SCRISOARE DESCHISĂ

Adresată Conducătorilor României de către Mişcarea Legionară,

Am luat cunoştinţă de Ordonanţa de Urgenţă nr. 31, publicată în monitorul oficial

nr. 214/28.03.2002, ordonanţă care se referă la interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Menţionăm de la bun început că Mişcarea Legionară nu intră sub incidenţa acestei ordonanţe. Ideologia ei nu este nici fascistă, nici nazistă, nici xenofobă sau rasistă. Mişcarea Legionară actuală a funcţionat şi funcţionează în România de după dec.’ 89 în deplină legalitate, fără să încalce vreo lege a ţării. Nici un membru al ei nu a suferit vreo condamnare penală şi cu atât mai puţin nu a fost acuzat sau condamnat pentru acţiuni extremiste. Dar pe noi, legionarii, ne îngrijorează caracterul discriminatoriu, anticonstituţional al acestei ordonanţe.

De aceea atragem atenţia asupra gravelor ei defecte.

            În urma studierii ordonanţei am ajuns la anumite concluzii pe care le vom structura în mai multe planuri în funcţie de natura lor şi anume: juridică, politică, morală şi religioasă.

În plan juridic

Ordonanţa respectivă încalcă grav Constituţia României cât şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului, tratate la care ţara noastră este parte. În continuare vom analiza ordonanţa pe articolele ei principale, importante, enunţând mai întâi articolul şi apoi evidenţiind greşelile şi viciile lui:

            Art.1 – Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Comentarii: ordonanţa „de urgenţă” este necesară şi se justifică numai atunci când apare cu adevărat o urgenţă în societate, urgenţă care nu a putut fi rezolvată cu ajutorul legislaţiei de până atunci. Nu ştim ca ţara noastră să fie confruntată în prezent cu manifestări de rasism şi xenofobie, manifestări făcute organizat şi de o asemenea amploare încât să pună în pericol societatea românească. Cu atât mai puţin nu ştim să existe în România „infracţiuni contra păcii şi omenirii”!!! (Din punctul acesta de vedere al ordonanţei se poate trage concluzia că situaţia la noi este alarmantă şi că există forţe care vor să producă război şi genocid. Panica pe care o poate crea o asemenea ştire este foarte mare. Iar în cazul când ştirea nu este adevărată, şi chiar nu este, cei care au produs-o, prin emiterea ordonanţei, ar trebui să fie judecaţi conform art. 168-1 şi 356 C.P.).

Să presupunem, prin absurd, că ar exista aşa ceva, adică manifestări „de ură naţională, rasială sau religioasă”, „infracţiuni contra păcii şi omenirii”, precum şi organizaţii cu un caracter „rasist sau xenofob”. Într-o asemenea situaţie apariţia ordonanţei este oricum inutilă căci deja astfel de lucruri sunt condamnate prin Codul Penal(CP) articolele 166, 317 şi 323, iar „Titlul XI” din acelaşi cod se intitulează chiar „Infracţiuni contra păcii şi omenirii” şi cuprinde articolele 356-361. În prezent nimeni nu este urmărit sau judecat pentru încălcarea lor. Iar dacă totuşi au fost încălcate şi nici o persoană nu a fost condamnată înseamnă că incompetenţa celor împuterniciţi să urmărească şi să pedepsească aşa ceva este foarte mare. Soluţia ar fi nu apariţia unei ordonanţe de urgenţă ci demiterea incompetenţilor şi judecarea lor de tribunalul militar. Dar suntem siguri că  nu este vorba de incompetenţă şi nici de existenţa unor asemenea fapte care să încalce CP. În realitate este vorba de o decizie pripită şi benevolă, cu un caracter pur politic, aşa cum se va vedea puţin mai încolo.

Din articolele menţionate ale Codului Penal reproducem câteva aliniate mai importante:

Art. 166. – Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(…)

Art. 317. – Propaganda naţionalist şovină, aţâţarea urii de rasă sau naţionale, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 323. – Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocierii în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.(…)

*

Dar cum am spus, în prezent nimeni nu este urmărit sau judecat pentru încălcarea Codului Penal conform articolelor enunţate mai sus. Şi atunci la ce bun o asemenea ordonanţă care nu face altceva decât să provoace panică şi să se suprapună inutil peste prevederile Codului Penal? Ce aduce nou ordonanţa? Răspunsul este simplu: ea introduce sau reintroduce cuvintele „fascism”, „simbol”, „cult” şi „holocaust”. La două dintre ele, fascism şi simbol, ordonanţa încearcă definirea sau explicarea lor în articolul 2, articol pe care reproducem:

Art.2 – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:

            a) prin „organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob” se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;

            b) prin „simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe” se înţeleg drapelurile (corect drapelele, nn), emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a);

            c) prin „persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii.

