acesta
isi pierde ratiunea majora, se stinge cu incetul. LIBERTATEA, New York
Director: Nicolae Nitã
Anul VII, Nr.64, Decembrie, 1987
In imperiul rosu se simt simptomele unei zvarcoliri profunde, un adevarat cutremur de pamant, care incepe sa franga scoarta supusa la presiuni neîntrerupte de zeci de ani.
Metodele de constrangere, de dominare, exercitate asupra
lumii vechi, pana la domesticirea sau lichidarea ei, si-au facut datoria. Metodele
clasice ale comunismului: foamete, închisoare, teroare, asasinat, au atins efectul
cautat pentruca se bazau si pe un complex de culpa din partea celor supusi acestui
regim…
Generatia noua, nascuta si educata in principii de rasturnare
sociala pentru a fi atinsa fericirea absoluta (!), ajunsa la maturitate, astepta
sa culeaga fructele acestor investitii. Astepta sa profite de viata asa cum
i s’a propovaduit atunci cand a fost angajata sa dărâme o societate construita
pe “injustitie”.
Promisiunile au ramas insa ceeace au fost de totdeauna, simple
teorii care s’au izbit de realitati crunte, iluzorii, devenind energii sub presiune,
gata sa explodeze.
Si
atunci, pentru a perpetua un imperiu constituit din inselaciune si mentinut
prin crima, metodele clasice de supunere au continuat sa se exercite si asupra
generatiei prezente incarcata de sperante.
Reactia acestor idealisti, loviti de inevitablila dezamagire,
purcede din interior. Din cunoastere, dintr’o convingere fara echivoc ca acest
fagas nu ajunge nicaieri, intampina inutilul…
Lipsit de elanul initial propriu unui ideal, acesta
isi pierde ratiunea majora, se stinge cu incetul.
Pentru a-i perpetua viata in mod artificial, intervin factori
de constrangere. In fond se stabileste un edificiu de echilibru instabil, la
discretia hazardului brutal.
Ceeace s’a intamplat la Brasov este foarte semnificativ.
Revolta initiata de cauze materiale- pentruca mobilul care a
generat aceasta actiune a fost de ordin material- s’a transformat ca fulgerul
intr’o substanta nobila, spirituala, imagine reala a marilor valori.
Salariatii dela “Steagul Rosu” - materializare a unui simbol-
in majoritate erau de o varsta osciland in jurul a 40 de ani. Deci, o lume noua,
care n’a cunoscut decat culoarea “rosie” si bunele promisiuni ale regimului,
niciodata realizate, deoarece sunt irealizabile. Si pentruca au fost hraniti
si adapati numai la izvoarele materiei, s’a justificat reactia multimilor.
Cum insa, acest “ideal material” promis in nestire, nu a reusit
sa satisfaca omul sapiens, acesta -in
clipa desnadejdei- a cautat refugiu in “spiritual”, pentru a-si astampara
setea de implinire. Si atunci a izbucnit in el dorinta de a depasi “materia”.
De a depasi sfera constrangerilor, pentru a gasi astampar intr’o alta lume,
pana acum interzisa –lumea marilor valori spirituale.
Pornind dela paine si o camera calda, a traversat campul constrangerilor
spre lumina libertatii, unicul element prin care se poate cuceri si paine si
un camin cald.
Acest
gand al LIBERTATII i-a impins mai departe spre solidaritatea umana, spre aceasta
comuniune de simtire care se cheama: NEAMUL.
“Desteapta-te Romane!”. Acest strigat iesit din piepturile muncitorilor
inselati de regimul comunist, era coloralul inevitabil la care s’a ajuns, pentruca
atat intuitia cat si ratiunea l-a infatisat sentimentului national.
Imnul “Desteapta- te Romane!” a fost detonatorul care a mobilizat
cugetele. Un semnal venit de departe, din istorie, care s’a revarsat peste gloata
in asteptare, care mocnea de atata indurare.
Si acest iures a purces din inima Carpatilor. De acolo, de unde
Andrei Muresanu a faurit in versuri toata sensibilitatea poporului nostru.
Comunismul a inregistrat la Brasov un cutremur, o lovitura de moarte. De acum, el se gaseste pe linia seismelor cu urmari apocaliptice. Si zguduirile incepute la Brasov, se vor repeta din ce in ce mai dese, pana ce vointele conjugate ale oamenilor constienti vor limpezi cerul romanesc de urgia venita din stepele rusesti.
