MÃRTURIA FAPTELOR

 

de Pr. VICTOR MOISE

 

Caracterul profund crestin al Miscãrii Legionare (1) este confirmat de fapte.

În toamna anului 1920 se anunta deschiderea cursurilor universitare la Iasi fãrã serviciu religios. “Se proclamã lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din scoalã, din institutii, din tarã” (2). Pentru cã a luptat ca sã se pãstreze credinta, Corneliu Zelea Codreanu a fost bãtut aproape o jumãtate de orã, dar a reusit sã,obtinã deschiderea cursurilor universitare cu rugãciune. “De atunci mi s-a înrãdãcinat credinta, care nu mã va pãrãsi, cã cel ce luptã chiar singur pentru Dumnezeu si neamul sãu nu va fi învins niciodatã” (3).

În închisoarea de la Vãcãresti, Corneliu Codreanu si cei împreunã arestati cu el se roagã în biserica închisorii si se leagã în fata icoanei Arhanghelului Mihail. “De câte ori gãseam biserica deschisã, intram si ne închinam la icoanã. De atunci am început sã iubesc icoana” (4).

Datoritã întâlnirii cu un necredincios, aflãm cã si în Franta Corneliu Zelea Codreanu fãcea post negru în fiecare vineri (5).

În Tara Motilor se revoltã împotriva tânãrului care nesocoteste prin mâncãruri de frupt Vinerea Patimilor (6).

Îngrijorat cã nu-i înteles si cã asupra sa se revarsã noian de calomnii, Cãpitanulk scrie : “Singurul sprijin în mijlocul atâtor infernale uneltiri si uriase asalturi, l-am gãsit numai la Dumnezeu. Începusem sã postim, post negru, toate vinerile, iar în fiecare noapte, la ora 12, sã citim acatistul Maicii Domnului” (7).

Martor întâmplãtor al trãirii credintei crestine de cãtre Cãpitan, Vasile Posteucã scrie : “Cãpitanul a stiut de puterea misterioasã a rugãciunii. A stiut sã se roage. A practicat cu smerenie, cu ardoare, cu severã disciplinã, rugãciunea. Se scula dimineata înainte de rãsãritul soarelui si se retrãgea pentru meditatie si cititul rugãciunilor. Se ruga. Îndelung. Intens. Se ruga nu numai pentru sine ca suflet de om, ci si pentru miscare, pentru neam . . . Cãpitanul se ruga. Si ne-a învãtat si pe noi sã ne rugã,, sã devenim oameni noi prin interiorizare, prin practicarea tãcerii, prin rugãciune. Stia de marea putere a postului negru, a abstinentei. Era ascet. Se ruga cu inima” (8).

Istoriceste Vasile Posteucã cum l-a surprins pe Cãpitan rugându-se în ziua de Sf. Gheorghe, 23 aprilie 1933, la Rãdãuti, în casa lui Vasile Iasinschi : “Prin usa întredeschisã l-am vãzut în genunchi rugându-se. nu m-a observat, nu m-a auzit. Era adânc în rugãciune. Faptul acesta m-a socat. A trecut prin mintea si inima mea ca un fulger, despicând cerul în douã. Noi, jos, cântam, râdeam, povesteam nãzdrãvenii din viata studenteascã de la Cernãuti. El însã se ruga. Stãtea într-o bãtãlie. Angaja destinul unui neam întreg. Avea nevoie de ajutorul direct al lui Dumnezeu” (9). Se ruga pentru a avea succes în munca de înviere a Neamului Românesc. Cãpitanul voia sã se batã fãrã sãbii, numai cu puterea rugãciunii si cu marele ajutor al fortelor nevãzute. De aceea se ruga cu ardoare . . . Cãpitanul aducea un element nou în luptã. Nu numai curajul si fermitatea convingerilor, nu numai oratoria iscusitã si suportul tineretii noastre nevinovate. Ci o armã nouã. O formidabilã dinamitã, rugãciunea. Politica devenea religie si propaganda electoralã rugãciune. “Trebuie de tânãr copil la puterea miraculoasã a interiorizãrii si rugãciunii . . . hotãrât sã lupte pe viatã si pe moarte, Cãpitanul a fãcut apel la rugãciune, la trãirea crestinã prin ascezã si meditatie, la scoborârea adevãrului cristic în viata de toate zilele, în munca oamenilor, în politicã” (10).

Dupã mai mult de 30 de ani de la întâmplarea care l-a cutremurat, legionarul Vasile Posteucã, ajuns în surghiun departe de tarã, îsi dã seama cã “el a aplicat postul si rugãciunea în viata noastrã politicã si spiritualã, pentru a opri rãul si coruptia, si a creste o generatie de oameni noi, capabili de muncã si credintã, de eroism si martiriu” (11).

