LIBERTATEA, New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 7, Nr. 63, Noembrie, 1987

 Intr'un articol publicat in numarul din Octombrie 1987 al Cuvantului Romanesc sub titlul "Aplicarea tratatelor intenationale", dl. Miron Butariu îsi ia sarcina sa recapituleze, pe baza declaratiilor si conventiilor facute public de catre aliati, situatia Romaniei din timpul razboiului si mai ales de dupa cel de al doilea razboi mondial.

Concluzile fortate la care vrea sa a junga dl. Butariu, si anume ca Occidentalii au fost obligati la alianta cu Rusii pentru a învinge Germania hitlerista, si ca au fost de buna credinta în tratativele lor cu Uniune Sovietica, dar cã aceasta nu si-a respectat obligatiile luate si i-a înselat în buna lor credintã, asta nu ar mai fi vina lor.

In consecinta, dl. Butariu reproseaza acelora care îi acuzã pe Occidentali, si in special Statele Unite, ca ar fi abandonat cu buna stiinta rasaritul Europei Rusilor, ca sustin niste teze "complet neîntemeiate".

Cum subsemnatul am publicat în numarul din Aprilie 1986 al Cuvantului Romanesc un articol subtitlul "A fost cedare, tradare sau conspiratie?", ma simt vizat de reprosul dlui Butariu, pentruca in acel articol acuzam si eu Statele Unite ca au tradat principiile prntru care sustineau ca ar fi intrat in razboi, si ca au cedat tarile din rasaritul Europei lui Stalin. Cu atât mai mult mã simt obligat sa-i raspund dlui Butariu cu cât dansul, în articolul citat, vrea sa traseze "un program pozitiv de actiune pentru noile generatii de exilati care sa genereze mai multa solidaritate între refugiati".

Dl. Butariu tine sa fixeze de la inceput un cadru moral in care noi ar trebui sa judecam situatia Romaniei atunci cand ne referim la rolul Occidentalior jucat in cel de al II-lea razboi mondial si mai ales la stabilirea ordinei de dupa razboi. Dl Butariu spune: "Ca Romani nu trebue sa uitam si mai ales cand dam publicitatii gandurile si planurile noastre- cã realizarea visului milenar, Romania Mare, a fost înfaptuit cu ajutorul Occidentului. Ca datorita acestuia, a intelepciunii conducatorilor politici si sacrificiilor pe campurile de lupta, s'a realizat Romania".

Este o notã de umilintã, de lipsã de demnitate nationalã în a aceasta afirmatie, la care se adaugã o subapreciere a efortului extraordinar fãcut de armata românã care, cu toate cã a fost insuficient dotatã, a fost pusa in situatia sa tina piept unui dusman cu mult superior in mijloace de lupta.

Dupa dl. Butariu, întregirea Romaniei ar fi jucat si ea un rol in planurile de razboi ale Aliatilor.

Sa vedem care au fost interesele care au dus la aceasta conflagratie mondiala: 1.) Dorinta Austriei de a sanctiona militar Serbia pentru asainarea printului mostenitor Franz-Ferdinand la Sarajevo, la 28 Iunie 1914. 2.) Interesele Rusiei care, sub motiv ca vrea sa-i ajute pe Slavii din sud, voia sa puna mana pe strâmtoarea Dardanele, un vis al lor de secole. 3.) Interesele Frantei de a-si lua revansa înfrangerii suferite in 1870, si sa recucereasca Alasacia si Lorena. 4.)

Odata razboiul declansat, sub presiunea armatelor germane, Anglia a solicitat si interventie pe care a putut-o obtine numai cu ajutorul altor forte si interese politice (vezi declaratia Balfour cu detaliile respective).

A fost întelepciunea lui Wilson, presedintele Americii, ca sa lanseze drept criteriu de baza pentru viitoarea pace principiul auodeterminarii natiunilor, urmarind prin asta si destramarea cat mai rapida a imperiului austriac cu conglomeratul sau de popoare, principiu care s'a dovedit a fi fost foarte eficient si de care am profitat si noi atat in Transilvania cât si în Basarabia si Bucovina. Au fost deci in primul rand interesele Fantei si ale Rusiei care au atras de partea lor si Romania intr'o alianta care ne asigura întregirea, si un un ajutor altruist care sã ne impunã recunostinta eternã.

