"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul VI, Nr. 57, Mai 1987

     Un preambul necesar. In vâltoarea anului 1939, care prin dezlãntuirea rãzboiului avea sã pecetluiascã pentru multã vreme, în zodia rea, viitorul politic si destinul României, tânãrul Petre Pandrea ( 1904-1968 ) cãuta febril solutii întru salvarea fiintei neamului si a tãrii.
     Avocat, jurist, sociolog, jurnalist, eseist, teoretician al culturii, critic literar, scriitor, doctor in drept si filozofie de la Bucuresti si Berlin, cu stagii universitare la Heidelbergb, Leipzig, Paris si Roma, Petre Pandrea publicase articole, eseuri, cronici, studii si carti, care dadeau greutate vocii, scrisului si infaptuirilor acestui om de omenie si curaj. Presa timpului rãmâne un martor privilegiat: "Gândirea", "Cuvântul", "Viata Romaneasca", "Adevarul", "Adevarul literar si artistic", "Dimineata", "Viitorul social", "Dreptatea", "Societatea de mâine" etc., contin numeroase, incisive si captivante pagini semnate de el.
     Pana in 1944, "an de cataclism funerar" -dupa formula lui-, Petre Pandrea publicase si carti: "Beitrage zur Montesquieus deutschen Rechtswuellen" si "Psihanaliza judiciara" in 1932, carte profetica, din anul 1933, "Germania hitlerista", "Filosofia politico-juridica a lui Simion Barnutiu", in 1935; "Procedura penala" si traducerea cartii lui Aurel C. Popovici, sub titlul: "Stat si natiune. Statele Unite al Austriei-Mari", in 1939; "Doctrina moderna a pedepsei", in 1941; "Aur si sabotaj", in 1943. Aproape ispravite in 1944, celebrele "Porterete si Controverse", au aparut, in doua volume, in 1945 si 1946.
     Idei-solutii: federalizare sau helvetizare? Printre solutii, cele de tendinta federalista, inca seducatoare, prin incitatia la unirea cu o putere democratica respectuoasa a principiilor de egalitate intre statele componente, fusesera enuntate de Aurel C. Popovici, in "Die Vereinigten Staaten von Gross-Osterreich" (Leipzig, 1906).
Dar altele, cu totul insolite pentru realitatile social-politice romanesti, solutii perene si deci mereu actuale, au fost preconizate de Petre Pandrea insusi, in "Helvetizarea Romaniei". Cartea, scrisa in primavara anului 1944, a ramas nepublicata, din cauze prea lesne de inteles. Si intre ele, cele doua arestari politice ale ganditorului: "retinut, nejudecat" intre 1948-1952 si condamnat, intre 1958-1964, de catre regimul comunist.
     In aceasta opera, Petre Pandrea inmulteste argumentele, extinzandu-le de la ipotetica federatie -devenita imposibila dupa 1918, cand imperiul habsburgic se prabusea- la obtinerea statutului de neutralitate completa, de tip Sviterian (elvetic), la care, in Europa, dupa cel de al doilea razboi mondial, doar republica federala Austria, "tara mica, cu cap prea mare", a putut acceda (la 27 Aprilie 1945, dar, in fapt, in luna Mai, anul 1955).
     Premisele noastre istorice: Romania, vie, la rascrucea imperiilor spulberate. Trecutul nostru istoric, contine suficiente semne datatoare de speranta, care sa indreptateasca ivirea si sustinerea unor solutii, cu sanse de eficienta petnru destinul national.
     Daca soarta ne-a asezat, popor pasnic si tara bogata, "in calea tuturor rautatilor", dupa vorba cronicarului, nefericita imprejurare geo-politica a fost uneori indreptata: fie datorita insusirilor intrinseci biologice, psihologice si etno-culturale -care au dus la asimilarea mai tuturor veneticilor, revarsati asupra noastra din preaplinurile Asiei-, fie prin vitejia jertifita pe campurile de batalie -cand ne aparam vatra, adica neamul, ogorul si turma-, fie prin diplomatie, de multe ori mai subtila, mai fina si mai dibace decat a vrajmasuui ramas mereu potential, chiar si cand pacea poposea, cam rar, pe plai romanesc.
     Si daca aceasta reflectare a istoriei noastre nu pare a fi unanim perceputa de cei care se apleaca asupra ei, spre intelegere, exemplul lui Lucien Romier, care-si manifesta admirativ uimirea in cartea sa "Au carrefour des empires morts", da tuturor si oricui de gandit: istoricul francez observa existenta continua a Romaniei, in pofida vicistudinilor istoriei, tara si neamul romanesc supravietuind tuturor imperiilor vecine si adverse -mongol, otoman, chezaro-craiesc si tarist- spulberate, rand pe rand.
     Dar tot meandrele istoriei, in desfasurarea lor previzibil-imprevizibila, ne-au aratat cum, in afara mistuirii mongolilor si celorlalti navalitori, trecuti in nefiinta dar ramasi si in sangele nostru, ca si a reflexului durabil al semilunei, alte doua imperii succesoare au ocupat vidul politic temporar, luand chipul satrapiei sovietice si a Reichului german.
