CONTRIBUTII LA O MONOGRAFIE: ANII 1940-1962

LIBERTATEA, New York

Director: Nicolae Nită

 Anul 7, Nr. 62, OCTOMBRIE, 1987

 

In "Dictionarul enciclopedic ilustrat Cartea Romaneasca", partea a 2-a: " Dictionarul istoric si geografic universal"de Gh. Adamescu, gasim urmatoarea nota biografica consacrata istoriografului, barbatului de stat si arhitectului politic si cultural al Bucovinei romanesti:

"NISTOR, Ion I. (nasc.1876), istoric si om politic roman. Profesor in Suceava apoi in Cernauti, membru al Academiei romane (1915). S'a dus in Basarabia, dupa unirea ei, ca propagandist pentru cultura romaneasca, a intrat in primul guvern al Romaniei intregite dela 29 Noemvrie 1918 sub prezidentia lui Ion I. Bratianu, ca reprezentant al Bucovinei impreuna cu Iancu Flondor"; apoi: "in aceiasi calitate in guvernele prezidate de generalul Vaitoianu (1914), de Vaida-Voevod (1919), de Generalul Averescu (1920), de Ion I. Bratianu (1922-26), apoi ca ministru de lucrari publice in 1927-28.

A fost intre fondatorii revistei "Junimea Literara" (1904).

Primele sale opere scrise in limba germana (intre 1910-1914) trateaza chestiuni privitoare la istoria Moldovei, mai ales in raporturile ei cu vecinii (Chestia Pocutiei; Comertul si vamile din sec. XIV-XV; si o cercetare asupra Scoalelor din Bucovina).

Apoi studiaza problemele speciale ale Bucovinei: Bucovina sub raportul politic si administrativ, 1915; Romanii si Rutenii, 1915, Istoria bisericii din Bucovina, 1916; iar mai tarziu in limba germana scrie pentru cunostinta strainatatii: Der nationale Kampf in der Bukowina, 1918.

Alte opere: unele asupra problemei provinciale (Fondul bisericesc din Bucovina, 1921); Istoria Basarabiei, 1923; altele asupra chestiunilor din istoria generala a patriei (Pomenirea lui Cantemir, 1924, cum si o lucrare despre consecintele razoiului pentru independenta din 1877 asupra Bucovinei, 1927").

Dictionarul "Cartea Romaneasca" cu aceasta nota, a aparut in 1931.

O alta nota biografica, aparuta in lexiconul bio-bibligrafic englez: "The international who's who", redactata in 1940 si publicata in 1955, merge mai departe cu informatiile, cuprinzand date despre activitatea sa politica pana inclusiv 1940, mentionand in chenarul ei functiunile sale ca ministru al minoritatilor (14.11.1933-5.1.'34), ministru al muncii (9.6.,34.28.12.,37, cuprinzand scurt timp si functia de ministru al sanatatii), ministru al cultelor si artelor (24.11.,39-11.5.,40), precum si cea de indelungat rector al Universitatii cernautene (19620-21 si 1933-40).

Indicatii remarcabile la vremea lor, totusi ca si alte note sau eseuri aparute pana de curand, prea succinte, lacunare sau monoaspectuale pentru a stimula concentrarea constiintei noilor generatii romanesti asupra acestui geniu istoriografic si politic al neamului nostru.

Situatia aceasta de lacunaritate si schematicitate a durat pana'n prezent, cand o noua lucrare conscrata lui Ion I. Nistor, purtand sematura cunoscutului publicist al exilului romanesc Dr. Ovidiu Vuia, inscrie o noua etapa in cercetarea vietii si operei lui Ion I. Nistor. Exceptionalul studiu intitulat: "Profesorul Ion I. Nistor si epoca sa pana dupa marea unire din 1918", in curs de aparitie in Editura Asociatiei Pro-Basarabia, dirijata de ziaristul Nicolae Lupan, aduce o masiva contributie sintetica la cunoasterea vietii si activiatii lui Nistor in rastimpul fixat de titlul lucrarii.

