BIBLIOTECA DE DOCUMENTARE "DACIA", Madrid, Spania

de Nicolae ROSCA

 

Comunistii sunt mesteri mari în masluirea adevarului. Ei au patruns, ca nimeni altii, în psihologia maselor, au studiat-o si au descoperit legile dupa care se guverneaza. Ei stiu ca printr-un bombardament masiv al mintilor omenesti cu anumite idei-tip, cu anumite slogane, ajung sa le impuna, treptat-treptat, si sa întunece libertatea de gândire si de decizie a indivizilor.
   În felul acesta au reusit sa introduca în mintile oamenilor pe care-i guverneaza si a tuturor acelora asupra carora au o înrâurire ideologica, niste adevaruri sui-generis, care nu mai au nimic de-a face cu adevarul. Minciunile cele mai brutale, asupra unor inamici politici sau asupra unor evenimente, repetate cu încapatânare , zi de zi, fara odihna, întrebuintând toate mijloacele de comunicatie pe care le au la îndemâna, reusesc sa le imprime în creierele terorizate ale supusilor lor. Lenin însusi spune deschis ca, minciunile repetate zilnic, cu perseverenta, devin adevaruri în mintile oamenilor.
   Asa au fost si sunt crescute, sub aceasta permanenta ofensiva contra creierelor si a functionarii lor normale, tinerele generatii române, în care s-au denaturat si cunostintele si constiintele.
   Fenomenul este perceptibil chiar si în Europa occidentala care sufera si ea bombardamentul falsei informatici marxiste si face ravagii în societatea oamenilor liberi, creându-le o confuzie mintala atât de profunda ca nu mai pot distinge ce este adevar de ceea ce este neadevar, ce poate fi de ceea ce nu poate fi, care este ratiunea unor lucruri sau întâmplari si care irationalitatea lor.
   Asa, spre exemplu, comunistii -prin armatele lor de teroristi infiltrate peste tot în occident- îngrozesc lumea, provoaca atentate, explozii, dau lovituri la banci cu prazi importante, incendiaza paduri, fabrici, hoteluri, ucid tot ceea ce cade în bataia pistoalelor lor, fapte pe care apoi, printr-o ingenioasa manipulare a mijloacelor de informatie, le atribuie asa-zisilor fascisti. În Spania, în Italia, unde se omoara pe capete si fara alegere -orice cetatean în aceste tari este amenintat sa-si piarda viata, afara de comunisti, bineînteles- gasesti scrise pe toate zidurile si în toate latitudinile: VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII. Iar lumea ajunge sa creada. Dupa atentatele cele mai sângeroase, marxistii, ale caror pistoale fumega înca, scot masele de roboti pe strada, strigând la unison "VOI FASCISTII SUNTETI SUNTETI TERORISTII". Si lumea crede. Târnacopul propagandei insidioase loveste fara încetare, spargând mintile oamenilor.

X X X

 

