O TÂNĂRĂ FATĂ DE ROMÂNI UCISĂ PENTRU CĂ NU A VRUT SĂ SCRIE IMPOTRIVA CREDINTEI STRĂBUNILOR EI
În cimitirul Mănăstirii Petru Vodă se odihneste de mai bine de 5 ani de zile monahia Heruvima, pe care ca mireancă a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasă.Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iasi si în 1995 a primit o bursă de la Fundatia Soros pentru un masterat în istorie medievală la CEU, Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tîlcuirii la Facere scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, si dovedea în această lucrare că textul tipărit de iezuiti si preluat de J. P. Migne în Patrologia Greaca are numeroase interpolări si modificări fată de manuscrisul cercetat, în care se regăsea un text cu adevărat hrisostomic, plin de duh. Concluzia era că la o ulterioară editie critică a Tîlcuirii la Facere se va descoperi balastul introdus cu reavointă de iezuiti (de altfel, apropo de asta, pr. Dumitru Fecioru a făcut acelasi lucru cu traducerea în rumîneste, pentru că a luat textul tradus la Neamtu si care se găseste într-un urias manuscris de la Academia Română, si l-a prelucrat după cel tipărit în PG; o altă observatie - a mea, de data asta - ar fi aceea că părintii nemteni de acum 200 de ani nu au tradus nici un singur cuvintel după editiile apusene ale Sfintilor Părinti, ci doar după manuscrisele din spatiul ortodox).
Profesorii ei au apreciat munca sa si i-au propus să se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axată tot pe tîlcuirea la cartea Facerii: trebuia să dovedească faptul că Sfintii Părinti l-au urmat în tîlcuirea lor la Facere pe ereticul Orgihen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, nestiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe măsură ce mai citea din Sfintii Părinti cu pricina, realiza hula ce i se cerea să o dovedească. Am aici, rămase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latină),
cea a lui Orighen (în greacă), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacă), si cea a Sfîntului Efrem Sirul (în engleză), ba chiar si comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacă), lucrări pe care le citise acolo la Budapesta, în original. Cu cît mai citea întelegea că nu numai că Sfintii Părinti nu l-au urmat pe ereticul Orighen în lucrările lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrări a fost acela de a-l combate pe eretic, si se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.
S-a întîmplat ca fiind acolo să-si pună cîteva întrebări despre profesorii săi si să afle că majoritatea sînt evrei, si să vadă dispretul lor pentru Ortodoxie si pentru Traditie, cu toate studiile lor universitare. Iar cînd le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfintii Părinti, ei i-au spus: "Nu, nu e asa. Mai citeste-i o dată. Mai gîndeste-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci".
Au urmat mai multe zile de certuri si argumentări. Venind în tară pentru a-si mai aduce niste lucruri, s-a simtit rău si s-a dus la medic să-si facă un control. Asa a aflat că are un cancer al pielii cu o evolutie rapidă, în zona omoplatului stîng. Explicatia era una singură: fususe iradiată. Doctorul i-a zis că mai are doar cîteva
luni de trăit. S-a întors la Budapesta să-si ia bagajele. S-a certat cu toată lumea, care îi spunea: "De ce pleci? Avem solutii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem să-ti oferim vindecarea. Fii ascultătoare si vei scăpa cu viată." A luat tot ce a putut (desi mare parte din cărti i-au rămas acolo) si a venit în tară. A venit la Părintele Iustin si i-a povestit toată tărăsenia, iar Părintele i-a spus să rămînă la noi în mănăstire (aceasta se întîmpla în august 1997).A urmat un an si jumătate de suferintă. Boala a ajuns repede la metastază. Încet, încet, se topea văzînd cu ochii. A primit să fie rasoforită, si cu cîteva săptămîni înainte de a pleca dintre noi a fost călugărită de Părintele Iustin. A refuzat să ia morfină, pentru a-si sterge prin suferintă toate păcatele săvîrsite în această lume. Urletele ei de durere vestesc si astăzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului. Dumnezeu i-a ascultat ultima dorintă, aceea de a prinde sărbătoarea Sfintilor Arhangheli. După privegherea hramului mănăstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineata, Sfînta Mucenită Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împăcat, luminoasă la chip, să mărturisească înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocsilor împotriva stăpînitorilor acestui veac.
Dacă lumea în care trăim este, în întregul său, chipul Babilonului, al curvei celei mari, atunci Sfînta Heruvima dă mărturie despre ceea ce stă scris în Apocalipsă:
"Si într’însa s’a aflat sânge de proroci si de sfinti si de toti cei junghiati pre pământ."
Venind aici, maica Heruvima ne-a spus despre faptul că de la CEU, mai înainte de ea, plecaseră din acelasi motiv, cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentă din Georgia, si o alta din SUA. Îmi pare rău că nu vă pot da numele lor. Poate cineva le va afla vreodată.
Batjocura cea mare a fost aceea că după plecarea maicii Heruvima, fostii ei profesori au instituit la CEU premiul Svetlana Tanasa, pentru cea mai bună lucrare a anului.
Maica Heruvima în două ipostaze