FREAMAT GRAITOR

LIBERTATEA, New York

Director: Nicolae Nită

Anul 7, Nr. 64, Decembrie, 1987

 

 Dupa carbunarii olteni ai Jiului, in 1977, si sutele de alte cazuri mai mici –dar nu mai fara sens profund si semnificatie politica- arcurile nevazute ale fiintei umane, au vibrat din nou! Intr’o aceeasi simtire, inimile muncitorilor romani din industria grea a Brsovului s’au ridicat impotriva tiraniei comuniste, impotriva unui regim haotic si neuman ce-si mentine stpanirea peste natiunea romana prin teroare si umilinta. Marturie a vremurilor ce se apropie!…

Semn al unei rabdari ajunsa la rascruce, al unei rabufniri interioare ce a depasit limita tacerii.

Simbol in restristea suferintei romanesti, ce va deveni… ce este deja, SEMNAL DE LUPTA împotriva comunismului distrugator si apasarea unei conduceri intunecata de ura si sadism.

   Zecile de mii de OAMENI AI MUNCII care, in strigate de “Jos partidul comunist”, “Jos dictatura comunista”, “Jos Ceausescu”, precum si alte multe lozinci, in cap cu  “VREM PAINE” si  “VREM LIBERTATE”, au dat foc sediului partidului comunist din Brasov si-au ars cu satisfactie efigia satrapului megaloman din Capitala, n’au fost “agentii” Occidentului, asa cum va sustine in curand guvernul bucurestean.

Acesti oameni revoltati si decisi au intruchipat demnitatea poporului batjocorit pana dincolo de putinta. Prin actul lor de curaj si sacrificiu au sfidat calaii momentului, punand in evidenta o rabufnire din adancuri a suferintei neamului.

   Mai mult, au deschis calea acelor framantari ascunse in orice Roman: DESTUL!... NE-AM SĂTURAT DE COMUNISM!… DE-ACUM VOM RASPUNDE FARA MILA!… simtiri ce mocneau de mult in suflete, asteptand parca numai o scantele nevazuta pentru a se preface in furtuna…

   Scanteia s’a aprins in inima Brasovului.

   Ura impotriva comunismului si revolta ascunsa in adancuri, au luat forme concerte, ce-au rascolit intregul neam si au deschis ochii strainatatii asupra potentialului de patriotism si dor de libertate ascunse in sufletele Romanilor si ale tuturor popoarelor cazute sub teroarea rosie.

 

* * * 

   Rabdarea proverbiala a romanului si-a spart carapacea, lasand sa se scurga –CA O PREVENIRE-  mania unei intregi natiuni. Faptul este cu atat mai semnificativ cu cat s’a cristalizat in centrul industriei de baza, in inima unei cetati de mii si mii de muncitori, considerata “cetate de neinfrant” a regimului comunist.

   O! Cat de crude si de binevenite sunt uneori loviturile soartei!…

   LECTIE incontestabila de neputinta a regimului comunist in a modifica sufletul si patriotismul romanesc numai prin promisiuni materiale si lovituri de cnut.

   LECTIE exemplara, in acelas timp, de demnitate si curaj din partea acestor brasoveni, ce vor ramane pilda si indemn pentru vitor.

    Caci, ce s’a petrecut la Brasov in luna Noembrie 1987, n’a fost decat un inceput. Opresiunea sociala, tortura fizica si brutalitatea morala ce vor urma, nu vor mai putea stinge jarul ce mocneste in suflete si ganduri.  Suferintele au si ele o limita. Si cu cat impilarea va fi mai crunta, cu atat rezeistenta si reactiunile vor fi mai darze.

   Prin cutezanta si tenacitatea acestui BRASOV,  neamul romanesc si-a reluat locul in mijlocul rezestentei active anti-comuniste, marcand un moment de glorie si de mandrie nationla.

    Din tot sufletul suntem alaturi de actiunea brasovenilor.

    Prin toate mijloacele ce ne stau la indemana îi vom sprijini in fata lumii libere pentruca aceasta lume sa inteleaga ca acolo -in Romaania- ca si in alte tari cotropite de haitele rosii, soarta in cauza nu mai este numai un salariu mai bun, o casa mai incalzita sau un bec de lumina mai puternic.

    Acolo, in suferinta si moarte, se da lupta intre doua lumi. Miza fatala este salvarea libertatii omului, respingerea acestei ideologii nefaste in neantul de unde a venit si restabilirea unei armonii intre natiuni.  Ieri, au fost unii care si-au dat obolul in lupta cu stihiile purtatoare de stea rosie. Maine vor fi poate altii. Dar AZI sunt fratii nostri din BRASOV care s’au ridicat neinfricati si aspri -cu familiile si cu copiii lor in frunte- sa spuna NU acestor forte marsave ce n’au nici respect fata de om, nici dragoste fata de neam, nici smerenie fata de Dumnezeu.

   Dar marile raspunderi vin din stafunduri, unde stau ascunse vitutile stramosesti. Muncitorii aceia, iesiti din “zgura de furnale si cazane”, de la strunguri, aparate de solda si mii de alte instrumente si masini, si-au inteles instinctiv menirea si raspunderea. Stiau ce-i asteaptă. Stiau ca vor intra intr’o vâltoare draceasca, incarcata de primejdie si suferinta. Dar au ales calea durerii fara reticenta.

    MĂRIRE LOR!

    De aceea ne plecam cu respect in fata sacrificiilor facute, precum si in fata suferintelor ce vor indura eroii si martirii dela BRASOV. Ei vor inscrie insa in istorie, clipa unui inceput. Inceput care -speram- va insufla permanent atitudinea activă a tuturor Românilor din Tara si din Exil.

   Duhul celor căzuti pentru aceeasi cauză, se răsfrânge binefăcător în cei de azi!

Faust BRĂDESCU


REINVIE TARA, FRATE !

  Presa internatională ne aduce vestile de mult asteptate: Românii au trecut la atac împotriva uzurpatorilor comunisti.

  Cei 20.000 de oameni care s’au răsculat la Brasov, care au ocupat Primăria si sediul partidului comunist -incediind, devastând, cerând cu glas mare uciderea lui Ceausescu si sfârsitul dicataturii -LIBERTATE- acesti luptători duc în piepturile lor sufletul României de mâine.

  Sfârsitul tiraniei a sosit, ca totdeauna în istorie. Sfârsitul ocupatiei moscovite, al mizeriei, al incapacitătii si abuzului. Sfârsitul Nomenclaturei, al xenofiliei. Sfârsitul Yaltei, sfârsitul ateismului, sfarsitul apatrizilor, sfârsitul Exilului national.

Timpul e numai o ratificare...

Ridicarea poporului la Brasov este ca a doua Coborîre a lui Christos printre oameni. Este Invierea Neamului nostru.

Idealul bătut pe Cruce, Idealul biruind prin Cruce.

  România îngropată în glie, România biruind prin sângele martirilor din glie.

  Noi suntem azi numai un Neam pierdut printre străini. Dar ziua vine când vom recunoaste pe cei ce sunt ca noi... Ne vor recunoaste cei ce, după faptă, sunt ca noi... SUNTEM NOI!

   Si astfel, prin sângele nostru pentru Tară vărsat în generatii, va trăi România, scuturată de vermina mortilor ani...

Radu Budisteanu