Istoric

Undeva, in creierii Muntilor Apuseni, exista un loc unde investitorii strategici vin valuri, valuri, de mii de ani. Prin Rosia Montana, o asezare situata la 81 de kilometri de Alba Iulia, au trecut, pe rand, legiunile romane, soldatii imperiului austro-ungar si mari societati germane si franceze. De cativa ani, pe aici au inceput sa misune canadieni, englezi si australieni.

Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania, atestata documentar: 1870 de ani. Tablitele gasite in minele de la Rosia sunt raspandite in muzee din toata Europa.

Este locul unde Cotilus Bruda, guvernatorul roman a fost aruncat in prapastie de catre fiul lui Decebal, sunt muntii lui Avram Iancu si ai legendarei sale legiuni, sunt muntii lui Popa Balint si ai lui Horea, Closca si Crisan, aici sunt ingropate sicriele armatei lui Coshuth, care n-a reusit sa treaca de Rosia Montana.

Aici sunt locurile in care dacii isi extrageau aurul. Bogatiile in aur si argint ale Muntilor Apuseni (Metaliferi) au constituit un motiv in plus pentru cucerirea Daciei (a.106e.n.) de catre imparatul Romei, Traian. Tablitele cerate "sunt actul de nastere a poporului roman" (Ion Baltariu,Tripticele din Transilvania, p.124)  Din tablita cerata nr.XVlll, datata 6 februarie 131, se cunoaste pentru prima oara numele localitatii de ALBURNUS MAIOR. Vechimea daco-romana a lucrarilor miniere din Orlea, Carpen si Gauri a fost confirmata si de analizele efectuate cu C14 de catre muzeul minier de la Bochum din Germania. (De importanta si semnificatia acestui document aproape ca nu-si mai aduce nimeni aminte). Primele mine din Europa s-au aflat aici, in vremuri cand inca Roma, cetatea eterna, nu exista. Pe teritoriul Rosiei Montane se afla sute de gospodarii realizate in timp cu mare truda, un centru istoric prin arhitectura si vechimea constructiilor, diferite constructii administrative, economice, social-culturale, un muzeu al mineritului unicat prin piesele detinute, case memoriale, o rezervatie arheologica si multe alte minunatii geologice, radacini neimaginat de adanci si de viguroase ale istoriei noastre.

Economia Zonei

In secolul XX, in Rosia, aproape totul se vindea si se cumpara cu aur. O vitica facea 200 de grame de metal galben, iar o gospodarie buna ti-o puteai pune pe picioare cu doua-trei kilograme de aur. Ca sa poti face asta, trebuia sa muncesti ani si ani de zile, sa ai noroc si sa tii la bani.

Perimetrul aurifer Rosia-Bucium a fost exploatat pina la nationalizare de asociatii miniere particulare. Dreptul de exploatare a fost acordat de statul roman pina in 1948, in urma concesiunii obtinute de catre asociatiile miniere pentru perimetrele aurifere solicitate. Deci statul a concesionat zacamintul aurifer pina la nationalizare si inca o data dupa nationalizare. Nu a acordat despagubiri, ci a primit bani de doua ori pentru acelasi bun, vindut prin dubla concesiune, inainte de 1948 si dupa acest an, in 2000. Pretul concesiunii actuale de 3 milioane dolari este echivalentul a 3 vile vindute la licitatia din Neptun!!!

Paradoxal, exploatarea de aur de la Rosia e subventionata de la buget in prezent cu 35 de miliarde de lei pe an. In cativa ani de zile, din cei 1.200 de oameni care lucrau la mina au fost dati afara 400. Cei ramasi de-abia isi incaseaza salariile care bat spre 2,5 milioane de lei. Oricum, ei sunt fericitii comunei, caci in Rosia proportia e de "doua vaduve la un ficior", printre ficiori numarandu-se si pensionarii. De aceea, 350 de familii de rosieni isi duc zilele cu niste amarate de pensii de urmas, de 350.000 de lei pe luna. In plus, acesti pensionari care isi scuipa in batista bucati de plamani, impreuna cu particule de siliciu si aur nu beneficiaza de medicamente compensate, pentru simplul motiv ca in toata Rosia nu exista nici un medic de familie, singurul doctor de aici fiind stomatolog. In schimb, comuna are, de pe vremea lui Ceausescu, 8 blocuri incalzite cu lemne. Deocamdata treaba inceputa pe vremea lui Ceausescu continua, adica taiatul in felii al masivilor Cetate si Carnic. Muntele Cetate, strabatut de mai multe galerii romane, era candva monument al naturii.

Obtinerea Aurului

Traian a ocupat singura parte a vechii Dacii care il interesa. A trecut prin Oltenia, prin defileul Jiului, pentru a ajunge in Apuseni. Aici era aurul care se exploata deja de doua mii de ani. Au carat de-aici 165 de tone de aur si 1500 de tone de argint.

Imperiul Austro-Ungar a extras si el o suta de tone.