În cadrul celor relatate de Vasile Posteucã ni se pare fireascã aprecierea lui Walter Hagen : “Codreanu avea mai mult profilul unui profet religios, decât acela al unui sef de partid. Cei care-l urmau îl venerau ca pe un sfânt” (12).

Acest om providential, CORNELIU ZELEA CODREANU, a înfiintat Asociatia Studentilor Crestini la 20 mai 1922 (13).

La 4 martie 1923 a înfiintat Liga Apãrãrii Nationale Crestine.

La 22 august 1923, s-a închinat în stradã, la Iasi, portile Mitropoliei fiind închise conducãtorilor miscãrilor studentesti.

La 17 septembrie 1923 are loc la Câmpulung-Bucovina Congresul Ligii Apãrãrii nationale crestine, organizat de Corneliu Zelea Codreanu (14).

La 13 septembrie 1925, Cornaliu Z. Codreanu pune piatra de temelie a Cãminului Cultural Crestin din Iasi, clãdit cu bratele tineretului (15).

În vara anului 1929, la Mânãstirea Putna s-a sfintit steagul Legiunii Arhanghelul Mihail (16).

La 10 decembrie 1929 se inaugureazã biserica studenteascã Sf. Anton, la Curtea Veche (17).

La 24 ianuarie1933, din ordinul Cãpitanului, legionarii din Bucuresti si studentii, depun o cruce la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol (18).

La 29 mai 1934, Cãpitanul a condus un grup de tineri intelectuali care au depus o icoanã la schitul de lemn de pe muntele Rarãu, unde Cãpitanul locuise cu Ion Mota si cu Frãtiile de Cruce (19).

Din iulie pânã în octombrie 1934, legionarii au lucrat 97 de zile la reconstruirea bisericii ruinate din Cotângenii-Mari, judetul Soroca (20).

În primãvara lui 1935 legionarii au organizat la Craiova Congresul Studentilor Români Crestini, care si-a desfãsurat lucrãrile în zilele de 17-19 aprilie 1935.

În Tabãra de Muncã de la Drãgãsani, legionarii au lucrat de la 13 iunie pânã la 14 august 1935 – fabricând 100.000 de cãrãmizi destinate catedralei din acel oras.

De la 30 iunie pânã la 15 septembrie, legionarii au lucrat cãrãmizi si au clãdit mânãstirea Izbuc, judetul Bihor.

De la 1 iulie pânã la 16 septembrie 1935, legionarii au lucrat la Buga, judetul Lãpusna, la temelia unei mânãstiri.

De la 1 iulie pânã la 10 octombrie 1935, legionarii au clãdit o bisericã la Acilin, judetul Sibiu.

De la 8 iulie pânã la 15 septembrie 1935, legionarii conctruiesc un drum prin stâncã la Mânãstirea Arnota, judetul Vâlcea. Au lucrat 242 legionari.

De la 8 iulie pânã la 8 septembrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de cãrãmizi pentru construirea bisericii în comuna Marca, judetul Sãlaj.

De la 8 iulie pânã la 6 octombrie 1935, legionarii au lucrat 100.000 de cãrãmizi pentru a zidi o bisericã în comuna Valea-Mare, din judetul Bãlti (21).

De la 9 la 26 august 1935, legionarii au lzucrat la pietruirea curtii bisericii si la repararea bisericii din Baciu, judetul Brasov (22).

La 17 august 1935, grupul legionarilor din Busteni ridicã o cruce pentrupomenirea lui VIRGIL TEODORESCU, primul legionar asasinat în lupta electoralã.

De la 6 septembrie pânã la 4 octombrie 1935, legionarii au construit sase diguri ca sã împiedice revãsarea apelor Oltului asupra avutului Mânãstirii Mamu din judetul Vâlcea.

Trebuie sã însemnãm si faptul dureros si cu anevoie de înteles cã la 4 octombrie 1935, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române interzice munca voluntarã a legionarilor pentru repararea si construirea de biserici (23).

La 22 martie 1936, legionarii ridicã o troitã la Oltet în judetul Fãgãras.

La 1 mai 1936 s-a deschis Tabãra legionarã din Rãdãuti, condusã de prof.univ. Traian Brãiloiu, care a construit în orasul Rãdãiti biserica Arhanghelului Mihail, pe care au demolat-o comunistii.

În lunile august si septembrie 1936, în Tabãra legionarã de la Susai – Predeal – legionarii adunã osemintele ostasilor români care rãmãseserã neîngropate si organizeazã un cimitir cre sã adãposteascã mormintele eroilor neamului. La 5 septembrie 1936 jandarmii nãvãlesc în Tabãrã, distrug mormintele si maltrateazã si alungã pe legionari (24).

La 5 octombrie 1936 se sfinteste la Azuga o triotã lucratã d legionari.

La 10 ianuarie 1937 profesorul Nae Ionescu deschide, la biserica Sfântul Anton din Bucuresti, un ciclu de conferinte cu tema largã : Stiinta si Credinta (25).

