In padurea cu fiare salbatice de Nicolae Nita

EROISMUL SI JERTFELE VRÂNCENILOR IN TIMPUL PRIMULUI RÃZBOI MONDIAL

-continuare-

Este lucru stiut cã la începutul declarãrii rãzboiului, fatã cu ofensiva românã din Trasilvania, mai nimeni nu credea cã soarta armelor va fi dezastruoasã pentru noi în curând si cã frontul va ajunge pe linia Galati-Siret, apa Putnei-Vizantea-Oituz, etc. Abundenta din toamna anului 1916 fãcuse pe fiecare locuitor sã agoniseascã cele necesare vietii pentru 2 ani, cât se credea cã cel mult va dura rãzboiul. Mai toti locuitorii în vârstã a purta armele, plecaserã la rãzboi, iar femeile, copiii sã fie scutiti de a purta armele, rãmãseserã acasã, dând ajutor familiilor celor mobilizati, iar altii erau întrebuintati la facerea de drumuri, transee si de tot ce poate sprijini armata. Intre acestia rãmãsese si Radu Macovei, proprietar si învãtator în vârstã înaintatã.

Vasile Chilian, desi contingentul 1896,totusi rãmãsese pentru executarea unui pod peste apa Putnei, pentru facerea de bordeie în Mãgura Odbetilor, precum servise si de cãlãuzã unor ofiteri români superiori prin munti.

Stefanache Sacalus, fost primar la Paulesti, era in etate inaintata, iar Dumitru Pantazica din Tichiris, dese mai tanar, ramasese acasa din cauza boalei de ochi. Toma Costea din Vidra, refugiat la Paulesti, Toma St. Tirbea din Voloscani, refugiat la Valea Serii, Gheorghe Besliu din Manzalesti-Buzau, toti erau in varsta inaintata.

Toti acestia au fost insa de mare folos, caci au dat ajutor populatiei dela munte, inlesnindu-le gasirea hranei, si au avut grije de familiile celor plecati si de prizionieri.

La inceputul razboiului, prin partile acestea au fost Rusii, care varisera frica in populatie prin jafurile lor, caci semanau mai mult cu nicste bande de talhari, decat cu armate menite sa lupte. Din aceasta cauza multi se ascundeau nu de frica inamicului, ci mai ales de frica Rusilor.

Ca exemplu avem pe Radu Macovei pe care dupa ce-l juefuiesc intro'o noapte, vreu sa-l omoare si scapa cu mare greutate intr'un hogiag la hoarna din podul casei.

Radu Macovei fusese insarcinat de ofiterul Sofran dela Brigada VII-a mixta Panciu, ca sa ramana in teritoriul ocupat si sa trimita peste front toate stirile necesare.

In ziua de 26 decembrie 1916, inamicul a ocupat Vidra si frontul s'a oprit pe apa Putnei. Pe aici au venit Germanii cu regimentul 256 si Bavarezii; mai pe urma s'au schimbat cu alte armate. La inceput, trecerea peste front era lesnicioasa. Comandantii armatei germane spuneau pe la Boboteaza, ca in 8 zile au ordin sa ajunga la Siret si ca populatia poate sa ramana pe loc. Trecand cele 8 zile un ofiter neamt spune ca si peste 2 ani frontul va ramane tot aici. Din aceasta cauza au inceput sa formeze comandaturi prin sate, sa faca perchizitii, statisici de numarul locuitorilor si avutul lor.

In urma, intetindu-se luptele, satele de pe front au fost evacuate si locuitorii, au fost luati noaptea pe la miezul noptii pe un ger strasnic, nepregatiti si au fost dusi prin alte comune. Multi au murit de frig, degerati.

Trecuse3-4 luni dela ocupare, frontul stagna; in sate se dasera fel de del de ordonante, cea mai stricta era aceea pentru prizonieri sau aceia, care gazduiau prizonierii, si care se pedepseau cu moartea.