Sub domnia imperiului roman mineritul a fost modernizat, activitatea miniera daco-romana lasand urme nepretuite pentru poporul roman materializate in asezari umane, altare votive si stele funerare, lucrari miniere, unelte de lucru si de iluminat, lacuri montane (tauri) si nu in ultimul rind renumitele tablite cerate, care constituie descoperiri unice pentru cunoasterea vietii juridice si a institutiilor din acea perioada. Tehnica folosita de romani a continuat pina prin secolele XVl-lea-XVll-lea, iar unele mijloace, pina in zilele noastre. Munca in mina si la suprafata a fost in totalitate manuala.Tot in aceasta perioada s-a introdus forta hidraulica la prelucrarea minereului care a constituit un progres deosebit. Mineritul a fost ocupatia de baza a locuitorilor zonei,fiind practicat de micii proprietari de mine precum si de diferite asociatii.In anul 1846 a luat fiinta prima intreprindere de stat in jurul galeriei Sf.Cruce din Orlea(+714m).Deasupra acestei galerii pe o inaltime de cca. 300m zacamintul era proprietatea particularilor.

Zacamintul prin morfologia lui, a facut posibila deschiderea si exploatarea din virful masivelor si de jur imprejur, de o sumedenie de lucrari miniere unde avea loc o activitate tumultoasa,ca intr-un furnicar sau stup de albine.

Cu cit sa coborit pe verticala,distanta pina la corpurile minerale a crescut,fiind nevoie de galerii mai lungi,pe care micii proprietari nu le puteau realiza in acea perioada.La mijlocul sec.al XVll-lea a intervenit statul care avea nevoie de aur,executind galerii magistrale pentru acces la corpurile minerale, evacuarea apelor de mina precum si la aerisirea locurilor de munca.

Statul, interesat in dezvoltarea si mentinerea productiei de aur a executat in anul 1746 galeria Verchesul de Jos (+798m) si Verchesul de Sus (+852m) din masivul Cirnic, iar in anul 1783 galeria Sf.Cruce din Orlea(+714m) care practica deschis complet zacamintul la acest nivel.

Incepind cu anul 1850 s-a deschis la suprafata o linie ferata ingusta,de 3165 m, care facea legatura intre mina si uzina de la Gura Rosiei,un loc cu haldare pentru minereu,un plan inclinat automotor in lungime de 570m,un canal de aductiune a apei din piriul Abrudel si instalatia de steampuri care au fost puse in functiune in anul 1852.

O preocupare a forurilor miniere a fost si formarea de cadre tehnice necesare mineritului aurifer din Rosia Montana si chiar din Ardeal. Astfel, la 14 iulie 1896 s-a deschis prima scoala miniera cu durata de 3 ani, absolventii obtinind la terminare o diploma echivalenta cu functia de subinginer. Scoala a functionat pina in anul 1914.

In ceea ce priveste evaluarea si valorificarea potentialului de rezerve aurifere al zacamintului, in decursul timpului s-au preocupat numerosi cercetatori si specialisti cum au fost:Frantz Von-Hauer in anul 1851, dr.M.Palfy 1903-1908, un grup de ingineri de la Regia Intreprinderilor Miniere si Metalurgice ale Statului din Ardeal intre 1933-1936, academician N.Petrulian si ing.Popa Ilie in anul 1934 si prof.dr.ing. Aron Popa in anul 1935. Niciunul dintre acesti renumiti specialisti nu au visat stramutarea sau demolarea localitatii.

Inainte de nationalizarea din 1948, Rosia Montana era un fel de mini-Alaska mioritica. Familiile mai bogate de aici nu detineau terenuri aurifere, ci cucse, adica parti de mina. Gruberestii, Cucurezestii, ai lui Ivascan Adrian sau Henzecl Simion, toti aveau galeriile lor. Acestea erau inchise cu porti si pazite pe timpul noptii. Valea rasuna zi si noapte de bocanitul steampurilor, turbinele cu apa care puneau in miscare mecanismele de macinat minereul. Caderi de apa erau suficiente, caci, in zona, numai pe timpul Mariei Tereza s-au facut 25 de tauri, adica de lacuri artificiale. Astazi au mai ramas doar sapte. Malurile paraielor erau pline de oameni cu saitroace, adica cu niste unelte in forma de evantai cu borduri care separa aurul de nisip. Norocosii care dadeau de ort, adica de locul cu aur, isi sarbatoreau reusita in restaurantele din Abrud. In sat se intorceau seara, cu doua trasuri. Intr-una era bautura, intr-alta orchestra. Dar vorba prea multa la bautura te putea lasa repede sarac, caci carciumile erau pline de holongari, adica de hoti de aur. Acestia vedeau care sunt norocosii si, noaptea, le pradau galeriile. Holongarii erau aproape imposibil de prins, caci galeriile vechi si noi care se intretaie si intrepatrund formeaza un labirint urias, prin care te poti pierde usor. De exemplu, daca intri prin galeriile romane, care sunt o componenta a muzeului minei, poti iesi chiar si in varful muntelui, cativa kilometri mai sus. Anul trecut, specialistii Minvest chiar au descoperit cateva galerii care nu erau trecute pe nici o harta. Labirintul din munte avea legendele si povestile lui. Batranii satului cred si acum in existenta Valvei Baii, fantoma unei femei frumoase, care ii calauzea pe cei buni la suflet spre locurile cu mult aur.

