Intalnirea a deslantuit
un atac fara precedent impotriva catolicismului si papalitatii, facuta peste
noapte instigatoarea Inchizitiei, Cruciadelor si a pogromurilor din Europa de
Est si in cazul paticular al lui Arafat, de legitimizare a unei organizatii
al carei scop il constituie completarea solutiei finale pentru evrei a lui Hitler.
"The Jewish Press" intr'o tipica inversare silogistica afirma ca Papa, acceptandu-l pe Arafat in audienta, a incurajat terorismul si ca masacrele a sute de civili [femei, copii, batrani] in lagarele de refugiati din Sabra si Shatila din Liban, au fost comise de militienii crestini aflati sub... ghidajul Papei. Acuzatiile nu sunt noi. Un alt predecesor al lui Ioan Paul al II-lae, Pap Pius al XII-lea, a fost facut vinovat [prin tacere lasa] de moartea a sute de prelati in lagarul de concentrare din Auschwitz. Mai mult, in 1982 un evreu polonez Henryk Grynberg afirma: "Holocaustul a fost cauzat si pregatit de anti-semitismul crestin..." si "Crestinatatea a facut efectiv pe evrei, poporul ales, pentru Holocaust...", iar Jules Isaas spune: "Sistemul Hitlerist nu este decat o copie perfecta [a traditiei crestine]..."
O animozitate milenara produce in mod invariabil acelasi reflex: Ataca Papalitatea! Ataca Biserica! Ataca Crestinatatea! Este reflexul unei minoritati semite anti-crestine aflata in fata unei majoritati de "goimi". Este tentatia invidiei: ura nu pentru viciile lor, ci pentru virtutile lor. Se uita in mod constient ca Papalitatea a constituit dintotdeauna pavaza evreilor contra bigotismului secular. "Din punct de vedere spiritual suntem cu totii semiti", spunea Papa Pius al XI-lea, si de atunci fiecare Papa i-a repetat cuvintele.
Evreii au trait in Europa de Vest inca din timpurile romanilor. Pana in secolul al XII-lea, diaspora lor a inflorit in lumea catolica neperturbata de vreo calamitate sociala. Trei secole mai tarziu istoria fusese martora caderii Imperiului Islamic, a Cruciadelor, a copilariei si perioadei de maturatie a Renasterii, de intarire a Reformei, a dezintergrarii feudalismului european si a noului nationalism. Abia atunci evreii au fost declarati "persona non-grata" in statele din Europa de Vest. Evreii se vor indrepta in numar mare spre Europa de Rasarit unde vor fi concentrati in ceea ce mai tarziu va lua numele de ghetou.
Inchizitia, atat de vicios atacata, a aparut ca o reactie la libertatile pe care si le luasera unii printi in a pedepsi pe cei ce indrazneau sa puna la indoiala dogma bisericii. Suficient sa spunem ca peste un milion de francezi crestini, suspecti de erezie Albigensiana au fost masacrati in 30 de ani de cruciade, in comparatie cu 10.000 de evrei. Papalitatea a interzis aceste bai de sange, precum a interzis si "vanarea" evreilor instituind Inchizitia [in limba latina "inquistitia" adica "investigatie"] in scopul determinarii daca un acuzat e intr'adevar vinovat de erezie. Inchizitia nu avea puterea de a investiga evrei, mahomedani ori necredinciosi. Ea avea jurisdictie numai asupra crestinilor, luandu-si autoritatea de a judeca si executa pe crestini dupa legile Vechiului Testament [17:2-5]: "Daca va fi gasit in mijlocul nostru... barbat ori femeie care performa lucruri diavolesti in ochii Dumnezeului nostru... daca s'au dus sa serveasca alti dumnezei si s'a rugat lor... daca vei afla despre acesta... aduceti in fata pe acel barbat ori femeie... si aruncati cu pietre in ei pana vor muri".
Si deoarece numai crestinii puteau comite erezie in ochii Bisericii, legea se aplica numai lor si astfel in timp ce crestinii eretici ardeau pe rug, evreii erau in deplina siguranta. Din randurile crestinilor eretici faceau parte si un mare numar de evrei convertiti la crestinism denumiti "conversos" [cei care s'au covertit] de catre spanioli si "marrona" [porci] de catre evreii neconvertiti. De vreme ce devenisera crestini, legea Inchizitiei li se aplica in egala masura. Evreii neconvertiti nu au fost niciodata judecati sau condamnati de catre Inchizitia oficiala a Bisericii. Atat deocamdata in ceea ce priveste Inchizitia.
Acuzatia moderna ca: "Sistemul Hitlerist nu este decat o copie, perfectata [a traditiei crestine]... "impune cateva precizari: National-Socialismul german avea filosofia "Crestinatatii Areine" si se credea tradata de catre Sfantul Paul, considerand crestinatatea ca pe o primejdie deoarece subtia sangele Arian. Nazismul la fel ca si Roma Antica dorea disfiintarea tutoror organizatiilor religioase din cadrul statului si reintoarcerea la paganism. Doctrina national-socialista are note atat anti-semitice cat si anti-crestine, iar in cadrul institutiilor crestine Biserica Catolica era socotita cea mai periculoasa fiind "evreiasca si universala". Cat priveste "tacerea lasa a Bisericii Catolice" tinem sa amintim doar enciclica Papei Pius al XII-lea din 1937 "Mit Brennender Sorge" in care denunta persecutiile contra evreilor. Si iata in final, ca o dovada elocventa credem noi, cuvintele rabinului sef din Jerusalim din 1944: "Poporul evreu nu va uita niciodata ceeace Prea Sfintia Sa si delegatii Sai ilustri, inspirati de principiile eterne ale religiei care formeaza baza unei civilizatii adevarate, au facut si fac pentru noi, nefericiti frati si surori in aceste momente ale istoriei, ceeace constituie inca o dovada a prezentei divinei Providente in aceasta lume".
Se pare insa ca evreii au uitat repede cuvintele rabinului sef. S'a uitat prea repede ca era uciderilor in masa a inceput abia odata cu abandonarea Crestinatatii. Atacurile contra Crestinatatii insangereaza aportul vestului. Am citit o multime de carti catolice ce indeamna la toleranta fata de evrei si la intelegerea frumusetii iudaismului in sine. Papa Paul al II-lea a vizitat Auschwitz-ul exprimandu-si oroarea in memoria victimelor. Din pacate nu am gasit echivalentul in vreo carte evreiasca si nici un rabin nu si-a exprimat oroarea fata de cele peste 140 de milioane de victime ale Holocaustului Crstin cauzat de comunisti.
Lumea Libera este inca crestina si evreii au nevoie de crestini dupa cum si crestinii au nevoie de evrei. Lumea nu are nevoie de constituirea unei noi societati ci din contra de intarire a vechilor stalpi ai tuturor societatilor: religia, familia, care trebuie sa fie bazate pe justitie si dragostea aproapelui. Ura este o stare materiala. Iubirea aproapelui necesita preluarea crucii. Intr'o lume inclinata spre violenta si diviziune, Papalitatea ridicand crucea, s'a identificat cu cei ce sufera, denuntand persecutiile, indemnand Crestinatatea la unire. Intr'o viziune in care tema centrala o constituie iubriea aproapelui, atat anti-semitismul popular cat si semitismul anticrestin, nu-si au locul.