Astfel de actiuni de denaturare a adevarului , de înghesuire a lui în tarcurile unor interese de partid, aceasta subtila golire prealabila a mintilor si înmagazinare în ele a unor leit-motive soptite insinuant si neîntrerupt, le-au mai întrebuintat si altii în trecut. Chiar tara noastra cunoaste astfel de sisteme care au precedat epoca comunista. Ne referim la minciunile grosolane pe care le-au tesut zi de zi, cu o perseverenta diabolica, tot politicianismul român în jurul Miscarii Legionare. Ce nu s-a spus !?! Huligani, pistolari, teroristi, falsificatori de bani, "Omul si pogonul", vânduti rând pe rând Berlinului, Romei, Moscovei, sustinuti cu bani evreiesti , în legatura cu Lupeasca,... si câte si mai câte genialitati de astea.
   În aceasta ofensiva de infamii, cei mai îndemânatici au fost, fara îndoiala, liberalii români. Pentru a doborî un adversar politic pe care-l intuiau prea periculos pentru interesele si pentru viitorul partidului lor, liberalii nu s-au dat înapoi de la nimic, mergând chiar pâna la ucideri de oameni. Si dupa aceea tot ei strigau, vizând Miscarea Legionara : teroristi, politica pistolului, si alte ineptii de soiul acesta. La fel ca marxistii de astazi: "VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII".
   Faimoasele drepturi ale omului, de care atâta caz fac acum, au fost descoperite târziu de liberalii români. Ele au primit certificat de nastere în constiinta lor numai când nedreptatile si teroarea s-au proiectat si peste ei si au fost întemnitati si exterminati de comunisti. Cât timp tineau ei cutitul în mâna, Drepturile omului nu erau interesante. Când erau legionarii cei închisi, schingiuiti si ucisi, chiar si de liberali, aceste preocupari idealiste pentru persoana umana erau absente la ei.
   Din lunga lista a nedreptatilor si a samavolniciilor savârsite de acest partid, în timpul repetatelor lor guvernari , vom reaminti deocamdata numai doua momente: momentul Manciu si momentul Duca. Adica acelea pentru care liberalii ne striga si astazi , în unison cu comunistii: "VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII".

X X X

 

MOMENTUL MANCIU

 

În anul 1924 este numit Prefect al Politiei din Iasi, de catre guvernul liberal, Manciu. Om sangvinar, acesta vine cu misiunea de a distruge, prin orice mijloace, miscarea anticomunista a studentilor ieseni, care se opunea bolsevismului si agentilor lui. (Miscarea Legionara nu aparuse înca, ea fiind înfiintata în 1927).
   Numaidecât încep provocarile politiei. Studentii români sunt loviti pe strazi de agentii lui Manciu. Tot ei sunt arestati fara motiv si batuti în beciurile politiei. Toate legile statului sunt calcate în picioare de bestiile asmutite asupra tinerilor ieseni. Studentii protesteaza pe cai legale. Sunt sesizate forurile judecatoresti. Studentii se mentin calm si asteapta rezultatul acuzarilor. Nimic. Parintii sunt indignati. Se fac plângeri, respectiv la Bucuresti. Rezultatele sunt nule. Nu functionau înca Drepturile omului pentru partidul în guvern. Teroarea politiei creste la strazi. Orice nenorocit de agent, stiindu-se aparat, lovea cu sete, în stânga si în dreapta, pe oricine le iesea în cale.
   În ziua de 31 mai 1924, un grup de 50 de studenti si elevi lucrau la o caramidarie în vederea ridicarii unui Camin Cultural, la Iasi. În timpul lucrului sunt asaltati de bandele politienesti ale lui Manciu, întarite si cu o unitate de jandarmi. Sunt legati în lanturi si dusi la politie, unde, fara a se anunta Parchetul, încep bataile si schingiuirile. Printre cei arestati si batuti se afla si Corneliu Zelea Codreanu. S-au spart timpane la unii, s-a crapat pielea de pe talpile picioarelor, la altii. Multi tineri care lesinau în timpul interogatoriului , erau reanimati cu o galeata de apa turnata în cap. Manciu în persoana (care mai era si avocat, deci cunoscator al legilor) , cu o ura de irational, lovea alaturi de zbirii lui. Teroarea a durat pâna seara când parintii, sesizati de cele ce se întâmpla cu copiii lor, patrund cu forta în Prefectura de Politie, însotiti de Primul procuror si de Medicul legist al Tribunalului. Acestia constata atentatul barbar, se întocmesc acte pe loc si tinerii sunt transportati acasa sau la spitale, de parintii lor.
   Iata câteva titluri si subtitluri aparute în ziarele epocii, înfierând bestialitatea functionarilor guvernului liberal:

"Studentii au fost batuti de însusi prefectul politiei".
   UNIVERSUL 8/6/1924

 