După cum se poate observa, noţiunea de fascism nu este nici definită nici explicată în ordonanţă. Ci pur şi simplu introdusă. Dar fascismul este o ideologie, deci un ansamblu de idei. Iar ideile, opiniile pot fi comentate şi interpretate la nesfârşit. Aceasta este şi motivaţia pentru care nimeni nu are căderea,  într-un stat de drept,  să judece în mod oficial, prin emiterea de sentinţe legale, juridice, dacă o ideologie este bună sau rea. Confuziile şi interpretările greşite ce pot apărea ar da naştere la numeroase abuzuri, care încet, încet,  ar merge spre instaurarea unei dictaturi. Unele dintre concepţiile fasciste[1], şi nu puţine, se regăsesc în doctrinele liberale, social democrate, democrat-creştine, comuniste sau naţional‑socialiste.

Şi atunci, Doamne, cât de repede s-ar putea condamna şi reduce la tăcere toate partidele adverse de către o guvernare aflată la ananghie electorală.

Neimplicarea politică a anumitor categorii de funcţionari de stat este foarte necesară pentru existenţa unei democraţii, lucru care se stipulează în mod expres şi în Constituţie la art. 37. Unde ar mai fi imparţialitatea şi caracterul  apolitic al unui judecător, procuror, sau ofiţer de poliţie dacă ar trebui să judece şi să condamne ideologii, să  vadă care dintre ele sunt fasciste şi care nu, care doctrine sunt „bune” şi care sunt „rele”?

Un funcţionar public nu are căderea şi sarcina să fie politolog. El trebuie să ancheteze şi să condamne fapte, nu idei. Căci altfel, se reintroduce, ca într-un stat nedemocratic, delictul de opinie şi vor fi condamnaţi oameni pentru concepţiile lor politice. Vor apărea din nou deţinuţii politicii şi de conştiinţă şi se vor reînfiinţa puşcăriile şi lagărele politice.

O ideologie poate fi condamnată în plan teoretic, intelectual, moral, religios.  Este însă un act ce ţine de dictaturile politice să trimiţi la închisoare un om doar pentru că binevoieşte să gândească altfel decât autorităţile, pentru că ideologia în care crede nu este şi cea a guvernanţilor.

Ideile se combat cu alte idei nu cu pumnul în gură! Sau poate guvernanţii se simt neputincioşi în faţa justeţii unor opinii şi atunci le opresc prin forţa muşchiului şi nu a creierului?!

Iar dacă astăzi o persoană îşi trece gândurile „fasciste” pe hârtie ce o să facă guvernul? O să facă ruguri în pieţele publice şi o să ardă cărţile? O să scoată un nomenclator al „Publicaţiilor interzise” aşa cum a făcut regimul comunist în 1948?

Să ne aducem aminte că în Constituţia României se specifică:

Articolul 29.  Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

Articolul 30.  Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

În plus, tocmai datorită existenţei unor astfel de prevederi aflate în Constituţie şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, s-a scos din articolul 166 - Cod Penal, cuvântul „fascist”.

Vechea formă a art. 166 se enunţa astfel:

            ART. 166.- Propaganda cu caracter fascist

            Propaganda cu caracter fascist prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.(Codul Penal elaborat în 1968).

Pe când forma nouă a articolului(Codul Penal actual -1997) este:

Art. 166. – Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.(…)

   Ca o dovadă că Mişcarea Legionară nu este o organizaţie fascistă, menţionăm că în 1994, când încă era în vigoare interzicerea propagandei fasciste, Mişcarea Legionară înfiinţa o bibliotecă şi un „cuib” legionar, iar în 1995 organiza prima tabără legionară de după cel de-al doilea război mondial. Şi nici un membru al ei nu a fost pus sub acuzaţia de încălcare a art. 166 CP(atât în forma veche cât şi în cea nouă).

   În ziua de azi cuvântul „fascist” este folosit în majoritatea cazurilor cu un sens peiorativ, insultător la adresa unor persoane sau organizaţii. El este atât de greu de definit ca noţiune, încât te întrebi dacă nu cumva cei care îl introduc intr-o prevedere legală nu o fac în mod special, ca să poată abuza de el pentru viitoare persecuţii politice la adresa opoziţiei.

Să nu uităm că eliminarea cuvântului fascist din codul penal s-a făcut în urma votării „legii 140 din 5 noiembrie 1996 pentru modificarea si completarea Codului Penal”, iar domnul Adrian Năstase era la acea vreme preşedintele Camerei Deputaţilor şi în această calitate a semnat decizia de adoptare a respectivei legi. Oare când  a avut dreptate şi când a respectat Constituţia României? Atunci sau acum? Au apărut fasciştii peste noapte sau are nevoie de ei, chiar dacă nu există, pentru opresiuni politice?