In acest studiu dl. Vuia ne ofera date amanuntite privind familia lui Nistor, mediul in care s'a nascut si format, studile efectuate la liceul din Radauti si universitatile din Cernauti, Viena, Munchen, Bucuresti si Leipzig, activitatile ca docent la Viena si Cernauti, activitatea sa publicistica la Cernauti si cea politica si cuturala in exil la Bucuresti, Iasi, Odesa si Chisinau, precum si cea de procuror al natiunii romane impotriva Casei de Habsburg si arhitect al unirii si construirli Bucovinei romanesti.

Pe langa informatii bogate extrase din surse stiintifice, familiare, autobiografice sau arhivistice sau narative, studiul se evidentiaza prin logica si justetea arumentarilor si prin stilul lui cristalin, cizelat si captivant.

Cu studiul prezent incerc sa prezint cititorilor acestui periodic o a doua contributie la o proiectata monografie Nistor. Aceasta e conscacrata partii finale a vietii si activitatii lui si priveste anii 1940 pana la 1962, un capitol neglijat si abandonat de istorigrafia romana post-belica. Eseul incearca sa spulbere obscuritatea ce invaluie acest rastimp, asumandu-si greaua sarcina de a-l reda in lumina adevarului istoric.

 

1. VIATA SI ACTIVITATEA LUI ION I. NISTOR IN CURSUL PRIMILOR ZECE ANI DE LA RĂPIREA BUCOVINEI DE NORD (1940-1950)

 

Dupa rapirea Bucovinei de Nord de catre Soviete, in vara anului 1940, Nistor este transferat la universitatea din Bucresti, unde a dublat incepand din 1 Oct 1940 catedra de Istoria Romanilor.

Activitatea sa publicistica Nistor si-a inceput-o aici cu lucrarile: "Die Vereingung der Bukowina mit Rumanien", Buc. 1940, aparuta sub egida Academiei Romane, in care se protesteaza imptriva raptului repetat al acestor provincii se se apeleaza la asistenta morala a gremiilor academice din toata lumea.

Ajungand la 1 Oct.1941 termenul varstei legale pentru pensionare, Nistor fu incadrat profesor emerit si consultant, si pensionat dup 37 de ani de prodigioasa munca didactica.

Viguros inca si obisnit cu posturile de comanda ale celor mai inalte foruri ale culturii, cu iesirea la pensie nu incepu pentru el o faza de detenta si odihna, ci dimpotriva, castigand timp disponibil, una de activitate prometeica, el dvenind pentru un sir de ani cel mai activ colaborator al Sectiunii istorice a Academiei Romane.

La o varsta, cand cei mai multi motăie pe laurii vestejiti ai succeselor de altadata, Ion I. Nistor aparea ca un pom care îsi da a doua roada si cea mai suclenta intr'o toamna frumoasa de Noemvrie. Sunt anii in care apar in "Memoriile Sectiunii istorice ale Academiei Romane", intre altele urmatoarele sale studii despre etnogeneza neamului nostru si primele noastre înjghebări politice: "Romanii in Transdanuvia"; "Autochtonia Dacoromanilor in spatiul carpato-dunarean"; "Ungurii in Dacia carpatina"; "Emanciparea ploitica a Dacoromanilor din Trasilvania"; "Bizantinii in lupta pentru recucerirea Daciei si Transdanuviei"; "Originea Romanilor din Balcani si Vlahiile din Teasalia si Epir"; "Tara Severinlui si Banatul timisan". Istorica"(1941).

Tot asa de interesante si valoroase sunt si cercetarile sale privind istoria moderna sau contemporana a Romaniei, indeosebi: "Primele incercari de restaurare a ostirilor pamantene", "Tudor Vladimirescu si Sfanta alianta"; "Candidatura Marelui Duce de Toscana la zarea ostirilor pamantene sub regimul Regulamentului organic"; "Campania lui Mihai Viteazul in Pocutia"; "Miron Costin. Viata si opera"; "Basarabia sub gospodarirea romaneasca"; "Basarabia, pivotul politic al Moldovei voievodale", etc.

Toate se bazeaza ca si cele anterioare anului 1940, pe o eruditie minutioasa, o ampla cunoastere a surselor documentare si pe descoperiri in arhivele istorice, si destelenesc multe aspecte istorice necunoscute.

