|
|
||
|
|
|
|
|
Doctorul Gaster
Bătrânul si de mult ilustrul savant, Dr. Moses Gaster, si-a dăruit Bibliotecii Academiei Române colectia sa de manuscrise si cărti vechi românesti. Sunt peste două sute de rarităti bibliografice, multe din ele adunate de Mihai Eminescu si cumpărate apoi de savantul doctor Gaster. Pe temeiul acestor manuscrise si cărti vechi, a publicat M. Gaster lucrarea sa din tinerete, Literatura populară română (Bucuresti, 1882), care, împreună cu al doilea tom din Cuvente den bătrâni al lui Hasdeu, alcătuia până mai deunăzi singura monografie critică si completă asupra literaturii românesti scrise; până mai deunăzi, adică până în 1929, când profesorul Cartojan a dat la lumină primul volum din lucrarea sa de sinteză, Cărtile populare în literatura românească. Aceeasi bogată colectie personală a folosit-o si la alcătuirea Crestomatiei române (2 vol., Leipzig, 1891). Doctorul Gaster a plecat din tară în 1885. S- a stabilit de-atunci la Londra, unde a ajuns rabinul Comunitătii Israelite. În anul acesta a împlinit 80 de ani, căci s-a născut în 1856. A fost contemporan si a cunoscut îndeaproape generatia de scriitori si savanti români ai Independentei. A cunoscut pe Eminescu, de la care a cumpărat o bună parte din manuscrisele si cărtile vechi care se vor întoarce zilele acestea în tară si vor fi depuse în Biblioteca Academiei Române. A cunoscut pe Odobescu, a cunoscut mai ales pe Hasdeu, la revista căruia (Columna lui Traian, 1876 - 1877) colabora încă din timpul când îsi pregătea doctoratul la Breslau. De acolo trimite Gaster Câteva rectificări la etimologiile grece, turce si maghiare ale lui Rösler (“Columna”, 1876, pp. 521 - 524); Baskert = Bucuresti?, fântâne arabe pentru istoria română (“Columna”, 1877, pp. 244 - 247); o recenzie la Dictionnaire turc-arabe-persan al lui Zencker (pp. 298 - 300); un comentar la un studiu comparativ al lui Ispirescu (pp. 447 - 449). tânărul savant dovedea de pe atunci o prodigioasă eruditie lingvistică si folclorică. De la Hasdeu învătase să aprecieze importanta limbilor slave si orientale pentru întelegerea istoriei românesti si balcanice. Pregătirea sa lingvistică i-a fost de un mare folos după ce ne-a părăsit. Gaster a uluit lumea stiintifică din Apus prin multimea si varietatea limbilor pe care le stăpânea. Căci, desi s-a specializat apoi în limbile semite, putea folosi în cercetările sale de folklor comparat toate limbile slave si romanice, limbile clasice, limba turcă, persană, arabă, limbile germanice… Este semnificativ faptul că Moses Gaster debutează în revista antisemitului Hasdeu. tot atât de semnificativ, ca si faptul că singurul asistent- conferentiar pe care si l-a ales Hasdeu, a fost Lazăr Săineanu, un erudit evreu. Este drept că, după ce a publicat Literatura populară română – unde afirma că unele basme si legende populare românesti îsi au izvorul în legendele biblice – Gaster s-a răcit de Hasdeu. În scrierile lui Hasdeu de după 1882, se întâlnesc multe întepături împotriva lui Gaster. Dar nu stim dacă marele antisemit s-a bucurat într- adevăr de expulzarea rivalului său. Prietenia lui Hasdeu pentru elevul si asistentul său Săineanu – cel putin până la penibilul episod din 1900 – alcătuieste una din paginile cele mai frumoase din viata marelui enciclopedist si antisemit. Dealtfel, fie spus în treacăt, nu stiu dacă vreun bancher sau arendas evreu a fost expulzat în epoca dintre 1870- 1916. Au fost însă siliti să plece trei mari savanti evrei: Gaster, Săineanu si tiktin. toti trei si-au cucerit un renume european. În anii când noi primeam fel de fel de negustori galitieni – am izgonit trei capacităti de mare clasă europeană… Lazăr Săineanu a abandonat studiile sale de folklor românesc, dedicându-se – cu cât succes, o stie astăzi toată lumea – dialectologiei franceze si lingvisticii generale. Doctorul Gaster nu si-a părăsit însă niciodată