Multi prizonieri erau fugiti de prin lagare, altii ramasi prin sate; tot traiau ascunsi prin munti si pe la diferiti gospodari. Printre prizonierii fugiti erau si ofiteri romani. De obiecei se retrageau prin satele mai adapostite. mai primitoare si in care se gaseau de-ale mancarii. Satele Lopatari, Terca, Manzalesti, Bisoca. in apropierea muntilor Buzaului erau indestulate, comandaturile mai putin stricte, iar prin Muntii Vrancei se gaseau adaposturi bune si in apropiere de a gasi bune ocazii ca sa treaca frontul in Moldova.

Schitul Gavanu era punctul de trecere atat a celor ce veneau dinspre Arges, Prahova, pentru a se duce spre frontul din Vrancea, cat si a celor ce veneau dela front spre a patrunde in largul tarii. Tin sa arat ca printre prizonieri erau multi Ruse si de multe ori se gaseau si Sarbi, francezi. Si acestia erau adapostiti si gazduiti.

Radu Macovei colinda muntii si satele de pe front pana la Lopatari, culegand informatii, dand sfaturi ofiterilor, prizonierilor si indemnand populatia sa-i gazduiasca si ospateze si sa patreze totul in secret.

   Intre ofiterii romani din partea locului se gaseau: Moloiu, Paun, Urzica Mihaiu. Tataranu Alexandru care a murit la Turu, Popescu, Serbanescu, Nechifor, Cocorascu, Richtman Paraianu, Georgescu si altii care nu-si dadeau numele adevarat sau se fereau sa spuna ca sunt ofiteri di frica sa nu fie surprinsi de Nemti. Toti umblau in cete de cate 2-3 avand ca ajutoare soldati prizonieri, cu care se ajutau.
   In iarna anului 1916/1917 au fost adapostiti in comuna Lopatari, la Maria Besliu, Const. Albu, primar in Lopatari, apoi pe la Nastase Besliu la Jghiab, Stan Baraboiu si Cristea Brbeanu din Terca, Danian Bratila, Radu Dragomir Tetcanu, Victor Cosonea, toti din Lopatari precum si la Serban Cofarea, Ion Profir, Ion Chiciorea si altii de prin Nereju, dupa cum se va vedea mai departe.
   Toti aveau in suflet dorul de tara, dorul de libertate, spionarea Nemtilor si gandul de a putea trece frontul ca sa se intoarca iar la lupta. Cel care a dat primul semnal al trecerii, a fost ofiterul Moloiu, asociat cu paun, Necuaua si Urzica. El petrecuse iarna pe la Marie Besliu si altii din Lopatari; apoi afland ca familia Radu Macovei se gaseste la Jghiab, se intalneste cu sotia acestuia Profira (caci sotul era oprit de Nemti la Nereju), o intreaba ce stie de la front; iar dansa îi arata starea grea a frontului si cum intre prizonieri se gasesc si ofiteri. Dansul îi arata ca numai fatalitatea i-i facut prizonieri si dorinta lor cea mare este de a trece frontul si o roaga in acelas timp ca indata ce va veni sotul sau sa-l vesteasca pentru a pune cu dansul ceva la cale in aceasta privinta. Era cu o saptamana inainte de Pasti, ca intalnirea se facu in casele lui Gheorghe Besliu din Jghiab, se discuta situatia, se cerceteaza niste harti cu linia frontului si situatia armatei germane. Se cerceteaza puntele pe unde ar putea fi trecut frontul. Moloiu e de parere ca trecerea s'ar putea face mai usor prin apa Putnei, cand va fi mare si vremea mai calda. Dansul se mutase in Plavatu la Nastase Besliu; iar ca sa afle si mai bine situatia aratie germane, hotaraste cu parintele losif lonescu din Schitul Gavanu, ca sa se duca cu carul cu boi in calitate de servitor pana la Carpinistea, aproape de Buzau. dupa ce mai sta in Recea la Const. Cojocaru si la Nicu lonescu ca servitor, fara sa fie dat pe fata cine este, se intoarce iar in Lopatari, de unde ia cu ajutorul primarului Const. Albu pe locuitorul Ion Moldoveanul, cu care s'a dus prin muntele Furu, Laposul, Coza pana la front. ln acest timp Radu Macovei porneste prin Nereju pe Valea Zabalei pana la Tichiras la cunutul sau Vasile Chilian, caruia ii arata cele discutate cu Moloiu, si ca acesta va sosi in curand la dansul, pentru a-i inlesni trecerea prin apa Putnei, Totul fu primit si bine pus la cale, mai ales ca cu cateva zele mai inainte se facuse trecerea si a unor soldati prizonieri. Prin luna Mai, ofiterul Moloiu cu alti doi ofiteri si niste soldati, vine intai la Neculai Bucalau din Piciorul Cozei si de-aici este condus de Stefanache Sacalus si Toma Cotea sevitorul Toader Buture. Ajunsi in Tichiras, se ascund in standcile paraului din Balta Clacului. Aici se da intainerea, li se aduce di mancare prin Simion Mierloiu si se asteapta momentul prielnic pentru a face trecrea. Tot aici la Tichiras se intalneste cu d-ra Dobrescu careia ii spune ca a Petrecut in Lopatari la o sora a ei invatatoarea Maria Sarbescu, ba chaiar îi da si o scrisoare de multumire catre toti cei l-au gazduit.

