Libertatea, New York

Director: Nicolae Nitã

Aprilie-Mai Nr. 45-46, 1986

Rasfoind caetul cu picturi si desene ale artistului Rudolf Rybiczka, ma cerceteaza din nou emotia avuta cu ani inainte, cand in pustia comunista din tara, mi-a fost dat sa asist la retrospectiva Ion Tuculescu, cat si la expozitia sculpturilor in lemn, a lui Vida Geza.
Ca si-atunci, retraiesc senzatia de-a ma confunta cu opera izvorata dintru'o neaosa traditie romaneasca, pentru mine una din cele mai nobile sarbatori ale spiritului. Si cand vorbesc de traditia picturii romanesti ma refer la Luchian, Petrascu, Pallady si urmasii lor, din epoca interbelica. Toti acestia pe drumul aparent clasic au cautat printr'o munca demiurgica, sa transforme culoarea in sentiment pur, nu departe de convingerea lui Kandinski ca el se exprima pe limbajul inimii sau de ceea ce Bazil Munteanu, analizand poezia lui Eminescu si muzica lui Enescu, zice ca reprezinta lirismul atat de specific culturii noastre.
Ca si acesti inaintasi ai sai, pictorul R. Rybiczka este in aceiasi masura si poet, mare poet, intrebuintand in loc de condei insa, penelul. Florile sale cu vaza albastra se scalda in albul tavalit prin argintul lunii atat de propriu lui Sirato, pe cand Natura moarta duce mai departe tonurile panzelor lui Pallady si Petrascu pe un drum stralucitor paralel cu cel trasat de Ciucurencu. In Fumoasa gradinareasa cu sanii si trupul scaldat in flori, descifram idealul prerafelit eminescian pentru femeia pura, impartasit si de Maurice Denis printre altii. Impunator este Omul si Marea. Personajul povestirii lui Hemingway primeste proportii tragice in el, de la masca lui Hector, eroul troian, Romeril, pana la Cavalerul tristei figuri, Don Quijote al lui Cervantes, se intrupeaza tot ce-a avut omenirea mai gigant. Sapat in muntele marii si cerului, ochii lui varsa lacrimi, ca viorelele stropii de roua.
R.Rybiczka este un mare colorist dar chiar si atunci cand in tablouri ca Banchetul interior, Cabinetul marionetelor sau Flori pe masa Cristinei asistam la autentice orgii coloristice, ele sunt stapanite de mana sigura si inzestrata a desenatorului, nu va cadea nicodata in decorativul obositor al unor fauvisti, robi ai jocului de culori.
La Rudolf Rybiczka linia isi are umbra ei in culoare, uneste astfel admirabil desenul cu coloritul sau, mai precis spus arata felul de trecere de la grafica la pictura, pe nesimtite, cum au loc minunile cele mari. Consideram ca aici putem evidentia una din calitatile majore ale artei lui R. Rybiczka, inchide in ea o taina asemenea misterului de formare al clar-obscurului rembradtian.
Ca sa descoperim pana la capat radacinile picturii lui R. Rybiczka trebue sa mentionam ca este nascut in Bucovina, a studiat liceul si facultatea in Cernauti unde a trait pana in 1937 cand se muta la Bucuresti, ca dupa 1940 sa se instaleze in Germania.
La Cernauti face parte din cercul Iconarilor astfel ca dupa propriile-i marturisiri, poetul Mircea Streinul, caruia-i si ilustreaza volumul de poezii Tarot, îi remarca talentul de grafician si pictor, hotaritor pentru drumul sau viitor in arta.
Consider ca influenta iconarilor prin poetii ei cat si a celor cinstiti in acest cerc ca Trakl, Rilke, Stefan George, vor inrâuri puternic opera sa de mai tarziu.
Cultivarea autohtonismului reiese din tabloul Ganditorarea [1957], un fel de Melancolie de Albrecht Duerer asezata intr'un interior taranesc, bucovinean. Intre duhurile aeriene si obiectul totem de pe masa, se ridica atmosfera magica din panzele lui Tuculescu dar fara impumuturi de pe motivele scoartelor taranesti, ci luate direct din cosmosul natural al visului. Paralela cu pictura lui Tuculescu este cu atat mai interesanta cu cat ea a evoluat fara sa fi stiut una de alta, separat, deci ca expresii ale aceleiasi matrici creatoare. La fel, majoritatea peisagiilor sale poarta lumina tarii de sus a Moldovei, culoarea albastrului de Voronet aflat in mijlocul catedralelor verzi ale poenelor poate fi banutia in unele forme azure, rupte din panza cerului, ale pictorului nostru.