     Un furt literar sub ochii nostri. I.C. Dragan de la Milano -colaborator notoriu al regimului, om de casa al dictatorului valah si al clanului Ceausescu, purtator de cuvant ocult al C.C. al P.C.R., specialist in practica diversiunii "democrate", "independente", "europene", prin aruncare de praf in ochii Occidentului naiv - s'a decis sa reia pe cont propriu, ideile înaintasului sãu din Lugoj.
     Dar cum, in afara ambitiior parano-megalomane, acest tov. Dragan nedovedind vocatii sau priceperi in ale condeiului (propriu!) -spre a reformula singur, sau eventual cu negrii sãi (M.N. sau altii...) o doctrina europeana modernizata in sensul aratat de Popovici, sau in cel al lui Pandrea -a decis totusi sa-l republice pe A. C. Popovici. Retiparire, dar in ce conditii?
      Imaginandu-si ca totul îi este permis -Domnia Sa fiind si cu carne si cu branza, ca placinta- tov. Dragan a apucat calea cea mai lesnicioasa, dar si cea mai necinstita: aceea a furtului literar. In speta, a furtului traducerii lui Petre Pandrea.
      Reamintim ca, in 1939, Petre Pandrea tiparea la "Fundatia petnru literatura si arta "Regele Carol II", cartea lui Aurel C. Popovici ("Die Vereinigten Staaten von Gross-Osterreich", Leipzig, 1906) pe care o traduce in romaneste sub titlul "Stat si Natiune. Statele-Unite ale Austriei-Mari", precedata de o percutanta si utila prefata (p.V-X), asezata in fruntea celor 327 pagini de talmacire. Interesat de opera, Iosif C. Dragan solicita o intalnire lui Petre Pandrea (la Bucuresti, dupa anul 1964) care îi este acordatã.
     Printre subiectele discutate, a fost si retiparirea cartii in chestiune.
     Dar Petre Pandrea nu a fost de acord.
     Oricare om cinstit si cu obraz ar fi luat legatura, macar inca odata, cu traducatorul, sau, dupa 1968, anul disparitiei lui, cu mostenitori, pentru a obtine legal, prin contract, dreptul de a publica o noua editie, a doua, in limba romana. Dar demersurile au lipsit...
     In loc de a purcede la o alta traducere, tov. Dragan a trecut a fapte in 1979, la 11 ani dupa disparitia fãpturii tatãlui meu si la patruzeci de la aparitia cartii in romaneste. Dragan reproduce prin procedeu fotografic talmacirea semnata de P. Pandrea, impotriva vointei lui.
     Cum a procedat tov. Dragan? Nesinchisindu-se de nimeni (autor, mostenitori) si de nimic (autorizatie, contract de editare sau de Conventiile internationale dela Berna, din 1887 si Geneva, din 1954, care protejeaza opera scriitorului si traducatorului, etc.) el a furat, Dar:
          a) spre a avea si o contributie "personala", adauga o coperta cu titlul schimbat in "Statele Unite ale Europei" (care nu are nimic a face cu continutul, potrivindu-se ca nuca in perete);
          b) îsi auto-atribuie un copyright in 1979! (Furt "legalizat", cunoscut fiind ca activitatea editoriala sub copyright permite reduceri de impozite. Cu alte cuvinte, furandu-l pe traducator, tov. Dragan isi creeaza beneficii morale si materiale, statul italian, care nu este inca la curent cu alisverisul, permitandu-i sa nu cheltuiasca pe impozite, banii ramanandu-i astfel in buzunare...);
          c) înlãturã (prin smulgere) prefata (pg. V la X) iscalita Petre Pandrea;
          d) îsi introducere propria prefatã (de una pagina. Vorba ceea: "Scoala-te tu, sa mã pun eu"...);
          e) ... nu modifica nimic in sumar, care ramane cel al editiei din 1939!
     Cei care-l cunosc pe tov. Dragan, mare specialist in cokteiluri oferite adulatorilor -cã, imitându-si stapanul, tov. Dragan acceptã "democratic" un desãntat cult al personalitãtii, cam falsã, la acest agramat cu diplome- nu se vor mira din cale-afarã.
     Dar nu incape indoiala ca Justitia îi va reaminti ca drepturile pe care si le-a arogat sunt arbitrare; ca o traducere reprezinta proprietatea exclusiva a traducatorului in tot timpul vietii; si ca 50 de ani (legea italiana prevãzând 56 ani), dupa anul civil in care autorul a decedat, aceasta proprietate literara revine mostenitorilor sãi, pana la intrarea in domeniul public, recte anul 2019 (sau 2025, dupã legea italiana) în cazul lui Petre Pandrea.
     Adresând cu toatã încrederea Justitiei acest dosar, voim, din datoria filialã si cetãteneascã, sã-l expunem si oprobiului opiniei publice românesti si strãine din Lumea Liberã pe Iosif Constantin Drãgan din Milano, colaborator notoriu al regimului ceausist, pentru nãravurile sale drãgãnesti, nedemne de-o lume civilizatã.

Andrei PANDREA