Moloiu sta cateva zile, in care timp face exercitii de inot cu Vasile Chilian. Fac invoiala, ca in caz de trec bine frontul, sa se dea 4 focuri de tun dela Romani din Dealul Porcului, deasupra Irestilor, in lunca de peste valea apei Putnei. unde este taria lui Vidrascu si care se vede bine dela Tichiras. La inceput trece numai Moloiu cu un prizonier, pentruca ceilalti ofiteri, nu puteau inota bine. Trecerea au facut-o noaptea, prin apa Putnei, desbracati, numai cu planurile si notitele legate la gat si legate in gutaperca, pe care o luase dela d-ra Florica Pop, asistenta la farmacia Mazarini din Vidra si care se retrasese si ea tot la Tichiras. In urma tot in aceste conditii s'au mai strecurat si alti prizonieri tot la Vasile Chlian. Treceri de prizonieri se faceau si la Soveja si la Manastirea Casin.

Norocul nu a suras mult, caci voind sa treaca prin acelasi loc niste prizonieri, condusi de Capitanul Paraianu, au fost descoperiti si prinsi in urmatoarele imprejurari: Capitanul Paraianu era intovarasit de Capitanul Urzica, Locotenentul Popescu, Plutonierul Gheorghiu, Stefan a Petrei, sergent din Suceava, Juverdeanu, Sergentul Roman, Dumitru l. Coman si altii.

Acesta incercasera mai intai sa treaca frontul pe la Soveja, fiind gazduiti la Paulesti de Stefanache Sacalus si T. Cotea in podul caselor. Neputand trece pe aici au venit la Tichiras, condusi de Mafteiu Bercuciu din Colacul si Paul Enachi din Paulesti. Capitanul Paraianu inainte de a pleca din Lopatari spre Vrancea, a dat lui Grigore Tatu Grama din Lopatari 120 lei pentru a-i conduce la front, acesta i-a adus insa pana in Muntii Furu, unde a fugit lasandu-i singuri.

Capitanul Paraianu a fost bine primit si gazduit la Vasile Chilian in Balt Coacului. Intamplarea face ca odata cand Vasile Chilian nu se poate duce pentru a mai vorbi cu ei le trimite, odata cu mancarea, si un bilet cu numele unor ofiteri ce trecusear frontul si alte lamuriri. Juverdeanu, care citise biletul, desi avusese instructii ca sa-l rupa dupa citire, rupe numai o jumatate, iar jumatatea cealalta unde era semnatura lui Chilian si numele ofiterilor ce trecusera nu o rupe, ci o pune in carnetul sau.

