UN RĂSPUNS SI O EXPLICATIE
"LIBERTATEA", New York
Director: Nicolae Nită
Anul V, Nr. 47, Iunie, 1986
Primind o serie de scrisori ca urmare la articolele noastre
publicate in acest ziar pe tema Transilvaniei, atat din partea unor maghiari
de peste hotare, nascuti, crescuti si educati in Romania dintre cele doua razboaie
mondiale, cat si din partea unor mlădite ale defunctelor partide politice din
Romania interbelica, consideram ca este de datoria noastra, sa le dam un raspuns.
Românasii nostri, cei care s'au "sucărit" impotriva articolelor noastre,
ne scriu ca: lupta noastra pe tema Transilvaniei, este inutila, caci istoria
si-a spus cuvantul pe aceasta tema si deci, orice dialog cu emigratia maghiara
ar fi si ar ramane inoportun, pe motivul ca, atat noi Romanii cat si Maghiarii,
ar trebui sa gasim o platforma de sincera comunicare si sa ne putem gasi pe
aceleasi baricade impotriva dusmanului comun: COMUNISMUL.
Respingem cu indignare aceasta teorie absolut eronata din partea celor ce o
advocătesc. Si o vom dovedi mai jos.
Un maghiar din Germania, ne scrie cu nerusinare ca: "Asa cum voi
Românii plângeti pierderea Basarabiei si Bucovinei de Nord, si noi Maghiarii,
plângem
pierderea Ardealului".
Lipsit se vede de cunostinte istorice, dansul incearca sa amestece
merele cu
potocalele. Fiindca, intre problema drepturilor noastre asupra Basarabiei si
Bucovinei si pretentia maghiara asupra Transilvaniei, nu se poate face nici
o paralela. Fiindca, locuitorii acestor provincii, sunt, in majoritate Romani.
Ceea ce nu-i cazul cu minoritatea maghiara din Transilvania unde iarasi, Romanii
reprezinta majoritatea.
Pentru a dovedi ca nu noi Romanii de peste hotare avem ceva de impartit cu Maghiarii
din lumea libera, si că nu noi am provocat această dispută, reproducem mai jos
în întregime articolul din ziarul maghiar "SZEKELY NEP", ce apare
in Statele Unite, din 25 Dec. 1983, apărut pe prima pagina, sub titlul:
SĂ SE FACĂ ORDINE IN PROBLEMA TRANSILVANIEI
"Atunci cand scriem titul acestui articol, ne gandim
ca in problema Trasilvaniei nu este nevoie in primul rand de ordine, ci de rezultate;
de progres in ceea ce priveste imbunatatirea situatiei maghiarimii transilvanene.
Aceasta insa depinde de noi, de maghiarii stabiliti in America si pe alte continente
doar prin masura in care stim sa convingem guvernele respective sa ne sprijine.
De
puterea necesara pentru influentarea eficienta a guvernului roman dispun doar
guvernele unor tari puternice, in primul rand guvernul SUA, si nu emigratia.
Dar ca sa existe o anumita ordine rationala in acitivitatea desfasurata de cateva
decenii de catre emigratie in problema Transilvaniei, aceasta depinde exluciv
de noi, de emigratie.
Avantajul acestei activitati pornita din mai multe locuri si din mai multe capete
este acela că îsi are orgiginea in solul rodnic al initiativelor individuale.
Aceeasi cauza provoaca si dezavantajul, deoarece ochi diferiti văd solutii diferite
pentru calea unica de urmat si astfel se straduiesc sa infuenteze guvernele respective
in directii diferite. Teoretic aceste directii diferite ar putea fi directionate
intr'un singur sens prin crearea unei asa-numite unitati transilvanene. Dar chiar
daca o asemenea intentie ar fi încununata de succes (si ar trai si functiona
cu adevarat), problema directionarii unice tot ar putea fi considerata ca
rezolvata.