In interpretare apoi: insista asupra starii natiunii romane si a contrastelor intre natiune si stat in cursul veacurilor; diagnosticeaza bolile seculare care au atacat organismul natiunii noastre; urmareste manifestatiunile ideii ntionale si a valorilor iluminsmului fracez la noi si priveste prin prisma lor fenomenele istoriel; apara ideologia politica si economica a national-liberalismului autentic. In plus, istoriografia lui Nistor utilizeaza armele stiintei pentru scopuri politice si critice.

Indelung gestate, ciocănite cu o pasiune de aurfăurar, binemeritate, scrierile lui Nistor alcatuiesc giuvaere ale istoriografiei romane.

Si pe teren practic Nistor a depus activitati de seama. Una a fost un referat asupra universitatii din Cernauti, facut la insarcinarea ministerului Educatiei nationale. In acest scop Nistor s'a deplasat in 27 Iulie 1941 la Cernauti si a studiat la fata locului starea universitatii dupa elibrarea Bucovinei de ocupantii sovietici.

Nistor milită apoi pentru redeschiderea universitatii Bucovinei, adresand guvernului un memoriu semanat de peste o mie de carturari ai Moldovei de nord. Din cauza vestilor tot mai nelinisitoare de pe teatrele de operatii militare, guvernul insa nu se incumeta la redeschiderea ei. Universitatea fu lichidata in 7 Sept, 1941, mentinandu-se numai Facultate de teologie. Ulterior se instaleaza provizoriu politehnica Asachi in fostul sediu universitar.

Cel mai insemnat eveniment din viata sa in acest interval de timp a fost neasteptata sa revenire in viata practica-publica, ca director al Bibliotecii Academiei Romane, in Mai 1945, in locul generalului Radu Rosetti, demisionat.

Luand in primire greaua sarcina a serviciului, Nistor facu sa apara un "Buletin Informativ" consacrat activitatii institutiei; a dispus redactarea si trimiterea unor selecte bibliografii romane de literatura mai recenta: Comisiei de cooperare intelectuala de la UNESCO, almanahului Minerva, revistei "Droit d'auteur" si lui "Index traslationum". Mai departe a preconizat organizarea unei bibliografii a incunabulelor romane pentru "Gesammtkunde der Wiegenkunde" din Berlin, si a organizat intre 21 si 22 Martie 1947 o conferinta interbibliotecara, la care au participat reprezentantii a peste 40 de biblioteci din capitala si tara. In cadrele acesteia a propus: intocmirea si publicarea in continuare a bibligrafiei nationale retrospective; alcaturirea de cataloage centrale, completarea bibliotecilor prin schimburi interbibliotecare si crearea unui oficiu bibliografic central.

Cum in urma bombardamentelor americane din 23 Iunie 1944 localul Bibliotecii Academiei a suferit grave stricaciuni, Nistor a ordonat masurile cuvenite pentru repararea edificiului.

In 1948, in urma aparitiei decretului prizidential prntru transformarea Academiei Romane intro'o asa zisa "acdemie proletara", Nistor a dimisionat. Succesor si beneficiar al situatiei fu agitatorul comunist Barbu Lazareanu, un Evreu din Botosani.

 

2. CAPTIV POLITIC LA SIGHETUL MARMATIEI (1950-1955)

 

In 1950, comunistii venetici ai Romaniei acaparand sub sponsoratul teleghidat al Moscovei toata puterea de stat, Rusii ordonara capturarea si internarea in lagarul din Sighetul Marmatiei, a ministrilor guvernelor romanesti de la 1948 incoace si a figurilor proeminete ale clerului si armatei noaste. Intre primii figura si barbatul de stat Ion I. Nistor.

Motivul acestor arestari era revansismul sovietic, ura anti-romaneasca si ostilitatea importriva Statelor Unite pentru noul lor curs antisovietic. Ion I. Nistor era acuzat in plus pentru motivul de a fi facut istorie nationala si de a fi luptat contra tuturor pravalitorilor de nem, precum si pentru conceptia sa democratica si liberala.