   Trecerea s'a incercat tot noaptea, pe sub podul Vidrei, ajungand pana la vreo suta de metri de varstaura paraului laca, ce vine dela lresti, unde era pozitia frontuluiromanesc, cand Plutonierul Gheorghiu, gata sa se inece la o adancitura a apei a inceput sa strige: valeu, mã 'nec.
   Patrulele germane atrase de zgomot si temandu-se de vr'un pericol din apa se retrag pentru moment, apoi se inapoiaza intarite, inconjoara locul unde s'a auzit zgomotul si prin aruncari de grenade ii forteaza sa iasa afara. Locotenentul Popescu este atins de o schija de grenada si dupa iesirea din apa moare. Vreo doi subofiteri au reusit sa fuga inapoi scapand astfel din mainile Nemtilor.
   Pe Capitanul Paraianu, Juverdeanu. Gheorghiu, Coman St. a Petrei, i-au luat dezbracati cum au iesit din apa, si i-au dus la Odobesti, unde i-au inchis si s'au inceput cercetarile.

Juverdeanu nu a avut prevederea sa rupa si as azarle pachetul dela gat, in care era jumatate din scrisoarea lui Vasile Chilian. Nemtii dand peste dansa la perchezitie, da de firul complotului incare Vasile Chilian este deocamdata banuit ca amestaecat in aceasta afacere. Intamplarea mai face ca tot in acel timp in apropiere de Odobesti sa fie prinsi prizonierii Constantin Inimãrea din Piatra-Neamt, cu camaradul sau Vasile Galateanu si Vasile Cuciung de prin jud. Tecuci, care avusesera si ei legaturi cu Capitanul Paraianu din Vrancea.

Cercetarile fiind secrete si bine conduse, ceeace nu se descoperea dela o parte din prinsi, se descoperea dela ceilalti, si aceasta cu atat mai usor cu cat unii din prizonieri aveau carnete cu diferite nume pe unde gazduisera.

Odata stabilit faptul ca Vasile Chilian este in fruntea miscarii, se trimit mai multi soldati si detectivi pentru a pune mana pe dansul si complicii sai. Ajunsi la Tichiris noaptea, inconjoara casa (in ziua de 24 Mai 1917) si patrund in camera de dormit a lui V. Chilian; il scoala pe dansul si pe sotia sa Clementa-Chilian, care dandu-si seama de gavitatea intamplarilor, are prezenta de spirit sa rupa si sa distruga un plan ascuns. Nemtii insa prind de veste, strang partile rupte, le lipesc si comunica cele intamplate politiei secrete, arestand-o si pe dansa odata cu sotul sau. Urmeaza o perchezitie foarte amanuntita in timpul careia sunt maltratati, si li se ia tot ce aveau mai de valoare. Teribila a fost noaptea aceea, cand toti nu se asteptau decat la moarte, si apoi nici nu stiau nimic precis de soarta ce li se hotaraste si de directia unde ii va duce.

Pretutindeni insa s'a raspandit zvonul ca au si fost impuscati. Ei insa au fost dusi la Odobesti si dupa lungi cercetari, mai sunt arestati: D. Patazica cu sotia, Const. Zarnescu Cretean ce iernase in Tichiras, domnisoarele Vasilica si Florica de care s'a mai vorbit si la care erau scrisorile dela Moloiu, cat si dela sora ei Srbeasa din Lopatari, trimisa prin Gheorghe Besliu (si) aduse in Nereju de Radu Macovei, iar el a trimis-o prin Toma St. Tirbea la destinatie. Toti acestia: Besliu, Macovei si Tibrea fiind complici, au fost urmariti si prinsi dupa cum am vazut la 3 Iunie.