"Studentii de la Iasi au fost batuti. Ei au fost provocati de politie , schingiuiti fara nici o vina. Un Prefect de politie bataus. Manciu trebuie destituit. Faptele de mai sus nu pot ramâne nepedepsite. Prefectul de politie, Manciu, dovedit agent provocator si vinovat de torturarea studentilor si elevilor de liceu din Iasi, trebuie sa primeasca pedeapsa faradelegilor lui".
   UNIVERSUL 8/6/1924

 

"Iasii sub teroarea Prefectului de Politie... Transportati în beciurile politiei, acesti studenti au fost supusi la cele mai groaznice chinuri. Unii dintre ei au fost spânzurati cu capul în jos, loviti peste talpile picioarelor cu vâna de bou. Studentul Corneliu Codreanu a fost legat, apoi palmuit si torturat de însusi Prefectul de Politie. Sanatatea lui e zdruncinata. Ceilalti studenti arestati prezinta grave leziuni corporale. Trei sute de studenti au reclamat faptele de mai sus procurorului general, cerând ca medicul legist sa examineze starea colegilor torturati".
-UNIVERSUL 10/6/1924-

Parintii celor maltratati înjghebeaza o actiune cetateneasca pentru tragerea la raspundere a lui Manciu si cer destituirea lui. Urmatoarele telegrame au fost expediate Regelui si Ministrului de Interne:

M. Sale Regelui

"Fata de nelegalitatile politaiului Manciu împotriva studentilor si copiilor nostri loviti si insultati zilnic, voind a ne întruni, am fost împiedecati de politie si de jandarmi, cu toate ca procurorul a aprobat întrunirea.
   Supunem respectos Majestatii Voastre plângerea noastra si rugam a fi ocrotiti". (Urmeaza 1200 de semnaturi).

 

Ministrului de Interne

"Copiii nostri luati de pe strada si salbatic maltratati de Prefectul de politie Manciu. Cerem ancheta imediat, urmata de sanctiuni severe. Loviti în sentimentele noastre parintesti si pierzând orice rabdare, asteptam neîntârziat dreptate". (Urmeaza semnaturile parintilor ) .

În acest timp Corneliu Zelea Codreanu, care pentru a treia oara era lovit (înca de doua ori primise lovituri si fusese înjurat pe strada de Manciu si agentii lui, în vazul lumii) , este zdrobit sufleteste. El se retrage pe muntele Rarau unde sta singur o luna si jumatate.
   "...m-am ridicat încet la munte, ducând poveri în suflet, durerile umilintii de ieri si chinurile nelamurite pentru ziua de mâine... nici o priveliste nu-mi putea alunga dinaintea ochilor privelistea infamiei si umilintii la care am fost expus, alaturi de tinerii mei camarazi... Stateam pe gânduri si-mi era rusine sa ma dau jos printre oameni".    Zbuciumul sufletesc al omului liber, crescut în cultul onoarei si al demnitatii, care se vede atacat mârsav si maltratat de cei care detineau puterea si o întrebuintau dupa bunul lor plac. Codreanu îsi da seama ca este provocat cu insistenta pentru a-l obliga sa reactioneze si apoi sa-l distruga. Ce sa faca ? Cum sa procedeze când toate caile legale pe care le încercase le-a gasit zavorâte ? Se lasa în voia sortii.
   "Ma cobor. Las totul în voia sortii: eu nu pot sa dau nici o dezlegare. De acuma însa umblu cu revolverul la mine. Si la cea dintâi provocare, trag. De la aceasta hotarâre nu ma va clinti nimeni".
   Asadar , autoritatile liberale sunt acelea care introduc pistolul în buzunarul lui Corneliu Codreanu, ca singura solutie pentru a-si apara drepturile de cetatean si onoarea terfelita de toti terchea-berchea guvernului.
   Între timp, la cererea parintilor si a opiniei publice iesene, se ordona o ancheta si este trimis de la Bucuresti inspectorul Vararu. Acesta constata teroarea lui Manciu si face un raport obiectiv superiorilor sai. Raspunsul guvernului liberal este:
   a. Politaiul Manciu este decorat cu "Steaua României" pentru ispravile lui.
   b. Toti comisarii care au schingiuit sunt avansati în grad.

