsta de 12 ani, Isus pleaca la Jerusalim, ca in fiecare an, la sarbatoarea
de Pasti, impreuna cu parintii Lui. La intoarcere, parintii observa ca Fiul
lor nu mai era cu ei. Revin deci la Jerusalim si, dupa multa cautare, il gasesc
in templu: "Fiule, pentru ce te-ai purtat asa cu noi? Iata, Tatal Tau
si eu te-am cautat cu ingrijorare!" El le-a raspuns: "Dece
m'ati cautat? Oare nu stiati, ca trebue sa fiu in casa Tatalui meu? Ei n'au
inteles spusele Lui".
Biserica unde predica Isus, era casa Tatalui Lui si pentru noi, ea pastreaza
aceeasi sfanta pretuire, pe care nu o putem lua in desert.
Cu alta ocazie, Isus goneste traficantii si talharii din casa Tatalui
Lui, zicandu-le: "Sa nu faceti din ca sa tatalui meu, o casa de negustorie".
In aceasta casa a Domnului, omul vine pentru rugaciune...
Biserica este simbolul curateniei interioare, a purificarii de spurcaciune.
Ea nu poate fi folostita pentru alte intentii,decat acelea, voite de creatorul
ei.
"Mama", un alt simbol, iesit din durerea nasterii, 
trup
din trupul creatiei. El este rostit cu veneratie si iubire multa, de catre fiii
care au supt la san laptele vietii. El nu poate fi luat sub alta inchipuire,
decat aceea, pe care Fecioara Maria a harazit-o omenirii, de dragoste pana la
jertfa.
Acesti administratori de parohii, cucerite prin minciuna si viclesug,
fac un apel patetic credinciosilor Romani din exil, sa se intoarca la "Biserica-mama".
Blasfemia iese din gura lor intru desertaciune.
In tara, adevarata Biserică - mamă zace dupa gratii, ea se refugiaza
in sufletele atator Romani oprimati, pentru credinta lor.
Ea nu se regaseste in falsa ierarhie, supusa total, pana la complicitate
de sperjur, stapanitorilor vremelnici, care persecuta pe Dumnezeu.
Asisderea, cei trimisi peste hotarele tarii, sa cucereasca lacasurile
sfinte, sa le transforme in oficine de bolsevizare, dupa ce au contribuit prin
miselnică plecaciune, la daramarea bisericilor, monumente de cultura si marturistire
romaneasca, sa fie desveliti de odajdii, pentruca altarele sa ramana pure.
Voi, crestini Romani, cei ce iubiti pe Dumnezeu si neamul nostru, ajuns
la grea patimire, priviti cu adanca mustrare, pe acest servi ai marxismului
care imbraca odajdiile pentru inselaciunea voastra si pentru pieirea scumpei
noastre patrii!
Filon VERCA