Politica reala este politica intereselor nationale. Respingem deci afirmatia ca Romania s'a întregit cu ajutorul lor, fara a spune in acelas timp ca si Romania a contribuit la victoria Aliatilor si ca Fanta si-a recucerit provinciile pierdute in parte si cu ajutorul nostru.

Iata ce spune Lloyd George, primierul britanic din acele vremuri, referitor la ajutorul Romanilor la victoria Aliatilor, declaratie facuta la 8 August 1917, adica imediat dupa zilele de rezistenta pe viata si moarte in fata ofensivei germane. A fost atunci cand regimentul 32 Mircea, ai carui soldati cu capul descoperit, in camase, si cu mânecile suflecate, au pus mana pe arme si cu peiptul deschis au intrat in foc pentru a umple golul lãsat de dezertorii rusi, si astfel ofensiva germana a fost oprita . "Nimeni nu poate nega", spune Lloyd George, "importanta rezistentei armate a Romanilor pentru cauza comuna. Prin apararea îndârjitã a frontierelor Moldovei, Romanii au adus beneficii inclculabile Aliatilor. Fiii lor aparau o linie de front care se întindea pe o mare potiune a tarii lor in conditii foarte grele. Si totusi au luptat cu atata vitejie incat eroismul lor a uimit pana si pe Germani".

Fara a nutri cel mai mic resentiment fata de aliatii din primul razboi mondial, cred ca noilor generatii trebue sa li se insufle respect si veneratie pentru cei 800.000 de soldati romani cazuti pentru intregirea tarii. Au fost cei ce au cazut la Oituz, Predeal, Campulung, Valea Jiului si Valea Oltului din prima faza a razboiului; apoi vin aceia care au cazut la Ciresoaia, Cosmesti, Vornita s.a. din ultima parte a razboiului si ca sa incheiem cu cei cazuti la Marasti si Marasesti, care au realizat intregirea Romaniei si numai lor le datoram recunostinta, asa dupa cum Francezii datoreaza recunostinta soldatilor lor cazuti pentru apararea Frantei.

Nu numai ca afirmatia dlui Butariu este incorecta din punct de vedere istoric; ea este in acelas timp si dunatoare intereselor nationale, pentruca nu poti sa educi generatiile tinere in dragoste de tara daca tu atribuui realizarea "visului milenar" al Romanilor sacrificiilor altora. Nu trebue sa exageram cu propriile vitejii, dar nesocotirea sangelui propriu varsat pentru apararea patriei nu este permisa.

Dl. Butariu a plasat aceasta ultima afirmatie a sa, referitoare la faurirea Romaniei Mari cu ajutorul Occidentalilor, pentru a netezi calea celeilalte afirmatii, si anume aceea ca noi nu ar trebui sa-i acuzam pe Occidentali ca ne-ar fi cedat, abandonat sa vandut Rusilor atat pentru ca o astfel de acuzatie n'ar fi intemeiata, cat si din obligatia morala ce trebue s'o avem fata de ajutorul ce ni l-au dat la faurirea Romaniei Mari. Este un complex de intelegere umana in fata unor asa zise greseli ale lor, amestecata cu recunostinta pentru un bine ce ni l-ar fi facut in trecut. Si asta pentruca, asa crede dl, Butariu, ca se cuvine din partea unor copii mai saraci dar bine crescuti fata de rudele lor mai in varsta si mai bogate.

