De
puterea necesara pentru influentarea eficienta a guvernului roman dispun doar
guvernele unor tari puternice, in primul rand guvernul SUA, si nu emigratia.
Dar ca sa existe o anumita ordine rationala in acitivitatea desfasurata de cateva decenii de catre emigratie in problema Transilvaniei, aceasta depinde exluciv de noi, de emigratie.
Avantajul acestei activitati pornita din mai multe locuri si din mai multe capete este acela că îsi are orgiginea in solul rodnic al initiativelor individuale. Aceeasi cauza provoaca si dezavantajul, deoarece ochi diferiti văd solutii diferite pentru calea unica de urmat si astfel se straduiesc sa infuenteze guvernele respective in directii diferite. Teoretic aceste directii diferite ar putea fi directionate intr'un singur sens prin crearea unei asa-numite unitati transilvanene. Dar chiar daca o asemenea intentie ar fi încununata de succes (si ar trai si functiona cu adevarat), problema directionarii unice tot ar putea fi considerata ca rezolvata. Si aceasta pentru motivul ca oricand pot sa apăr, si chiar apăr, indivizi care sunt ingrijorati din cauza Transilvaniei, ori îsi creaza noi organizatii, care iau legatura cu unele organisme guvernamentale (de obicei in scris) prin intermediul actiunii individuale si, corespunzator imaginatiei lor, incearca sa faca propuneri de solutionare a problemei, fara a mai tine seama de căile si directiile strabatute deja.
In acest fel activitatea de colaborare unitara si concertata care ar aduce in aceeasi tabără toate organizatiile transilvanene existente n'ar mai include si organizatiile create ulterior si nici pe luptatorii spirituali individuali.
Unitatea trasilvaneana din SUA a facut un mare pas inainte in 1979 cand, la initiativa "Comitetului ardelean" a avut loc prima conferinta a organizatiilor transilvanene din America de Nord, in timpul careia s'a creat "Comietul de coordonare" menit sa asigure conducerea unitara a activitatii organizatiilor membre. Organizatiile membre ale "Comitetului de coordonare" sunt" "Comitetul ardelean", "Uniunea ardeleana din America", "Comitetul pentru drepturile omului in Romania", "Asociatia maghiarilor americani" si "Asociatia maghiarilor din Candada", "Organizatiile transilvanene din America de Sud", etc. O grupare cu baze relativ largi care se intalneste in conferinta cel putin odata pe an, prilej cu care, tinand cont si de situatia internationala, analizeaza situatiea trecuta, dezbate, decide si pune de acord actiunile ce urmeaza a fi realizate in cursul anului urmator.
(Din
aceasta grupare nu face parte o singura organizatie cu caracter national din
SUA si aceasta din cauza ca doreste sa actioneze independent). Ultima conferinta
s'a ocupat de problema a carei esenta este "ordine in problema
Transilvaniei",
aducand si o hotărîre pentru solutionarea ei. Speram ca Hotărîrea a fost raspndita
in toata tara si chiar in toata lumea. In acest sens contam mult pe sprijinul
presei maghiare din SUA si din alte tari carora "Comitetul de coordonare"
le-a trimsi textul Hotărîrii cu rugamintea de a fi publicat. "Comitetul de coordonare" a luat aceasta Hotărîre cu scopul de a incerca sa atraga atentia marelui public, a noilor organizatii create si a indivizilor activi asupra colaborarii. Prin propunerile noastre nu dorim sa ne asiguram stapanirea asupra activitatilor si organizatiilor transilvanene care vor apărea în viitor. Dorim doar sa-i orientam, iar ei pot sa faca apoi ce doresc. Eventual vor accepta propunerile noastre, ori pote nu. Aceasta este de-acum treaba lor. dar este posibil ca ei sa ne ofere idei noi si utile.
Esential in cazul celor care actioneaza pentru Transilvania este de a si căuta si găsi, de a avea un contact permanent deoarece nu este exclusă lipsa unor rezultate răsunătoare să se datoreze partial lipsei unitătii transilvănene în cazul maghiarilor americani".