"Libertatea",
New York
Director: Nicolae Nitã
Anul III, Nr. 30, Ianuarie 1985
Am primit la Redactie un original Jurnal memorialistic, scos din tara
cu multe sacrificii. Asa cum ni s'a cerut, numele celui care l-a scris il vom
pastra deocamdata sub tacere, pana in momentul cand persoana care ne-a incredintat
acest document, va ajunge in Lumea Libera. Mentionam ca semnatarul memoriilor
din al caror continut extragem ceea ce urmeaza, a decedat.
Dumnezeu sa-l ierte!
Scris in Romania, se vede trecut prin mai multe maini,
pana sa ne parvina. Pezinta unele deterioari ceeace-l face pe alocuri neclar.
Nefericitul autor, a fost unul din cei 200.000 -asa
cum arata- care au suferit peste 15 ani in temnitele comuniste. Jurnalul sau
concentreaza mai ales anii ingrozitori dela Canal. Ne facem o datorie de a rememora
trecutul de suferinta al celor ce au trecut prin iadul din Dobrogea.
In capitolul de inceput intitulat "Calaii neamului
romanesc", ca primi criminali sunt trecuti Gh. Gheorghiu-Dej si Nicolae
Ceausescu.
Tot in acest capitol al calailor neamului romanesc
autorul grupeaza organele MAI cu ajutorarele lor din afara cadrelor active;
membrii tribunalelor militare care au judecat procesele detinutilor politici.
Deasenenea, este pomenit I. B. Tito si conducatorii Rusiei comuniste.
Un tabel nominal destul de lung cuprins tot in acest
capitol, indica pe inchizitorii rosii din Romania cu ajutoarele lor:
-Teohari Georgescu [Moritz Tescovici], evreu, fost
Ministru de Interne
-Jianu, muncitor, roman, fost Subsecretar de stat la
Interne
-Gen. Dulgheru [Dulberger], evreu, ajuns general MAI
-Gen. Zeller -evreu
-Colonelul Albion, fost ceaprazar in Turda
-Colonelul Cosmici -fost textilist
-Lt. Colonel Constantinescu, fost plãpumar
-Col. Maromet, fost paznic comunal in Bucuresti, ajuns
Director al Jilavei si al lagarelor de munca din Delta Dunarii
-Gen. Gh. Timofte, fost educator al lagarului din Poarta
Alba in 1949. In 1950-53, Comandant, cu gradul de Capitan.
Autorul jurnalului ni-l prezinta pe acest Timofte ca
pe cel mai sadic om pe care l-a intalnit in lunga lui detentie. Aceasta bestie,
urmarit de autor dupa eliberare, lucra in 1978 in Directia Generala a Penitenciarelor
cu gradul de general. Timofte a fost omul din ordinul caruia au fost comise
primele crime la Poarta Alba in Octombrie-Noembrie1949. Se parea ca este rus
de origine, dar nimeni nu stia cu certitudine de unde este sau ce profesie a
avut inainte. Cineva l-a depistat ca fiind lipovean-ukrainian de prin Tulcea.
Avea accent slav-estic. Detinutii din lagar numeau acest om bestial "cainele".
-Captian Goiciu -fost muncitor portuar in Galati. In
1953 -scrie autorul- era Director al inchisorii Gherla. Cu nimic nu se deosebea
de Timofte.
Pe aceiasi lista a criminalilor, apare Nicolski, Generalul
Petrescu si col. Pomârleanu, ambii magistrati militari din Bucuresti
-Dumitrecsu -Capitan- fost Director al inchisorii Pitesti
-Tautu, Mandruta, Iranica, Ciobanu, toti gardieni la
Jilava si Pitesti
-Nicolau -fost sef la Canal, barbugiu din Constanta
-Chirion -este descris astfel: "Politruc al lagarelor
dela Poarta Alba si Peninsula. Impreuna cu Pârlea [Locotenent], se introduceau
printre detinuiti in haine vargate, sa afle starea 'de spirit', sa spioneze,
dupa care urmau maltratarile".
La antipod de acesta este prezentat Duman. Fostul prim-gardian
dela Vacaresti, a fost Comandant la Poarta Alba in Iulie, August pana in primele
zile ale lui Septembrie. N'a batut si n'a pedepsit. A dat ordine ca oamenii
sa fie tratati mai bine. In acest timp vorbitoarele si primirea pachetelor erau
lesnicioase. Mai arata ca dupa acest scurt timp, la plecare, i-a aduat pe toti
detinutii pe platou, seara. Jalnica situatie a detinutilor politici l-a impresionat
pana la lacrimi. A fost dealtfel, singura geana de lumina in lunga detentie
a celui ce a scris jurnalul. Necunoscandu-i-se numele, detinutii i-au spus simplu
Duman. Multi detinuti de drept comun, il counosteau inca dela Vacaresti, de
prin anii 1945. Ulterior circula zvonul ca ar fi fost impuscat la Bucuresti
deoarece a executat mai multi spioni rusi in timpul razboiului. Plutonul de
executie pe care l-a comandat, a lasat unul din cei osanditi viu, din gresala.