De multe ori a apãrat dl. Butariu versiunea oficiala a relatiilor ruso-americane si dansul se încapataneaza s'o sustina in ciuda dovezilor care intre timp au devenit un bun cunoscut tuturor, dovezi livarate de însisi Chrurchill si Roosevelt, cat si in ciuda realitatii ca Romania zace de patru decenii sub apasarea cizmei rusesti. La numai doua saptamani de la difuzarea Mesajului pentru popoarele eliberate dupa Conferinta de la Yalta, Vâsinsky batea cu pumnul in masa in Palatul Cotroceni pentru ca Regele sa-l investeasca pe Petru Groza cu formarea guvernului. Cand Regele a invocat Mesajul de la Yalta, Vâsinsky a trântit din nou cu pumnul in masa, strigând: "Eu sunt Yalta!" Pe ce temei a trântit Vâsinsky atât de furios cu pumnul in masa? Asta ne-o dezvaluie insusi Churchill in amintirile sale "Triumph and Tragedy", unde spune: "Noi am fost jenati sa protestam (impotriva instalarii guvernului Groza la Bucuresti) pentruca eu si cu Eden, cand am fost la Moscova in Octombrie 1944, am recunoscut ca Rusia trebue sa aiba un drept predominant, ultimul cuvant, in Romania si Bulgaria, in timp ce noi trebue sa avem acelas drept in Grecia. Stalin a respectat riguros aceasta intelegere".

Toata lumea din exil stie ca Churchill a insemnat pe o bucatica de hârtie cã cedeazã Romania Rusiei 90%, urmand celelalte tari din rasaritul Europei. Aceasta notita a fost reprodusa in facsimil de revistele din exil de nenumarate ori si tuturor le-a intrat ca un cutit la inima aceasta nelegiuire a lui Churchill, numai dl. Butariu refuza sa ia act de existenta ei.

In articolul din Cuvantul Romanesc din Aprile '86, am adus ca dovada de inceput de cedare, de abandonare a noastra Rusilor, o scrisoare-delegatie a lui Roosevelt catre un oarecare domn Zabrousky, care trebuia sa mearga la Moscova cu un mesaj din partea Angliei si Statelor Unite. Scrisoarea este datata la 20 Februarie 1943, adica cu mult inainte de prima intalnire de la Teheran, care a inceput la 29 Nov. 1943. In aceasta scrisoare-delegatie Roosevelt spune: "...noi (Statele Unite si Anglia) acceptam dorintele ei (U.S.S.R.) in ce priveste Finlanda si Tarile Baltice; vom cere Poloniei sa adopte o atitudine de intelegere si compromis. Stalin va pastra un vast camp de expansiune in micile si inconstientele tari din rasaritul Europei si va recupera toate teritoriile pierdute temporar de Marea Rusie", (reprodusa din "top secret, Secret d'Etates Anglo-Americains", de Leon de Poncins, aparuta in Diffusion de la Pensee Francaise, 1972).

Si totusi la 15 ani de la aparitia acestie carti, dl. Miron Butariu mai sustine in continuare ca invinuirile aduse Occidentalilor, si in special Statelor Unite, de a ne fi abandonat cu buna stiinta Rusilor, sunt "complet inexacte".

Daca cartea lui Leon de Poncins a ramas oarecum necunoscuta, pentruca oficialitatea politica actuala boicoteaza astfel de carti, dl. Butariu, care traieste in Statele Unite de atata vreme si s'a mentinut mereu bine informat, cum de nu a dat undeva peste memoriile Cardinalului Spellman, prieten de-al lui Roosevelt si care a consemnat in amintirile sale marturisirele ce i le-a facut Roosevelt in Sept. 1943, adica la sase luni dupa ce a dat delegatia lui Zabrousky si doua luni inainte de intalnirea de la Teheran. Cardinalul Spellman il citeaza pe Poosevelt ca spunand: "Impartirea lumii este o chestiune simpla. Orientul Indepartat revine Chinei, Pacificul, Statelor Unite. Europa si Africa vor fi impartite intre Anglia si Rusia. Sper ca interventia rusa in Europa sa nu fie prea brutala. Cu Stalin, cred ca ma voi impaca mai bine decat cu Winston, pentru ca el este realist ca si mine... O singura grije ma nelinisteste, ca Stalin ar putea sa depaseasca o anumita limita". Atunci Spellman a facut remarca ca Rusia ar avea deja prevazut pentru Germania, Austria si celelate tari europene, guverne cu majoritate comunista si ca va instala regimuri care-i vor fi supuse. La asta Roosevelt raspunde: "Cu siguranta ca se va ajunge la expansiunea comunismului, insa ce se poate face?" (Die Teilung der Welt, Conde, 1964).

