S'au stins la scurt interval unul de altul, în aceeaşi lunã, Noembrie, care ne aduce aminte de cutremurătoarea moarte a Căpitanului, doi legionari de elită ai mişcării: Ion Roth-Jelescu şi Pavel Onciu.

Ion Roth Jelescu

 Ion Roth Jelescu, Comandant Legionar şi Senator al Legiunii, a făcut parte din vechea gardă. Ii găsim înscris numele în toate bătăliile dela începuturile Legiunii, apartinând grupului legionar din Cluj. Arestat în timpul prigoanei carliste, a fost internat în lagărul dela Miercurea-Ciuc, unde a trăit noaptea de groază din 21/22 Septembrie1939.

 După Victoria dela 6 Septembrie, a îndeplinit anumite functiuni în cadrul guvernului legionar, dar pentru scurtă vreme, deoarece, după lovitura de Stat a Generalului Antonescu, a fost silit să se refugieze în Germania, unde a împărtăşit soarta tuturor legionarilor din această tarã. A avut domiciliu fortat la Rostock şi apoi a fost internat in lagărul dela Buchenwald. După eliberarea din lagăr, la 27 August 1944, s'a înrolat în armata natională, unde a servit in Regimentul 1, cu gradul de ofiter. A apărat cu Regimentul său linia Oderului. Dupã capitularea Germaniei, s'a refugiat în regiunea Hamburg, de unde a emigrat mai târziu în Brazilia. S'a stabilit în oraşul Sao Paulo, unde, împreună cu alti camarazi din această tarã, au întemeiat un nucleu de rezistentă natională, care a continuat lupta pentru mântuirea Neamului.

La capitularea României, 23 August 1944, cu tinerii legionari bănăteni, se pune la dispozitia comandamentului german (Generalul Phleps), care încearcă să formeze o linie de rezistentă dela Orşova la Timişoara, pentru a împiedeca penetrarea trupelor sovietice. Incercarea eşuează, deoarece Germanii nu dispuneau de forte suficiente în acest sector. Cu grupul din Banat, Pavel Onciu se refugiază atunci la Viena, unde se înrolează în armata natională. Cu Regimentui 1, apără linia Oderului. După capitularea Germaniei, se refugiază în regiunea Hamburg, se Căsãtoreşte si îsi gaseste de lucru. Dar, deşi cu familie, se ataseaza grupului de luptă al lui Ică Tanase, care se pregătea să plece în tară.. Spre deosebire de ceilalti, care au fost parasutati, Pavel Onciu trece clandestin frontiera austro-jugoslava, cu obiectivul sa formeze un cap de pod in Banatul Sarbesc pentru noi treceri in Romania şi pentru a ajuta celor plecati ca, eventual, să se întoarcă înapoi. In aceasta întreprindere n'are noroc, caci este descoperit si arestat. Dupa doi ani de inchisori si interogatorii, i se da drumul, autoritatile sarbesti convingandu-se ca n'a venit cu intentii ostile contra Statului Jugoslav. A fost salvat de faptul ca pe atunci Tito era in tensiune cu Kominformul stalinist.

   A revenit la Hamburg, unde si-a reluat ocupatia si de atunci a luptat permanent in primele linii ale exilului pentru mântuirea patriei.

   Pavel Onciu a fost Vice-secretar al miscarii legionare in exil si a facut mai multe calatorii in Statele Unite, Canada, Franta, Spania si Austria pentru a se interesa de organizatiile locale.

   A murit la 18 Noembrie 1985 si a fost îngropat în cimitirul orasului Neustadt, de langa Lubeck, în 25 Noembrie acelasi an.

   Miscarea legionara se inchina cu recunostinta si evalvie in fata acestor mari fii ai Neamului, rugand pe bunul Dumnezeu sa-i aseze in imparatia Dreptilor.

   Moartea lor lasă un gol dureros în mijlocul nostru, dar suntem convinşi că din jertfa lor şi exemplul lor de devotament pentru cauza natională se vor ridica alte vlăstare româneşti, care vor duce şi mai departe crezul pentru care ei s'au jertfit.

Madrid, 30 Noembrie 1985

Trăiască Legiunea şi Căpitanul.

Horia Sima

Comandantul Mişcării Legionare

LIEBE TRAUERGEMEINDE,

25-11.1985

Nikolai Paul

Dr. Dan Simonetti

Chemarea lui Corneliu Codreanu, lansată cu prilejul înfiintării Legiunii, a fost atât de convingătoare, încât, din primii ani ai tineretii, Corneliu Georgescu s'a dedicat cu totul îndeplinirii idealului ei, până când, la începutul lunii Mai a anului 1945, a fost dat dispărut din comuna austriacă Mittersill. Au trecut ani de atunci, şi legionarii aflati în afara Tării, in urma situatiei create de stapanirea comunista in Romania, nu si-au gasit linistea sufleteasca pana nu au descoperit locul de odihna veşnică al "Bădiei Cornel", la căpătâiul căruia străjuia o Cruce de lemn.