cercetările începute în tinerete. Este adevărat că s-a preocupat mai mult de sectele iudaice si de literaturile apocrife. A editat si a tradus texte ebraice. În cele trei mari volume de Texts and Studies (1931) si-a adunat aproape tot ce rămăsese îngropat în vechi reviste de folklor si lingvistică. Un volum întreg e ocupat numai de texte ebraice. Cartea despre Samariteni (London, 1925), Asatirul sau Cartea samariteană despre tainele lui Moise (London, 1927), precum si traducerea mai veche a Cronicilor lui Jerahmeel (London, 1899) – au făcut din doctorul Gaster o autoritate în tot ce priveste literatura eretică si apocrifă iudaică. Dar iubirea sa pentru începuturile scrisului românesc si folklorul românesc – n-a încetat niciodată. A continuat, si după plecarea din tară, să dea seama despre publicatiile românesti în “Kritischer Jahresbericht über die Fortschritte der Romanischen Philologie”. În 1901, colaborează la Grundriss-ul lui Gröber cu o Rumänische Literatur. În 1915 publică frumoasa carte: Roumanian Bird and Beast, Stories (London). În sfârsit, zilele acestea apare în colectia îngrijită de profesorul Cartojan si editată de “Scrisul Românesc” – o culegere din scrierile lui Anton Pann. Îmi aduc aminte de un articol scris de mult de d. Em. Bucuta, în care povestea o vizită la Dr. Gaster, la Londra. trecuseră numai câtiva ani de la război. Domnul Bucuta admira bogata colectie de manuscrise si cărti vechi românesti; se gândea, cu melancolie, că ochii obositi ai bătrânului savant nu se vor mai opri asupra rândurilor migălos si evlavios scrise cu sute de ani în urmă; se întreba dacă această comoară se va întoarce cândva în tară, si dacă doctorul Gaster va putea vreodată uita jignirea de acum cinzeci de ani… Iată că astăzi colectia de manuscrise si tipărituri vechi se întoarce în tară. Si doctorul Gaster a uitat jignirea, căci si-a închinat o parte din ultimele sale puteri editării unui clasic român: Anton Pann. Evenimentul e prea important, ca să nu fie subliniat si comentat. Mai rămân însă o sumă de lucruri de făcut. Si pentru mângâierea doctorului Gaster, si pentru folosul nostru. Am putea cunoaste de la Dr. Gaster foarte multe amănunte care privesc deaproape generatia Independentei. Numai el ne-ar putea spune lucruri interesante despre un Odobescu, un Hasdeu si poate chiar Mihail Eminescu. La vârsta patriarhală pe care o poartă atât de glorios – opt zeci de ani – poate ar fi greu pentru doctorul Gaster să mai vină până la noi. Dar ar trebui delegat un tânăr istet de la Legatia noastră de la Londra, să adune de la el toate informatiile despre generatia Independentei. Îmi îngădui o indiscretie. Îmi îngădui să citez dintr-o scrisoare a lui M. Gaster, trimisă de la Londra în 12 mai 1936, câteva rânduri. “Mi se pare că era ceva firesc ca biblioteca mea să se întoarcă în tară printr-un nepot al meu. S-a potrivit foarte bine. Si acuma, să le fie norocul acolo unde sunt!”… [În Vremea, 21 Iunie 1936, p. 9]
Moartea Doctorului Gaster
Cu Dr. Gaster, mort în primăvara aceasta, când ajunsese la mijlocul celui de-al 83-lea an de viată, se stinge unul dintre cei mai învătati oameni ai veacului nostru. Făcea parte din clasa aceea de savanti, astăzi atât de restrânsă, care nu-si îngrădesc curiozitatea la câteva sectoare ale stiintei pe care o cultivă. Era un enciclopedist în sensul concret al cuvântului, întocmai ca si celălalt fiu adoptiv al culturii anglo-saxone, Dr. B. Lanzer, mort si el cu putini ani în urmă, la Chicago. Putini învătati vor mai putea câmpurile vaste pe care le-a destelenit si fructificat Dr. Gaster în 60 de ani de neîntreruptă activitate stiintifică. Specia aceasta de enciclopedisti-istorici se va stinge, cu timpul. Gaster a avut norocul să-si înceapă studiile într-o epocă în care filologia si istoria atinseseră apogeul si multe din disciplinele auxiliare – care, astăzi, înghit ele singure o