LIBERTATEA, New York

Director: Nicolae Nitã

Anul VII, Nr.64, Decembrie, 1987

   In imperiul  rosu se simt simptomele unei zvarcoliri profunde, un adevarat cutremur de pamant, care incepe sa franga scoarta supusa la presiuni neîntrerupte de zeci de ani.

   Metodele de constrangere, de dominare, exercitate asupra lumii vechi, pana la domesticirea sau lichidarea ei, si-au facut datoria. Metodele clasice ale comunismului: foamete, închisoare, teroare, asasinat, au atins efectul cautat pentruca se bazau si pe un complex de culpa din partea celor supusi acestui regim…

  Generatia noua, nascuta si educata in principii de rasturnare sociala pentru a fi atinsa fericirea absoluta (!), ajunsa la maturitate, astepta sa culeaga fructele acestor investitii. Astepta sa profite de viata asa cum i s’a propovaduit atunci cand a fost angajata sa dãrâme o societate construita pe “injustitie”.

 Promisiunile au ramas insa ceeace au fost de totdeauna, simple teorii care s’au izbit de realitati crunte, iluzorii, devenind energii sub presiune, gata sa explodeze.

Si atunci, pentru a perpetua un imperiu constituit din inselaciune si mentinut prin crima, metodele clasice de supunere au continuat sa se exercite si asupra generatiei prezente incarcata de sperante.

  Reactia acestor idealisti, loviti de inevitablila dezamagire, purcede din interior. Din cunoastere, dintr’o convingere fara echivoc ca acest fagas nu ajunge nicaieri, intampina inutilul…

  Lipsit de elanul initial propriu unui ideal, acesta isi pierde ratiunea majora, se stinge cu incetul.

  Pentru a-i perpetua viata in mod artificial, intervin factori de constrangere. In fond se stabileste un edificiu de echilibru instabil, la discretia hazardului brutal.

 Ceeace s’a intamplat la Brasov este foarte semnificativ.

 Revolta initiata de cauze materiale- pentruca mobilul care a generat aceasta actiune a fost de ordin material- s’a transformat ca fulgerul intr’o substanta nobila, spirituala, imagine reala a marilor valori.

 Salariatii dela “Steagul Rosu” - materializare a unui simbol- in majoritate erau de o varsta osciland in jurul a 40 de ani. Deci, o lume noua, care n’a cunoscut decat culoarea “rosie” si bunele promisiuni ale regimului, niciodata realizate, deoarece sunt irealizabile. Si pentruca au fost hraniti si adapati numai la izvoarele materiei, s’a justificat reactia multimilor.

 Cum insa, acest “ideal material” promis in nestire, nu a reusit sa satisfaca omul sapiens, acesta -in  clipa desnadejdei- a cautat refugiu in “spiritual”, pentru a-si astampara setea de implinire. Si atunci a izbucnit in el dorinta de a depasi “materia”. De a depasi sfera constrangerilor, pentru a gasi astampar intr’o alta lume, pana acum interzisa –lumea marilor valori spirituale.

 Pornind dela paine si o camera calda, a traversat campul constrangerilor spre lumina libertatii, unicul element prin care se poate cuceri si paine si un camin cald.

Acest gand al LIBERTATII i-a impins mai departe spre solidaritatea umana, spre aceasta comuniune de simtire care se cheama: NEAMUL.

 “Desteapta-te Romane!”. Acest strigat iesit din piepturile muncitorilor inselati de regimul comunist, era coloralul inevitabil la care s’a ajuns, pentruca atat intuitia cat si ratiunea l-a infatisat sentimentului national.

 Imnul “Desteapta- te Romane!” a fost detonatorul care a mobilizat cugetele. Un semnal venit de departe, din istorie, care s’a revarsat peste gloata in asteptare, care mocnea de atata indurare.

 Si acest iures a purces din inima Carpatilor. De acolo, de unde Andrei Muresanu a faurit in versuri toata sensibilitatea poporului nostru.

 Comunismul a inregistrat la Brasov un cutremur, o lovitura de moarte. De acum, el se gaseste pe linia seismelor cu urmari apocaliptice. Si zguduirile incepute la Brasov, se vor repeta din ce in ce mai dese, pana ce vointele conjugate ale oamenilor constienti vor limpezi cerul romanesc de urgia venita din stepele rusesti.

  Filon VERCA