In aceasta situatie de captiv politic, Ion I. Nistor ramase in abominabilul lagar amintit, cinci ani si doua luni. Un moment deosebit de dureros a fost pentru el prohibirea prarticiparii sale la inmormantarea sotiei, de care l-a legat o viata de legamant neclintit. Un gest de aroganta tipic ruseasca. Gesturi pe care nu le va uita istoria. Nistor si-a iubit sotia cu o dragoste miscatoare, in care sentimentalismul se impletea cu veneratia, pentru a culmina intr'un adevarat cult al vietii conjugale. Virginia Nistor, la randul ei, se identificase complet cu viata si personalitatea sotului ei: îi impartasea toate vederile, gusturile, predilectiile. Era o femeie ideala, care il stima in lupta, il linistea acasa, îi incalzea sufletul si-l reprezenta cu vrednicie in societate. Amandoi, firi potolite si stapani pe sine, pluteau intr'o fericire calma, buna, senina.

In urma mesajelor de protest impotriva arestarilor nejustificate de nici o lege in dreptul gintilor si al celui international, statul reperist care voia sa devina membru al ONU-lui fu constrans in fine cu ocazia intalnirii ministrilor Angliei, Statelor Unite si a urss-ului sa abroge ordinul de mentinere in captivitate a majoritatii acestor personalitati, aducand astfel o cotitura spre mai bine in situatia unora.

In 1955, dupa trairea unei pagini de viata plina de tragism, profesorul universitar si barbatul de stat Ion I. Nistor fu si el "desinternat". Credem ca Kremlinul a gresit, daca opina prin astfel de internari infame sa compromita barbatii de stat ai Romaniei.

Drama traita de ei in acel rastimp le-a pus pe piept o noua medalie de merite si eroism.

 

3. ULTIMII ANI DE VIATĂ (1955-1962)

 

Dupa intoarecerea din lagarul de detinuti politici din Sighetul Marmatiei, profesorul Ion I. Nistor n'a fost sub aspectul sanatatii, cel de altadata. I-a fost atacat de boala aparatul vascular si avea crize tot mai dese care i-au afectat inima, stari care l-au obligat sa se supuna unui tratament geriatric.

Deposedat de guvernul comunist de frumoasa sa casa de pe strada C.A. Rosseti, cu exceptia unui apartament inchiriat fiicei si ginerelui sau, inginerul Apostolescu, Nistor se stabili cu domiciliul in doua din camerele acestei locuinte.

Cei sapte ani ce a supravietuit, Ion I. Nistor i-a trait retras din viata politica a tarii, ducand o viata modesta, austera, cautand uitarea sanatatii zguduite in munca stiintifica in plimbari si in contactul cu natura.

Ei sunt strabatuti de o adevarata drama: lupta carturarului constient de multimea problemelor pe care trebuie sa le rezolve in timpul cel mai scurt, cu scaderile trupului omenesc inintervenite din cauza unui regim de trai absurd, impus in timpul internarii sale, bazata pe motive fantasmagorice si in discordanta cu dreptul international al popoarelor.

Ion I. Nistor a izbutit totusi sa smulga situatiei relizari de seama. Sunt finalizarile in manuscris a doua lucrari de mare valoare.

Una este monografia "Istoria Bucovinei", o scriere epocala, unica; a doua, e opera sa de sinteza "Istoria Romanilor", lucrare cuprinzand mai multe volume si care trebuia sa incunune opera de eruditie a vietii lui intregi.

Prima a fost achizitionata de Directia Arhivelor Statului din Bucuresti; ultima a ramas in pastrarea fiicei lui Nistor, doamna Oltea Apostolescu. Pulbicata odata, ea va constitui un eveniment asemanator acelui din 1893, cand Romania Mica primea in dar de la A.D. Xenopol "Istoria Romanilor din Dacia Traiana".

Unul din evenimentele cele mai inaltatoare din aceasta perioada de timp, Nistor avu ocazia sa-l traiasca de un Sânzieni (sarbatoarea Sf. Ion Botezatorul si a lui Ion cel Nou de la Suceava), ziua onomastica a lui Nistor, cand numerosi preteni, fosti colaboratori sau fosti studenti venira la locuinta sa ca sa-l omagieze.

Rugat fiind sa indice criteriile intuirii sale a sensului istoriei moderne a Romanilor, Nistor luand cuvantul, tinu o rapitoare alocutiune, care fu un elogiu al optimismului politic, social si filosofic al revolutiei si iluminsmului francez si un rechizitoriu al celorlalte conceptii de filosfia istoriei, in special al pesimismului national si social.