viată de om – nu- si căpătaseră încă autonomia. Născut într-o familie cu bună-stare si traditie cărturărească, tânărul Gaster a învătat de timpuriu, în afară de limbile franceză si germană, elemente de limba ebraică. De altfel, printre dascălii lui de ebraică a fost si faimosul călător evreu Joseph Halévy, stabilit provizoriu în Bucuresti, după călătoria pe care o făcuse în Abisinia (M. Schwartzfeld, A biographical sketch of Dr. Gaster’s early years, în “Gaster Anniversary Volume”, London, 1936, p.1 sq). terminându-si studiile la Liceul Matei Basarab, Gaster pleacă, îndată după bacalaureat, la Breslau, unde functiona un celebru seminar rabinic. Acolo lucrează sub conducerea câtorva renumiti savanti, printre care trebuie mentionati Graetz, Zuckermann si Joel, si câtva timp secondează pe Zuckermann în Biblioteca Seminarului. În acelasi timp, urmează cursurile lui Groeber, faimosul romanist, la Universitate. tot la Breslau, în anii studentiei sale, a început să cunoască si să se pasioneze de folklor, pornind de la literatura orală si populară ebraică, si descoperind treptat comorile populare românesti, si apoi ale popoarelor slave si romanice. În 1877, la 25 de ani, obtine doctoratul în filosofie la Breslau cu o teză privind o problemă filologică: Zur Rumänische Lautgeschichte. Die Gutturale termis (publicată în Zeitschrift für Romanische Philologie, 1879, pp. 355 - 388). Despre importanta acestei lucrări a lui Gaster, a scris recent d. prof. Cartojan în articolul său Dr. M. Gaster’s activity in the Field of Romanian Language, Literature and Folklore (“Gaster Anniversary Volume”, pp.15 - 20), citând câteva opinii competente ale specialistilor timpului. Gaster si-a dezvoltat ideea fundamentală din teza 58 mircea eliade - casus belli de doctorat în studiul Stratificarea elementului latin în limba română, publicat în revista lui tocilescu (Revista pentru istorie, arheologie si filologie, 1883, pp. 17 - 32, 345 - 356). tânărul savant îsi continuă apoi studiile sale ebraice la Breslau, obtinând în 1881 diploma rabinică “magna cum laude”.
|
Studiile acestea din Germania orientează întreaga activitate viitoare a lui Gaster. Savantul poliglot si polihistor va cerceta în lunga si laborioasa sa viată domenii variate, dar liniile de orientare sunt bine fundamentate de pe acum. Dr. Gaster va rămâne un romanist, un folklorist si un semitolog. Asta, în ceea ce priveste activitatea sa stiintifică. Dar, Dr. Gaster nu a fost numai un cărturar. Încă din primii ani ai tineretii sale si-a călit o puternică si limpede constiintă natională. A simtit si a trăit în conformitate cu destinul poporului său, Iudaeo fidei singularis, remarcă incizia lui Bruno Schindler din fruntea volumului omagial. Într-adevăr, ca si colegul său întru cărturărie, ilustrul orientalist Sylvain Lévy, profesorul de la Collčge de France, Dr. Gaster n-a uitat niciodata că e evreu. Sylvain Lévy si-a închinat viata studiilor indiene, tibetane si chineze, dar a păstrat permanent legătura vie cu poporul său si a fost ales spre sfârsitul vietii presedintele Aliantei Israelite. În această calitate, eruditul si umanistul Sylvain Lévy a slujit cauza conationalilor săi din toate tările, cu o energie si un devotament care poate sluji de exemplu oricărui cărturar constient de destinul neamului său. Dr. Gaster si prin pregătirea stiintifică, si prin functia sa sacerdotală – era haham al comunitătii evreiesti de rit spaniol din Londra – a fost un mare animator al nădejdilor nationale ale tuturor evreilor. În timpul Congresului de la Berlin, a depus sfortări uriase pentru soarta poporului său (cf. Corespondenta publicată în “Gaster Anniversary Volume”, pp. 545 - 548). Dar încă de la vârsta de 16 ani, tânărul savant avea constiinta limpede a misiunii poporului său si a functiei unificatoare a limbii ebraice. Într-o cuvântare tinută cu prilejul matriculatiei sale si