Fată de situatia ce se impunea ca mormântul să fie restaurat, s'au întreprins lucrările necesare, fiind duse la bun sfârşit î n scurt timp. In cadrul slujbei religioase de sfielire a Crucii, camarazii prezenti şi, prin ei, camarazi de pretutiedeni au adus prinosul lor de recunoştinl ă Inaintaşului lor.  După ce camaradul Pavel Onciu a fost încunoştiinlat despre ceremonia ce va avea loc cu prilejul sfinlirii Crucii, §i-a exprimat dorinla de a căIdtori împreună cu mine la Mittersill, unde se află Mormântul Comandantului Bunei Vestiri, Corneliu Georgescu. Am călătorit cu autobuzul, pe şoseaua Mittersill şerpuită ce străbate piscurile Munlilbr Alpi, drumul oferind văzului tablouri naturale asemănătoare celor Carpatine, dela care Onciu nu-§i mai lua privirea, cuprins fiind de amietirile celor petrecute odinioară în România, de tot ce-l lega de trecutul său legionar. Era originar din Banatul Sârbesc şi în anul 1935 a venit la Bucureşti pentru a-si continua studiile şcolare. Pe drum, mi-a povestit cum a luat cunoştintă pentru prima dată despre Mişcarea Legionară, şi anume prin studentii legionari care reveneau acasă, în vacantă, dela Bucureşti, sau din diferite publicatii legionare. Contactul direct cu Mişcarea, în rândurile căreia s'a încadrat, a avut loc odată cu venirea la Bucureşti, angajându-se în luptele desfăşurate de Legiune, conştient fiind de necesitatea realizării ce-si propunea ea să înfăptuiască. Evenimentele dela 23 August 1944, capitularea României, l-au prins în Banatul Sârbesc, unde a participat la încercarea de a se tine piept invaziei comuniste, retrăgându-se apoi împreună cu trupele germane către Vest, unde, la Viena, s'a întâlnit cu legionarii aflati acolo, veniti de prin toate părlile, unde soarta le purtase paşii până la Actul capitulării României, 23 August 1944.

   Sositi la Mittersill, impresionat de înfălişarea mormântului refăcut, Pavel Onciu a depus un buchet de flori şi a aprins o lumânare în semn de rugă pentru odihna sufletească şi recunoştinlă fată de cel ce a dăruit totul în lupta nationalistă desfăşurată pe plaiurile Sibiului şi cele ce au urmat. Camaradul Pavel Onciu, Vice-secretar al Mişcării Legionare, purta cu el "Inchinarea" trimisă de Comandantul Mişcării Legionare, Horia Sima, având misiunea de a o citi la Mormânt, după terminarea slujbei religioase de sfintire. Cu voce limpede, a rostit Inchinarea, ce scoate în evidentă calitălile supreme de legionar ale lui Corneliu Georgescu şi golul lăsat in sufletele camarazilor prin disparitia sa.

   Pavel Onciu a luat parte în repetate rânduri la pelerinajele pe care legionarii le fac în fiecare an la Mormântul lui Corneliu Georgescu şi avea de fiecare dată multumirea sufletească de a fi fost prezent la ceremonie. Ultima sa participare a avut loc cu un an înainte de a trece în rândul celor drepti, la 18 Noembrie 1985, fiind înmormântat în  localitatea Neustadt din Nordul Germaniei.

   Si şeful Gărzii de Fier ştia că la Nord nu se întâmplă nimic, fiindcă la Nord străjuieşte Pavel Onciu.

Vasile Mailat

Pavel Onciu, Domnul din Banat

Cu 44 de ani înainte de a închide ochii, l-am cunoscut pe Pavel Onciu. Undeva, la frontiera dintre România şi Jugoslavia, aşteptam sa fiu recunoscut de legionarul însărcinat de Comandamentul de priigoană, ca sa fiu scos din mâinile jandarmilor şi sa mi se dea primele ajutoare. Acesta era legionarul Pavel Onciu.

După 44 de ani de lupte neîntrerupte pentru Legiune, Dumnezeu l-a chemat pe Pavel Onciu în rândurile celor ce nu se mai întorc, dar, de acolo de sus, ne urmăreşte şi ne îndreaptă paşii.