*

    În art. 2) aliniatul b) al ordonanţei(vezi mai sus) se definesc simbolurile fasciste, rasiste sau xenofobe ca fiind „însemnele” prin care se promovează ideile respective. Cu alte cuvinte guvernul a decretat noi tipuri de atentate teroriste: atentatul cu drapele, atentatul cu embleme, atentatul cu insigne, atentatul cu uniforme, atentatul cu sloganuri, atentatul cu saluturi şi, cum se va vedea puţin mai încolo, atentatul cu statui. Lăsând gluma deoparte, trebuie să realizăm absurdul unei asemenea prevederi sau dacă nu, criminalitatea ei. Noţiunea de simbol se defineşte ca fiind un semn, un obiect, o imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convenţional sau în virtutea unor corespondenţe analogice) un obiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment etc. Faptul că un simbol este o reprezentare indirectă poate da naştere la multe confuzii sau abuzuri în plan juridic.

   Sunt simboluri de largă circulaţie pe care o serie întreagă de organizaţii le folosesc. Nu de puţine ori sensul unor simboluri diferă de la o organizaţie la alta.

   Dacă o organizaţie care şi-a însuşit un simbol, încalcă apoi legea făcând un act rasist, asta nu înseamnă că altă organizaţie, care şi-a luat acelaşi simbol dar nu încalcă legea, trebuie să fie condamnată şi ea, pe baza presupunerii că având acelaşi simbol va face sigur şi aceleaşi acte. Ca să nu mai pomenim de faptul că într-o asemenea situaţie se încalcă grav principiul prezumţiei de nevinovăţie.

   Să zicem că o organizaţie nou creată, cu intenţii cât se poate de paşnice iniţial, îşi ia drept simbol trandafirul. Apoi începe să incite le acte de rasism. Şi în acelaşi timp spune că trandafirul, simbolul organizaţiei, prin frumuseţea şi unicitatea lui reprezintă puritatea unei anumite rase. Că trandafirul nu se corceşte cu alte plante căci atunci nu ar mai fi trandafir. Că este regele florilor şi aşa trebuie să fie şi rasa respectivă pură precum un trandafir, ca să rămână rasa superioară, conducătoare. Ce o să facem intr-o asemenea situaţie? Păi conform ordonanţei va trebui ca PSD şi PD să-şi schimbe repede firma şi să fie băgaţi în puşcărie conducătorii lor, să fie interzisă cultivarea trandafirilor în ţară, arse grădinile de roze şi distruse cărţile, revistele, calendarele şi ilustratele care conţin imagini de trandafiri!

   Ce aţi zice dacă tot aşa, o organizaţie nou creată începe să devină încet, încet, rasistă şi îşi alege ca simbol tricolorul, explicând că roşul este sângele vărsat în lupta pentru supremaţia rasei, galbenul‑puritatea rasei, ca aurul pur, iar albastrul – viitorul liber, neumbrit de nimic al rasei, ca şi cerul fără nori?! Cred că atunci ordonanţa va avea suprema ei încununare: desfiinţarea drapelului României şi interzicerea folosirii celor trei culori în orice împrejurare, plus interdicţia de a ieşi din casă pe vreme frumoasă, ca nu cumva să priveşti spre cer la viitorul luminos al rasei!

   Aceeaşi cruce albă este folosită în cel mai profund sens creştin de către oamenii obişnuiţi dar şi în cel mai rasist sens de către Ku Klux Klan. Să dărâmăm toate crucile albe? Un om poate fi condamnat pentru acţiunea pe care o face, folosindu-se de un obiect sau de un alt mijloc, dar nu pentru simpla utilizare paşnică a obiectului sau doar pentru deţinerea lui. Cu acelaşi cuţit poţi să tai şi pâinea dar şi un om. Acelaşi simbol al capului de mort este folosit şi ca să atenţioneze pericole dar şi ca să îngrozească.

   Dealtfel art. 324 din Codul Penal specifică foarte limpede că se condamnă numai fapta penală săvârşită prin orice mijloace dar nu şi deţinerea acestor mijloace:

            Art. 324.- Instigarea publică şi apologia infracţiunilor

Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.(…)

            În concluzie, este în contradicţie cu prevederile constituţionale(art. 30, vezi mai sus) să poată fi condamnat cineva pentru simplă deţinere sau utilizare de simboluri ci numai dacă fapta pe care a făcut-o prin intermediul acestor simboluri are caracter penal, iar atunci se condamnă fapta nu simbolul.

*

Aliniatul c) din art. 2 al ordonanţei lămureşte ce înseamnă în accepţiunea guvernanţilor „persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Dar, aşa cum am arătat mai sus, în Codul Penal există Titlul nr. XI, care are exact aceeaşi denumire: „infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Din articolele nr. 356-361 cuprinse în Titlul indicat rezultă limpede ce trebuie să facă o persoană pentru a fi acuzată de asemenea fărădelegi. Dar ordonanţa de urgenţă mai adaugă ca făcând parte din aceeaşi categorie şi pe acele persoane care sunt condamnate de instanţe străine sau internaţionale. Aberaţia unei astfel de adăugiri este atât de mare încât ne întrebăm ce o să facă guvernanţii noştri cu sentinţele date de Irak împotriva lui George Bush, sau sentinţele Iugoslaviei împotriva conducătorilor americani, emise în timpul războiului din Kosovo? O să ţină cont de ele? Şi conform articolului 5 din ordonanţă, o să condamne pe toţi cei care fac cultul unor asemenea persoane sau întreţin bune relaţii cu ele? O să le aresteze după ce le invită în România?