Colt de pamant sau Geneza in mare merg mai spre origini, autorul are preocupari ca Brancusi in Cumintenia pamantului sau Ou genetic.
Cat priveste pe Cititorul in stele el exprima inaltimile goticului bucovinean, moldovenesc, ideal propovaduit de iconari in frunte cu Mircea Streinul.
Spre deosebire de peisagiile nelinistite ale lui Salvadore Dali, in tabloul nostru predomina culmile curate si pacificatoare ale Taborului mutat pe Rarau, unul din paradisele poeziei lui Lucian Blaga sau Mircea Streinul pelerinul credincios al acestor locuri vecine raiului si tariilor lui.
Cititor in stele poate fi considerat ca o replica moderna data edenului inchipuit de Fra Angelico, meleagurile florentine sunt inlocuite cu cele mai din neguri ale Bucovinei. Realizarea este de mare frumusete, de-a dreptul exceptionala.
"Structurile verticale" in verde si mov indica urcusul catre piscul muntelui, printre arborii obcinelor, pe inceput de sara, totul vazut catre vaile indepartate dintr'un balcon al zenitului.
In aceasta expunere insotita de cornul incantatiilor primare, Moartea unui initiat ar privi inaltarea la ceruri a iconarului, sufletul tanarului Mircea Streinul, urmasul pastorului mioritic. Albastrul, rosul si verdele se imbina armonic ca sa cante imnul sublimei comuniuni. Si din pieptul sau creste pomul vietii cel fara de moarte.
Desigur ca pe aceste carari divinitatea se simte pe undeva pe-aproape, ni se arata intai in rosul apocaliptic al orasului arzand si-apoi sub imaginea rugului aprins, vazut in inchisorile comuniste si de calugarul sihastriei, Sandu Tudor. Acest tablou intitulat Rugul aprins din 1962 constituie una din marile creatii ale artistului. Asa-l percepe el pe bunul Dumnezeu, concret si prin culorile flacarilor -daca Rilke i-a vazut doar mainile-, mai sub simturi decat chiar Hoelderlin.
Sacralitatea operei pictorului atinge profunzimea compozitiilor semnate la noi de Stefan Dimitrescu, aceeasi in poezia si unele povestiri din horebul launtric voiculescian.
Pictorului si graficianului Rudolf Rybiczka, recunoscut astazi international, i-asi gasi multe inrudiri de pilda cu sculptorul expresionist Barlach sau cu fantasticul Nolde, ambii genii ale Nordului germanic. Am insistat asupra originilor sale romanesti pe care cei din tara refuza sa-l aminteasca cu totul pe nedrept si din criterii ce nu au nimic comun cu valoarea artistica.
Toata opera lui R. Rybiczka atat de legata de iconarism si de Bucovina tineretilor sale, ne demonstreaza ca acest curent ca si gandirismul nu au fost cum sunt considerate de comunistii romani inclusiv cei dizidenti, nici fasciste, nici sovine si nici atat mistico-irationale, ci au reprezentat unice modalitati pentru neamul lor de a-si regasi identitatea nationala, umana si crestina. In cultura romaneasca iconarismul ca si gandirismul raman modele oricand de urmat de cei insetati dupa renasterea spiritului lor. Sunt deci fantani ale luminii si înnoirii continue, izvorul ascensiunii divine.
De-aceea nu intamplator ne intalnim cu pictorul si graficianul R. Rybiczka la vatra Iconarilor, avand in jurul ei adunati pe Mircea Streinul, Traian Chelariu, Vasile Posteuca si ceilalti.
Ne leaga de ei, sfantul pamant stramosesc, Bucovina, trairea noastra in absolultul hegelian al ARTEI.

Ovidiu Vuia

De confluentã: In Memoriam