"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul V, Martie, Nr. 44, 1986

   Arãtam in numarul trecut al ziarului nostru, in cadrul acestei rubrici, formele de infiltrare si scopul urmarit de o anumitã presã în limba romana, aparuta peste noapte si stipendiata de antreprize ale regimului comunist, ori colaborationiste cu acesta.

  Cu un continut deosebit de opalescent si un agnosticism arborat total referitor la situatia din tara, aceste fituici au fost afisate in vazul lumii intregi, fara nici o teama, auto-intitulându-se romanesti, desigur de forma, pentruca cititorul avizat si cinstit, dupa o trecere in revista a continutului, nu se mai poate indoi de falsul adevar pe care-l propagã.

  Redactorii si directorii acestor foi colaborationiste, au sosit nu de mult din tara, cu neveste si copii, cu valize si valijoare incarcate ochi, intr'un cuvant cu cãtel si cu purcel, instalandu-se in mijlocul nostru ca la ei acasa si sfidând românimea ca si in trecut, in tara, atunci cand se gãseau in posturi insemnate oferite de comunisti, privilegiu arãtat numai lor.

  Acesti indivizi abrutizti, tind sa se infiltreze in mod ascendent in sanul organizatiilor romanesti din exil, in sanul bisericilor noastre, si astfel sa distruga focarele de activitate si spiritualitate romaneasca, atat de temãtoare regimului comunist.

  Intr'un manierism opozabil doar presei de scandal -de tip pistol- si care-si primeste subsidiile dela Moscova, "eroii" nostrii, fosti si actuali tovarasi, propãvãduiesc teze si idei false, cu ajutorul cãrora sperã sã disloce masa de refugiati, captându-i la izvoarele colaborationismului cu regimul.

  Paginile acestor fituici comuniste, sunt împãnate cu reclame apetisante de genul: "Calatoriti in Romania la preturile cele mai avantajoase", sau, "La restaurantul "X" cântã îndrãgitul solist "Y",  sosit special din Romania", solist care, dupa înfulecarea câtorva dolari oferiti drept bacsis de consumatorii prezenti, fuge a doua zi la consulatul reserist, unde cântã si-i distreazã pe securistii... "rupti de-atâta amar de vreme dela vetrele lor"...

  Si desigur, de la astfel de agape nu lipsesc nici publicatorii reclamelor de acest gen, înfratindu-se si afisându-se cu pieptul plin de decoratii "socialiste", asa dupa cum cere eticheta casei, alaturi de amfitrioni.

  "Universalizare prin cooperare si coexistentialism", vor spune unii ca se numeste acest gen de infratire.

  Noi il numim mai simplu, si mai aproape de adevar, tradare. Cum ar spune cântecul interpretat de mai putin cunoscutul cântãret "Z":

 

Cu mojici si trãdãtori,

Cu buhai, cu sunãtori,

Toti se strâng în horã mare,

Spre-a serba scumpa... trãdare.

 

  Si cum aceastã monodie emotionantã îi umple de lacrimi pe proaspretii însurãtei cu "coexistentialismul", tot artistul "Z" stie sã-i împace, cântându-le o nouã melodie, cu aceleasi tonuri emotionante si împãcãtoare cu soarta:

 

Fii misel, trãdeazã-ti tara,

N'asculta la a lor vorbã:

Tu te'mpacã cu ocara...

 

  Acestor infiltratori rosii, exilul trebuie sa le raspunda dupa merit, cu dispret. Uriasa lor ofensiva de întunecare a mintilor, se va prabusi in fata unitatii noastre. Este de datoria fiecaruie dintre noi, sa luam atitudine in fata continuiei ofensive comuniste, dirijate dela Bucuresti, si sa demascam intreaga retea de tradatori aserviti intereselor comuniste.

   UNIRE=PUTERE, sã fie dezideratul nostru.

Nicolae Nitã