-amintiri din prigoana comunistã-   de Nicolae Nitã ( f r a g m e n t e ) ( X )

ACASà PENTRU... "PERCHEZITII"    A doua zi, aproape de 9 dimineata, un individ inalt, cu un nas mare ca un proboscidian, isi facu aparitia insotit de un gardian pe care nu-l mai vazusem pana atunci. Vorba lui nea Petre din sat la adresa brigadierului: "Alt ascarid, alt prost pe seaua iepii!" Invatase si el cuvantul asta -nu se stie de unde- si il folosea mereu, insistent, ori de cate ori oamenii satului se mai intalneau pe la porti sa discute de-ale lor, si-i placea sa se faca intrebat: "-Dar, ma Petre, ce e aia ascarid, ca noi nu prea avem carte si nu prea intelegem?!" "-Hei, bre -le raspundea el falindu-se- ce sa va fac eu daca nu-l stiti?!... Invatati carte..." Saracul nea Petre, atat stia, atat zicea si el!    -Scoal' mã! -se rasteste la mine gardianul. Nu stii sa stai drepti?     M'am ridicat cu iuteala de pe prici, luând pozitia de drepti:     -Tu nu stii cã n'ai voie sa stai întins ziua? Besaure!... Te bag la restrictivã, ai înteles? -Miscã-te ca avem multa treaba azi! -ma apostrofeaza el, sãgetându-mã cu privirile, nervos. Gardianul îmi potriveste ochelarii negri la ochi, îmi prinde mainile la spate în catuse si, împingându-mã cu mâna dela spate, mã scoate afara din celulã. De data aceaste, ajungând sus, în loc sã facem la stânga spre birourile de anchetã, ne-am îndreptat cãtre dreapta, la iesirea din clãdire, unde gardianul mã lãsã în custodia nãsosului:     -Noroc to'arsu'!...-îl aud strigând companionului meu în timp ce se depãrteazã. Afara era o zi calduroasa, cu mult soare, pe care l-am simtit imediat ce-am iesit. Ne-am indreptat spre poarta cladirii, in directia din care se auzea motorul unei masini in functiune. Cand am ajuns langa ea, individul imi porunci repezit:     -Intrã... Haide...     M'am aplecat cat mai mult si, pe pipãite, m'am asezat in spate.     -Scoate-i ochelarii! -se auzi vocea lt. Rebegeanu aflat pe scaunul din fata al masinii, adresandu-se proboscidianului inalt. Nu mai este nevoie de ei...     -Dar, tovarase locotenent...     -Nu-i nimic, scoate-i... Eu raspund...     Individul de conformã , scotându-mi ochelarii vãtuiti fãrã a mai spune nimic altceva. Deschid ochii... Vãd ceva, asa, ca un punct negru împresurat de ceatã. Lumina este orbitoare. Clipesc de cateva ori sa-mi revin. Privesc in jur: in fata, langa sofer, lt. Rebegeanu fuma. Afara, alti doi agenti: unul in costum deschis de vara, descheiat sus la camasa, altul imbracat cu o pereche de blue jeans si o bluzã italiana de contrabanda, avand marcat pe spate cu litere verzi Lomborghini Espada,  care discutau cu unul din subofiterii dela poarta.    -Astazi, Nãitã , mergem putin pana la tara. Ce zici de-o scurta vizita? Mai luam si noi ceva aer, te mai reconfortezi si tu..., nu-i rau, nu?!     In fata, un aparat de radio-emisie-receptie tulburã din când în când linistea. Continuã :    -Stam putin pana vine si tovarasul colonel Dima1), apoi mergem...     1)_______       -Col. Dima Ion, seful sectiei de arme si munitii, departament în cadrul Securitãtii...    Asteptãm asa cateva minute, în liniste; nimeni nu spune un cuvant. Rebegeanu bate in surdinã "darabana" pe bordul masinii. O femeie tânãrã, arãtoasã, defileaza pe trotuar si se pierde in josul strazii:     -Ce galop la ea!... Ai vazut? Nu e rea deloc matroana! -comenteaza lt. Rebegeanu înfãtisarea femeii, cu privirile atente dupã ea. Nu e rea deloc!...    Apare si colonelul:    -'Neata... Mergem?    -Va asteptam pe dumneavoastra -raspunde Rebegeanu iesind afara din masina spre a-i ceda locul din fata colonelului.    -Haideti, gata... imbarcarea, se adreseaza el celor doi dela poarta.     Cel imbracat in costum intra in masina si se aseaza pe bancheta din spate, langa mine. In dreapta, se aseaza "proboscidianul", cu un aparat de fotografiat de gat, iar la fereastra, Rebegeanu. Asa, inghesuiti ca niste sardele, masina a pornit. Plutonierul de paza lasa jos lantul gros ce suplimenteaza intrarea la poarta verde a cladirii si masina alba face la dreapta, in jos, spre Tribunalul Mare.     -Cine mai e acolo? intreaba col. Dima in spate.     -Florea Cristian, s'a dus mai de dimineata -raspunde Rebegeanu.     Colonelul stã putin, cu privirile in gol parca, apoi rupe din nou tacerea:    -Cald, foarte cald azi! Lasati geamul deschis..., o sa ne coacem pe caldura asta.     -Greu e pana iesim din Bucuresti tov. colonel -intervine soferul. Trebuie sa oprim sa luam si niste benzina dela capatul lui "14", apoi la sosea, ajungem repede...     In fata Tribunalului lume multa, pestrita. Masina intra pe Splai... Cand ajunge in dreptul Halei Unirii, colonelul isi intreaba insotitorii:    -Luam niste cirese din piata?    -Luam...    -Ma duc eu tov. colonel -se ofera soferul. Opreste masina pe dreapta si dispare iute in forfoteala din piata. Cozi lungi, colo si colo, pentru de toate. La ciresi, si mai lungi. Nu trec mai mult de doua minute si soferul se inapoiaza cu o pungã plinã :    -Am luat un kil' jumate -tinu el sa anunte intrand in masina. Cele mai frumoase..., prima recolta, calitatea 'ntaia... Le paseaza colonelului si porneste masina. Dupa ce-si umple mainile de cirese, colonelul intinde punga lui Rebegeanu:    -Foarte bune, foarte bune!, luati de gustati si voi...    Apucam la drum. Trecem de Biserica Sfanta Vineri, in sus, pe Sos. Cãlãrasi. La Piata Traian, masina coteste la stanga. Depasim Foisorul de Foc si iata-ne strabatand Sos. Pantelimon. 10-15 minute mai apoi, eram in fata statiei de benzina dela capatul tramvaiului 14, langa fabrica de incaltaminte "Antilopa". I se umple rezervorul masinii si pornim pe soseaua Bucuresti-Brã -nesti cu 90 km. la ora, la drum intis. Intram in Brãnesti, facem scurt la dreapta, apoi cu viteza redusa masina apuca pe soseaua pietruita ce duce spre Vadul Anei, satul meu. Ici si colo, pe trotuare, fete cunoscute privesc curioase la ocupantii masinii. Unii ma zaresc, se opresc pe loc parca sa ma vada mai bine, si staruie lung dupa masina suspecta care se departeaza, dand din cap a necrezare. Iesim din Branesti si pe dreapta, in fata, ne apare padurea Cucul. Parasim soseaua pietruita si cotim pe drumul desfundat dela marginea ei. O suta-doua de metri in fata noastra, o silueta se profileaza la orizot. Ne apropiem tot mai mult si o recunosc pe "Iordãchioaia", caznindu-se cu doua sacose la spinare. Se da intr'o parte a drumului, facandu-ne loc sa trecem. Priveste la noi si ma zareste. O depasim in viteza. Ma uit inapoi si o vad facandu-si cruci, in semn de "ajuta-l Doamne"!...    Ani in urma, pe vremea cotelor, intr'o noapte ploioasa, disparuse si ea subit. Arestata cu omul ei, venise acasa dupa doua luni de temnita si interogatorii la Securitate, numai umbrã a celei ce fusese mai inainte. Dupa cativa ani, Mos Iordache iesise si el de la Canal, bolnav si cu o mana aproape paralizata. Gustasera amandoi "regimul"...    La ora zece si jumatate ajungem in sat. Soferul franeaza in fata portii si opreste motorul masinii:    -Sa nu cumva sa'ncerci sa fugi, ca nu ne jucam! -mi se adreseaza proboscidianul.    -Nu fuge!... Nu fuge el aici cu noi! -tine sa-l lamureasca Rebegeanu. Si-asa îi dam drumul zilele-astea. Daca ne spune unde are armele ascunse, poate ca nici nu mai e nevoie sa-l ducem la Bucuresti; il lasam acasa. Ce zici Nicusoare?    -Dar v'am spus ca nu stiu nimic, de nici-o arma!... Dac'as sti ceva, v'as spune!... Si-asa suntem aici...    -Bun!... Vedem noi...    Colonelul se da jos. Rebegeanu si el, apoi proboscidianul, pe urma eu si cu celalalt... Ultimul, coboara soferul. Cainele, legat langa cotetul lui dela poarta, ne primi-se deja cu latraturi furioase. In curte, tata, mama, bunicul si lt. Florea Cristian discutau cu aprindere. Pasim inauntru. In spate de tot, soferul cu doua truse de scule in maini ne urmeaza, impreuna cu individul la costum, care inchide portbagajul masinii si tine in maini doua detectoare. Cand ajungem in fata celor patru, colonelul se adreseaza mamei:    -Legati javra asta mai in spate undeva, prea face mult zgomot!...    Se intoarce catre tata si scotand o hartie din buzunar ii spune:    -Avem ordinul de perchezitie semnat de procuror, asa ca daca aveti ceva de declarat si stiti de ce-am venit si ce cautam, spuneti acum, cat mai repede.    -Doamne iarta-ma! Dar ce sa stim noi? N'avem nimic de declarat...    -Bun! Atunci, ce sa mai pierdem timpul!? Sa ne-apucam de treaba... Sa stiti ca asta-i tainuire...    -De unde 'ncepem? -intreaba individul imbracat in costum, cu unul din aparate in maini.    Colonelul priveste la asezarile din curte, incercand parca sa se orienteze si sa ia o decizie. Intervine lt. F. Cristian:    -Eu cred c'ar fi mai bine sa 'ncepem cu pivnita. Este 'n spate, acolo... -arãtã el cu mana in directia ei.    Pe furis, privesc la tata, la mama si la bunicul. Eu la ei, si ei la mine. Toti cu fetele trase, nedormiti, obositi si ingrijorati. Mama izbucneste in lacrimi:    -Baiatul meu, baiatul mamei! Bãietasul mamei... -scanceste ea, suspinand, neputandu-si potoli lacrimile grele ce-i cad pe obraz... Nu-i pot raspunde... Parca imi dau si mie lacrimile...    Trecem in spatele casei si ajungem la pivnita. Tata deschide obloanele grele si, pe rand, intram cu totii inautru. Aprinde lampa asezata la intrarea in celar si se adreseaza colonelului:    -Avem un mic butoias de tuica. Sa va servim cu ceva? In bunatatea inimii lui, tata astepta raspunsul pozitiv, "c'o fi mai bine asa in fata mai marilor zilei, poate s'or imbuna si ei cu fiul meu!..." Stiam ca asa gandea...    Incep ciocaniturile. Colonelul examineaza cu atentie zidurile. Trec cateva minute. Deodata, din coltul opus in care ma gaseam, se aud piruituri sacadate; "proboscidianul" pune detectorul jos si izbucneste cu bucurie nedisimulata:    -Cred ca e ceva aici... aici, la mana mea stanga! -adauga el punctand locul.    Colonelul se indreapta iute intr'acolo, examinand zidul gros de caramida. Ciocaneste in caramida ca pentru a se convinge personal; nu sunã a gol, dar detectorul nu minte: bâzâie in continuare...    -Dalta si ciocanul...    Gloduri de caramida incep sa cada, ca la o adevarata actiune de demolare. Cateva minute si dalta nu mai inainteaza in zid, izbindu-se de o bucata de fier lung, prinsa in brâul zidului ca un intaritor. Colonelul examineaza spartura. Tata, in colt, intr'o durere muta, aproape ca plangea vazand cum i se fãrâmã pivnita. Doua lacrimi stateau gata sa i se pravaleasca pe obraji. Lt. Cristian vine langa mine:    -E ceva aici sau nu e? Spune ca sa nu mai spargem peretii degeaba...    -Nu e!... Si tot asa, trec mai bine de doua ore, fara sa se descopere nimic, intr'un val de praf care ne face respiratia aproape imposibila. Pe alocuri, zidul gros fusese strabatut in intregime. Pe jos, bucati de moloz care dau locului o imagine dezolatoare.     -Mergem sus in pod! -hotãrãste colonelul.    Iesim cu totii afara, anchetati si anchetatori, scuturandu-ne de praful gros depus pe hainele noastre. Iata-ne sus pe scara, la intrarea podului. Fiecare tine in mana cate o lanterna, iar tata aduce doua felinare cerute de colonel.    -Sa vedem ce-i si-aici! -arunca printre buze proboscidianul, in timp ce-si face vant inauntru pe usa exterioara a podului. Urc si eu, urmat de lt. F. Cristian. In gand imi vin amintiri despre orele petrecute de-atatea ori in tovarasia cartilor numeroase randuite cu grije de librar pe laturile podului. Un loc in care de-atatea ori m'am recules de grijile vietii. Acest loc, acum, era violentat de intrusi. Iar eu, il credeam numai si numai al meu. Era comoara pe care n'o doream explorata de nimeni.    -Ia te uita ce de hârtoage! -exclamã colonelul dupa o privire indelunga asupra celor patru laturi. Parc'am fi la biblioteca!...    Se intoarce catre tata zambind sfidator, apoi cu ochii la cele din pod, in bataie de joc, îi striga in zeflemea:    -Si-a mutat reactiunea biblioteca'n pod, sa nu mai dam de ea... Parca noi nu vrem sa citim...    Il priveste sarcastic, apoi cu autoritatea ce i-o dã rangul, se adreseaza echipei:   -Luati-o de la margine, de aici... Tu, Turcule -se adreseaza el proboscidianului, caci acesta se pare ca îi era pronumele de familie-, ia-o din partea cealalta... Ce e nou, lasati la loc; ce e vechi, fãceti-le grãmadã jos... ca le punem in saci...    Si, carti vechi -slava Domnului!-, erau destule inca, ramase dupa arestarea bunicului si a tatalui meu ani si ani in urma, toate in jur de o mie si ceva, scapate ca prin miracol dela prima confiscare, soldatã si ea cu numeroase... victime...Pe atunci -se pare-, grija primã era inscrierea in colectiv, iar cartile tiparite pe timpul burgheziei se mai gaseau inca in numar destul de mare, cu exceptia celor legionare, arse si distruse in mare parte chiar de pe timpul lui Antonescu, devenit dusman al Legiunii peste noapte sub protectia Fuhrer-ului. O singura carte legionara daca era gasita, insemna pericol de moarte pentru cel perchezitionat: persoana, nu numai ca era invinuita de citirea unei carti interzise, dar era asimilata si adaugata automat "cu apartenenta la Miscarea Legionara", costand-o ani grei de inchisoare care, in conditiile inumane de detentie create de regim, insemna de cele mai multe ori condamnarea la moarte. Unii oameni, au infruntat riscul, preferand sa le ingroape decat sa le distruga, sperand astfel sa le salveze...    Colonelul apuca la intamplare cateva carti si le rasfoieste:    -Ia te uita! Abecedar din '22!... Ia alta si citeste: "Carte de Cetire", stai asa... -dã repede la primele pagini-, asta din '36!... Le pune jos pe podea si apuca in mana alte carti. Deschide pagina la prima din varf si dã cu privirea de un portret al regelui Carol al II-lea:    -Uite-l si pe Carol... -se adreseaza el cu bucurie spre echipã .    Se intoarce spre tata, aflat ceva mai intr'o parte, si cu degetul atintit pe fotografia lui Carol al II-lea, se rasteste la el:    -Ce faci dumneata cu cartile-astea? Pentru ce le tii? Dumneata nu stii ca n'ai voie sa fii in posesia unor carti cu continut reactionar-retrograd? Uite-l pe rege!... Ce, asteptati sa se'ntoarca ã sta din nou, dupã ce-a furat atâtea din avutul poporului nostru?    Tata, cu ochii in jos, îi raspunde cu teama:    -Domnule colonel, sunt cartile mele de scioala... Dupa ele am invatat... Cum sa le arunc?    -Da?! Si cu poza regelui? Cu... uite aici, "Carte de Religie", cu asta ce e? Ce, dumneata crezi in Dumnezeu? Mai crede cineva in tara asta? Nimeni! Nimeni nu mai crede. Asa au prostit astia lumea! -continua el aratand la poza regelui. Conceptii retrograde... Noi am analizat temeinic si ce-au scris ãia dinainte, si ce scrie azi: nu existã . Si asta n'o spun eu, o spune tov. Marx, tov. Lenin, tov. presedinte Ceausescu...   * * *      Trec mai bine de doua ore. Aerul din pod a devenit inabusitor. Fetele intrusilor sunt brazdate de sudoare. Ale noastre, la fel. Pe jos, doua gramezi mari de carti selectate drept... reactionare. Privesc asupra titlurilor de pe coperti si ma apuca groaza ca n'am sa le mai vad niciodata: "Craciunul dela Silvestri" a lui Ionel Teodoreanu; "Critice"-le lui Maiorescu (editia originala); doua almanahuri "Universul" de prin anii '36-'37; "Inceputurile vietii Romane la gurile Dunarii" a lui V. Parvan; "Poesii" de Eminescu, si tot asa, circa 2-300 de carti, unele legate in piele, altele cu coperti obisnuite, toate stranse cu grije de bunicul, om cu stare, ajuns mosier prin munca asidua si extenuanta, pornind dela numai cateva pogoane capatate la insuratoare, la inceputul anilor '20; om harnic si dintr'o bucata, dar si cu harul de a-i place cartile, de a citi cat mai mult si de a sti sa pastreze...    -'Neata ai niste saci?, asa mai mari -arata colonelul adresandu-se tatei, indicandu-i marimea lor cu mainile in aer. O sa luam cartile astea la noi. Or sa stea mai bine decat aici, in podu' ãsta...    Tata coboara dupa saci, dand din umeri:    -Dac'or mai fi, ii aduc!...    Colonelul se intoarce catre mine si, cu degetul atintit la un cuib de viespi prins langa una din ferestruicile podului, imi spune rãstit: -Vezi cuibul ã la de viespi de sus? Il vezi? Asa e-aici la voi: cuib de viespi. Si 'ncã nu e tot: cine stie peste ce vom mai da! Sus, viespii negri-gãlbui se invart iritati pe cochilia lor, asteptand parca sa se repeada peste acela ce-ar indrazni sa se apropie si sa-i infurie. Tata se intoarce cu doi saci de rafie. La vederea lor, colonelul izbucneste reprobatoriu:    -Da' calic mai esti bre!?... Numai doi saci!? Adu' mai multi, ca astia nu ne-ajung!...    Tata coboara iara, si dupa un scurt timp reapare in gura podului cu un brat intreg de saci:    -Asa, nea Drãgane! Vezi ca ai gãsit? Acu', ne-ajung -îi spune colonelul, apucand gramada de saci si aruncand-o jos. Turcu' si soferul incep -fiecare la o gramada- sa incarce cartile adunate. Le pun de-a valma in saci, aruncandu-le fara nici o grije, ca pe niste caramizi netrebuitoare. Treaba terminata dupa umplerea a trei saci, sunt târîti pana la gura podului, langa scara. In pod, restul de carti ravasite, cu foi disparate, infatiseaza o imagine trista si dezolanta. Imaginea de-acum doua ore, ordinea mentinuta de-a lungul anilor disparuse cu desavarsire.    -Bun! Mergem jos acum -ordona colonelul.    Cu opinteli, sacii sunt dati jos primii. Apoi, coborîm si noi, unul cate unul.    -Este ora cinci!... Trebuie sa ne grabim! Acum se face noapte si trebuie sa plecam! Duceti sacii in masinã la Floricã si, haideti, grabiti-va...   O SABIE DIN RÃZBOIUL CU TURCII      Se incepe perchezitionarea casei vechi. Saltele si plãpumi sunt desfacute la capete, iar pernele sunt cercetate, fiecare in parte, cu atentie. Nu se gaseste nimic... Urmeazã vatra... Sus, pe politele de lemn, pe horn, iarã nimic!...    Este adusa scara si patrundem in pod, rand pe rand, ducand cu noi doua felinare aprinse. Se cerceteaza intens la baza cã priorilor care se intersecteazã unii cu altii sprijinind invelisul de trestie al casei. Ici si colo, ba o pila infipta de ani si ani sub acoperis, ba o punga de cuie puse "bine", ba fiare, fel de fel, de diverse marimi puse -Dumnezeu stie de cand!