*

   În articolele 3-13 ale ordonanţei se înşiră pedepsele care se dau pentru constituirea, susţinerea sau aderarea sub orice formă la organizaţiile de tip fascist, rasist sau xenofob, pentru răspândirea ideologiilor ce aparţin acestor tipuri de organizaţii, a simbolurilor lor cât şi pentru promovarea cultului persoanelor vinovate de infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Trebuie să atragem atenţia încă o dată că în Constituţia României( art. 30, al. 7)cât şi în Codul Penal actual( art. 166, 317, 324, 356-361) se interzic orice acte de rasism, xenofobie, ură naţională, rasială sau de clasă, îndemnul la război etc., dar nu se utilizează de loc cuvântul „fascist” şi nici nu se condamnă simboluri în sine.

   Motivaţia pentru care parlamentarii din vechile legislaturi nu au introdus cuvintele fascism şi simbol în Constituţie sau în Codul Penal ci din contră le-au scos, am expus-o mai sus.

    Atenţie, a avea concepţii rasiste, xenofobe etc. şi a le exprima liber, ca simple concepţii, nu este tot una cu a face acte de rasism, xenofobie etc. sau de a incita la asemenea acte.

Constituţia României şi Tratatele Internaţionale privitoare la Drepturile Omului permit deplina libertate de gândire a oricui şi de exprimare paşnică, într-un limbaj civilizat, a gândurilor şi ideilor sale indiferent cât de prosteşti, idioate sau extremiste ar fi ele.

   Curtea Europeana a afirmat în mod constant că trebuie protejate "nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi acelea care ofensează, şochează sau deranjează" pentru că "acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis fără de care nu exista societate democratică".(vezi Rezoluţia 1123 (1997), Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei)

De aceea în marea majoritate a statelor cu tradiţie veche în democraţie există o multitudine de organizaţii, asociaţii şi partide de orientări naziste, xenofobe, rasiale etc. Să luăm numai două exemple:

-                S.U.A. are cele mai numeroase organizaţii cu caracter rasial care funcţionează în deplină legalitate, inclusiv celebrul Ku Klux Klan. Aici sunt şi cele mai multe grupări naziste de pe mapamond. De asemenea tot în S.U.A. există şi cele mai puternice organizaţii extremiste şi şovine ale negrilor sau ale evreilor. Ele editează anual mii de publicaţii, fac mitinguri, conferinţe, scot casete audio şi video în care îşi exprimă gândurile şi concepţiile lor aiurite. Confecţionează şi comercializează, uneori chiar cu succes, sute de mii de embleme, steaguri, tricouri, insigne, uniforme, portrete ale lui Hitler, Mussolini, Lenin, Stalin etc.

-                Danemarca are cel mai puternic partid nazist din Europa înregistrat în mod legal. Membrii lui sunt adepţii ideologiei lui Hitler. Partidul deţine inclusiv un post de radio.

Nici un membru al vreunei astfel de organizaţii pomenite mai sus nu este arestat pentru gândurile sale sau apartenenţa sa la o asemenea „adunătură”. Da, dacă un astfel de membru ar incita la acte de rasism  sau ar face acte de rasism, atunci ar fi condamnat.

   Ca să fim mai expliciţi: oricine are dreptul să considere că o anumită lege, să zicem legea X,  nu este bună, că ea constituie o piedică sau o nedreptate pentru populaţie şi că trebuie schimbată sau înlăturată. Să presupunem că noua lege propusă, Y ar fi una cu un caracter extremist.

   Modalităţile prin care îşi atinge un asemenea scop, adică legea X să nu mai constituie o piedică pentru persoana respectivă şi în schimb să fie introdusă legea Y, sunt de două feluri:

Modalitatea 1: - îşi face cunoscută opinia în public, eventual convinge şi alţi oameni de justeţea opiniei sale, după care propune schimbarea legii X pe cale paşnică, legală, adică prin petiţie către parlament, prin strângere de semnături, prin convingerea unui partid parlamentar să propună schimbarea legii, sau chiar prin crearea uni partid care va milita civilizat, pentru noua lege şi va candida cu scopul de a ajunge în parlament ca să schimbe legea X şi să introducă legea Y.

                   De fapt aşa ceva faceţi dumneavoastră, parlamentarii, tot timpul cu precizarea că până acum nu aţi iniţiat legi extremiste, cu o singură excepţie - ordonanţa în discuţie.

Modalitatea 2: - îndeamnă publicul la încălcarea legii X sau la schimbarea prin violenţă a legii, sau pur şi simplu încalcă legea X.

            Ar fi o crimă să consideri că ideea de schimbare a legii X este tot una cu încălcarea legii X. Atunci ar însemna să fie arestat tot parlamentul căci chiar aceasta este una din atribuţiile lui: să propună modificarea legilor. În schimb, ordonanţa în cauză, exact aşa ceva face: pune semnul egal între modalitatea 1 şi modalitatea 2!

