LA CURTILE DORULUI
de Lucian BlagaPrin vegherile noastre -site de in-
vremea se cerne, si-o pulbere albă
pe tâmple s'asază. Aurorele încă
se mai aprind, si-asteptăm. Asteptăm
o singură oră să ne'mpărtăsim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduti si străini.
Oaspeti suntem în tinda noii lumini
la curtile dorului. Cu cerul vecini.
cu toate că mult mai putin o sa pară.
Asteptăm să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri păsind,
si fiicele noastre iesind
să pună pe fruntile portilor laur.Din când în când câte-o lacrim'apare
si fără durere se'ngroasă pe geană.
Hrănim cu ea
Nu stim ce firavă stea.