Atunci, Duman, l-ar fi impuscat cu pistolul lui. Pârît dupa ani,
s'ar parea ca a avut si el aceiasi soarta.
Printre criminali este trecut si Colonelul Koller,
evreu. Tip sinistru si fara scrupule. A fost la Vacaresti 1952-59 si Aiud 1959-1964.
Este ceeace stie autorul jurnalului, care consemneaza sute de calai fara prea
multe detalii insa.
-Lt. major Pavel, fost sergent in primul bataliona
de jandarmi -1949. Fost Comandant al lagarului dela Bicaz.
-Lt. major Mihalcea. Fost sef de productie la penitenciarul
Gherla 1953-54.
-Szabo -prim gardian Jilava.
-Ghinea -fost in administratia lagarului din Poarta
Alba in 1949. In 1950 la Columbia [Cernavoda].
-Lt. major Zamfirescu, Comandant al lagarului Peninsula,
fost muncitor protuar in Constanta.
-Dobrescu, fost ofiter de militie la Peninsula.
-Lt. Salajean, succesorul lui Chirion la Peninsula.
-Vaida, fost general MAI; fost Comandant al trupelor
de securitate dela Canal.
-Alex. Draghici, fost Ministru al Securitatii.
-Lt. Avadanei -penitenciarul Pitesti.
-Lt. Gheorghiu -penitenciarul Pitesti.
-Benolek, maistru civil la Gherla.
-Capt. Borcea, fost Comandant al lagarului Capul Midia.
-Lt. major Florea, fost Comandant la Columbia.
-Capt. Nitescu...
-Capt. Craioneanu -fost Col. de jandarmil apartinand
de Securitate.
-Lt. major Apostol -fost loctiitor politic la Alexandria.
-Lt. Chetraru -loctiitor politic la Bicaz.
-Maiorul Csaki -succesorul lui Maromet la Jilava.
-Lt. major Danciu, Cavnic, fost tigan potcovar.
-Lt. Sebestieny -Cavnic.
-Col. Badica din trupele MAI 1949-1956, fost zugrav
in Craiova.
Ni se relateaza grija cu care se tinea secret numele
cadrelor MAI din inchisori.
Cunoscator al situatiei, autorul ne informeza ca primul
lagar de extemerminare prin munca a detinutilor politici a fost lagarul "Poarta
Alba" din judetul Constanta. El a fost intemeiat in prima saptamana a luniii
Iulie 1949, la cativa kilometri est de statia C.F.R. Dorobantu. Se stie ca proiectul
"Canalului" se baza pe altul mai vechi, datand din vremea Regelui
Carol I. "Inca de pe acum [1949] se vorbea de un al doilea canal Dambovita-Dunare
care sa lege capitala cu marea cale de apa dunareana", ne spune autorul
jurnalului.
La 4 ani impliniti -21 Iulie 1953- lucrarile canalului
au fost sistate. Descoperindu-se inutilitatea dar si fraude la nivel national
in valoare de 40 de miliarde platite marei prietene vecine, Uniunea Sovietica,
pe unelte vechi, masini stricate sau utilaje iesite din uz, are loc un proces
cu condamnari. Dar, adevaratii calai si vinovati, cei din conducerea comitetului
central sunt neatinsi. Un exemlu este actualul calau N. Ceausescu, care dupa
25 de ani si-a permis sa continuie scaoterea broastelor din gropile facute in
trecut cu acelasi mare sacrificiu, dubland cheltuielile si ducand tara la dezastrul
care se poate vedea azi. N-au lipsit fraudele mari pana in 1953. Autorul insemnarilor
citeaza o directie fictiva in care se ridicau doar salariile mari: "Directia
Generala a Ungerii Masinilor", Aici "lucrau" cateva sute de "fictivi".
Toti erau evrei pur sange. Toata ziua se plimbau, faceau plaja, chefuiau. Aveau
motociclete B.M.W., masini mici, camioane. Se da exemplul unui inginer pe nume
Luciaci Wardowski care avea totusi o ocupatie. Cu camionul plin cu statuete
de-ale satrapului Stalin, obliga bisericile satesti -cu patalama falsa la mana-
sa cumpere o copie in contra sumei de 10000 lei fara sa o expuna...! Vindea
cam patru pe zi, satele fiind cam departate unele de altele.
Si nu numai in Dobrogea. In multe judete din jur, Galati,
Ialomita, Ilfov, Buzau, Tulcea.
Statuetele erau turnate de ipsosarii detinuti. Materiale,
masini, benzina, erau la dispozitie in cantitati mari, mai ales in preajma mortii
tiranului, si dupa aceea.
Autorul ne asigura ca nu poate sti tot ce s'a intamplat
pe traseul acestor santiere ale Canalului insumand o lungime de peste 60 de
km.