Pavel Onciu, român de peste hotare, s'a născut in Banatul Sârbesc, dintr'o familie fruntaşă din satul Uzdin. După terminarea şcolii primare, este trimis, conform obiceiului, sa învele carte la fratii de peste hotare. Abia ajuns la Bucureşti, este prins de curentul deslantuit de Corneliu Zelea Codreanu şi se încadrează fără conditie in rândurile celor ce doreau o alta Românie decât aceea care se oferea tineretului la acea ora. Coruptia, jaful banului public erau caracteristicile timpului. Nu se putea ocupa un post in administratia statului fără bacşiş. Se guverna cu stare de asediu şi cu cenzură. Abuzurile functionarilor prost platiti întreceau măsura, iar scandalurile in care erau implicati oameni politici, chiar şi curtea regală, urmau unul după altul. Statul devenise el însuşi despot şi terorist. Se ucideau oameni fără sentintă, de multe ori, ordine comunicate la telefon. Economia tării se afla in mâini străine, iar bietul român muncea ca sa hrănească o grupă de paraziti. Schimbări radicale dorea Corneliu Codreanu. Cerea garantarea libertătii, pedepsirea jefuitorilor banului public, chiar cu moartea. Pentru aceste scopuri creiase Legiunea Arhanghelul Mihail. In numai 10 ani dela înfiintare, din cinci fondatori, devin un milion de luptători. Cei mai buni fii ai neamului îi vom găsi în rândurile Legiunii.

Pavel Onciu, românul de peste hotare, nu putea rămâne in afara Legiunii. După ocupatii străine, ei erau setoşi de dreptate şi sătui de nelegiuiri. Pavel Onciu intră în Legiune şi, din vremea studentiei până la vârsta de 70 de ani, va fi mereu prezent în luptă. Va deveni şeful organizatiei de trecere ilegală a legionarilor urmăriti de guvernul hain al generalului Ion Antonescu. Mai târziu devine omul de legătură între Comandamentele legionare de prigoană din tara şi din exil. Pavel Onciu este primul soldat al Armatei Nalionale a Guvernului Nalional dela Viena. Formează în regiunea Uzdin-Arad-Timişoara prima unitate militară care va lupta contra invaziei comuniste după trădarea dela 23 August 1944. Apără românii din Banat şi pe legionarii refugiati de bandele comuniste. La presiunea armatei sovietice, se va retrage cu unitatea sa în Austria şi se va încadra în Armata Natională. Si va lupta pe frontul de răsărit până la terminarea războiului. După 8 Mai 1945 cade prizonier şi este purtat prin diferite lagăre. Impreună cu Alexandru Tănase organizează fuga prizonierilor români din lagărele de prizonieri. Fugarilor li se dă primul ajutor şi li se oferă locuri de muncă.

După război, îndeplineşte o misiune în numele Legiunii în Banatul jugoslav. Este arestat, judecat şi condamnat la moarte de justitia jugoslavă. In aceeaşt perioadă este arestat şi condamnat ]a moarte şi cel mat bun camarad al său, Alexandru Tănase. Alexandru Tănase este executat î n Valea Piersicilor. Uciderea prietenului Alexandru Tănase salveaza viata lui Pavel Onciu, care este expulzat de autoritatile jugoslave. Se stabileşte în Germania şi va fi prezent la toate actiunile anticomuniste din Germania, Spania, Franta, Canada si Statele Unite. Datorită felului de viată, gata să ajute pe oricine a căzut în nenorocire, respect pentru adevăr si atitudine deschisă, i se va crea o atrnosferă frumoasă, iar coloniile de bănãteni din toată lumea îl vor socoti seful lor, un fel de DOMN neîncoronat. Dese!e lui vizite prin coloniile de banateni vor fi vizite triumfale. Pavel Onciu a fost stimat şi respectat şi de prieteni, ca şi de adversari. Temut a fost numai de comunişti.

Pentru marile lui merite în Legiune a fost numit Vice-secretar al Mişcării din exil şi Senator legionar.

Ultima mare bătălie o dă la Bonn, în ziua de 3 August 1984. La acea dată, functionarti ambasadei comuniste sărbătoreau 40 de ani de ocupatie sovietică şi inaugurau o nouă clădire- construită de sclavi aduşi din România. Cu această ocazie, Pavel Onciu, îmbrăcat în doliu, împarte manifeste î n fata ambasadei şi-i reuşeşte in aşa fel actiunea, încât fiecare participant la recepţia organizata de ambasadă primeste un manifest in care erau descrise mizeria si ilegalitătile regimului instalat la putere de de trupele de ocupatie sovietice. Manifestul cuprindea şi a României, in care erau însemnate, în mod ironic, "realizările guvernului comunist: lagărele şi închisorile din Rornânia".

Pavel Onciu îsi dă sufletul într'un oraş de pe coasta Mării Baltice, unde este îngropat.

Dormi in pace, Pavel Onciu! Bănătenii tăi, camarazii şi toti aceia care te-au cunoscut nu te vor uita. Banatul şi Legiunea vor fi mândri de tine!

Alexandru Suga

Au sunat clopotele

 

Sunat-au clopotele tare,

Vestind a cuiva astăzi moarte.

