M A R G I N A L E

,,ISTORICUL ANTISEMIT IORGA SI-A MERITAT SOARTA"

de Nicolae Târcodie

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul IV Nr. 37-38, Aug.-Sept. 1985

    Afirmatia de mai sus pare sa constituie culmea cinismului, mai ales ca vine din partea celor pe care in mod indirect, N. Iorga i-a ajutat cel mai mult. Dar sa vedem despre ce este vorba.
    In numarul 1158 al publicatiei israeliene "Revista mea", un oarecare Vaisman Ancel-Petah Tikuva nareaza cum cã odatã ca niciodatã, pe timpul furtului sulurilor sfinte din chivotul sinagogii din Aiud, marele istoric Iorga a trimis pe unul din conducatorii organizatiei iorghiste din Putna sa se milogeasca pe langa seful Federatiei Comunitatilor evreiesti din Romania - Dr. W. Filderman si pe langa rabinul sef Niemerower, ca sa-i faciliteze iminenta vzita in America pe langa organizatiile evreiesti de acolo. Ca urmare a interventiei lui Filderman, vizita prof. Nicolae Iorga s'a desfasurat in cele mai bune conditii. Ba mai mult, la banchetul oferit de conducerea comunitatii evreiesti din America, prof. Iorga a primit cadou un stilou de aur montat cu pietre pretioase. Coplesit de atentie, N. Iorga si-a luat angajamentul ca din acel moment sa militeze pentru prietenia romano - evreiasca. Mare a fost insa amaraciunea si indignarea evreilor din lumea intreaga cand prof. Iorga -odata reintors in tara- in loc sa se tina de angajament, publica in "Neamul Romanesc" un virulent pamflet antisemit. Deh, goimul tot goim [N.R.]
    Vaisman Ancel-Petah Tikuva incheie cu urmatoarea perla logicã: 

    "N. Iorga a fost un mare istoric, cu toate cã multe din scrierile lui sunt contestate de profesorul C. Giurescu, dar ca om politic a fost sub orice criticã. L-au asasintat legionarii, ca "recunostintã" petnru faptul cã a fost mentorul lor spiritual, cã i-a sprijinit, cã le-a încurajat actiunile; i se potriveste proverbul "cine seamãnã vânt, culege furtunã."
    Parafrazând critica acerbã pe care pãrintele Gala Galaction o aduce în Memoriile sale activitãtii prof. N. Iorga îmi exprim acordul privind sfârsitul:
    SI-A MERITAT SOARTA !"

    Odata epitaful scris sa ne reintoarcem la realitate. Intr'adevar prof. N. Iorga a fost un eminent istoric roman, dar in domeniul politic a esuat amentabil, comitand erori politice grave, regretabile. Convins ca geniul istoric din el se poate extinde automat asupra tuturor activitatilor sociale si politice din societatea romaneasca de atunci, orbit de lingusirile celor din jur, istoricul Iorga s'a metamorfozat in politicianul Iorga. Dar deosebirea dintre greseala omului istoric si a celui politic nu este una de fond ci una de finalitate. Daca greselile omului istoric se rezolva prin polemica, retractare ori oprobiu, greselile omului politic se platesc de multe ori cu inchisoare ori cu pierderea capului.
    Prof. N. Iorga a fost executat de un grup de legionari ce a actionat fara stirea si aprobarea Comndantului Horia Sima, in totalã contradictie cu disciplina legionara. Executorii prof. Iorga au dorit ca politicianul Iorga -si nu istoricul- sa plateasca pentru contributia sa directa la asasinarea marsava in noaptea de Sf. Andrei [29-30 Nov. 1938], a celor 14 martiri in frunte cu Capitanul Corneliu Zelea Codreanu [Grupul Nicadorilor si Decemvirilor].
    Dar prof. N. Iorga NU SI-A MERITAT SOARTA! Moartea prematura l-a scutit de o soarta cu mult mai tragica, soarta oamenilor politici romani ce încrezându-se în vagile promisiuni ale aliatilor, fara nici un fel de garantii au dat constient tara pe mana rusilor si deci a comunismului international. Greseli grave politice care s'au soldat cu intemnitarea si uciderea lenta prin inimaginabile torturi fizice si psihice. Si pentru ca la comunisti nu exista distinctie intre omul politic, istoric, literar ori de stiinta, floarea intelectulitatii romane a luat calea calvarului inchisorilor si lagarelor de exterminare comunista. Ce sanse de supravietuire cu demnitate ar fi avut prof. N. Iorga in lagarul comunist din Romania?
    Inchisoarea, credem noi, ori vânzarea constiintei pentru un blid de linte cu acceptarea scrierii "Istoriei partidului comunist de la Decebal incoace" de pilda. Desigur, istoricul Iorga ar fi putut sa paraseasca tara si sa ia calea diasporei. Dar ce te faci ca aici dadea tocmai peste cei in fata carora isi luase angajamentul de-a promova prietenia romano-evreiasca, angajament pe care nu l-a onorat? Datorita acestor considerente, sansele de maifestare a omului istoric Iorga in diaspora si pe pozitia nationalismului romanesc, ar fi fost extrem de subtiri, aproape nule. Ori, daca omul politic Iorga ar fi prevalat pe cel de istoric, in acest caz domnia sa ar fi putut fi seful vreunui "Congres mondial al romanilor politici" adica pe rolul supapei unui cazan de aburi; cand presiunea interna creste, supapa dã drumul la aburi iar omul nostru politic are iluzia necestitatii si importantei sale deosebite pe plan politic: procese verbale, discutii "staturtare", principii de politica internationala, activitate nu gluma. Dar nici o actiune constienta si constructiva de real folos luptei anticomuniste.
    Desigur, toate acestea par pure speculatii. Dar istoria de pana acum ne-a dat numeroase exemple similare ca sa putem ridica aceste supozitii la rangul de analizã factualã credibilã.
    De aceea, asistam cu regret la manifestarile duale ale unor poeti, istorici politici in sanul comunitatilor romanesti din exil. Dotati de la natura cu real talent, unii dintre poetii ori istoricii nostrii din exil comit eterna greseala de a considera ca sunt la fel de talentati si in plitica. Nimic mai departe de adevar. Daca la asta adaugam un caracter meschin, machiavelic, morbid -gata de compromis cu orice grupare politica inclusiv cu comunistii din tara- dezastrul este total. Istoria se repeta la infinit.
    Prof. N. Iorga nu a fost nici mentorul si nici nu a incurajat actiunile tineretului tarii aflat in majoritate incadrat in Miscarea Legionara.
    Consecintele ignorantei omului politic Iorga au fost grave: decimarea nationalismului romanesc culminând cu asasinatul odios al conducãtorilor Miscãrii Legionare.
    Dar fãrã îndoialã, Prof. N. Iorga NU SI-A MERITAT SOARTA!

Nicolae Târcodie