Tot atunci au mai fost arestati: Toma Cotea cu sotia, Stefanache Sacalus, Toader Buture, Mafteiu Bercuciu, Neculai Bucalau, Ion Stoica din Paltin, Preotii Basnuta, Maria Simion Merloiu si altii. Peste 2 saptamani de cercetari au mai fost arestati: Maria Besliu, primarul Const. Albu, Cristea Brebeaunu, Gh. Besliu, prizonierul Ion Munteanu, Stan Baraboiu, Ion F. Apostol si Ion Moldovanu toti din Lopatari, care inlesnisera si gazduisera ofiteri in trecere spre front.

* * *

Apoi au fost dusi la Curtea martiala. Curtea Martiala a Diviziei 89 Infanterie se afla in Focsani. Rezultatul cercetarilor se adunasera in 4 dosare voluminoase, instructia durand cel putin 70 de zile, caci necontenit se aduceau noi implicati. Nu mai avea sfarsit; se parea ca acest proces va dura cat lumea si ca parte din Nemti n'au alta treaba decat cercetarea acestui proces. Instructia lor era foarte curioasa, nu se cunostea nici care-i paratul, nici care-i acuzatul, nici martorul sau informatorul.

De spunea cineva ca "a auzit" sau "n'a auzit" ceva despre aceasta afacere era "vinovat" ca "de ce a auzit" sau "de ce n'a auzit", sau "n'a vazut"... cat si daca cunostea sau nu cunostea ceva, si daca a facut sau daca nu a facut ceva.
Era proverbial, ca cine ridica treptele tribunalului, rar se intampla sa se intoarca necondamnat. Apoi dupa ce se pronunta o pedeapsa, se revedea a doua, a treia oara si se marea sau se micsora. Multi faceau pedeapsa fara sa fie condamnati, intr'o Duminica, la 16/29 Iulie 1917, se auzeau lupte mari in regiunea Putnei se pela Vidra de Sus. Procesul intra acum intr'o faza si mai serioasa, casci se presupunea ca Romanii au luat ofensiva in Vrancea, si ca aceasta se datoreste mai mult se acestui spionaj.

La 23 lulie (5 Aug.) 1917, pela orele 7 seara, incep luptele dela Marasesti si Marasti cu mare intensitate si care se puteau observa (luptele dela Marasesti) chair din inchisoare.

Frica si panica crestea si mai mult, ca ci soldatii Nemti ne spuneau ca noi i-am tradat. Fierberea a durat pana joi 27 Iulie (9 Aug.) cand se grabeste judecarea prcesului definitiv. Procesul a durat 3 zile.

Intai au fost chemati: Vasile Chilian, Toma Costea, Dumitrache Pantazica, St. Sacalus care mai fusesera odata condamnti la moarte, acum raman din nou dondamnati tot la moarte. Capitanul Paraianu care fusese si el condamnat la moarte, i se reduce pedeapsa la 18 ani; lui Juverdeanu, Gheorghiu, Stefan a Petrei li se reduce pedeapsa dela moarte la 12 ani in chisoare, lui Rudu Manoliu, Dumitru Coman, Matei Bercuciu, li se reduce pedeapsa cu moartea in 2 ani inchisoare. Pe Stan Baraboiu, il condamna intai la 18 ani, a doua oara la moarte. Const. Albu ramane condamnat la 5 ani, Cristea Brebeanu un an, Gh. Besliu sase luni, Clementa Chilian, Ioana Coteci raman condamnate la cate 10 ani. Domnisoarele Florica Pop si Vasilica Dobrescu
fusesera condamnate intai la 6 luni, apoi la 10 ani. Stanca Pantazica condamnata la 2 ani. Toader Buture, Neculai Bucalau, Constantin Inima rea, Ion Munteanu, Vasile Cosug si Pavel Enache la 2 ani.

In ziua pronuntarii condamnarilor celor pedepsiti cu martea toti plangeau. Un procuror neamt se adresã condamnatilor: "Voi plangeti ca aveti sa muriti 10 sau 11, dar noi, ca din pricina voastra am pierdut o suta de mii oameni, oare nu plangem?"

Stefan Macovei, Toma St. Tirbea, Const. Zarnescu, Ion Stoica, Simion Mirloiu au fost deportati ca ostateci in Germania unde au stat pana prin luna August 1918.