Exista documentatia “Industria Aurului in Romania prefatata de ministrul geologiei Gigurtu, la nivelul anului 1940, cind concentratia de gr.aur/tona era pentru perimetrul Rosia-Bucium de 15-50 grame aur la tona de minereu si nu de 1,5 grame cat prezinta rapoartele societatii care a concesionat in prezent zacamintul de la Rosia Montana si Bucium!!!

Exploatarea sub numele de Galeria Sf.Cruce din Orlea a continuat pina in anul 1933 cind s-a organizat sub denumirea de "Minele Statului" din Rosia Montana.Exploatarea zacamintului s-a efectuat in paralel de catre proprietarii particulari si de stat,continuu  pina in anul 1948 cind zacamintul a trecut in proprietatea statului, organizindu-se Exploatarea Miniera Rosia Montana care lucreaza si in prezent. In teorie, procedeul e simplu. Se foreaza intr-o anumita portiune mai multe gauri de 10-20 de metri lungime, care se ticsesc cu dinamita. Dupa detonare, se obtin vreo 3.000-4.000 de tone de sfaramaturi de roca care trebuie duse la uzina de preparare, unde se obtine un concentrat aurifer. Roca sfaramata e incarcata in camioane si aruncata in rostogol, un fel de palnie uriasa taiata in inima muntelui. Cateva sute de metri mai jos, torentul de bolovani umple tug-ul, un trenulet electric cu 15-20 de vagoane, care face un drum de 3,4 kilometri pana la uzina. Desi cei aproape o suta de mineri de la Rosia care lucreaza in mina propriu-zisa sunt un fel de CFR-isti de subteran, munca e la fel de grea ca la exploatare. In galerii se ajunge printr-o scara abrupta si tocita, care are fix 184 de trepte, pe care absolut toata lumea le numara gafaind la urcare. Inuntru e un iad rosu si inghetat. Apa picura de pe pereti in asa hal incat sine de fier groase cat mana sunt gaurite de picaturi intr-o luna. Cand bolovanii cad in vagoneti, nu-ti mai auzi nici gandurile de atata zgomot, iar uruitul aerajului seamana cu clantanitul senilelor unei coloane de blindate. Temperatura e mereu de 10°C, dar curentul de aer din galerii e mai puternic decat cel produs de un aparat de aer conditionat. De aceea, uniforma de lucru a minerilor din Rosia e compusa dintr-un cojocel, caciula, vata in urechi, plus obligatoriile casti, salopete si cizme. Rostogolul, cand se infunda cu bolovani, e deblocat cu dinamita, bagata prin niste fonte de vizitare a putului. Cabina trenuletului e atat de mica, incat seamana cu celebrele cutii de tortura, brevetate de Inchizitie, iar vagoanele, de cate un metru cub fiecare, au prostul obicei sa sara des de pe sine.

In anul 1948 a luat fiinta Scoala Profesionala Miniera cu durata de 2 ani care a functionat pina in anul 1954. La absolvirea scolii, fiecare elev primea diploma de miner. Multi dintre acestia au ajuns maistrii, tehnicieni si ingineri. In continuare pregatirea minerilor se facea in cadrul unitatii prin cursuri de calificare.

In paralel cu dezvoltarea rezervelor de minereu,productia a crescut de la 65 mii tone cit era in anul 1948 la 580 mii tone in anul 1975 iar in anul 1970 s-a creat cea mai mare cariera de minereu aurifer la suprafata din tara. Epoca de aur a Rosiei Montana s-a sfarsit brusc in 1948. Imediat dupa nationalizare, toate steampurile au fost puse pe foc. Apoi a urmat o activitate sumbra a Securitatii, timp in care, toate „averile“ agonisite au fost cu violenta insusite de acest aparat. Bineinteles s-au inregistrat si victime omenesti, timpurile acelea devenind de neuitat.

Motii au continuat sa faca ce stiau ei cel mai bine, sa sfarme bolovani cu palacraul, ciocanul cu ambele capete ascutite si cu o coada de o jumatate de metru. Intr-o forma sau alta, traditia familiilor de mineri din tata in fiu a continuat pana in zilele noastre. Oprisa Iosif, tatal actualului inginer-sef al minei Rosia, a facut parte din brigada de mineri care a stabilit, in 1960, recordul de inaintare rapida in mina: 412 m pe luna, sapati in 4 schimburi. Pentru asta, batranul Oprisa a primit doua Ordine ale Muncii pe care le-a platit cu un plaman mancat de silicoza.