*

Acum ne referim la art. 5 din ordonanţă pe care îl cităm:

            Art.5 –  Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Se poate observa că se consideră infracţiune, lăudarea unor persoane condamnate pentru acte penale grave. Practic, prima parte din acest articol o găsim şi în Codul Penal la art. 324 aliniatul 5, unde are un caracter mult mai extins decât cel prevăzut în ordonanţă. Enunţăm aliniatul 5 din art. 324 CP:

„Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia”.

            Înţelesul acestui articol din CP este limpede: constituie infracţiune lăudarea unei persoane în calitatea ei de infractor.  Dacă lauzi în schimb o persoană pentru faptele ei bune, chiar dacă a făcut şi fapte rele, atunci nu încalci legea. Ar fi şi absurd ca unei persoane să i se interzică dreptul de a-i fi recunoscute şi apreciate faptele bune pe motivul că a făcut şi fapte rele. Dar ordonanţa de urgenţă exact această absurditate o pune în practică.

*

            La articolul 6 din ordonanţă se spune:

(Art. 6) – Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de al 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Suntem nevoiţi să recunoaştem că idioţenia unui asemenea articol este şocantă. Ce ar fi rău dacă s‑ar descoperii, cu probe indubitabile, că holocaustul nu a existat? Nu ar trebui să ne bucurăm că nu au fost milioane de victime şi deci implicit că nu au fost mii de călăi, de oameni ce doar bestii pot fi consideraţi? În acest caz omenirea nu s-ar dovedi mai bună decât o credeam?

Să ne supere adevărul care dovedeşte că o crimă nu a existat, încât să-i condamnăm pe cei care îl caută? Asta da monstruozitate!

Şi cum suntem în apropiere de Învierea Domnului, ce lucru minunat ar fi dacă s-ar afla că nu au murit milioane de oameni ci din contră, au trăit. Asta da minune! Asta da înviere!

În plus, prin articolul respectiv, se încalcă grav dreptul la libertatea de opinie şi la libertatea de exprimare garantate prin Constituţie( art. 29 şi 30). Oricine, într-un stat de drept, poate să conteste în mod civilizat, paşnic, absolut orice:

- putem să contestăm pe toţi politicienii şi la viitoarele alegeri să nu-i mai votăm.

- putem să contestăm pe Primul-ministru şi să spunem că nu mai este bun să conducă Guvernul.

- putem să-l contestăm pe Preşedintele ţării şi să spunem că nu mai este demn de funcţia pe care o deţine.

- putem să contestăm legea fundamentală a ţării, Constituţia, şi să propunem schimbarea sau revizuirea ei(lucru care de fapt se şi întâmplă la ora actuală în parlament).

- putem să contestăm şi să negăm toate legile matematicii şi fizicii pe baza cărora funcţionează Universul, chiar dacă nu aducem nici o dovadă în susţinerea negării noastre.

- putem să ne contestăm părinţii, moşii şi strămoşii şi să ne renegăm copii şi nepoţii.

- putem să-l contestăm pe însuşi bunul Dumnezeu şi să spunem că nu există, că este o fantasmagorie, o prostie, că nu este Adevărul Absolut. Dar în schimb, conform ordonanţei:

nu poate fi contestat holocaustul!!!

Sau spus altfel, holocaustul a ajuns să fie dogmă capitală, adevăr imuabil, mai presus de legile Universului, de Biblie şi de Dumnezeu!!! Chiar aşa domnule Prim-ministru?

Şi mai afirmaţi că sunteţi creştin?!

Dar problema ordonanţei din punct de vedere religios o vom trata în alt capitol. Acum discutăm numai aspectele ei legale.

În plus, în articolul 6 se mai face şi o mare prostie juridică: nu se defineşte holocaustul. Despre care holocaust este vorba: cel din Cambogia, din anii 70 ai sec. XX, făcut de comunişti când au omorât peste 2 milioane de locuitori, cel din URSS când numai în perioada lui Lenin au fost ucişi 20 de milioane de oameni, iar apoi în vremea lui Stalin încă 40 de milioane sau poate cel al furnicilor omorâte cu miliardele atunci când au fost distruse muşuroaiele lor în timpul construirii autostrăzii Bucureşti – Piteşti? Dar suntem siguri că în realitate se  referă la holocaustul din Canaan, săvârşit de către evreii din antichitate când au omorât nu numai popoarele care locuiau acolo dar şi vitele, câinii, pisicile, toate animalele, tot ce era în viaţă!

Repetăm, criminalitatea art. 6 din ordonanţă este practic un holocaust la adresa libertăţii de conştiinţă şi de exprimare a cetăţeanului cum dealtfel este întreaga ordonanţă!