Marturisirile lui Spellman au facut obiectul unor comentarii si in presa romaneasca din exil inca atunci, si totusi dl. Miron Butariu n'a luat, sau n'a vrut sa ia, act de ele. Domnia sa neaga in continuare ca Churchill ne-a abondonat, in ciuda marturiilor lui Churchill insusi, si neaga ca Roosevelt ne-ar fi abondonat in ciuda marturisirilor lui Roosevelt, iar declaratiile lor publice, facute numai de ochii lumii, chiar si acum dupa patruzeci de ani, le ia de bune.

Admitand prin absurd ca Occidentalii -si in special Roosevelt- ar fi fost de buna credinta in tratativele lor cu Stalin, ce garantie aveau ei ca aceste tratativor fi respectate? De cate ori a convenit Uniunii Sovietice o conventie, a semant-o si cand nu i-a mai convenit, a nesocotit-o. Lenin, evanghelistul marxismului, spunea ca "tratatele sunt ca biscuitii, facute sa le rupi". Iar Stalin, care socotea tratatele ca pe niste vorbe goale, spunea: "Vorbele nu au nimic de a face cu faptele. Ce rost ar avea altfel diplomatia? Cuvintele suna una si faptele sunt alta. Cuvintele frumosase sunt ca o masca, in dosul careia se ascund faptele oribile. Diplomatie cinstita exista tot atat de putin cat exista si apa uscata sau fier lemnos".

Pana in Septembrie 1941, cand Uniunea Sovietica a semnat Charta Atlanticului, ea a rupt toate tratatele incheiate pana atunci. In Septembrie 1934 a fost primita in Liga Natiunilor, ale carei statute imterziceau folosirea fortei in relatiile dintre state, ca in 1939 impreuna cu Hitler sa sara pe capul Poloniei si s'o sfasie in doua. Germania avea cel putin scuza ca nu era membra a Ligii Natiunilor. Occidentul stia exact, avea toate sursele si cunostea posibilitatea Uniunii Sovietice, si daca concluzia era ca Uniunea Sovietica nu respecta niciun tratat, ce rost mai avea sa intre in alianta si in tratative cu ea?

Institutul elvetian pentru rasaritul Europei, Schweiszerisches Ost-Institut, in caietul Nr.8 din 1961, publica un studiu asupra respectarii de catre Uniunea Sovietica a tratatelor internationale, (Die vertragstreue der Sowjetunion), in care aduce lista tratatelor incheiate de Uniunea Sovietica din 1917 si pana la incheierea studiului, dand si soarta ce-a avut-o fiecare tratat. Sunt 36 de tratate incheiate si tot atatea rupte. Studiul se incheie cu concluzia: "Numai cine dispune de forta militara necesara si de vointa respectiva, poate obliga Uniunea Sovietica sa respecte tratatele". In 1945 insa, dupa victorie, Occidentul a dezarmat, lasand astfel mana libera lui Stalin sa faca ceeace vrea. Tot atunci Uniunea Sovietica a inceput cursa inarmarilor pentru noile sale cuceriri. De ce vrea neaparat dl. Butariu ca, cu ajutorul unor neadevaruri convenite sa-i apere pe Occidentali de acuzatia ca ar fi tradat niste principii pe care le-au afisat de ochii lumii dar in care n'au crezut si in dosul carora au facut niste trazactii ale caror victime am fost si suntem noi?

Dupa toata aceasta enorma tragedie si careia inca nu i se popte intrezari un sfarsit, poporul roman are dreptul sa stie care este adevarul, care de altfel este atestat de insasi faptasii principali, Churchill si Roosevelt. Ce ni se cere noua este ca sa luam act de aceste declaratii ale lor si sa le facem cunoscute.