Ion T. Apostol, Maria Besliu, lon Vanatoru, Dumitru Dragan, Enache Laba, toti din Lopatari, Preotii lon si Stefan Basnuta, Maria servitoarea Preotului Ion Basnuta, Tudora si Ioana Bercuciu, Vasile Morarul cu sotia, toti acestia nu au fost condamnati, ci dup judecarea procesului au fost eliberati, dupa ce au stat cateva luni inchisi.

Judecarea procesului s'a facut in zilele de 27 lulie (9 Aug.), 28/10,29/11 lulie (August). Pronuntarea pedepselor s'a facut Sambata 5/18 August; Joi 10/23, Vineri 11/24 August s'a comunicat in scris celor bolnavi in spital, cari nu au putut fi prezenti la cetirea senintei. Din cauza ca se revenise asupra pedepselor de mai multe ori, era mare nesiguranta si nimeni nu stia sigur care ii era pedeapsa.
Miercuri 16/29 August, cand Nemtii erau ingrijati de victoriile Romanilor, la ora 12 cand se da masa, vine Feldwebelul arestului se comunica celor 11 condamnati la moarte, inchisi toti in aceiasi camera cu Vasile Chilian, ca a doua zi la ora 4 dimineata vor fi ececutati. Sotia lui Vasile Chilian si mama acestuia Floarea, erau la spital in oras si nu stiau nimic de executare.

Pe fata fiecaruia la cuventele de executare, sudorile mortii apareau fara voie, se inchegase orice simtire si deabia 6 si mai aduceau aminte de ce trebuie facut inaintea mortii. Fu chemat talmachiul si i se spuse ca sunt de cerut unele lamuriri la Curtea martiala. Ca sa mai incurajeze pe cei condamnati, talmaciul spune ca Feldwebelul fiind bet nu stie ce vorbeste. Peste câtva timp insa vine din nou si cere ca fiecare sa-si arate ultimele dorinte inainte de moarte. Toti au raspuns ca sa fie ascultat i din nou de Curtea martiala pentru a-si spune ultimul cuvant. Au mai cerut sa li se lase timpul necesar pentru a-si face testamentele si sa li se aduca preot. Cerintele lor au fost comunicate prin telefon. S'a admis ca la ora 4 dupa masa sa fie adus la Curtea martiala numai Vasile Chilian. ln acest timp se sfatuesc ei cu Radu Macovei se Gh. Besliu si cu altii, ca sa gaseasca mijloacele pentru a mai scapa de moarte macar pe unii din ei.

Dealtfel se mai incercase ca sa se scape de moarte prin interventia ce au facut-o pe langa Alex. Marghiloman, dar totul a fost in zadar.

S'a mai incercat ca sa li se rascumpere viata prin bani, ceeace nu s'a admis, spunand ca acest proces a facut mare senzatie in Germania.
La ora 4 dupa masa, Vasile Chilian este dus la Curtea martiala, unde este intrebat ce rude si cunostinte mai are prin oras, precum si alte chestiuni. I se comunica ca vor fi executati numai 5, ceilalti ramanand inchisi. Se admite ca cei executati safie inmormantati cu preot. Amanarea executarii nu se aproba insa pentru ca sa aiba timp sa-si faca testamente.

Mai era pana in seara, cand Vasile Chilian, negru-vânãt, abãtut, plangand se intorcea dela Curtea martiala. Mult n;a voit sa vorbeasca, caci din chand in cand il inabusea plansul si se punea cu inima la pamant.

Stefanache Sacalus plangea cel mai greu, vaitandu-se ca îi ramane o cada de 10-11 copii, nevasta bolnava si tocmai cand isi facuse o buna stare, ca sa poata gusta rostul vietii.