Incepind cu anul 1960 si pina in anul 1990, grupul de geologi minieri si preparatori ai Exploatarii Miniere au intreprins in cadrul planurilor cincinale programe de studii complexe privind punerea in evidenta de noi rezerve aurifere si valorificarea lor complexa,executindu-se volume foarte mari de lucrari miniere,foraje de diverse tipuri, probe geologice,de laborator semi-industriale analize chimice,conturindu-se un impresionant edificiu subteran si de suprafata, concretizat in evidentierea a zeci de milioane de tone de rezerve aurifere cuprinse intr-o documentatie voluminoasa(text,anexe text,planse),apreciata de cele mai importante institutii de specialitate ale statului, considerindu-se zacamintul Rosia Montana ca fiind resursa aurifera cea mai importanta a Romaniei. Trebuieste deasemenea mentionat faptul ca decopertarea unui deal de 400 m altitudine si adancirea excavatiilor cu inca 100 m au generat cea mai mare catastrofa ecologica aflata “in progres” pe teritoriul Europei. Tot aici exista cel mai mare iaz de decantare cunoscut pe continent, cu o suprafata actuala de 60 de hectare si o inaltime a digului de 60 m. Acest monstru s-a facut la ordinul PCR si nici astazi nu are aprobarea de mediu. Milioanele de metri cubi de materie sunt bogate in metale grele, iar la vale, pe raul Sesii, nu mai exista viata acvatica. Dealurile, drumurile, vaile, poienile si padurile din apropiere sunt, pe de alta parte, acoperite de fier vechi, de camioane ruginite, de senile rupte, de cauciucuri uzate, de conducte si benzi transportoare abandonate, sufocand iarba si tufisurile. Situatia este asemanatoare la Baia Borsa, de unde se scoate si cupru; la o revarsare recenta de ape, metalele grele s-au scurs in raurile Vaser, Viseu si Tisa, unde au omorat tot ce era in miscare. Dintre ele, Vaserul este declarat Rezervatie Naturala, datorita prezentei lostritei. Doar printr-un miracol s-au mai salvat cativa pesti, existand astfel sansa refacerii ecosistemului atat de pretios in lume.

Acum, cand bogatia acestui loc pare inca infinita, „stapanii“ canadieni spera sa scoata si ei, in urmatorii 20 de ani, ceea ce a mai ramas.

Metoda «moderna» superpoluanta este folosita numai în unele tari din Africa, America Latina, în Australia, la distante de peste 100 de kilometri fata de asezarile umane. In toate tarile Uniunii Europene este complet interzisa folosirea cianurii la diluarea sterilului - piritei si refolosirea prin recirculare a cianurii în circuit închis - mediu deschis (procedeu folosit de Aurul – Transgold, Baia  Mare, 30.01.2000). Revista de specialitate «The Ecologist», imediat dupa aceasta catastrofa ecologica comenteaza ca aceasta tehnologie folosita de australieni si canadieni nu se foloseste în SUA".

Afacerea dirijata de Frank Timis ar purta riscul distrugerii asezarii Rosia Montana precum si al producerii unui nou dezastru ecologic, similar celui intimplat in urma cu doi ani, cind societatea australiana Esmeralda (Transgold, Eurogold) a poluat Somesul cu cianuri. Deseurile au ajuns pina in riul Tisa, provocind un dezastru ecologic fara precedent in Europa. Romaniei i se cer despagubiri de catre Ungaria, in valoare de 105 milioane de dolari. Presa occidentala a scris ca atunci s-a petrecut cea mai teribila catastrofa ecologica europeana, dupa Cernobil. Exploatarea de la Rosia Montana va fi de o suta de ori mai mare. Ca riscurile vor fi de o suta de ori mai mari. Dupa aceasta catastrofa, romanii n-ar mai trebui sa-si asume un astfel de risc. Expertii canadieni pretind ca cianura se descompune in mediu deschis, dar experienta in prealabil influenta nefasta a unor asemenea lacuri asupra a tot ce este viu, pe o traza de cel putin 25 km. Pentru obtinerea aurului si argintului, in industria miniera se foloseste cianura. In general, este nevoie de 20-30 de grame de cianura la o tona de minereu, iar dupa folosire este neutralizata. Din protestele adresate presedintelui Ion Iliescu si premierului Adrian Nastase reiese ca firmele canadiene si australiene folosesc o metoda interzisa in Uniunea Europeana pentru ca utilizeaza cantitati mult mai mari de cianuri care nu sint apoi neutralizate. Aceste reziduuri sint stocate in iazuri de decantare care, in zilele calduroase (de peste 27 grade C), devin adevarate pericole. Explicatia este ca prin evaporarea cianurii se formeaza nori toxici care pot fi transportati de curentii de aer pe distante apreciabile. In timp, intoxicatia cu cianura afecteaza grav organismul uman, cei mai expusi fiind copiii si batrinii.

Problema folosirii cianurii in extragerea aurului a fost pusa chiar si in Parlamentul Federal al Germaniei. La sfirsitul anului 2001, parlamentarii germani au fost chemati sa aprobe o cerere catre Guvernul Federal, care sa forteze tarile aspirante la aderarea la Uniunea Europeana sa-si ia masuri de precautie pentru ca un accident ecologic ca cel de la Baia Mare sa nu mai aiba loc.