În plan politic

            Se ştie sigur că această ordonanţă a fost scoasă cu scopul de a grăbi intrarea României în NATO. În acest sens a se vedea planul de aderare, ce conţine 7 puncte, prezentat de domnul Năstase. Ori tocmai aici este buba: Guvernul nu a făcut nici o dovadă oficială că era cerută de NATO o asemenea ordonanţă. Ar fi absurd ca un pact militar să solicite aşa ceva când în cadrul lui, majoritatea ţărilor care îl compun, în frunte cu SUA, nu au nici un echivalent al acestei ordonanţe.

Cum să pretindă SUA ceva ce nici ele nu au acasă: interzicerea unor ideologii, adică delictul de opinie, condamnarea negării holocaustului, adică alt delict de opinie sau interzicerea unor simboluri -când în America ai voie să arzi în public chiar şi steagul SUA? De asemenea, tot aici se află cel mai important institut pentru revizuirea istoriei unde se dovedeşte cu documente inexistenţa holocaustului (a se vedea pe internet site-ul www.codoh.com).

 Specificăm, în majoritatea ţărilor din Europa negarea holocaustului este permisă. Se publică foarte multe cărţi, reviste pe această temă şi se poartă vii dezbateri.

Trebuie să amintim din nou că atât SUA cât şi Danemarca sau Turcia permit existenţa oricăror ideologii sau doctrine. Partidul nazist din Danemarca are chiar un post de radio, care mai primeşte şi subvenţii de la guvern! Când (în anul 2001) ministrul culturii din Danemarca, Elisabet Gerner Nielsen, a fost întrebat de ce se dau bani de la guvern pentru postul de radio nazist, răspunsul a fost: „Este bine ca naziştii să aibă propriul post de radio. Atunci oricine află repede ce sunt şi ce vor şi se disociază de ei”.

Şi Danemarca este în continuare membră a NATO! Iar celebra întrebare „A fi sau a nu fi?”…cu mintea liberă de orice interdicţii oficiale şi-a găsit răspunsul pozitiv la danezi. Ce-ar zice Guvernul nostru dacă, în urma aplicării ordonanţei, s-ar trezii cu români care să ceară azil politic în SUA sau în Danemarca căci altfel ajung la puşcărie politică pentru negarea holocaustului sau pentru idei „fasciste”? Şi ce se va întâmpla când, tot în ţările amintite, se vor ridica statui ale lui Antonescu de către comunitatea românească de acolo? O să rupeţi relaţiile de ambasadă cu ţările respective? Le declaraţi embargo?

Dar ce este foarte amuzant constă în faptul că prin ordonanţă se dau lecţii de democraţie SUA! Ce‑mai, să mergem să-i bombardăm căci ei găzduiesc pe nazişti, în loc să-i stârpească aşa cum a făcut partidul comunist la noi şi uite ce bine o ducem! În plus să nu uităm că Portugalia este membră fondatoare NATO, adică din 1949, de pe vremea lui Salazar, considerat fascist! În schimb, ştiţi vreo ţară cu regim comunist, membră a NATO?

            De asemenea se ştie că ordonanţa a fost cerută de loja masonică pur evreiască B’nai Brith (în ea se primesc numai evrei) pe baza promisiunii că ne vor face lobby pentru intrarea în NATO. Dar ne îndoim că s-ar putea aşa ceva, adică România să adere la NATO pe baza pilelor şi relaţiilor masonilor evrei! Căci atunci un astfel de pact militar nu mai este o garanţie de stabilitate pentru ţara noastră ci un club de corupţi politici şi este mai bine dacă nu intrăm în el. Primirea României în NATO trebuie să fie o cerinţă din partea ţărilor membre şi nu un joc de culise dictat de la Ierusalim sau N.Y.!

            Care sunt potenţialii duşmani ai României şi ce orientare ideologică au ei ca să ne grăbim atât de repede cu aderarea la NATO? Conform ordonanţei ar rezulta că duşmanii aceştia sunt ţările fasciste. Iar ordonanţa preîntâmpină crearea unor capete de pod în România de către ţările fasciste! De unde? De la răsărit din moment ce NATO se extinde spre est!

Deci, timp de cincizeci de ani, NATO s-a luptat cu fascismul întrupat sub forma Tratatului militar de la Varşovia! Păi chiar aşa! Doar şi România timp de juma’ de secol a suferit de pe urma ideologiei fasciste adusă pe culmi nebănuite de secretarul său general Nicolae Ceauşescu!

Moarte fasciştilor din ultimele ţări naziste: China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba!

Şi cum fascismul avea un duşman aprig, comunismul, să strigăm cu toţii cu faţa către NATO: Trăiască comunismul, viitorul luminos al omenirii!

Cu asemenea criterii, însuşite de guvernanţi şi formulate implicit prin ordonanţă, este un paradox că nu suntem deja în NATO?!

 În plus, dacă ţara este învinuită de forţe externe că ar fi făcut un holocaust împotriva evreilor, cine are datoria să o apere? Cine este avocatul care, asemănător cu situaţiile din societatea civilă, trebuie să apere pe acuzata numită „România”? Acest avocat este chiar conducerea ţării! Parlamentarii şi guvernanţii noştri sunt cei aleşi şi totodată plătiţi să apere România nu să o învinovăţească! Să nu uităm că în disputele dintre state nu există „avocat din oficiu”.