Il credem pe dl. Butariu ca-i vine greu sa recunoasca faptele in toata goliciunea lor, ca adica am fost abandonati de Occidentali, pentruca o astfel de recunoastere ar prabusi in sufletul sau idolii Marilor Democratii in care dansul crede si carora in plus, zice el, ca le-am mai datora si recunostinta pentru faurirea Romaniei Mari. Totusi, nu ne este iertat sa negam faptele reale si sa ne condamnam la o perpetua orbecaire in tenebrele unei cete artificial create cu scopul ca sa ascunda adevarul. Numai daca cunoastem mobilele si cauzele reale ale catastrofei in care am fost imbranciti, putem nadajdui sa gasim eventual o iesire la liman. Credem ca astfel de framantari dureroase le-a incercat si Iuliu Maniu imediat dupa 23 August 1944, cand cãuta cu disperare sa afle adevarul, adica daca Anglo-Americanii ne-au vandut ori ba. Seful delagatiei britanice la Comisia Aliata in Romania, vice-amiralul Stevenson, a refuzat sa-l primeasca pe Maniu la o intrvedere de lamurire, sub motiv ca s'ar supara Rusii, si i-a primit doar niste emisari. Vice-amirlul Stevenson a facut raport a supra acestor intamplari, pe care Foreign Office-ul a pus urnatoarea rezolutie: "Bine a facut Stevenson ca nu l-a primit pe Maniu dar nu trebuia sa-i primeasca nici pe emisari". Cand Maniu, ajuns la capatul rabdarilor, a cerut lui W.Churchill personal prin atasatul cultural al Marei Britanii Le Rougetel, ca sa-i raspunda daca Romania a fost sau nu cedata Rusilor, la 2 Decembrie 1944, adica la doua luni dupa intalnirea de la Moscova. Churchill a pus pe telegrama urmatoarea rezolutie: "Desigur ca noi nu putem face o astfel de recunoastere" (Surely we are not called upon to make such admissions).

Asa au tratat Anglo-Americanii pe marele nostru om de stat si sef de partid democrat cu traditie, Iuliu Maniu, si noi sa nu avem astazi nici dreptaul ca sa divulgam cinismul si dispetul? Marturii, dovezi si argumente istorice care sa intareasca teza ca am fost abondonati Rusilor sunt multe pe cand teze ca vestul ar fi tratat cu Rusia in buna credinta, dar ca Rusii i-ar fi inselat, se bazeaza doar pe declaratiile de principii generale, cum sunt Charta Altanticului sau Mesjul pentru popoarele eliberate, declaratii care pentru Stalin n'au avut nici o valoare si in dosul carora comunismul s'a intins mereu nestingherit pana a ajuns la portile Statelor Unite.

Consecventa dlui Butariu in a crede nelimitat si la nesfarsit in virtutile Marilor Democratii si ale marilor lor conducatori poate fi de admirat pentru unii, dar ea se gaseste absolut in afara oricaror realitati. Concluzia care ni se impune este ca inselata in buna ei credinta a fost toata lumea care a luat de bunã Charta Atlanticului, mesajul pentru popoarele eliberate s.a., si care au nadajduit ca dupa razboi va urma o perioda de pace, în care vor fi respectate toate drepturile gintilor. In dosul acestor declaratii însa se urzea marea conspiratie consemnata in conventiile secrete care au dus la impartirea lumii in zone de influenta si care au deschis larg portile pentru raspandirea comunismului si a influentei sale in lume. Adica nu cnducatorii occidentali au fost inselati în buna lor credinta de catre viclenia rusã, ci ei au înselat buna credintã a acelora care i-au ales ca reprezentanti ai lor, cât si a acelora care si-au pus toate nãdejdile în întelepciunea si buna lor credintã, drept conducãtori ai Marilor Puteri, printre care se gãseste si întreaga suflare româneascã.

Traian GOLEA