Despre Ethos si marele om de stiintã si scriitor Mircea Eliade

    "Pornografia, în stare brutã, primarã, e simplã obscenitate de lupanar..., o simplã obsesie de patologic sexual..."

 Radu GYR, Porunca Vremii, Iunie / 1937

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul IV, Nr. 37-38, Aug.-Sept. 1985

    Semnalez public valoarea articolului "Trotskystii si poezia modernista" semnat de N. Nitã in Libertatea din Iunie-Iulie 1985. In el, autorul demasca cu o indrazneala demna de admirat intr'un exil letargic, antipoezia practicata in Ethosul trotchistului V. Ierunca-Untaru. Fiindca eu nu citesc publicatiile acestui domn, ocazia mi-a lãmurit anumite lucruri. In cele dintai locul de frunte acordat pe nedrept modernismului dadaist si stângistului Geo Bogza in cultura noastra interbelica in Istoria Romanilor de Vlad Georgescu, anti-istorie in continuare elogiata de organul dizidentilor de toate nuantele [in frunte cu cei comunisti, socialisti si trotchisti], Cuvantul românesc, imi demonstreaza, cum am banuit, influenta de clan a cuplului Ierunca-Lovinescu, promovatorii "marelui romancier", dizidentul Paul Goma.
    Sa ma explic: Geo Bogza este primul autor la noi de poezii pornografice, am spus-o, in Jurnal de sex. Dãm pentru lamurire o mostra de antipoezie apartinand aceluia ce-a debutat in literatura romaneasca cu asertinunea: "Inima mi-e ca un c... de babã cufurit...", dupa cum urmeaza:

Catravetii cresc mari si puternici ca niste armãsari
Anica lui Petre Strâmbu dupã ce face dragoste cu fiecare
îi sterge frumos si asezându-se la poartã
îi scoate spre perfidã vânzare neputinciosilor drumeti de altãdatã.
Când s'a aflat
Un sat întreg si-a vãrsat matele toatã noaptea.