În plan moral

            Ordonanţa este o insultă la adresa societăţii, la adresa capacităţii ei de discernere, la adresa omului de rând. Cu alte cuvinte alesul societăţii spune către cel „de jos”:

-                 Eu, conducător şi parlamentar, pot să citesc orice carte scrisă de vreun ideolog indiferent că este Lenin, Hitler sau Mao, căci eu, parlamentarul sau guvernantul, nu mă las prostit de o astfel carte. Dar pe tine alegătorul, omul de jos, da, o asemenea carte te duce de nas!

-                 Tu, cel care m-ai votat, nu ştii să discerni ce este bun şi ce este rău pentru mintea ta! Eşti un bou dragul meu alegător! Şi dacă vrei cumva să-ţi întinzi mâna spre altă carte decât cea aprobată oficial, îţi rup degetele în puşcărie!

-                 Şi nu te mai uita la mine cu ochii ăia blegi de vită încălţată, bunul meu votant!  Ce, nu vezi că datorită ideologiei fasciste s-a scumpit căldura, electrica, benzina?! Că statuile lui Antonescu ţi-au halit mâncarea de pe masă de ţi-au rămas copiii flămânzi?!

-                 Şi bă, cu SAFI, FNI  doar te-ai fript, însă cu holocaustul nu-i de glumit, cu ăsta te arzi!

   Dacă publicarea cărţilor despre anumite ideologii sau subiecte gen negarea holocaustului devine interzisă, cum cineva va putea şti dacă opiniile sale sau ale vecinului sunt sau nu rele? Ex.: se interzice publicarea cărţii Mein Kampf. Atunci dacă cuiva îi vin in minte gânduri şi idei ca ale lui Hitler cum altcineva îşi va putea da seama că acestea sunt dăunătoare dacă nu are termen de comparaţie?

   La fel şi pentru oficialităţile care vor trebui să observe cazuri de nazism? Sau în această situaţie se va face discriminare? Şi numai anumiţi cetăţeni, recte autorităţile, vor putea să studieze ideologiile rele în original şi numai ele vor putea sesiza caracterul lor nociv. Iar restul de cetăţeni vor fi cei care nu au capacitatea de a distinge, vor fi cu alte cuvinte proşti şi handicapaţi mintali. Însă guvernanţii le vor spune ce pot ei, cei mici, conduşii, să priceapă şi ce nu. Adică numai conducătorii ţării „e deştepţi” şi când citesc Mein Kampf nu se lasă aiuriţi de Hitler, iar restul poporului „e proşti” şi nu are această capacitate!

   Aşa gândiţi domnilor? Păi multe cărţi şi doctrine vor fi secrete de stat! Ca pe vremea lui Ceaşcă!

   Dacă ieri poporul a votat cu voi, conducătorii, înseamnă că a fost matur şi a ştiut ce vrea. Iar dacă mâine votează cu alţii, pe care voi îi faceţi fascişti(sau la ananghie îi veţi face) atunci poporul e inconştient şi nu poate deosebii între candidaţii buni şi cei răi. Şi astfel voi, conducătorii vechi, trebuie să obligaţi poporul să voteze cu cine trebuie, adică tot cu voi! Căci doar aşa este democraţie! Aşa să fie?

Păi să desfiinţăm în acest caz articolul 4 din Constituţie care spune:

   Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român.

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Căci după cum se vede, conform ordonanţei, la noi „unii cetăţeni e mai egali decât alţii”!

 În plan religios

    Ordonanţa este o insultă şi un atac direct la adresa creştinismului. Jumătate din lume este construită, fundamentată, pe baze pur creştine, în special Europa şi America! Şi cu toate acestea oricine poate sa creadă în orice. Această libertate a dat-o bunul Dumnezeu pentru toţi.

   Liberul arbitru este o condiţie esenţială pentru creştinism.

   Isus Cristos nu te obligă să crezi în El!

   Dacă vrei îl negi pe Dumnezeu deşi El este adevărul absolut! Poţi să-l conteşti pe Dumnezeu cu toate mijloacele mass-media, cu toată înverşunarea inimii şi din tot sufletul!

Poţi să crezi în Satan, cel mai mare duşman al oamenilor şi al lui Dumnezeu, să-i faci statui, să scrii cărţi în care să-l lauzi, să-i ridici monumente. Se spune despre unele ideologii că sunt satanice. Dar atenţie, poţi să îl adulezi pe Satan şi să-i răspândeşti cultul dar nu ai voie să crezi (şi să răspândeşti), conform ordonanţei, în ceva mai puţin grav, o ideologie politică de tip „fascist”.

   În una de tip comunist, da, ordonanţa permite!

   Nu degeaba spunea Lenin: „Revoluţia s-a instaurat prin teroare! Ca să menţinem cuceririle revoluţiei trebuie să permanentizăm teroarea!” Cam aşa ceva face şi ordonanţa!

