După luarea Bacalaureatului în 1911 pleacă la Universitatea din Bucuresti unde
ia cursuri la Facultatea de Stiinte si cea de Filosofie. După mai putin de 2
ani de studii si examene, obtine câte un doctorat dela fiecare, ajungând profesor
de matematică la reputata Scoală Militară dela Mânăstirea Dealu de lângă Târgoviste.Odată cu intrarea României în primul război mondial, Octav Onicescu este mobilizat pe front (1916-1918).
In 1919 pleacă la Roma pentru continuarea si aprofundarea activitătii stiintifice. In Iunie 1920, sub îndrumarea Prof. Tullio Levi-Civita, O. Onicescu îsi publică teza în stiintele matematice: "Sopra gli spazi einsteinieni a gruppi continui di transformazione".
In toamna anului 1920 pleacă la Paris înscriindu-se la Seminarul "Jacques Hadamard" dela "College de France"; în acelasi timp, la Sorbona, ia parte la lecturile profesorilor Emile Picard si Elie Cartan.
In 1922, întorcându-se la Bucuresti, îsi ia docenta si începe o prodigioasă activitate universitară. In paralel, împreună cu profesorii chimisti Gheorghe G. Longinescu si Gheorghe Titeica, co-editează si reorganizează revista "Natura", în cadrul căreia publică numeroase studii stiintifice cum si în alte reviste de specialitate.
In 1930, organizează Scoala de Statistică, apoi Institutul de Calcule al cărui Director a fost timp de multi ani.
Organizator al statisticilor matematice, a jucat un rol important în modernizarea si predarea teoriei relativitătii si aplicarea fundamentală a stiintelor matematice. Alături de Gh. Mihoc, este fondatorul şcolii româneşti de teoria probabilităţilor. Este creatorul noţiunii de ''lanţ probabilistic cu legături complexe'', iar în domeniul mecanicii a dezvoltat o mecanică nouă a sistemelor materiale.
Prieten apropiat al poetului si matematicianului Ion Barbu (Dan Barbilian) si al poetului Vasile Voiculescu; în 1936, Octav Onicescu intră în rândurile Miscării Legionare alăturându-se colegilor de generatie: Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Tutea si atâtia altii.
După instaurarea comunismului, prof. Octav Onicescu este pus la index, nepermitându-i-se să-si publice lucrările. Multe manuscrise îi sunt confiscate de organele omniprezente ale securitătii represive.
In 1981, cu doi ani înainte de trecerea sa în eternitate, îi apare cu mare greutate volumul "Pe drumurile vietii", urmat un an mai apoi de primul său volum de "Memorii", cenzurate dealtfel în chip arbitrar de autorităti pentru a putea vedea lumina tiparului.
Ne-a părăsit în preziua împlinirii vârstei de 91 de ani, la 19 August 1983.