publicată în Ha-shahar (1873) spune: “Die Nationalität und die Sprache des Landes, in dem wir leben, räumen wir ihre Rechte ein, ohne gleichzeitig unsere Nationalität als Juden, als Volk Gottes, aufzugeben… Die hebräische Sprache… ist das einzige band, welsche alle Israeliten in ihrer polyglotten Nationalität auf der ganzen Erde verbindet und in ihnen eine zweite Nationalität… nährt und belebt” (Gaster Anniversary Volume, p. XV, nota 1). Asa a simtit Gaster de copil, si asa a trăit până la vârsta venerabilă a patriarhului: ca un evreu conformist, ca un rabin, ca un sionist. Căci, alături de Herzl, Gaster a jucat rolul cel mai important în sionism, si cuvântarea sa la al II-lea Congres – când a fost purtat pe umeri prin toată sala – a rămas memorabilă în istoria nationalismului evreiesc. Dr. Gaster a luat parte activă la fondarea celor dintâi colonii evreiesti în Palestina, si pentru poporul său a luptat dârz, până ce si-a dat ultima suflare. Este emotionantă lectura “Prefetei” la volumul său omagial, pe care o scrie tot un cărturar de seamă – sinologul Bruno Schindler – cărturar, dar în acelasi timp un nationalist de o admirabilă intransigentă. Cum spuneam, anii de pregătire de la Breslau au fost ani decisivi. În periodicile savante străine, ca si în cele românesti, Dr. Gaster începe de atunci copioasa lui colaborare. Una din primele tipărituri ale sale în România a fost tratatul talmudic Mishna- Aboth (Bucuresti, 1881), prin care eruditul semitolog inaugurează seria de editii si traduceri de texte ebraice. Să notăm, în această rubrică, volumele principale: The Chronocles of Jerakneed (London, 1927), The Exempla of the Rabbis (Leipzig, 1924), The Asatir (London, 1927), The tittled Bible (London, 1929), Ma’aseh Book (Philadelphia, 1934) etc. În strânsă legătură cu această activitate de editor si traducător de texte semite, trebuie notate lucrările de vulgarizare ale lui Gaster: The Ketubah (London, 1924), The Spread of Judaism through the ages (New-York, 1926), The Story of Chanucah (London, 1928), The Story of Passover (London, 1929), The Story of Shavaoth (London, 1930), The Story of Purim (London, 1930), The Story of the High Festivals and the Feasts of Tabernacles (London, 1931). Am mentionat numai o parte din volumele si brosurile lui Gaster în legătură cu evreitatea, lăsând la o parte nenumăratele studii, conferinte si articole risipite în toate revistele savante sau iudaice, lăsând la o parte textele minore (al treilea volum din Studies and Texts cuprinde exclusiv texte inedite ebraice) si nementionând cele cinci mari volume de ritual, publicate la Londra între anii 5661 - 5666 (1901 - 1909), cuprinzând toate oficiile si rugăciunile pe care Gaster, ca mare preot, le cunoaste în toată întinderea si adâncimea lor. Am stăruit ceva mai mult asupra acestor aspecte ale activitătii lui Gaster, pentru că ele sunt mai putin cunoscute la noi – desi ele nu sunt ignorate în Occident, unde numele doctorului Gaster nu e ilustru numai ca savant, ci mai ales ca luminător al credintei izraelite si mentor al nationalismului iudaic. Dr. Gaster a fost un om profund onest si sincer în tot ce a făcut. Pentru el, istoria poporului evreiesc nu era numai un subiect de studiu, cum este pentru unii dintre coreligionarii săi. Cinstit sufleteste, nu i-a fost rusine de poporul lui, si nici n-a cochetat cu credintele străbunilor săi, rationalizându-le si îmblânzindu-le. În religie, Dr. Gaster n-a fost “un modernist”. A crezut în spiritul, dar si în litera Legii. N-a fost un rabin de nevoie. A avut vocatia sacerdotală si nationalistă. Atât de mult l-a preocupat unitatea neamului si religiei lui Izrael, încât s-a silit să aducă la aceeasi unitate si pe “eretici”. Poate că în această iubire a lui Gaster pentru toate semintiile lui Izrael, si în această dorintă secretă a lui de a vedea “unificată” spiritualitatea iudaică, trebuie