Documentul din parlamentul german trateaza pe larg problema folosirii cianurilor in productia aurifera: “Productia anuala de aur in lume se ridica la aproape 3000 de tone, cea mai mare parte fiind produsa prin metoda chimica a cianurii. In 60 la suta din cazuri, in principal in zonele locuite de populatia “indigena”, metoda folosita produce deseuri solide sau lichide, care sint abandonate in acea zona. Cercetarea stiintifica a demonstrat fara putinta de tagada ca exploatarea aurului prin procedeul circuit inchis-mediu deschis, folosind cianura, poate duce la distrugeri ireversibile ale eco-sistemului. Potrivit legii germane, cit si celei a Uniunii Europene, nici o agentie guvernamentala nu poate autoriza exploatarea aurifera prin intermediul procedeului circuit - mediu deschis, folosind cianura. Din aceste motive, companiile folosesc aceasta metoda mai ales in tarile cu o legislatie insuficienta a mediului. Atunci cind resursele sint epuizate, dupa citiva ani, companiile miniere pleaca, si locuitorii sunt abandonati, avind pe cap problemele de mediu cauzate de operatiunile de extragere a aurului. Drepturile omului sunt incalcate pentru ca localnicii sint mutati de pe paminturile lor si isi pierd capacitatea de a-si cistiga existenta din cauza diferitelor accident”.

In procesul de exploatare, pe langa cianuri, sunt folosite si alte substante periculoase, precum azotatul de amoniu. Acesta, dupa cum stiu bine chimistii, este asimilat cu pesticidele si fertilizatorii din agricultura. Se acumuleaza in sol ca poluant organic persistent. In privinta cianurii de sodiu, in mod normal, aceasta se neutralizeaza cu hipoclorit de sodiu si var, deci n-ar trebui sa treaca in iaz. Dar nu intotdeauna procesul de neutralizare este corect. In plus, e nevoie de cantitati uriase din acesti neutralizatori care sunt si foarte scumpi. Tot in mod teoretic, “tulbureala” din iazuri (partea fina de substante trimise spre decantare, cele mai otravitoare) ar trebui sa se depuna si sa se intareasca relativ repede. Asta se intampla in Australia, la 40-50¡C, nu la noi, cu iernile lungi si ploile abundente. Cazul Baia Mare este elocvent; sa nu uitam ca s-au gasit cianuri si in Delta Dunarii, la o saptamana dupa catastrofa de acum doi ani. Deversari de aproximativ 200.000 de tone de cianura lasate libere in natura, in apa, in sol vor avea loc. De mentionat ca 0,05 grame este doza letala pentru un om.

Nimeni nu i-a intrebat pe oamenii acestia daca sunt de acord, nimeni nu s-a gandit ca ceea ce s-a petrecut la Baia Mare, cand barajul s-a rupt, se va putea petrece in orice clipa aici. Numai ca aici cantitatea de otrava va fi de sute de ori mai mare. Ca si importanta istorica, acest oras detine cladiri istorice, specifice unor epoci trecute. Printre altele, Scoala Romaneasca a bisericii, pe la 1800. In cimitirul bisericii albe se afla cei 25 de martiri intrati in istorie in mai si iunie 1849.

In sediul actual al CEC, PNL si PUNR, au fost intemnitati in ajunul anului nou in 1784 Horea si Crisan.

Frank Timis & Co.

Nascut in 1964 in Borsa-Maramures si plecat din tara in 1981, dupa absolvirea unei scoli de mecanici auto, Frank Timis a devenit peste noapte mare capitalist, dupa doua condamnari penale in Australia, in 1990 si 1994, pentru detinere de droguri (heroina).

Afacerea Rosia Montana, proiect protejat de guvern (doar?) din umbra, are ca protagonist principal pe romanul Vasile Frank Timis si firma off-shore (adica cutie postala si un avocat in orasul resedinta) Gabriel Resources, care pentru masele poulare reprezinta o mare firma canadiana cu succese la bursa din Toronto. Acestei firme i s-a concesionat exploatarea celui mai insemnat zacamant de aur al tarii, in conditii economice nevantajoase tarii romane, dar in acelasi timp si imense sume de bani date la spalat in paradise fiscale.

Reintors in Romania in 1994 ca reprezentant al unor investitori straini in domeniul exploatarilor aurifere, eroul nostru a vizat de la inceput achizitionarea Cadrilaterului de aur al Romaniei, reprezentand o suprafata de peste 500 km patrati din Muntii Apuseni si Metaliferi, in care se afla localitatile Rosia Montana, Buciu, Zlatna, Certej, Bolcana, Barza-Brad si Baita Craciunesti. Intrucat in acel moment nu exista inca legislatia necesara unei astfel de achizitii si deoarece inca nu dispunea de suficiente resurse financiare, Frank Timis a inceput sa isi construiasca pas cu pas strategia si relatiile menite sa-i asigure succesul. In Romania, cautatorul de aur si-a facut relatiile prin care sa obtina treptat aprobari de la diverse foruri; in Canada s-a asociat cu geologul Roy Cox, viitor partener de afaceri, care-i putea furniza expertiza despre zacamintele din Romania.