-, sunt aruncate la podea. Intr'un colt, bine ascunsa de peste o suta de ani, la baza unui caprior, sub trestie, este descoperita sabia strabunicului, participant la razboiul cu turcii din 1877.    -Cu asta ce e, nea Drãgane?! De ce-o tii ascunsa?    -Pãi unde s'o tin!? O vechitura..., fier... -raspunde el. Ce sa-i fac? Avem si noi o amintire, de cand a strabunicul pe front, cu turcii...    -Pai asta -stii dumneata-, e ca o arma! Ia cheama-l pe bãtrân inco'...    Cu greutate, cu tuburile de plastic înfipte în burtã dupã operatia de prostatã, bunicul apare si urcã pe scarã câteva trepte:     -Ascultã , nea Costicã, de când ai sabia asta în pod? Nu stii cã n'ai voie s'o tii? De când o ai?    -Pãi cine sã mai stie de când o fi pe-acolo!? Sabia lui tata, Dumnezeu sã-l ierte! Mi-a rãmas dela el, am pus-o si eu bine..., sã-mi ramâie si mie ceva dela el...   -Asta o confiscãm... N'ai voie... cã e armã albã...   Cercetãrile în pod sunt intensificate. Colonelul mã tine în permanentã sub raza privirilor, încercând sã-mi descopere vreun gest care sa trãdeze ceva, cât de cât. Stã ferm, atent sã nu schimb nici o vorbã cu tata, sã-l înstiintez de ceva... Nu se mai gãseste nimic...    O jumãtate de orã si perchezitia înceteaza. Coborîm...    Cu sabia în mânã , în curte, colonelul face câteva eschive în aer, ca un duelgiu:    -Nu e rea!... Numai cã trebuie putin unsã... Se uitã în jur, cumpãneste putin, si se adreseazã agentului în costum aflat lângã mine, ca o umbrã:    -Du-l la masinã si pune-i cãtusele!    Sunt apucat de cot si îndemnat înainte. La masinã, din torpedou, scoate o pereche de catuse si mi le prinde de maini, apoi se instaleaza langa mine pe bancheta din spate. Il aud pe colonel dand ordin sa fie sigilate cele doua case ramase necercetate: "casa cu tigla" si "casa cu tabla", cum le deosebeam noi in curte. Zece minute si plecam. Tata, mama si bunicul, toti trei plangand, vin in fata portii, incurajandu-ma cu privirile. Colonelul urca in masina condusa de lt. Florea Cristian. Pornim primii. Aud bocetele mamei; capul imi vâjâie, simt ca am ameteli. Incerc sa le fac semn cu mana, dar cel de langa mine mi-o apuca, apasand-o in jos:    -N'ai voie, mã ! Ce, nu 'ntelegi?... Data viitoare...    Se incheiase prima perchezitie: nu proces verbal, nu martori...     Proces-verbal  de perchezitie domiciliarã1)     Ïncheiat azi 3 Iunie 1977 în  satul Vadul Anei, comuna Brãnesti,  judetul Ilfov.      Lt. Rebegeanu Florian, Lt. Florea Cristian si plt. adj. Vlãdãreanu Ion din cadrul Inspectoratului judetean Ilfov al Ministerului de interne, deplasându-ne la domiciliul numitului Nitã Drãgan din satul Vadu Anei com. Brãnesti Ilfov, dupã ce ne-am legitimat, în baza consimtãmântului scris al sus numitului, am procedat la efectuarea perchezitiei domiciliare în prezenta acestuia si a martorilor asistenti:     -Nitã Niculina fica lui Vasile si Tudora nãscutã la 24.04.1931 în com. Brãnesti Ilfov.     -Rotaru Constantin nãscut în 18.04.1897 în comuna Brãnesti.     Locuinta perchezitionatului se compune din 2 camere si salã.     Rezultatul perchezitiei este negativ nu au fost gã site obiecte sau înscrisuri interzise prin lege sã fie detinute.     Perchezitia a fost începutã la ora 12:00 si terminatã la ora 13.     Dintre cei prezenti la perchezitie au (cuvântul au sters si înlocuit cu nu -Nota autorului) nu au fost fã cute obiectii.     Prezentul proces-verbal a fost fãcut în dublu exemplar unul lãsându-se lui Nitã Drãgan.       