căutată explicatia interesului său atât de viu pentru Samariteni, cea mai veche sectă iudaică în existentă. Dr. Gaster a contribuit ca nimeni altul la descifrarea misterului care înconjura, până la el, istoria acestei secte. Cel dintâi studiu important al său, A Samaritean Scroll of the Hebreu Pentateuch, a fost publicat în “Proceedungs of the Society of Biblical Archeology” (1900, pp. 240 - 269). În 1917 apar mai multe articole despre filacteriile samaritene (republicate în Studies and Texts, vol. I, pp. 387 - 461), iar în 1925 îsi tipăreste cele trei Schweich Lectures: The Samaritans, Their History, Doctrines and Literature (Oxford, University Press). Este cea dintâi sinteză profundă asupra acestei misterioase secte iudaice, pe care Dr. Gaster o cunoaste în cele mai mici amănunte, si pentru explicarea căreia bătrânul savant a cheltuit 30 de ani din viată. De altfel, doi ani mai târziu, publică traducerea cărtii Asatir (The Samaritean Book of the “Secrets of Moses”, London, 1927), iar în 1932 apare cel dintâi tom din Samaritean Eschatology (London), închinat studiului legii orale samaritene si traditiilor arhaice. Din iubirea profundă a lui Gaster pentru istoria si traditiile poporului său, izvoreste pasiunea sa cărturărească pentru literaturile populare semite, pentru acele texte apocrife si legende eretice care s-au păstrat mii de ani, nealterate, în comunitatea samariteană, bunăoară, sau s-au transmis în lumea întreagă prin textele apocrife si literaturile populare. Când a început să cerceteze literatura populară românească, Dr. Gaster a fost atras în special către legendele biblice si apocrifele Vechiului testament. Dar, fireste, savantul si poliglotul a descoperit un câmp mult mai vast, îndată ce a început să lucreze în acest domeniu al literaturii populare. Din izvor în izvor si din variantă în variantă, Dr. Gaster a fost silit să pătrundă până în literaturile indiene, unde a descoperit uneori obârsia anumitor legende hagiografice crestine (d. ex. Nigrodha-miga Jataka and the life of St. Eustachius Placidus, 1894, republicat în Studies and Texts, II, pp. 1065 - 1070). Curiozitatea lui pentru traditia orală a tuturor popoarelor era nemărginită. A fost atras si de misterul care acoperă istoria tiganilor, si a contribuit cu studii importante la Journal of the Gipsy Lore Society. După exilul său la Londra, unde si-a petrecut cea mai lungă parte a vietii sale, a continuat să se intereseze de folklorul si literatura populară românească. În 1900 apare Geschichte der rumänischen Literatur, în 1915 Rumanian Bird and Beast Stories, iar în 1936, editia lui Anton Pann, Povestea Vorbii, lăsând la o parte studiile si articolele mai mărunte. Dr. Gaster a fost, de la începutul carierei sale stiintifice, pasionat de texte. Acest savant a mers întotdeauna la izvoare, chiar când o asemenea muncă implică eforturi considerabile. De aceea, o bună parte din productia sa stiintifică si literară constă în editarea si traducerea de texte. După cum remarcă pe bună dreptate în prefata primului volum din culegerea sa Studies and texts in folklore, magic, medieval romance, hebrew apocrypha and samaritean archeology (3 vol., London, 1925 - 1928), textele îsi păstrează permanent valoarea, oricare ar fi soarta ipotezelor construite asupră-le. Dar, în această pasiune pentru texte, se poate descifra mai mult decât nevoia omului de stiintă de a-si cunoaste izvoarele. Dr. Gaster găsea în lectura neodihnită a acestor texte populare, putinta de comuniune cu sufletul celor multi si al celor umili, calea către inima neamului său si către a celorlalte neamuri. Căci asemenea oricărui mare patriot, savantul acesta ajunsese să iubească foarte multe neamuri, tocmai pentru că învătase de tânăr să-si iubească neamul său. N-a fost un cosmopolit, desi a fost un om universal.
[În Revista Fundatiilor Regale, Mai 1939, nr. 5, pp. 395 - 399]
|
|