Acesta „a reusit“ sa concesioneze cel mai important zacamint de aur din Europa, aflat la Rosia Montana, judetul Alba.

Frank Timis a infiintat doua firme off-shore: Castle Europa Ltd., inregistrata in Barbados si Gabriel Resources Ltd., inregistrata in Jersey-Channel Island. Cu aceste firme fantoma, cu capital minim, Timis intra ca mare investitor in Romania si incheie un contract de joint venture cu firma de stat Mininvest Deva (fosta Regie a aurului si cuprului, detinatoare a licentei pentru Rosia Montana), creand astfel societatile mixte Euro Gold Resources S.A. (alias Rosia Montana Gold Corporation) si Deva Gold S.A., cu participare de 80% din partea australianului si 20% din partea Mininvest Deva.

Noua lege a minelor, introdusa in Romania in 1998, i-a permis lui Frank Timis transferul licentei de exploatare de la partenerul roman Mininvest Deva catre Euro Gold si implicit catre Gabriel Resources.

Daca la inceput, societatea mixta Euro Gold Resources a vizat doar valorificarea prin metode clasice a sterilului zonei aurifere concesionate, ulterior ea a obtinut prin clauze anexe pestele cel mare, si anume dreptul de explorare si exploatare a zacamintelor de aur.

Urmatoarea etapa a fost procurarea de capital acoperitor, prin fuzionarea firmei Gabriel Resources Ltd. cu o firma miniera canadiana si intrarea la bursa din Vancouver, iar apoi la Toronto Stock Exchange (TSE). Valoarea actiunilor lui Gabriel Resources la TSE a crescut rapid, se spune, datorita rapoartelor despre zacamantul de aur de la Rosia Montana, cel mai bogat zacamant de acest fel din Europa.

Rosia Montana, concesionata de firmele lui Frank Timis, este cel mai important zacamint de aur din Europa. Una dintre abnormailatile activitatilor grupului condus de Vasile Frank Timis in Romania este reprezentata de faptul ca in firma “Deva Gold” SA partea canadiano-australiana este reprezentata de catre firma “Castle Europa” Ltd din Barbados. Insa in documentatia pe care o detinem despre structura firmelor aflate in relatie cu Frank Timis se mentioneaza ca firma “Castle Europa” Ltd si-a schimbat numele in firma “Gabriel Resources” Ltd. Barbados. Acest fapt nu a fost inscris si la Registrul Comertului din Romania.

Pe linga cele doua firme, “Rosia Montana Gold Corporation” SA si “Deva Gold” SA, infiintate prin asociere cu Societatea Nationala a Aurului si Cuprului Minvest Deva, Frank Timis si asociatii lui mai sint implicati si in alte afaceri cu statul roman sau cu oficiali ai statului (vezi Oltchim).

Pesedintele Exall, Stephen G. Roman, a fost director pana de curand in firma “Gabriel Resources” Ltd

Acesta a parasit compania dupa introducerea domnului Timis pe piata financiara canadiana. Practic, Stephen G. Roman este artizanul intrarii pe piata bursiera a firmei “Gabriel Resources”.

Contactat telefonic la sediul Exall din Toronto, firma implicata in dezastrul de la Oltchim, Roman ne-a declarat: “M-am retras alaltaieri din conducerea companiei, la sugestia grupului care detine cele mai multe actiuni si sfatuindu-ma cu Frank Timis. Una din problemele care a fost discutata si in trecut a fost cea a Oltchimului.”

Dupa cum reiese dintr-un articol publicat in “The Globe and Mail”, Roman a avut contacte cu Romania si pe vremea lui Ceausescu. El declara ca in 1983 a lucrat, impreuna cu tatal sau, in cadrul unui program care presupunea specializarea muncitorilor romani in exploatarea centralelor nucleare de tip CANDU, cum este cea de la Cernavoda.

De asemenea, vicepresedintele Exall, Edward J. Badida, a lucrat si el pentru “Gabriel Resources”.

Al treilea director al firmei canadiene, Michael Van Rens, este asociat cu Vasile Frank Timis, presedintele “Gabriel Resources”, in firma australiana “Pneumatic Systems International Pty” Ltd.