Lui i-a sosit clipa cea mare;

Vezi, i s' au scurs zilele toate.

 

Semenul nostru azi părăseşte

Tărâmul acesta mult chinuitor

Si clopotul mare nouă ne-aminteşte

Că, iată, omul este un muritor.

 

Solemn răsună colo vestirea

Că nişte ochi pe veci s'au închis.

Aşa să afle toată omenirea:

Luat-a sfârşit încă un vis!

                 

Si la plecarea-i in altă lume,

Cel dispărut salut trimite

Departe-n plaiuri, ca să răsune,

Că nişte nădejdi au fost sfârşite.

Spre pace, odihnă, de-acum se duce

Vr'un suflet drag şi zbuciurnat,

Cu ce-a putut şi el s'apuce

Din câte viata în dar i-a dat.

 

Răsună clopotele trist, cu jale,

Vestind a cuiva dintre noi plecare

Spre alt tărâm pe lunga-i cale,

Spre nesfârşituri î ntinsa-i cărare.

 

Noi mai rămânem, aci, sâ adãstăm

Ceasul cel rânduit de-a noastră ursită.

U'n timp oarecare noi mai sperăm,

Pân' şi floarea noastră va cădea cosită.

                                              Sava Gârleanu

SCRISORI

Lund, 26.12.1985

(...) Am fost foarte îndurerat, sunt în continuare întristat în urma săvârşirii din viată a bravului Român Pavel Onciu. (Voi înştiinta şi pe careva în tara de care ştiu sigur că-l cunoştea si-l aprecia).

Cu un an de zile in urmă, trecând prin Hamburg, m'am oprit acolo şi anume i-am telefonat, după cum insistase s'o fac atunci când ne cunoscurăm şi personal la Koln. A venit cu trenul, am stat îndelung împreună la o cină. Cu acea ocazie am discutat mult despre soarta tării noastre, am exprimat viziuni asupra viitorului ei mai luminos. Pavel Onciu avea idei clare şi, după cum am apreciat, juste în privinta viitorului poporului român de pretutindeni, lucru care, se vedea, l-a frământat

zi de zi o viata întreagă. Mi-a vorbit atunci şi de contactele sale directe, pe teren, cu Românii sud-dunăreni. Avea multe amintiri din aceste contacte, îmi vorbea de pâlpâirea inimii acelor români când vedeau că cineva se interesează de ei, lasati pradă mai totală străinismului.

   M'a impresionat acea convorbire cu un adevărat Rornân şi ne-am zis că "neapărat" vom mai discuta, ne vom mai întâlni. N'am mai apucat însă, ca să mai fi învătat eu ceva dela acest om consecvent şi devotat cauzei supreme româneşti.

   Sunt alături de toli cei care l-au cunoscut şi îl regretă.

   Singura dată până acum, în viata mea, am exclamat (singur) la vederea numelui ce mi se comunica în plicul cel negru.

Alăturat, un text al meu în versuri, cu ocazia acestei disparitii.

Spun aci că mai "adăstăm" şi... să auzim de mai bine, continuând să batem potcoava precum acest făurar.

S. Gârleanu

Cu inima îndoliată şi cu tristele am aflat de decesul -camaradului Pavel Onciu. Este o grea pierdere pentru Mişcarea Legionară, ca şi pentru întreg Exilul Românesc, deoarece a plecat din rândurile noastre un camarad care toată viata si-a închinat-o Legiunii şi României.

Necunoscând adresa familiei, vă rog pe d-voastră să le transmiteti condoleantele mele, asigurându-i că în ziua de 25.11.1985 voi fi alături de ei, păstrând un moment de reculegere în memoria celui ce ne-a fost un bun camarad.

Dumnezeu să-l odihnească în rândurile eroilor Legiunii, cunoscuti şi necunoscuti.

Cu cele mai bune urări de sănătate şi salutul camaraderesc,

Trăiască Legiunea şi Căpitanul !

 M. Pârlăteanu

Dragă camarade Suga,

In fata năpraznicei veşti a încetării din viata a iubitului şi apreciatului nostru camarad, Pavel Onciu, primeşte din partea mea, spre a transmite deasemeni Asociatiilor Românilor din Republica Federală Germania şi Berlinul de Vest; Asocialiei Ortodoxă Română din Nord-Vestul Germaniei; Ligii "Anti-Ialta"; Cercului cultural "Independenta", respectiv Dlor. N. Paul, Dr. V. Malcoci şi Dr. D. Simonetti, profundul meu sentiment de tristetă creştină şi românească, împreună cu nemărginitul meu regret pentru această ireparabilă pierdere a unui mare luptător al cauzei de dezrobire a obiditului nostru neam românesc. Dumnezeu să-l ierte!

Ovidiu Târlea

Colectia "Omul Nou", Munchen, 1987