Perchezitionat: (semneazã): NITA DRAGAN    Organ de cercet. penalã (semneazã): Lt. REBEGEANU FLORIAN, Lt. FLOREA CRISTIAN    Martori (semneazã):  NITA NICULINA,  ROTARU C-TIN      1)_____      -S'a respectat întocmai forma originalã în care a fost scris, adaptându-se numai ortografia actualã în vigoare...      PROCES-VERBAL DE PERCHEZITIE1)       Anul 1977, luna iunie, ziua 7, în comuna Brãnesti, judetul Ilfov.     Col. Toader Dumitru, Lt. Florea Cristian si Plt. Serb Stefan, din cadrul Inspectoratului judetean Ilfov al Ministerului de Interne.     Având în vedere autorizatia Procuraturii judetene ilfov nr. 1107/1 din 7 iunie 1977, cu privire la efectuarea unei perchezitii la domiciliul numitului NITA DRAGAN din comuna Brãnesti, sat Vadu Anei, jud. Ilfov, tatãl numitului NITA NICOLAE, pentru care s'a obtinut autorizatia de perchezitie nr. 1107/1/II.    Azi data de mai sus, ne-am deplasat la domiciliul celui în cauzã din comuna Brãnesti, sat Vadu Anei, judetul Ilfov, unde dupã ce ne-am legitimat în prezenta martorilor asistenti:    1.-Ionescu Dumitru, fiul lui Ion si Didina, nãscut la data de 8 martie 1928, în Bucuresti, cu domiciliul stabil în Bucuresti str. 1 Mai 333 sect. 3 si    2.-Nitã Drãgan, fiul lui Constantin si Dumitra, nãscut la data de 15 aprilie 1930, în comuna Brãnesti, cu domiciliul stabil în comuna Brãnesti sat Vadu Anei, judetul Ilfov, posesorul B,I, seria A1 nr.214635 eliberat de militia Fundulea la data de 5 septembrie 1972, am cerut numitului Nitã Drãgan sã ne predea armamentul detinut de fiul sãu Nitã Nicolae, tatãl acestuia a declarat cã nu posedã asa ceva.     Am procurat la efectuarea perchezitiei domiciliare. Locuinta perchezitionate se compune din 8 camere si dependinte, inclusiv o pivnitã,     Ïntru-na din camere locuitã de numitul Nitã Drãgan sub o pãturã pe saltea s'a gãsit un pistolet marca STEYR 913 seria 6436 D ruginit cu teava scoasã plus douã cutii din carton prevãzute cu mbalaj pentru cartuse care erau goale, iar pe pereti aveau desenate semnul zvastica fascistã fãcute cu creionul chimic, toate acestea erau ambalate într'o pungã de nailon legatã cu o atã.    Ïn camera de dormit a numitului Nitã Nicolae pe perete agãtate de un cui s'au gã sit douã cutii cilindrice metalice pentru mascã de gaze, iar întrunul din holui s'au gãsit patru cartuse filtrante pentru mãsti de gaze; cutiile aveau urmãtoarele inscriptii: SAROGAZ S.A.R. Bucuresti model 35 VIII 1939 si a douã model 35 marca F.M.P.     Cele patru cartuse filtrante sunt bune si au legat de ele un cartonaspe care scrie Fab. SAROGAZ.     Toate obiectele mentionate mai sus au fost ridicate în vederea confiscãrii.     Alte bunuri sau obiecte ce intereseazã organele de stat nu au mai fost gãsite.     Perchezitia a început la orele 11 si s'a terminat la orele 13.     Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal în douã exemplare dintre care unul s'a lãsat numitului Nitã Drãgan.          Organ de cercetare penalã (semneazã):  Col. TOADER DUMITRU - Lt.FLOREA CRISTIAN - Plt. SERB STEFAN        Martori asistenti (semneazã): IONESCU D-TRU        Perchezitionat (semneazã): NITA DRAGAN   1)_____      -S'a respectat întocmai forma originalã în care a fost scris, adaptându-se numai ortografia actualã în vigoare...     PROCES VERBAL1)      Anul una mie nouã sute saptezeci si sapte, luna iunie, ziua zece, în comuna Brãnesti, satul Vadu Anii, judetul Ilfov, la domiciuliul numitului NITA DRAGAN.     