descoperitorul
bocetului popularUn pelerin neastamparat strabatea cu neostenire, intre anii 1878-1900, toate meleagurile din lume pe unde se vorbea sau se mai vorbise in trecut limba romana, pe unde adica se aflau Romani. O facea cu dragoste, cu pasiune si daruire, cum n'a facut nimeni altul pana azi, nici macar cu mintea, dupa cum pare.
Acesta era ieseanul Teodor T. Burada (1839-1923), un intelectual polivalent, cunoscut muzician, jurist, folclorist si etnograf, nu mai putin istoric si literat, animator al teatrului romanesc.
Luandu-si in mana nedespartita-i vioara, T. Burada pornea in drumetie de fiecare data spre o alta provincie a "imparatiei limbii romanesti". Prin cate un oras dadea concerte de muzica selecta, cultã. In sate insa, printre fratii Romani de pretutindeni, nu se sfia nicidecum sa fie un lautar de hora, cu priceperea sa si la melosul popular. Stabilea astfel repede comunicatiunea necesara cu cei de un neam. Comunica melodii din tara, luand totodata altele specifice romanesti pe corzile viorii sau pe foi de notatie. Nu aducea insa de pe unde calatorea numai melodii, ci cara cu sine "bagaje" intregi de comori folclorice si etnografice: balade, cantece de nunta, bocete: descrieri de costume, de case, mod de viata; de obiceiuri practicate in difeite imprejurari; lexic doveditor al unitatii limbii. Avea si avantajul de a cunoaste limbi straine, printre acestea greaca si chiar turca. Nu a neglijat sa adune si crestaturi de raboj, presupuse a fi fost scriere a Dacilor. Vechi notatii folclorice, acestea erau in orice caz.
T. Burada se inarma in prealabil cu literatura de specialitate in cauza, isi asigura baza de informatie stiintifica si apoi pleca la drum sau purcedea sa scrie despre Romanii de pretutindeni. Mersese in 1878 peste Prut, pe urma in Transilvania si mai apoi in Dobrogea. Ca rezultat din aceasta din urma a dat cea dintai cercetare folclorica de tip monografic. A inaugurat apoi seria de calatorii mai departate.
In 1882 T. Burada merge la Muntele Athos. De acolo intreprinde o calatorie de cercetare folclorica in Macedonia, printre Aromani. Afiand de la niste calugari de existenta Romanilor in gubernia Cherson din Rusia, iata-l pe T. Burada ajuns acolo in 1883.
In toamna anului 1890 el face o calatorie prin satele Romanilor istrieni, cei atat de izolati in vestul extrem al Peninsulei Balcanice. Peste un an se deplaseaza in apropiata insula Vegliea (Carc), unde gaseste vestigii de limba si de datini romanesti. In 1892 poposeste in Bitinia (Asia Mica), printre urmasii Aromanilor asezati acolo intr'un trecut indepartat. Peste alt an de zile T. Burada calatoreste "la Romanii din Moravia", cum se exprima el; de fapt insa la pronuntatele vestigii a tot ce a fost odinioara romanesc si s'a slavizat in regiunea numita si azi Valahia Moraviei. Al doilea strat de cultura veche, cel vlah, cum scrie autorul ceh din vremea noastra, Milan Kundera, aflat in exil. Indata, in vara anului 1894, calatorul nostru e pe urmele populatiei romanesti din Carpatii Poloniei, in speta in regiunea Szczecin. Nu vrea sa scape marea expozitie slava dela Praga (1895), cu o sectie speciala a Valahilor din Moravia, pe care T. Burada o studiaza si apoi va scrie pe larg despre aceasta. Se intoarce in 1897 iarasi spre vestul Balcanilor, cercetand la fata locului romanitatea din Croatia, Craina (confinia) Croatiei si Dalmatia.
Pelerinul truditor n'a lasat nici una din cele 17 calatorii ale sale in total, fara o minutioasa relatare scrisa. Aceste descrieri nu erau, dupa cum mentionam, simple reportaje ci studii cuprinzatoare alcatuind toate laolalta o inventariere a romanismului de pretutindeni, la data respectiva. Acestea in numar de 20, sunt publicate intre 1880-1915 in revistele: Archiva, Convorbiri Literare, Macedonia, (ziarul) Romanul, buletinul Societatii de Geografie, Analele Academiei Romane, Buetinul de Arheologie, Istorie si Folclor. Sase din aceste scrieri trateaza in special despre Macedo-Romani, completate fiind de studii mai largi privind scolile romanesti din Macedonia, altul despre acestea in toata Turcia europeana (1890). Alte descrieri se refera la grupuri razlete de Romani pe care autorul nu i-a cunoscut direct, insa a tinut sa le semnaleze existenta, precum: Romanii din Galitia, din Schlezwig-Holllstein, chiar si din Arabia.
Ca orice calatorie, acelea ale lui T. Burada mai ales n'au putut fi lipsite si de peripetii, inclusiv arestari. Patitul T. Burada nu a neglijat sa descrie si asemenea momente.
A citi toate aceste relatari despre lumea Romanilor de pretutindeni, a lua cunostinta de comoara datinilor si folclorului lor, a cunoaste graiurile lor patrunse adesea adanc in vorbirea elementelor alogene vecine -intr'adevar cat se poate de interesant si totodata instructiv pentru toti aceia caroara marea Patrie le este Poporul romanesc de pretutindeni. Aceste scrieri ale marelui pelerin roman ar trebui reeditate in corpore.
Incontestabil, T. Burada a binemeritat pentru romanism. Cu tristete trebue sa spunem insa ca daca noi, si desigur oricare Roman, credem aceasta, nu tot asa puteau gandi si detinatorii dosarelor de cadre ale tuturor celor care au fost truditori pe un asemenea ogor national si in asemenea mina a comorilor traditiei populare. De aceea, pe fiica marelui ostenitor intru romanism T. Burada o intalnisem simpla manuitoare de carti la o biblioteca, degradata acolo spre "restructurare". Aceasta doar pe motivul ca dansa era pe lista cu "nomina odiosa" (pentru comunisti), daca dispunatorii de soarta vor fi "inghitit" si aceasta expresie latineasca. Mai cert este ca pe eticheta dosarului va fi fost scris rusescul: "Nepodobnia" (necorespunzatoare-dusman).