Minisinteza a perceptiei mele despre Mihail Eminescu, nationalismul Românesc (inclusiv interbelic) si cultura Româna. Adica textul integral al precizarilor pe care, în calitate de autor al unei suite de carti pe acest subiect, le-am facut cu prilejul interviului pe care doamna jurnalist Anca Pepelea, redactor la Revista EN-JOY, mi l-a luat în data de 16 martie 2007.

Anca Pepelea (A.P.): Cine este Radu Mihai Crisan? (am înteles ca e un pseudonim, de ce? când a aparut, în ce împrejurari?)

Radu Mihai Crisan (R.M.C.): Radu Mihai Crisan? Poate-i un vis ce cauta a se re-ntoarce-n Dumnezeu. Atât. Identitatea lui lumeasca nu importa.

*

(A.P.): Despre cartile scrise, ce reprezinta ele? în cât timp au fost scrise? de unde ai cules datele pentru ele? pentru cine au fost scrise în mod special?

(R.M.C.): Celor ce-am scris le-as zice altfel. Nu carti. Ci straduinte investigative. Mici. Si modeste. Dar sincere. Si trudite. Cu dragoste de semeni. Si de Adevar.
Nu-ti dau un estimat de timp. Cum ca le-am scris în atât. Ori în atât. N-am cum. Nu masor timpul. Fiindca e static. Din vesnicie.
Date, deschis îti spun, n-am cules. Desi-am peregrinat prin biblioteci. Dumnezeu le-a adunat pentru mine. Eu doar le-am asternut pe foaie. Cu-ngaduinta Lui. Din vrerea Lui. Si întru slava Lui.
Tocmai de-aceea, nu-s destinate cuiva în mod predilect. Sunt oameni care-si apleaca sufletul asupra lor? Care rezoneaza cu ele?
Ei bine, acelor inimi li-s dedicate. Indiferent de vremuri. De locuri…

*

(A.P.): Eminescu este un subiect sensibil. Elevii sunt plictisiti de el, altii nu îl considera un poetul românilor. Cum apare Eminescu la tine?

(R.M.C.): Plânsul lui Dumnezeu pentru mântuirea astui macenic Neam Românesc. Asa-mi salasluieste-n suflet Domnul Eminescu.
Profeticul, profundul, onestul si de nici o realitate dezmintitul gânditor politic, sociolog si economist Mihail Eminescu. Caruia, perfizii si cruntii dusmani ai Neamului Românesc au început, mai nou, sa-i batjocoreasca pâna si geniul poetic.

*

(A.P.): Se poate face o comparatie între ideologia nationala interbelica si cea actuala? (e vreo diferenta?)

(R.M.C.): Ideologia nationala Româneasca interbelica? Si cea tot nationala Româneasca actuala?
Daca-nteleg bine.
Personal nu vad deloc doua ideologii. Ci una singura. Una si-aceeasi religie politica a interesului, etern si legitim, national Românesc.
Traita fiintial de-ntreaga pleiada a martirilor Voievozi de sânge Românesc. Marturisita jertfelnic de etnicii Români din orice vreme. Cristalizata organic, ca doctrina, de catre Mihail Eminescu. Pusa-n harica opera actionala de catre Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu. Împartasita pâna la sacrificiul suprem de Nicolae Iorga (pe care, oricine-i citeste discursurile parlamentare se dumireste, nu legionarii l-au ucis). De toate sufletele sfinte martirizate-n temnita politica iudeocomunista. De inima fiecarui Român autentic. Traitor în carne ori numai în duh. Astâzi ca si oricând pâna-n veacul vecilor.
A nu fi confundata cu mocirla politicianista care-i uzurpa deliberat numele. Care nu-i româneasca (în singurul sens autentic al cuvântului – cel etnic) nici cât negru sub unghie. Care-i antiRomâneasca si antiDumnezeiasca pâna în maduva. Dar ai carei profitori, vorba lui Eminescu, au pus totusi mâna pe statul numit România. Numit România. Caci doar firma si lacrimile mai sunt aici ale noastre…
Si-acum comparatia. Despre acea unica, una si-aceeasi religie politica a interesului, etern si legitim, national Românesc. Între ea din anii interbelici si ea de astazi. Intensitatea ei, în inimile pe care le-nrâureste, purtându-le spre Hristos, spre Viata Vesnica, este aceeasi. Mistuitoare. Transfiguratoare. Sfânta.

*

(A.P.): Ce crezi ca lipseste în cultura româna prezenta?

(R.M.C.): Românitatea. Si Dumnezeu. Acestea doua cred eu ca lipsesc mai cu seama. Dar, atentie! Nespusa atentie! Nu în cultura Româna. Unde-au fost, sunt si vor ramâne sacre icoane. De-a pururi. Ci în cultura din România.
Sau, si mai exact spus, în cultura oficiala din România. De astazi ca si, în esenta, din orice timp în care Tara si Neamul gem sub împilare straina. Cultura careia i se aplica integral distinctia pe care-am facut-o nitelus mai devreme în legatura cu ideologia. Pe scurt, identitate completa, de fond, între ea (cultura oficiala din România) si mocirla politicianista (tot din România; nicidecum Româneasca).

*

(A.P.): Ce mesaj vrei sa transmiti prin cartile tale?

(R.M.C.): Vrerea nu mi-i sa transmit neaparat vreun mesaj. Cel putin nu unul în acceptiunea curenta, lumeasca.
Chemarea tainica, si totdeodata luminoasa, pe care o simt lucrând prin mine îmi cere altceva. Sa ma straduiesc a marturisi Adevarul. Da! Adevarul. Cu «A» mare. Singurul absolut. Dumnezeu.

*

(A.P.): Un sfat pentru cei care le citesc, se poate? un altul pentru tinerii din ziua de azi.

(R.M.C.): Un sfat daca se poate?…
Da, se poate. Dar nu se cuvine.
S-au prea lehamesit oamenii de sfaturi. Si cu drept cuvânt.
Nu de sfaturi duc ei sarmaneii lipsa. Nu de crime psihice si sufletesti facute sub masca dragostei simulate si-a mimarii bunelor intentii. Ci de-un cuvânt rostit dintru adânc de inima curata. Iar nu dintr-o hazna de creier satanizat.
Acest cuvânt mi-i vrerea ca sa-l dau în dar. Si nu doar unor categorii. Unor asa-zise «segmente». Ci fiecarui semen. Tuturora. Iubiti-va unii pre altii! Iubiti-va CRESTIN!