La 7 septembrie 1940 a fost o zi de rugãciune si de pomenire a eroilor Miscãrii Legionare în toate orasele si satele tãrii (26).

Acestea nu sunt decât partea cea mai cunoscutã, dar mãrturisirea legionarilor este mai bogatã în fapte.

Despre aceastã laturã a muncii, a jertfei pe care au depus-o legionarii pe altarul credintei strãmosesti nu se scrie în ziare, în reviste, nu se vorbeste la radio si la televiziune. De ce ?

Despre faptul cã regimurile de pânã la 6 septembrie 1940 au ucis fãrã judecatã mai mult de 500 de legionari nu se scrie si nu se vorbeste, dar despre cele cinci victime pe care le-au fãcut legionarii scosi din fire, care n-au mai putut rãbda, se face atâta caz. De ce ? Numai Duca, Stelescu, Armand Cãlinescu, Iorga si Madgearu au fost oameni ? Cei 500 de legionari n-au fost oameni ? Sau existã oameni superiori si oameni inferiori ?

Avem atâta nevoie de adevãr. Adevãrul este aurul nostru curat peste care s-a turnat si se toarnã tone de bãlegar ; adevãrul este sufletul nostru strivit, adevãrul este viata noastrã rãstignitã, dar oricât de stâlcit ar fi de vrãjmasii Neamului si Credintei, Adevãrul rãmâne nãdejdea noastrã, Învierea noastrã.

“Prigoniti, bãtuti, întemnitati, crestem spre ziua cea mare a învierii neamurilor” (27).

O, voi care nu aveti nimic sfânt, voi care v-ati fãcut unelte ale diavolului, tatãl minciunii, voi care îl împachetati pe legionari în scoala crimei si a violentei, cititi circulara lui CORNELIU ZELEA CODREANU NR. 147, din 17 februarie 1938, care stã la dispozitia tuturor de 56 de ani si vedeti si întelegeti cã ea vine de la un om cinstit, de la un crestin integru si se adreseazã unor crestini smeriti, ascultãtori (Vezi anexa).

Vom încheia aceastã documentare, menitã sã restabileascã adevãrul cu rugãmintea eroului, a eremitului, a profetului care a fost învrednicit de streang pentru credinta si faptele sale de vitejie, a CÃPITANULUI Legiunii Arhzanghelul Mihail.

“Ai grijã, Doamne, de toti ai mei.

“Primeste-i sub scutul Tãu,

“Iartã-I,

“Odihneste-i.

“Celor vii dã-le tãrie asupra celor potrivnici, întru biruinta României Crestine Legionare si apropierea de Tine, Doamne, a neamului meu românesc, întru nãdejdea învierii lui. Amin”.

ANEXÃ

CIRCULARA NR. 147

Miscarea Legionarã îndeamnã pe toti oamenii legati cu sufletul de ea, tãrani sau orãseni, tineri sau bãtrâni, sã facã post si rugãciuni timp de o sãptãmânã, începând de Vineri seara, 4 Martie 1938.
În cele douã Vineri si Miercuri se va tine post negru.

ss. Corneliu Zelea Codreanu.



ÎN TIMPUL POSTULUI

A. Se citeste de mai multe ori pe zi Paraclisul Maicii Domnului, pag.62-82, brosurica, editia anului 1899 (Librãria Pavel Suru, Calea Victoriei, Bucuresti).

B. Nu se citesc ziare, nu se mai citesc nici un fel de cãrti,

nu se admite nici un fel de distractie sau mãcar ceva care ar putea distrage sufletul legionarului de la rugãciune.

C. Nu se fumeazã, nu se mãnâncã nimic Miercurea si

Vinerea ; în celelalte zile, numai post.

D. Nu se joacã cãrti, table, nu se merge la spectacole,

table. Nu se fac vizite decât numai pentru rugãciune.

E. Toatã problema se pune ;

a) în înfrângerea oricãrei pofte, în biruirea trupului si a materiei

b) în eliberarea sufletului de sub jugul materiei ;

c) în concentrarea lui, în rugãciune, deci în apropierea cât mai

mult de morti, de sfinti, de Mântuitorul Iisus Hristos, de Dumnezeu.

Chemati mortii sã se roage totdeauna alãturi de voi. Chematu-l pe Mota.

F. Nu se fac discutii contradictorii, care sã ne facã sã

uitãm cã suntem în rugãciune.

G. Tinuta, pretutindeni : acasã, în tren, ca în Bisericã.

Legionarii si legionarele trebuie sã stie cã nu este vrãsmas care sã lupte si sã biruiascã în contra postului si a rugãciunii.

Cei ce vã rugati, fiti siguri cã în calea voastrã totul se va lumina . . .

 

ss. Corneliu Z. Codreanu

18 februarie 1938