Era o indicatie clara ca Manciu îndeplinea un mandat, impunerea terorii guvernamentale -si mai era si decorat pentru zelul sau de a aplica întocmai drepturile constitutionale ale sistemului democrat, asa cum le întelegeau liberalii.
   În ziua de 25 octombrie 1924, ziua fatala cum o numeste Corneliu Codreanu, acesta, avocat fiind - lua parte ca aparator în procesul deschis contra lui Manciu de studentul Comârzan, unul din schingiuitii aceluia. În sala de judecata, în plina sedinta si în prezenta avocatilor si a judecatorului, Manciu, urmat de o gloata de politisti, se napusteste asupra lui Codreanu pentru a-l lovi.
   "În aceste împrejurari, -ne spune acesta-, cu riscul de a ma pierde strivit de cei douazeci de politisti înarmati, am scos revolverul si am tras. Am tintit pe cine se apropia de mine".
   Manciu cade rapus. Era primul agresor. Alti doi comisari sunt raniti. Restul fug în debandada.
   Aceasta ultima aparare a unui om încoltit de agresorii guvernului, batjocorit în demnitatea lui, lovit si împins pâna pe pragul deznadejdii, au numit-o si o numesc înca, liberalii, politica pistolului. La fel ca si marxistii: "VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII".
   Actul de legitima aparare a lui Codreanu a fost atât de evident, încât, în procesul pentru omorârea lui Manciu, care s-a judecat la Turnu-Severin, el a fost achitat în unanimitate, cu toate încercarile guvernului liberal de a-i schimba cursul. În timpul sedintelor, în fata marturiilor care se depuneau, lumea care asista la proces era indignata cu ispravile politistilor ieseni, care depuneau ca martori. Un severinean enervat îmbrânceste pe unul din comisarii care sustineau acuma ca el nu a lovit pe nimeni, îl scoate cu violenta din sala si-i striga:
   "Canalie, sa pleci de-aici ca nu-ti garantam viata!".
   Apoi adresându-se tuturor comisarilor din Iasi:
   "Ati schingiuit în mod barbar, cu mâinile voastre, pe acesti copii. Daca ati fi facut asa ceva în Turnu-Severin, ati fi fost macelariti pe strada de lume. Prezenta voastra aici murdareste acest oras ; plecati cu primul tren, altfel va fi rau de voi ".
   Asadar, politicii de agresiuni barbare a guvernului liberal, care strivea cu suverana indiferenta Drepturile omului, urmeaza împuscarea în legitima aparare a lui Manciu. Justitia româna a înteles acest lucru si l-a achitat pe Codreanu. Liberalii, însa, îi dau mereu înainte cu flasneta: "VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII".

X X X

MOMENTUL DUCA

 