Compania straina care urma sa preia Oltchim era firma “Exall Resources” Ltd din Canada, care a preluat 53,26 la suta din Oltchim si s-a angajat ca, pina la 21 iulie 2001, sa achite suma de 9 milioane de dolari, urmind apoi sa investeasca 150 de milioane de dolari in dezvoltarea combinatului. Data-limita a trecut si Exall nu si-a onorat promisiunea, scuzindu-se pentru intirziere in fata statului roman. Urma ca suma sa fie achitata pina pe 23 august 2001, insa nici atunci firma canadiana nu a platit, invocind faptul ca la Oltchim a avut loc un incendiu. Ca urmare, conform clauzelor contractuale, contractul dintre stat si Exall a fost reziliat. Exall a dat insa in judecata statul roman, iar procesul se afla in derulare si astazi, fiind o piedica in calea procesul de privatizare a combinatului. Pentru a intelege mai bine cum a ajuns firma Exall sa-i adjudece Oltchimul, redam un pasaj din publicatia “The Globe and Mail”: “Dl Roman (este vorba de Stephen G. Roman, presedintele Exall si director la “Gabriel Resources” - n.r.) a spus ca se afla in Romania in cautarea de noi proiecte de exploatare a aurului, dar a avut noroc sa se intilneasca cu directorul general al unui complex petrochimic, care i-a schimbat strategia. Directorul i-a spus dlui Roman ca Guvernul Romaniei ia in considerare vinzarea combinatului, ca parte a strategiei de privatizare, si i-a sugerat sa arunce si el o privire. Rezultatul acestei intilniri a fost ca, in aprilie, Exall Resources Ltd. din Toronto, o companie mica de exploatare a aurului, a preluat 53,26 la suta din Oltchim”.

Mike Steyn, reprezentantul firmei “Gabriel Resources” pentru organizarea stramutarilor de la Rosia Montana, a fost implicat intr-o operatiune similara, soldata cu un dezastru, in Ghana.

Mike Steyn este persoana care supervizeaza, la Rosia Montana, proiectul de stramutare a localnicilor. Acesta s-a alaturat proiectului din Muntii Apuseni in urma cu doua luni, Steyn fiind un redutabil manager, cu o experienta impresionanta in domeniu. S-a facut remarcat anul trecut, prin coordonarea unui program de stramutare in Ghana, pentru o companie miniera africano-canadiana - “Gold Fields” Ltd, unde 20.000 de localnici au trebuit mutati de pe terenul minei aurifere Tarkwa. Lucrurile nu s-au desfasurat insa chiar atit de bine cum incearca sa ne convinga “Gabriel Resources”. Chiar si constructia cladirii de noi locuinte pentru cei care au acceptat sa se mute din zona miniera a durat trei ani, in loc de trei luni, cum se astepta toata lumea.

Steyn a lucrat pentru compania “Gold Fields” Ltd, care are mai multe exploatari aurifere in Africa. In exploatarea minei Ghana s-a folosit acelasi procedeu care va fi utilizat la Rosia Montana. Este vorba de sistemul deschis care se bazeaza pe cianuri. Desi proprietarii minei i-au asigurat pe locuitori ca acest sistem nu prezinta pericol, la sfirsitul anului trecut un adevarat dezastru ecologic a fost provocat de ruperea unui dig de la un iaz de decantare. Pe 16 octombrie, in timpul noptii, mii de metri cubi de apa reziduala cu metale grele si cianuri s-au raspindit rapid in riul Asuman. Presa locala a consemnat dezastrul: “Sute de pesti morti, crabi si pasari zac pe maluri, iar alte animale moarte plutesc pe riul care reprezinta singura sursa de apa potabila din regiune. Localnicii au fost deja avertizati sa nu consume apa sau animalele moarte. Oficialii minei sustin ca cianura scursa in riu este de o concentratie foarte slaba si in cantitati mici substanta turnata in riu pentru a neutraliza cianura a provocat moartea pestilor. Si totusi localnicii care au ajuns primii la fata locului, inainte ca substanta neutralizanta sa fie turnata, declara ca mase de pesti morti pluteau deja la suprafata”. Surprinzator, agentiile locale de protectia mediului nu au facut prea mult vilva pe marginea subiectului. Nici autoritatile locale nu au protestat. Iata ce declara un localnic: “Cind dezastre de asemenea amploare au loc in Europa, organizatiile de protectia mediului sar ca arse, dar atunci cind se intimpla in Africa este ceva obisnuit”. La numai 12 zile de la acest dezastru, o alta scurgere de cianuri a lasat 500 de oameni fara apa potabila. Accidentul s-a produs in zona de vest a Ghanei, iar compania miniera responsabila era un satelit al “Gold Fields” Ltd.

Cianurile deversate in zonele locuite nu au fost singurele probleme din Ghana. In 1999, in zona minei de la Tarkwa, au izbucnit puternice conflicte sociale. Au avut loc chiar si demonstratii violente, soldate cu im-puscaturi si raniti, participantii fiind someri dati afara de “Gold Fields” din mina de aur. Din 1.500 de angajati, compania africano-australiana a redus personalul la 500 in momentul in care a renuntat la exploatarile din galeriile subterane, alegind metoda mult mai ieftina si mai rapida a sistemului deschis, folosind cianuri. Conform unui articol publicat pe site-ul www.miningwatch.ca, mii de demonstranti care purtau banderole rosii si strigau cintece de razboi au ridicat bariere pe drumul principal dintre Tarkwa si urmatorul oras, Bogoso. In urma ciocnirilor demonstrantilor cu politia, noua persoane au fost ranite. Autorii articolelor pe aceasta tema subliniaza agresivitatea companiilor miniere care angajeaza firme de mercenari sa pazeasca zonele miniere si ale caror contracte prevad si interventia impotriva unor astfel de manifestanti.