Si aceasta pentru motivul ca oricand pot sa apăr, si chiar apăr, indivizi care
sunt ingrijorati din cauza Transilvaniei, ori îsi creaza noi organizatii, care
iau legatura cu unele organisme guvernamentale (de obicei in scris) prin intermediul
actiunii individuale si, corespunzator imaginatiei lor, incearca sa faca propuneri
de solutionare a problemei, fara a mai tine seama de căile si directiile strabatute
deja.
In acest fel activitatea de colaborare unitara si concertata
care ar aduce in
aceeasi tabără toate organizatiile transilvanene existente n'ar mai include
si organizatiile create ulterior si nici pe luptatorii spirituali individuali.
Unitatea trasilvaneana din SUA a facut un mare pas inainte in 1979 cand, la
initiativa "Comitetului ardelean" a avut loc prima conferinta a organizatiilor
transilvanene din America de Nord, in timpul careia s'a creat "Comietul
de coordonare" menit sa asigure conducerea unitara a activitatii organizatiilor
membre. Organizatiile membre ale "Comitetului de coordonare" sunt"
"Comitetul ardelean", "Uniunea ardeleana din America",
"Comitetul pentru drepturile omului in Romania", "Asociatia maghiarilor
americani" si "Asociatia maghiarilor din Candada", "Organizatiile
transilvanene din America de Sud", etc. O grupare cu baze relativ largi care
se intalneste in conferinta cel putin odata pe an, prilej cu care, tinand cont
si de situatia internationala, analizeaza situatiea trecuta, dezbate, decide
si pune de acord actiunile ce urmeaza a fi realizate in cursul anului urmator.
(Din
aceasta grupare nu face parte o singura organizatie cu caracter national din
SUA si aceasta din cauza ca doreste sa actioneze independent). Ultima conferinta
s'a ocupat de problema a carei esenta este "ordine in problema
Transilvaniei",
aducand si o hotărîre pentru solutionarea ei. Speram ca Hotărîrea a fost raspndita
in toata tara si chiar in toata lumea. In acest sens contam mult pe sprijinul
presei maghiare din SUA si din alte tari carora "Comitetul de coordonare"
le-a trimsi textul Hotărîrii cu rugamintea de a fi publicat.
"Comitetul de coordonare" a luat aceasta Hotărîre cu scopul de a incerca
sa atraga atentia marelui public, a noilor organizatii create si a indivizilor
activi asupra colaborarii. Prin propunerile noastre nu dorim sa ne asiguram
stapanirea asupra activitatilor si organizatiilor transilvanene care vor
apărea în viitor. Dorim doar sa-i orientam, iar ei pot sa faca apoi ce doresc.
Eventual
vor accepta propunerile noastre, ori pote nu. Aceasta este de-acum treaba lor.
dar este posibil ca ei sa ne ofere idei noi si utile.
Esential in cazul celor care actioneaza pentru Transilvania este de a
si căuta
si găsi, de a avea un contact permanent deoarece nu este exclusă lipsa unor
rezultate răsunătoare să se datoreze partial lipsei unitătii
transilvănene în
cazul maghiarilor americani".
Să mai fie oare nevoie de vreo alta documentare din partea
noastră?...
Noi, sincer, nu credem, caci articolul din "SZEKELY NEP", reprodus mai sus, o
spune cu vârf si îndesat.
Ca unul care am luptat pe frontul din Ungaria, fiind distins de Ministerul
Apărării
nationale si Regele Mihai cu: Ordinul "Coroana Romaniei" cu spade
in gradul de CAVALER CU PANGLICĂ DE "VIRTUTE MILITARĂ" si "FRUNZĂ DE
STEJAR", prin brevetul Nr. 119 din 18 Ianuarie, 1945, nu cred c'ar mai
fi nevoie sa-mi mai marturisesc dragostea mea fata de tara în care m'am
născut.
Nicolae Novac