Statul roman dintre cele doua razboaie mondiale, sublinia Nistor in aceasta alocutinune, e un rod al marei revoutii franceze dela 1789, care a creat o noua stare de spirit in lume si simt pentru tâlcul unei istorii progresiste. In al doilea rand, el un razultat al ideilor revolutiei franceze ce a avut loc la Paris in primavara anului 1848, care duse la infrangerea reactionarismului feroce instalat de Congresul dela Viena, dirijat de faimosul Metternich, atotputernicul cancelar habsburgic, dupa caderea lui Napoleon.

Atat legislatiile revolutiei franceze din 1789, cat si a celei din 1848 recunostea nationalitatile ca subiecte de drept; decretau reuniunea pe baza principiului de nationalitate al popoarelor desmembrate si statuau dreptul la reactiune armata impotriva statelor care se faceau culpabile de crima de asasin al unui popor. La fel, ele proclamau drepturile omului la regim democratic, dreptate, libertate si egalitate in drepturi.

Facand apoi precizari asupra inrauririlor idealurilor acestor revolutii franceze asupra Europei rasaritene, Nistor evoc dinamica revolutionara trezita de ideile generoase franceze in aceasta parte a Europei.

Undele acestor miscari politice si sociale se revarsara vijelioase asupra tarilor din Estul Europei unde numeroase popoare ajunsera in urma tratatului dela Viena al asa zisei "Sfinte aliante" a invingatorilor lui Napoleon, sub dominatia celui mai crunt absolutism si reactionarism.

Daca acum razele luminoase al marei revolutii franceze din 1789 cuprinsera in valtoarea lor si neamul romanesc, cele ale anului 1848 contra " legitimismului absolutist" dictat de "Congresul de pace" dela Viena determinara o puternica dinamica revolutionara la toate poparele ce alcatuiau Austria, la: Polonezi, Cehi, Maghiari, Italieni, la Romanii din Bucovina, Banat si Trasilvania, precum si la Romanii din Moldova si Muntenia.

Marea adunare dela Blaj n'a fost sigura manifestare romaneasca de acest fel. Cam in aceiasi vreme si cu acelasi gand se adunara Romanii la Lugoj, la Islaz, la Iasi si la Cernauti unde se tinura adunari nationale in care s'a protestat in contra tiraniei si s'au revendicat imprescriptiblele drepturi ale neamului romanesc la libertate si independenta.

Aceasta surprinzatoare identitate de nazuinte si idei, este o dovada ca suferintele seculare ale Romnilor otelisera simtul de solidaritate intre Romani. Unitatea de limba si rasa nu putea sa nu creeze o armonioasa unitate a aspiratiilor politice si nationale.

Din randurile paricipantilor la aceste miscari revolutionare pornira si primele impulsuri pentru unirea principatelor Moldova si Muntenia (1859), primul lor domnitor, colonelul Alexandru Ion Cuza fiind una din figurile proeminente al revolutionarilor pasoptisti.

Momentul culminant al straduintelor neamului romanesc la realizarea Unirii Romanilor si a teritoriilor locuite de ei intr'un stat national unitar si independent avu loc insa in 1918.

Unirea dela 1918 a fost rascrucea de drum istoric cand neamul nostru s'a aratat vrednic de propriul sau destin, de marea sa chemare istorica. Adunand toate provinciile in sanul patriei mame si infaptuind intregirea geografica, generatia Marasestilor a ridicat neamului intreg un cuib pamantean, din care accesul la trezirea spirituala, la cultura si la istorie a devenit posibil. Ea ne-a deschis drum larg spre centrul creatiei, sadindu-ne in inimi dorul perfectiunei si marindu-ne foamea si setea de absolut.

Unirea cea mare a fost un moment de atata spendoare, incat e bine sa ne intoarcem la altarele ei de lumina, oridecateori ne cuprind tristetile, desnadejdile, pesimismele. In orice imprejurarare grea, vom gasi in ea, imbarbatare, mangaiere si izvor de forte noi.