O noua prigoana contra Miscarii Legionare, mult mai crunta, este dezlantuita de liberali în anul 1933. Ce întelegem prin prigoana ? "Prigoana începea când justitia era scoasa din angrenajul functionarii ei si legionarii lasati prada fortei brutale a Statului, adica a Puterii Executive manevrata de fortele tiranice. Numai dupa eliminarea totala a puterii juridice putea Statul sa-si desfasoare toata capacitatea sa de teroare ". (Horia Sima, Histoire du Mouvement, p.103 ).
   Care a fost ratiunea acestei sângeroase persecutii ?
   În anul 1933 începe procesul de europenizare a Uniunii Sovietice. Simtindu-se amenintati direct de aparitia lui Hitler pe scena politica a Europei , toate cercurile pro-marxiste ale batrânului continent sunt puse în stare de alarma de bolsevici. Pentru ruperea carantinei în care fusese tinuta Rusia pâna atunci, atitudinea României -tara de frontiera a Europei- era foarte importanta. Acolo aparuse si crestea fara încetare, în ciuda încercarilor de a o distruge, o forta anticomunista: Miscarea Legionara. Aceasta se opunea alinierii României în banda bolsevica, aliniere pe care o urmarea politica externa oficiala, condusa de Titulescu. Pentru anihilarea comunismului rusesc (de fapt nu exista altul ) , pe care legionarii îl intuiau ca cel mai periculos pentru asezarile noastre românesti, acestia erau decisi sa se alieze cu toti aceia care l-ar fi putut combate, printre care si cu Germania National-Socialista. Pentru a-si doborî inamicul principal, Germania, Churchill a declarat public ca se va alia si cu dracul (referindu-se la bolsevici ). Pentru a doborî acest drac care ne primejduia existenta noastra, a Românilor, Miscarea Legionara era gata sa se alieze cu toate fortele anticomuniste, fiind cea mai importanta -pe vremea aceea- Germania, sub regimul pe care ea si-l alesese.
   Asadar, Legiunea era o piesa de baza în politica centro-europeana. Existenta sau neexistenta ei era de o importanta capitala pentru conspiratia pro-sovietica, care se pusese în miscare. Trebuia distrusa. Cum guvernul national-taranist al lui Vaida Voevod, care era la putere în vara anului 1933, era considerat prea debil pentru aceasta operatie, cercurile "progresiste" interna]ionale îsi cauta omul. Si cel ce promite cel mai mult este I. G. Duca, fruntas liberal. La 7 noiembrie 1933, regele Carol II însarcineaza pe Duca cu formarea noului guvern si cu pregatirea alegerilor, fixate pe 20/12/33.
   Miscarea Legionara participa la alegeri. Numaidecât Duca declanseaza teroarea în tara. Ministerul de Interne, prin fortele jandarmeriei, îi opresc cu forta de la desfasurarea linistita a propagandei lor. Sunt împiedecati chiar de a-si depune listele electorale la Tribunale, dupa normele constitutionale. Abuzurile acestea de putere, murdare si contra legilor, au provocat ciocniri între politie si legionari. Acestia, cu toate riscurile pentru integritatea lor fizica, trebuia sa treaca cu forta printre cordoanele de politisti si de jandarmi, pentru a-si îndeplini drepturile cetatenesti. Au fost batuti, însângerati, iar când ripostau, erau arestati si trimisi în judecata. Victimele terorii liberale erau si acuzati. Stranii Drepturi ale omului !
   Al doilea val de miselii guvernamentale, pentru "îngrozirea legionarilor" , este uciderea directa. "Ordinul de a varsa sânge inocent venea direct de la I. G. Duca, seful guvernului. Subsecretarul de Stat la Interne, Victor Iamandi, supraveghea executia planului de exterminare a Legiunii".
   În curs de doua saptamâni sunt ucisi trei legionari. Toti trei fara vina. Erau primele victime în România ale sistemului democrat asa cum îl întelegeau liberalii nostri.