   Oricine poate să-l iubească pe Diavol! Nici o lege nu interzice aşa ceva! Se fac cercetări ştiinţifice, filozofice, în încercarea de a demonstra inexistenţa lui Dumnezeu Mântuitorul! Ba chiar guvernul, conştient sau nu, dă bani pentru aşa ceva!

   Deci autoritatea permite să cred în Diavol şi să-i fac altar, dar nu să-i ridic o statuie lui Antonescu!

Să-l resping pe Domnul Isus şi să-l neg, pot! Şi chiar sunt apărat de lege când fac aşa ceva!

   Însă, potrivit ordonanţei, nu am dreptul să cred într-o ideologie politică gen fascism! În schimb este permis să răspândesc comunismul care-l combate explicit pe Dumnezeu!

   Paştele creştin este sărbătoare religioasă naţională în foarte multe ţări!

   Evreii religioşi combat învierea Mântuitorului şi Talmudul este plin de insulte la adresa Lui!

   Să fie negată înălţarea Domnului Isus este permis de lege deşi este sărbătoare naţională!

   Dar să fie negat holocaustul, nu!

   Ordonanţa stabileşte practic că holocaustul este dogmă capitală, adevăr imuabil, mai presus de Dumnezeu şi de tot ce este sfânt în ţara asta! Totul poate fi contrazis la noi, numai holocaustul nu!

   Dacă veţi băga în puşcărie pe un creştin care contrazice holocaustul, sau care are opinii „fasciste” dar în schimb pe un ateu sau pe un comunist îl veţi lăsa în libertate, ce veţi face dragi parlamentari atunci când vă veţi duce în faţa Domnului, la Judecata de Apoi? Ce o s-i spuneţi Mântuitorului? Că vezi Doamne, nu Tu eşti Adevărul, Calea şi Viaţa ci holocaustul! Că duşmanii Tăi, Doamne, nu sunt cei care în numele unei ideologii ţi-au omorât şi băgat în puşcărie mii de preoţi şi ţi-au dărâmat sute de biserici! Sau care afirmă că religia este opiumul popoarelor! Şi nici cei care neagă învierea Fiului Tău! Ci fasciştii care au creat Statul Vatican!

   Dacă veţi legifera ordonanţa asta, veţi legifera îngrădirea liberului arbitru al credinţelor şi ideilor, liber arbitru dăruit de bunul Dumnezeu. Şi cum ordonanţa stabileşte ca adevăr absolut holocaustul şi-l aşează astfel peste Mântuitor...ne întrebăm: cui slujiţi voi dragi conducători ai României? Slujiţi ţării sau intereselor oligarhiei evreieşti? Slujiţi lui Dumnezeu sau holocaustului?!

   În sala mare a Parlamentului se află deasupra prezidiului o cruce. Iar 95% din parlamentarii şi conducătorii României şi-au depus legământul cu mâna pe Biblia Creştină! Dar prin ordonanţă holocaustul a devenit adevăr de necontestat în comparaţie cu Biblia. Atunci este mai bine şi mai cinstit ca de acum încolo dragi parlamentari, să vă Juraţi pe holocaust! Şi cum Învierea poate fi negată legal dar holocaustul ba, de Paşte este indicat să vă salutaţi nu cu „Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!” ci cu „Holocaustul a existat! – Adevărat a existat!” N-ar strica să daţi şi o lege în acest sens!

Aşa să vă ajute Dumnezeu! Iertaţi-ne, am greşit! Vroiam să spunem „Aşa să vă ajute holocaustul!”

   Menţionăm încă o dată că noi, legionarii, nu intrăm sub incidenţa acestei ordonanţe. Nici nu încercăm, prin combaterea ei, să susţinem ideile fasciste sau naziste. De asemenea nu suntem nici măcar simpatizanţi ai generalului Antonescu, care are pe conştiinţă peste cinci mii de tineri legionari trimişi în mod special pe front în misiuni fără întoarcere.

Dar cum ordonanţa este anticonstituţională şi reintroduce delictul de opinie, cenzura, închisoarea politică, ideologia şi istoria oficială, ne simţim datori să atragem atenţia celor în drept, parlamentarilor, celor cu dragoste de libertate şi de Dumnezeu,  să nu aprobe ordonanţa!

Dacă ordonanţa s-ar fi referit la interzicerea ideologiilor comuniste, a simbolurilor comuniste şi a cultului liderilor comunişti, Mişcarea Legionară tot s-ar fi opus ei deşi legionarii consideră comunismul ca unul din marile pericole care au bântuit şi încă mai bântuie lumea. Şi asta pentru că libertatea de gândire, dată de bunul Dumnezeu tuturor oamenilor, nu are nimeni dreptul să o îngrădească! Indiferent dacă eşti comunist, fascist, nazist, conservator, liberal, social democrat sau legionar!

   Aşteptăm cu încredere răspunsul dumneavoastră.

   Aprilie 2002

Cu respect,

Şeful Mişcării Legionare,

Şerban Suru