   Toma Cotea plangea mai putin si cãuta sa dea ochii cu nevasta lui ce era inchisa in celula de alaturi si îi da povete ce sa faca cu copiii si cum sa se conduca dupa moartea lui.
   Dumitrache Pantazica, fire mai tenace, parca nici nu se gândea la moate; fuma necontenit, ridica din sprânceana, si ofta adeseori. El in tot timpul judecatii a fost inchis singur in celula fara a se sti din ce cauza.
   Vasile Galateanu, care era o fire excentrica (?), a cazut victima condamnarii la moarte, mai mult prin spusele lui nechibzuite, caci s'a lasat a fi dedus de Nemti, oferindu-i tigari Mackensen si fagaduieli de bani daca va spune tot pe unde a gazduit, ce-a mai facut el si altii in chestia trecerii peste front a ofiterilor si soldatilor prizonieri, incurcandu-se din ce in ce mai mult in spusele lui, intrucat stia putin a vorbi nemteste. Il sfatuie de altfel si pe Vasile Chilian ca sa incurce lucrurile si cat pe mai culti, pentruca instructia sa dureze cel putin un an, cand poate se ispraveste razboiul si ei vor fi eliberati sau amnestiati.
   Vasile Chilian mai capatandu-si calmul dupa venirea dela Curtea martiala stand de vorba cu cumnatii sai, le spuse ca nu-i pare rau ca moare, ba chiar îi pare bine dupa ce-a auzit din gura Nemtilor ca din acesata cauz au pierdut o multime de oameni. li pare rau de nevasta si de mama lui, ca sunt bolnove si fara ajutor, regretand ca nu a apucase sa faca adoptiunea legala a copilului Vasile R. Mocovei si nu stie de rostul lui dela arestare. Noteaza avutul sau pe diferite file de hartie si scrie un testament cu creionul, pe care il incredinteaza cumnatului sau Radu Movovei. Nenorocirea aceasta o pune in legatura cu faptul ca pe cand se afla inca la Tichiris i-a iesit of noitã neagrã pe unghia unui deget dela mânã. Se plange ca Nemtii i-au luat o multime de parale. Ne da in grija sa ingrijim sa fie inmormantat, fie si mai tarziu, la Vidra.
   Pela orele 6 seara, vine Feldwebelul cu lista celor 5 condamnati la moarte: Vasile Chilian, Dumitrache Pantazica, Stefanache Sacalus, Toma Cotea si Vasile Galateanu, carora le spune sa-si ia bagjul si sa treaca in odaia din fund. Aici se aseaza fiecare pe cate un pat, iar Vasile Chilian asterne o cerga in mijlocul odaii si se aseaza cu fata la pamant. Tacerea era mormantala, groaza cu atat mai penibila, cu cat se auzeau miscari in toate partile.

Intunerecul noptii se lasa de-abinelea; la capul fiecaruia din condamnati, Nemtii au aprins cate o lumanare ca singuri sa-si faca priveghiul fiind vii. ln mijlocul acestei disperari, nimeni nu mai dormai, orice miscare era urmarita pas cu pas.
La ora trei, in zorii zilei de Joi 17 August, apare preotul garnizoanei Florescu, care face ceremoniile religioase, iar la ora 4 sunt imbracati foarte sumar, legati doi cate doi de maini, iar Vasile Chilian singur, legat si el la maini, dupa care sunt imbarcati intr'o duba ce astepta in fata arestului. Paziti de garda sunt dusi la poligonul de tragere al garnizoanei Focsani, unde sunt legati la ochi, fiecare de cate un par, asteptand clipa executiei. Sfasietoare era asteptarea, caci doctorul si procurorul neamt intarziau. Vasile Chilian pierde din nou rabdarea, incepe sa strige, sa blesteme pe teutonii lacomi si neumani, ca nu termina odata cu savarsirea crimelor. Dupa o ora de asteptare, doctorul si procurorul sosesc, se aseaza armata in rand si se comanda cate o salva de 7 focuri in pieptul fiecaruia; pe data toti s'au muiat si aplecat la pamant, iar Vasile Chilian mai oftand, o a doua salva de focuri, îi ridicã definitiv viata".