* * *
Intr'un comentariu original autorul Jurnalului se intreaba
cum de nu a fost tras la raspundere pana acum criminalul Nr. 1 ramas in viata,
N. Ceausescu. Anchetarea lui Draghici, in urma cu ani, i si pare o truculenta
care iese in ochi, sa scape, el, vinovatul Nr. 1. Se mai intreaba cum un om
care nu stia sa puna o pereche de placheuri, sa ajunga la mai putin de 30 de
ani general, fara sa fi facut o zi de armata. Se mai intreaba daca e posibil
ca un om cu trei clase primare sa ajunga doctor in stiinte economice!
Autorul se mira ca lui Ceausescu nu i s'a gasit inca un arbore genealogic de
pe timpul lui BU-RE-BIS-TA sau Negru-Voda. Dar cu destul humor, se intreaba
daca prin cuibarele Institutului National de Istorie din Bucuresti nu i se cauta
acest arbore...
Facand haz de necaz, cel ce a scris Jurnalul de care ne ocupam, e mult mai aproape
de realitate -cand vorbeste de Lenuta Ceausescu.
Precizand ca Lenuta a trait aproape trei luni in lagarul dela Poarta Alba, nu
e motiv sa nu-l credem, deoarece ne informeaza cu exactitate: mica de statura,
neagra, putina la trup, dar vrednica. Dintii intotdeauna nespalati, de culoare
albastru spre vioriu. gingiile cand si le arãta, pãrea ca in lagar
a sosit dela Babadoc muma padurii! Totusi, toti detinutii o indragisera. Chiar
o ocroteau. Toti îi dadeau cate ceva de mancare.
Ii placea painea, biscuitii, bomboanele. Autorul conchide: Lenuta a fost mãgãrita
de la sacaua lagarului. Ea aducea apa de 3-4 ori pe zi celor din lagar. La un
moment dat a disparut. Locul ei l-a luat un cal slab.
Lenuta turbase. Poate si din cauza ca n'avea mascul. O tineau priponita de un
stalp. Ragea de ti se rupea inima. Au lasat-o sa moara. Apoi au venit niste
madici de la Spitalul Antirabic din Constanta, i-au taiat capul si i l-au dus
la laborator.
Si dupa ce-a murit, Lenuta a fost de ajutor. Din creierul ei a fost facut ser
antirabic. Autorul se intreaba in final: -Cu ce ne va pricopsi Lenuta Ceausescu
dupa moarte?
Un capitol de final, il constituie consideratiile facute pe marginea liniei
politice adoptate de partidele existente in Romania interbelica. Redam, cu insasi
cuvintele autorului, constatarile expuse pe ultima fila a manuscrisului, scrise
in chiar ziua mortii sale:
"Societatii burgheze de atunci si societatii romanesti le trebuia insuflat
un val de ozon nationalist. Si aceasta a facut-o Corneliu Z. Codreanu. Acest
mare vizionar al neamului romanesc. Nu vorbesc de pe pozitie legionara. Vorbesc
in urma multor reflexii referitoare la situatia de acum. Lumea obiectiva trebue
sa recunoasca legionarilor macar atat. Intrebam: -Care dintre partidele burgheze
a dus o plitica militanta anticomunista? Nici unul. P.N.T.-ul era ros de racilele
meschinariei si nepotismului. P.N.L. isi vedea de afaceri. P.S.D., un hibrid
marxist, nu conta, asa cum nu conteaza nici astazi. In fond ce era P.S.D.? O
trambulina spre un viitor comunism."
1979
ROMANIA
___________________________________________________________
"Voua, cari ati vizitat Tara, iar acum faceti franjuri la gura, povestind in stanga si 'n dreapta despre minunatiile realizate de comunisti, -va punem o intrebare: de ce niaba n'ati ramas, acolo, pentru a va putea bucura pe 'ndelete, pana la sfarsitul vietii, de toate binefacerile de care se bucura astazi poporul romanesc? Iar voi, care dati tarcoale consulatelor reseriste (mai pe fata, mai pe ascunselea) cu scopul de a va invarti de-o viza sau de cine stie ce alta "mana cereasca", distribuita cu "marinimie" celor "cuminti" de mainele manjite de sange ale cioclilor neamului romanesc, - de ce nu va hotariti la un pas "eroic", trecand odata si pentru totdeauna in tabara Ceausului "nationalist"?? Lasati de a va vinde sufletul si cinstea de romani -in rate, -caci in definitiv tot acolo ajungeti: in imparatia neagra a Diavolului... Sangele si blestemul parintilor si fratilor vostri ucisi la Aiud, Pitesti sau in Canalul Dunarii, asa sau asa va vor urmari pana in mormant, impreuna cu strigatul nostru: lichelelor, miseilor, -tradatorilor!!.." (Dr. NICU IANCU)
____________________________________________________________