   Cu toate demersurile facute, nici o ancheta judiciara nu a fost permisa pentru clarificarea faptelor si pedepsirea vinovatilor. Singurele masuri luate de guvern au fost transferarea ucigasilor în alte puncte ale tarii pentru a li se pierde urma. Ignoram faptul, daca la fel ca în cazul Manciu, au primit si acestia avansari si decoratii.
   Cu toate aceste excese sângeroase ale guvernului, legionarii -la îndemnul lui Codreanu- pastreaza calmul si legalitatea. Nu asta interesa guvernul însa. În ziua de 9 decembrie 1933, Duca dizolva Miscarea Legionara, pentru a-i împiedeca prezentarea la alegeri. Nu vom insista prea mult asupra acestor întâmplari care s-au mai tratat în paginile acestui ziar. Mii de persoane au fost arestate ilegal si aruncate în închisori. Nici un mandat de arestare nu a fost emis. Substituindu-se în mod abuziv puterii judiciare, arestarile savârsite de guvern erau, în realitate, sechestrare de persoane. S-au facut proteste. S-a cerut interventia justitiei. Fara rezultat. Eram în plin sistem democrat al drepturilor constitutionale. Mota si Marin, la eliberarea lor din închisoare au obtinut de la comandantul Jilavei, colonelul Izet, un certificat în care se recunostea ca detinerea lor în acel loc a fost ilegala. Pe baza acestuia, ei au dat în judecata pe Ministrul de Interne, Victor Iamandi. Totul negativ.
   Între timp alegerile au fost "câstigate" de liberali.
   Indignati de excesele guvernului, trei legionari, care suferisera legalitatile liberale, îl împusca pe Duca, la Sinaia, în noaptea, de 31/12/33 si se predau autoritatilor. Asadar cazul era rezolvat din punct de vedere politienesc. Nu si din cel liberal. Un nou val de teroare se dezlantuie. Din nou se violeaza casele oamenilor cu perchezitii nelegale, din nou se umplu carcerele. Sterie Ciumetti este chinuit îngrozitor pentru a desvalui locul unde se gasea Corneliu Codreanu. Când zbirii Ministrului de Interne, Iamandi, înteleg ca nu pot scoate nimic de la el, îl omoara si-i arunca corpul pe malul lacului Snagov, simulând un accident. Dus ca necunoscut la morga, doctorul Nicolae Rosu, medic legist, îi determina moartea, fotografiaza cadavrul schingiuit si-l identifica ca fiind al legionarului Sterie Ciumetti. Pentru acest fapt care desvaluia bestialitatile guvernului, doctorul Rosu este azvârlit si el în închisoare. Drepturile omului ? Ce ironie !
   Ca turbata, politia cauta pe Corneliu Codreanu pentru a-l lichida. Din fericire nu este de gasit. Între timp, politia lui Iamandi mai curata înca o duzina de legionari. Iata care erau principiile de libertate si democratie pe care le aplica partidul liberal, care principii, cu surpriza, le vedem afisate emfatic în niste declaratii ale unor reprezentanti ai acestui partid, în exil.
   Procesul se judeca la 17 martie 1934. Cu putin înainte, Corneliu Codreanu, se prezinta Consiliului de Razboi, unde se judeca procesul. Justitia militara, dupa lungi desbateri, în care s-au întrebuintat toate presiunile, chiar si cea regeasca, pentru a provoca o condamnare, achita în unanimitate Miscarea Legionara. Nu sunt adevarate acuzatiile care i se aduc: complot, miscare terorista, miscare clandestina, anarhica, periculoasa pentru siguranta Statului, care urmarea darâmarea , prin forta, a regimului constitutional, etc, etc. Toate aceste acuzatii mincinoase ale liberalilor au fost spulberate cu usurinta în cursul procesului. Dar liberalii, cu o vadita rea-credinta, pe care numai în regimurile marxiste o mai întâlnesti, îsi continua plictisitoarea si stupida muzicuta: "VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII".
   Dupa trecerea furtunii, Corneliu Codreanu da urmatorul comunicat:

"Camarazi,
A trecut cel mai greu an; cel mai greu pe care l-am întâlnit în lupta noastra; cel mai greu pe care, poate, de sute de ani, l-a întâlnit tineretul românesc. Bilantul: 18.000 de arestari cu 18.000 de case calcate de barbari si umplute de sânge nevinovat; 300 de bolnavi în închisori, 16 morti si trei înmormântati de vii sub pamânt".

Dar liberalilor nu le poate intra în cap altceva decât rasuflatele slogane, made in URSS: "VOI FASCISTII SUNTETI TERORISTII".

X X X

 

Se vor întreba cititorii nostri, ce rost au aceste evocari -cunoscute de altfel- ale unor fapte petrecute acum jumatate de secol, când problemele ce ne apasa acum sunt altele ? De acord cu cei ce gândesc astfel. Nu noi, legionarii, suntem cei ce agitam amintirea acestor triste episoade ale politicii noastre moderne, ci unii refugiati, sositi aici cu creierul deteriorat de lunga convietuire cu comunistii si care sunt si neastâmparati. Acum în urma, au aparut si niste liberali -zic ei- care vor sa scrie istoria cu cerneala simpatica, care sa reliefeze numai ceea ce vor ei. Si ceea ce vor ei este fals. Misiunea de a informa cere adevar, cunoastere si buna-credinta. Nu sunt calitati liberale. Niciodata nu au fost.
   Am redat cu atâtea detalii doua momente din activitatea lor guvernamentala "de libertate si democratie", pentru ca acesti domni si-au pierdut si memoria si pudoarea. Ei desfasoara în fata ochilor exilului, a carei inteligenta o subestimeaza, niste idei democratice idealiste, care nu au nimic de-a face cu realitatea. Nu a existat, în istoria noastra moderna, un partid politic cu un abis mai profund între activitatea lui si ideologia care o sustine, ca partidul liberal.
   Unul dintre acesti tineri liberali, aterizat în lumea libera pe coada unui baltag, ca si vrajitoarele nelinistilor copilaresti care calatoreau -în lumea imaginatiei noastre, pe coade de matura, vrea sa curete exilul românesc cu baltagul. (Se vede ca metodele lui Duca s-au transmis pe cale genetica si copiilor. Ceea ce nu a transmis nimeni acestui domn a fost o cât de mica doza de buna crestere). Dar nu îl luam în serios. Consideram ca numai un vis tulburat de copil l-a facut sa scrie ceea ce nu trebuie. (Românul numeste altfel aceasta trista meteahna).
   Alt tânar liberal se ia de piept cu toate totalitarismele, în dorinta de a apara principiile de libertate si democratie, care, dupa spusele dumnealui, au fost cultivate în permanenta de liberali. (Ceea ce nu este adevarat) . Se pare ca aceste nobile principii i-au fost frânte partidului dumnealui de totalitaristi. De toti totalitaristii si în special de cei de dreapta. De când a intrat în uzul ratiunii acest domn, nu a auzit decât de moartea violenta a lui Duca, a lui Iamandi si a 63 de alti fosti demnitari. Toti, ucisi de cei care au practicat lupta politica cu pistolul. Sarmani oameni nevinovati care au platit cu viata maretul vis liberal de libertate si democratie !
   Domnilor noi (sau tineri ) liberali, despre Miscarea Legionara se poate scrie cu impartialitate, se poate scrie cu simpatie sau chiar cu patima. În nici un caz însa, nu se poate scrie cu bufonisme. Când se sufla în flaut trebuie cunoscute o serie de reguli ale armoniei. În caz contrar se ajunge la cacofonie.
   Ei bine, Miscarea Legionara nu a facut politica cu pistolul. (De fapt nu a fost lasata sa faca politica). Ea a întrebuintat pistolul numai în cazuri extreme (când nu i se mai lasase alta cale de aparare) contra politicii mitralierelor, care -asta da- a fost facuta de partidul liberal pe tot parcursul istoriei românesti recente. Sa nu se uite ca primele ucideri oficiale, adica savârsite de o echipa guvernamentala care avea misiunea de a apara individul si drepturile sale, au fost initiate de liberali. Dupa aceea s-a transmis ca focul pulberii si au fost practicate si de alte grupari democrate sau dictatoriale. Dar politica mitralierelor a fost introdusa în moravurile politicii românesti de partidul liberal. (Desigur, când era la guvern si avea în mâna toata puterea statala, caci în opozitie pozau -ca si acum- în mielusei).
   Acuma se plâng domnii liberali de totalitarisme ? (Si noi la fel, chiar si de totalitarismul liberal ) . Dar sa vedem unde se aflau liberalii când se puneau în miscare totalitarismele la noi ? (Îl lasam pe cel de dreapta, care, am vazut ca a fost combatut de ei. Si cum a fost combatut ! A fost singurul "totalitarism" fata de care si-au aratat toata ferocitatea lor. Poate pentru ca era singurul anticomunist). Dar sa le vedem pe celelalte.