    Deci poetii de la Ethos promovati de V. Ierunca sunt epigonii marelui pornograf Geo Bogza.
Mai amintim ca la centenarul lui Arghezi, Bogza publica doua articole ale lui din tinerete spurcat antiargheziene. Lucrul nu ar fi fost deosebit daca in anul 1960 la implinirea a 80 de ani, pe cand mai trãia, aelasi Bogza a ingenunchiat in Aula Academiei si a sãrutat mâna bãtrânului poet.
    Nu doresc sa fiu neaparat rãu dar, si in exil un scriitor de "mare calibru", a asteptat sa moara Pamfil Seicaru ca sa-l injure, iar in prefata ce o scrie la Poeziile din inchisori, pe care el a stiut cu multa abilitate sa le inconjoare, il vedem si pe dansul in aceiasi postura dubioasa cum saruta mana altor poeti.
    Revenind la Geo Bogza citat de dl. Vlad Georgescu in Istoria Romanilor ca figurã a literaturii romane, la sugestia precisa, stim de-acum a cui, respectivul pretins poet a protestat vehement cand si-a descoperit poza din Istoria literaturii romane de G. Calinescu publicata in editura Nagard, Milano, cu superbe urechi de mãgar. Mai potrivit nici ca s'ar fi putut si ca lui, tuturor epigonilor sai la fel si criticilor si istoricilor ce-l promoveaza. Opera acestora este mai subtire ca lichidul lor preferat, il au tot timpul pe buze, "piupiul".
    Si ca sa-i pun in contrast cu toata lauda ce o aduc literaturii, de fapt anti-literaturii modernist-dadaiste, am sa citez blamandu-i, din dusmanul lor numarul unu, criminaul, bestia, obsesia constipanta a lui Ion Caraion, Eugen Barbu: "In 1918 spiritul romanesc s'a format de catre transfugi pusi pe terfeleala si sueta de cafenea la Zurich [e vorba de intemeierea miscarii Dada de Tr. Tzara et comp. In 1916 la Zurich n. n.] ori de soldatul si intelectualul roman aflat in transeele dela Marasesti?"
    Din partea noastra nu putem decat sa zicem, oricat am produce iritatii pe uretra tuturor trotchistilor, gura pacatosului adevar graieste.
    Este logic sa ne intrebam daca de fapt Ethosul nu-i in fond un antiethos venind in sprijinul lui Neitzsche cu al sau Umwertung aller Werte.
    Eu cred ca toate cele scrise de dl. Nita inca ne demonstreaza ca trim in celebra Era a ticaosilor cum o numeste Marin Preda in exceptionalul sãu roman anticomunist, inclusiv antitrotchist, "Cel mai iubit dintre pamanteni".
    In acelasi context asi mai aminti ca ma bucura succesul la Chicago al lui Mircea Eliade, dar eu l-am apreciat si inainte, nu cum fac multi dintre romani, se lasa influentati de ce zic strainii de noi, apreciere ce ne-a facut si ne face mult rau.
    Regret, cu durere o scriu dar mai ales intr'o astfel de ocazie festiva nu pot sa trec peste realitati, dupa dictonul ca satul arde baba se piaptana si anume sa nu amintesc maestrului venerabil ca a facut mai mult decat o greseala cand si-a tiparit si prefatat opera literara in R.S.R. Astfel a dat posibilitate regimului comunist sa se laude prin vitrinele librariilor sale, ca de-altele nu exista, cu inca unul mare trecut de partea lui, cel putin astfel a interpretat-o omul de pe strada, purtatorul de lanturi. Respectiva fapta a contribuit la dezarmarea si descurajarea luptei, câtã si cum este, anticomunista din tara.
    Neîndoios a fost influentat de legaturile ce le are cu Ethosul si Hyperion, organizatii coaborationiste si trotchiste.
    Asa cum a procedat cu A.R.A., maestrul Mircea Eliade trebue sa stie ca e timpul sa o faca si cu mai sus amintitele grupãri, adica sa o rupa cu ele. Criticul lovinescian E. Simion, redactorul operei sale in tara, cu toata pregatirea lui, nu este decat un colonel Albion, soldat in slujba regimului comunist.
    Consider ca Mircea Eliade trebue sa-si incheie activitatea de scriitor romon in adevarata si meritata aureola. Adica îi pretindem noi cei ce nu am facut nici in tara si nici in exil compromisuri cu regimul comunist sa revie,daca nu in fruntea noastra, cel putin alaturi de noi.
    Socot ca in aceasta directie poate face un pas decisiv: Adica el, drept cel mai mare specialist in viata in istoria religiilor cu o catedra la Universitatea din Chicago ce-i poarta numele, sa protesteze cum se cuvine impotriva samavolniciilor unui sef pus sa distruga monumentele si bisericile Bucurestiului, mai rau, mult mai rãu ca Nero.
    Cerem in numele barbariilor ce se comit in tara, unice in istoria vitrega si asa a neamului, ca marele scriitor si savant Mircea Eliade in virtutea apropierii trecute de regimul comunist, cum oricum o demonstreaza publicarea operei lui de editurile din tara, sa se desolidarizeze public de activitatea de ultima ora a acestuia, printr'o scrisoare deschisa adresata dictatorului rosu. "presedintelui" Nicolae Ceausescu.
    Am scris aceste randuri ca un sincer si mare admirator al savantului si scriitorului M. Eliade, dar nu am putut evita judecata dura a istoriei de maine sub forta careia corul "lingailor" de astazi nu vor mai prezenta nici macar un interes statistic.
    Pentru Mircea Eliade si activitatea sa, i-o spun deoarece ma simt cu adevarat prietenul sãu, nu de ocazie, bate ora, cand chiar daca va trebui sa-si renege teoria se impune sa reintre in istoria noastra cea de toate zilele,
    Acum ori niciodata...

Ovidiu VUIA

    "... Mentionând faptul cã pornografia literarã face parte din oculta propagandei comuniste, nu se exagereaza deloc..."

Aurel G. STINO

    "... Atunci când am întâlnit în carti pornografia scrisa de dragul pornografiei, mi-a repugnat. Mã scârbesc asemenea cãrti si pentru autorii lor am cel mai mre dispret. Acelasi dispret, sunt sigur, îl are fiecare cititor cãruia-i cade asemenea carte în mânã... Literatura nu se poate dezvolta dupã retetele prescrise de moralisti, dupã cum nu poate fi influentatã si reprezentatã de jongleriile câtorva mâzgãlitori de hârtie..."

Liviu REBREANU