Cãpitan Mocanu Ion, Plt. adj. DIN ION ambii din militia judetului Ilfov, Biroul arme, munitii substante toxice si Locotenent Florea Cristian, din Inspectoratul de Securitate Ilfov, azi data de mai sus, în baza autorizatiei de perchezitie domiciliarã eliberatã de Procuratura judeteanã Ilfov si a consimtã mântului numitului Nitã Drãgan însotiti fiind de martorii asistenti:     1) VIRBAN TUDORA posesoarea B.I. X113526, domiciliatã în comuna Brãnesti satul Vadu Ani si     2) ROTARU CONSTANTIN, domiciliat în comuna Brãnesti, satul Vadu Ani, jud. Ilfov, am efectuat o perchezitie domiciliarã numitului NITA DRAGAN, constatându-se urmãtoarele:     Domiciliul numitului Nitã Drãgan se compune din trei corpuri de clãdiri (trei) case cu un numãr de 7 (sapte) camere de locuit si trei bucãtãrii si dependinte.     Efectuând control în corpul de clãdire situat pe malul unei ape spre sud-est s'a gãsit într'o camerã sub un bufet de bucãtãrie una cutie din carton (de pantofi) în interiorul cãreia s'a gãsit un pistol, marca FEMARU 37 M cu seria 80563, cal. 8 m cu încãrcãtor, fãrã plase de la mâner, uns gresat fãrã ruginã în stare de folosintã cu douã cartuse calibru 8 m, din care unul are capsa percutatã iar unul în stare bunã.     Tot în aceiasi cutie de carton s'au mai gãsit un numãr de 10 (zece) cartuse armã militarã calibru 792 m.m. 31 (trei zeci siun) bucãti cartuse pistol calibre diferite trei bucãti capete proectile din care unul de brand cal. 33, plus douã cartuse carabinã vânãtoare cal 22 x 57 R si unul cal. neidentificat.     Ïntrebat fiind numitul Nitã Drãgan de existenta acestui armament si munitie declarã cã nu are cunostintã de ele si cã stie fiul sãu Nitã D. Niculae prezent la efectuarea perchezitiei.     Ïn acelasi corp de clãdire în camera dinspre nord s'au gãsit un numãr de 5 (cinci) caiete cu diferite însemnãri cu caracter dusmãnos, un numãr de patru scrisori primite din Franta scrise în limba francezã, patru vederi primite tot din Franta, doua fotografii in care este infatisata o cetateana straina, patru scrisori de la diversi cetateni romani, si patru vederi in limba romana, 5 (cinci) reviste in referire la viata si activitatea armatei germane.     Tot cu ocazia perchezitiei s'a gasit in podul unei magazii un cazan de fabricat rachiu, detinut fara forme legale.     In afara de cele mentionate in prezentul proces vervbal nu sau mai gasit obiecte sau lucruri interzise de lige pentru a fi detinute.     Intrebati fiind cei perchezitionaati (tatal mama si fiul) cat si martorii asistenti daca au de declarat sau adaugat in plus de cele mentionate acestia nu au nimic de adaugat.     Perchezitia a inceput la orele 11 (unsprezece) si s'a terminat la orele 13:40.     Pentru  care am incheiat prezentul roces verbal in trei exemplare din care unul ramane lui Dragan Nita facand mentiunea ca cele consemnate in p v se ridica de noi in vederea cercetarilor -   (semneaza) (semneaza) (semneaza) Cpt. MOCANU lON NITA DRAGAN VIRBAN TUDORA Plt. adj. DIN lON ROTARU C-TIN Lt. FLOREA CRISTIAN 1)_____      -S'a respectat întocmai forma originalã în care a fost scris, adaptându-se numai ortografia actualã în vigoare...     LISTA  DE  OBIECTE  RIDICATE  DE LA  NITà DRAGAN  -   VADUL  ANEI   1. 3 damigene 2. 1 cazan rufe + tavã 3. 2 cobilite 4. undelte (sapã, cazma, lopatã, furcã, ostie peste, topor, sãpãligã, raz, cosor) 5. 3 saci cânepã (buni) 6. 2 valize lemn 7. ladã campanie 8. 3 bidoane campanie 9. 2 pâlnii vin 10. o legãturã sfoarã 11. 1 cãldare aramã 12. sac tãrâte 13. colac sârmã galvanizata 14. sobitã metalicã 15. cratitã aramã 16. 2 ceaune tuci 17. legãturã cânepã (10 buc.) 18. 1 cruce trãsurã 19. 2 ciocane 20. teslã 21. 2 rindele 22. 2 tivgi AM PRIMIT NECULAI ALEXANDRU (urmeazã semnãtura) -nedatata n.n.