Dreptul unei natiuni de a se carmui singura, regim monarhic-parlamentar intemeiat pe vot obstesc si o sanatoasa democratie nationala care poate asigura consolidarea statului si propasirea binelui obstesc, iata continutul notional al valorilor care trebuie sa calauzeasca pe istoriograf si practicianul politic roman, pentru ca activitatile lor cat si mersul istoriei sa aiba un sens rational.

Facand aluzie la situatia tarii dupa 1945, Nistor isi incheie frumosa sa alocutiune cu urmatoarea avertizare: Crimele politice ce se comit impotriva unitatii unui neam nu se sting din lipsa de urmarire la timp. Rapirea de tara si robirea unui popor constient de drepturile sale, nu pot constitui nicicand un titlu de stapanire definitiva asupra unui pamant, oricare ar fi puterea uzurpatoare.

Renasterea statului cehoslovac dupa o robie de trei sute de ani, restituirea Poloniei dupa o impartire de trei ori semicentenara intre vecinii hrapareti, percum si infaptuirea in 1918 a unitatii noastre politice, in hotarele etnice si istorice ale natiunii romane, dupa framantari si lupte milenare, constituie dovezi puternice si incontestabile, ca drepturile nationale ale unui popor asupra razasiei stramosesti sunt si raman imprescriptibile si inalienabile.

Istoria nu dă inapoi. Mersul firesc al lucrurilor din lume nu pote fi oprit de nimeni. Ropoarele ce gustasera din fructele oprite ale ideilor revolutionarilor, nu mai pot fi injugate la carul absolutismelor moderne oricat de legitimist ar fi ele formaulate.

Alocutiunea fu primita de oaspeti cu aplauze frenetice si prelungite, felicitari calduroase si urari de viata indelungata.

Astfel aceasta "party" festiva a magistrului cu discipolii, claboratorii si aderentii sai, a fost o intalnire duioasa si inaltatoare, o "seara isusiana" precum o califica un participant.

Nistor s'a stins din viata la Bucuresti in 11 Noemvrie 1962 , incheindu-si o existenta terestra care a fost bogata in bucurii si biruinti, in anii din urma si in necazuri, in mijlocul marilor dezastre nationale pe care le prevestise si pe care incercase din toate puterile sa le impiedice.

O viata mareata, care nu cere biografului nici o infrumusetare. Ea ne invata ce inseamna sa-ti iubesti tara si natiunea, nu cu vorbe goale, ci cu atitudine rectilinie, nesovaditoare, darza a unui mare si adevarat fiu al Bucovinei si al poporului roman.

Inmormantarea a avut loc in ziua de 14 Noemvrie 1962 intr'un cadru sobru, din cauza situatiei politice deprimante a vremii si a insistentei fiicei la reducerea discusurilor funebre proiectate.

Sute de oameni s'au perindat curs de trei zile prin fata catafalcului din capela cimitirului Bellu, imprejmuit de flori si strajuit de drapelul tricolor al Romaniei de altadata, pe care zacea corpul neinsufletit al marelui istoric si barbat de stat.

Serviciul divin de inmormantare a fost oficiat de Inalt Pre Sfintia sa Mitropolitul Nifon al Craiovei, asistat de patru preoti.

Afara de toti Bucovinenii, rudele si prietenii din Bucuresti, au participat fosti ministri ai tarii intre 1918 is 1940, profesori universitari si mai multe delegatii sosite din Bucovina.

 

4. DISTINCTII. CONSIDERATII FINALE

 

Nu pot incheia expunerea prezentei schite biografice consacrate profesorului Ion I. Nistor, cu atentie speciala asupra ultimei perioade a vietii sale, fara a mentiona distinctiile pe care patria recunoscatoare si unele state vecine ile-au conferit.

Ele îi recunosc: personalitatea sa istoriografica si valoarea operei sale istorice; spiritul sau sintetic de o extraoridinara putere de informatie si organizare; nesfarsita lui iubire de neam; sufletul sau mereu gata de munca si jertfa; opera sa dominanta in pregatirea Romaniei Mari si a consolidarii statului roman dupa Unire si intre altele ravna sa pentru cultivarea relatiilor cu statele invecinate, pentru care tara noastra avea simpatie.

Vianor BENDESCU