"În ziua de 11 Februarie 1938, regele Carol a suspendat Constitutia si a desfiintat partidele, supunând unui plebiscit noua rânduiala... Partidul liberal si-a dat imediat consimtamântul, ratificând lovitura de Stat. Adversari ai regimului dictaturii regale au fost: national-taranistii, Garda de Fier..."
   Pamfil Seicaru, Istoria Partidelor, vol.II, p. 244.

Sa-i mai întrebam pe domnii noi (sau tineri) liberali, unde se afla partidul parintilor lor, când s-a initiat celalalt totalitarism, cel marxist ? Nu se pupau liberalii cu bolsevicii rusi, în timp ce legionarii, totalitarismul de dreapta, zaceau în închisori sau se luptau înca pe fronturi, opunându-se totalitarismului de stânga, care acuma nu mai place liberalilor ? Ce istorie au învatat tinerii liberali ?
   Ne amintim ca dupa uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu de dictatura regala (ministrul Justitiei fiind liberalul Victor Iamandi) domnul Dinu Bratianu , seful partidului, a fost întrebat daca admite asasinatul politic. Domnia sa a raspuns ca nu, nu admite asasinatul politic, dar întelege ca uciderea lui Codreanu a fost o ratiune de Stat. (Intra acest concept în Declaratia drepturilor omului, religia cea noua a liberalilor ?) Când d-l Bratianu a fost omorât la rândul sau de totalitarismul marxist caruia domnia sa i-a dat adeziunea, o fi gândit oare la fel ? O fi considerat si moartea proprie tot ratiune de Stat ?
   Cu toate ca suntem inamici politici, credem ca a fost o crima fioroasa. Cum crima fioroasa a fost uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Cum crime fioroase au fost victimele legionare suprimate de însusi partidul liberal.
Deocamdata atât din dosarul voluminos al liberalilor. Lasam pentru un articol viitor, daca va fi nevoie, pe Victor Iamandi si pe cei 63 de alti fosti demnitari, ucisi la Jilava. Pâna acuma nu s-a scris prea mult despre acestia. Nu stiam în ce categorie zoologica sa-i clasificam, caci , ca oameni, ne era rusine sa-i pomenim. Ne pare bine ca-i reclama liberalii. Astfel se explica si bestialitatea de care au dat dovada în activitatile lor politice si zona zoologica în care se încadreaza.
   Sugeram tinerilor refugiati români, care în tara nu au putut afla decât ceea ce comunistii le-au permis sa afle, decât ceea ce le-a fost bagat cu sila în capete în acea vasta operatie de întoarcere pe dos a creierelor, ca odata ajunsi în exil sa se documenteze bine. Sa citeasca. Sa afle. Sa nu le fie teama sa citeasca tot ceea ce nu au putut în tara, chiar si ceea ce au scris inamicii lor politici, (daca în exil se mai poate vorbi de asa ceva, în fata problemelor în care este scufundat poporul românesc). Ar putea afla lucruri interesante pe care nu le-au stiut niciodata. Asta le-ar întari posibilitatea unor critici obiective.
   Iar noilor (sau tinerilor) liberali, le spunem doar atât: mai încet cu sloganele necontrolate, caci mai aproape de adevar si tot în rima ar putea fi urmatorul: VOI LIBERALII, SUNTETI CRIMINALII !
Si tacuises...

Nicolae ROSCA