UN RĂSPUNS SI O EXPLICATIE

 

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nită

Anul V, Nr. 47, Iunie, 1986

 

   Primind o serie de scrisori ca urmare la articolele noastre publicate in acest ziar pe tema Transilvaniei, atat din partea unor maghiari de peste hotare, nascuti, crescuti si educati in Romania dintre cele doua razboaie mondiale, cat si din partea unor mlădite ale defunctelor partide politice din Romania interbelica, consideram ca este de datoria noastra, sa le dam un raspuns.
     Românasii nostri, cei care s'au "sucărit" impotriva articolelor noastre, ne scriu ca: lupta noastra pe tema Transilvaniei, este inutila, caci istoria si-a spus cuvantul pe aceasta tema si deci, orice dialog cu emigratia maghiara ar fi si ar ramane inoportun, pe motivul ca, atat noi Romanii cat si Maghiarii, ar trebui sa gasim o platforma de sincera comunicare si sa ne putem gasi pe aceleasi baricade impotriva dusmanului comun: COMUNISMUL.
     Respingem cu indignare aceasta teorie absolut eronata din partea celor ce o advocătesc. Si o vom dovedi mai jos.
     Un maghiar din Germania, ne scrie cu nerusinare ca: "Asa cum voi Românii plângeti pierderea Basarabiei si Bucovinei de Nord, si noi Maghiarii, plângem pierderea Ardealului".
     Lipsit se vede de cunostinte istorice, dansul incearca sa amestece merele cu potocalele. Fiindca, intre problema drepturilor noastre asupra Basarabiei si Bucovinei si pretentia maghiara asupra Transilvaniei, nu se poate face nici o paralela. Fiindca, locuitorii acestor provincii, sunt, in majoritate Romani. Ceea ce nu-i cazul cu minoritatea maghiara din Transilvania unde iarasi, Romanii reprezinta majoritatea.
     Pentru a dovedi ca nu noi Romanii de peste hotare avem ceva de impartit cu Maghiarii din lumea libera, si că nu noi am provocat această dispută, reproducem mai jos în întregime articolul din ziarul maghiar "SZEKELY NEP", ce apare in Statele Unite, din 25 Dec. 1983, apărut pe prima pagina, sub titlul:


SĂ SE FACĂ ORDINE IN PROBLEMA TRANSILVANIEI

 

  "Atunci cand scriem titul acestui articol, ne gandim ca in problema Trasilvaniei nu este nevoie in primul rand de ordine, ci de rezultate; de progres in ceea ce priveste imbunatatirea situatiei maghiarimii transilvanene. Aceasta insa depinde de noi, de maghiarii stabiliti in America si pe alte continente doar prin masura in care stim sa convingem guvernele respective sa ne sprijine. De puterea necesara pentru influentarea eficienta a guvernului roman dispun doar guvernele unor tari puternice, in primul rand guvernul SUA, si nu emigratia.
     Dar ca sa existe o anumita ordine rationala in acitivitatea desfasurata de cateva decenii de catre emigratie in problema Transilvaniei, aceasta depinde exluciv de noi, de emigratie.
Avantajul acestei activitati pornita din mai multe locuri si din mai multe capete este acela că îsi are orgiginea in solul rodnic al initiativelor individuale. Aceeasi cauza provoaca si dezavantajul, deoarece ochi diferiti văd solutii diferite pentru calea unica de urmat si astfel se straduiesc sa infuenteze guvernele respective in directii diferite. Teoretic aceste directii diferite ar putea fi directionate intr'un singur sens prin crearea unei asa-numite unitati transilvanene.  Dar chiar daca o asemenea intentie ar fi încununata de succes (si ar trai si functiona cu adevarat), problema directionarii unice tot ar putea fi considerata ca rezolvata. Si aceasta pentru motivul ca oricand pot sa apăr, si chiar apăr, indivizi care sunt ingrijorati din cauza Transilvaniei, ori îsi creaza noi organizatii, care iau legatura cu unele organisme guvernamentale (de obicei in scris) prin intermediul actiunii individuale si, corespunzator imaginatiei lor, incearca sa faca propuneri de solutionare a problemei, fara a mai tine seama de căile si directiile strabatute deja.
     In acest fel activitatea de colaborare unitara si concertata care ar aduce in aceeasi tabără toate organizatiile transilvanene existente n'ar mai include si organizatiile create ulterior si nici pe luptatorii spirituali individuali.
     Unitatea trasilvaneana din SUA a facut un mare pas inainte in 1979 cand, la initiativa "Comitetului ardelean" a avut loc prima conferinta a organizatiilor transilvanene din America de Nord, in timpul careia s'a creat "Comietul de coordonare" menit sa asigure conducerea unitara a activitatii organizatiilor membre. Organizatiile membre ale "Comitetului de coordonare" sunt" "Comitetul ardelean", "Uniunea ardeleana din America", "Comitetul pentru drepturile omului in Romania", "Asociatia maghiarilor americani" si "Asociatia maghiarilor din Candada", "Organizatiile transilvanene din America de Sud", etc. O grupare cu baze relativ largi care se intalneste in conferinta cel putin odata pe an, prilej cu care, tinand cont si de situatia internationala, analizeaza situatiea trecuta, dezbate, decide si pune de acord actiunile ce urmeaza a fi realizate in cursul anului urmator. Imagine din Transilvania(Din aceasta grupare nu face parte o singura organizatie cu caracter national din SUA si aceasta din cauza ca doreste sa actioneze independent). Ultima conferinta s'a ocupat de problema a carei esenta este "ordine in problema Transilvaniei", aducand si o hotărîre pentru solutionarea ei. Speram ca Hotărîrea a fost raspndita in toata tara si chiar in toata lumea. In acest sens contam mult pe sprijinul presei maghiare din SUA si din alte tari carora "Comitetul de coordonare" le-a trimsi textul Hotărîrii cu rugamintea de a fi publicat.
    "Comitetul de coordonare" a luat aceasta Hotărîre cu scopul de a incerca sa atraga atentia marelui public, a noilor organizatii create si a indivizilor activi asupra colaborarii. Prin propunerile noastre nu dorim sa ne asiguram stapanirea asupra activitatilor si organizatiilor transilvanene care vor apărea în viitor. Dorim doar sa-i orientam, iar ei pot sa faca apoi ce doresc. Eventual vor accepta propunerile noastre, ori pote nu. Aceasta este de-acum treaba lor. dar este posibil ca ei sa ne ofere idei noi si utile.
     Esential in cazul celor care actioneaza pentru Transilvania este de a si căuta si găsi, de a avea un contact permanent deoarece nu este exclusă lipsa unor rezultate răsunătoare să se datoreze partial lipsei unitătii transilvănene în cazul maghiarilor americani".


    Să mai fie oare nevoie de vreo alta documentare din partea noastră?...
    Noi, sincer, nu credem, caci articolul din "SZEKELY NEP", reprodus mai sus, o spune cu vârf si îndesat.
    Ca unul care am luptat pe frontul din Ungaria, fiind distins de Ministerul Apărării nationale si Regele Mihai cu: Ordinul "Coroana Romaniei" cu spade in gradul de CAVALER CU PANGLICĂ DE "VIRTUTE MILITARĂ" si "FRUNZĂ DE STEJAR", prin brevetul Nr. 119 din 18 Ianuarie, 1945, nu cred c'ar mai fi nevoie sa-mi mai marturisesc dragostea mea fata de tara în care m'am născut.

Nicolae Novac