Fostul secretar de stat la Mediu, Dumitrascu, cel care a sustinut acordarea avizului de mediu in 1999, este astazi directorul S.C. Gold Corporation Rosia Montana.

Deputatul PSD, Constantin Selagea este membru in consiliul de administratie al aceleiasi companii.

Prefectul Ioan Rus, cel care a intocmit actele asociatiei “Alburnus Maior”, pe cand se afla in Opozitie, actioneaza acum la polul opus, vorbind ca un angajat de facto al lui Frank Timis.

Consilierii de la Rosia Montana, care s-au opus initial semnarii Planului de Urbanism General (PUG), sunt astazi angajati ai aceluiasi domn Timis, dupa ce si-au schimbat, “impartiali” ca romanii, opiniile, acceptand o ilegalitate.

Vasile Frank Timis s-a implicat, prin intermediul uneia dintre din firmele sale, chiar intr-o asociere directa cu fiul unui important politician din perioada cind s-a batut in cuie, prin aparitia noii legi a minelor, afacerea de la Rosia Montana. Este vorba de firma “Global Mineral Resources” SA, infiintata in 1998, iar printre asociatii persoane fizice apare Alin Daniel Hauca, fiul senatorului PD Teodor Hauca, fost secretar al Comisiei economice a Senatului Romaniei. Timis este asociat cu fiul senatorului Hauca printr-un alt off-shore inregistrat in Insulele Virgine Britanice - “Regal Group Services” Inc. Acest off-shore, detinut in proportie de suta la suta de Timis, s-a implicat, in citeva rinduri, in tranzactionarea dubioasa a actiunilor firmei “Gabriel Resources” Ltd. Una dintre tranzactii s-a realizat in octombrie 1998, cind “Regal Group” a achizitionat 702.500 de actiuni ale firmei “Gabriel”.

Prezenta in asociere a fiului secretarului Comisiei economice a Senatului din acea vreme ridica serioase semne de intrebare referitoare la relatiile lui Vasile Frank Timis cu clasa politica romaneasca. Daca, de regula, cei care netezesc calea unui afacerist ramin in umbra, iata ca, in acest caz, romano-australianul isi ia ca asociat o posibila “umbrela” protectoare. Fostul senator PD Teodor Hauca a declarat ca nu are cunostinta despre vreo legatura intre romano-australian si fiul sau. “Din cite stiu, fiul meu n-a semnat nici un fel de act pentru societatea in care apare ca actionar. El a fost trecut in firma pentru ca eu eram prieten cu Viorel Stoica, un om de afaceri, iar acesta era prieten cu Timis. Asta e tot”

De asemenea, trebuie mentionat faptul ca Timis a facut recent niste operatiuni financiare care ridica alte semne de intrebare asupra activitatii sale. El a achizitionat 4,9 milioane de actiuni ale firmei de minerit “Hamill”, la pretul de 35 de centi australieni pe actiune, in loc de 18 centi cit era valoarea reala a actiunii. Publicatia australiana “Sydney Morning Herald” explica aceasta ciudata tranzactie: “Antony Sage (presedintele firmei “Hamill”) i-a obtinut tot capitalul initial de pornire al firmei “Gabriel Resources” Ltd

“Evenimentul zilei” a descoperit insa ca Timis si Anthony Sage sint parteneri intr-o alta firma australiana: “Evanston Resources” Nl. Practic, aceasta afacere se inscrie in linia “tranzactiilor in familie” efectuate de Timis in ultimii ani. Reamintim ca romano-autralianul a plimbat in mai multe rinduri actiuni intre firmele unde era implicat.

Guvernul a oferit licenta Regiei Minvest Deva la 10 iunie 1999. La 9 octombrie 2000, licenta a fost transferata lui “Eurogold”, astazi “Gold Corporation”, sabotandu-se sucursala de stat de la Rosia Montana. Atentie: compania de stat care produce in prezent nu are licenta de exploatare, pentru ca aceasta a fost cedata lui Frank Timis! Statul si-a sabotat propriile interese, cu concursul unor directori si ministri. A fost apoi un simulacru de licitatie, la care nu au avut voie sa participe, gratie masinatiilor de culise, decat firmele detinatoare de licenta de exploatare, adica numai firma d-lui Timis.

Ministerul Apelor si Protectiei Mediului nu a dat nici un fel de acord pentru lucrarile de investitii ale Companiei “Rosia Montana Gold Corporation”.

Pana in prezent nu a fost depusa documentatia tehnica, potrivit prevederilor legale, pentru obtinerea acordului de mediu necesar inceperii activitatii industriale in zona Rosia Montana.

In cazul in care aceasta documentatie va fi prezentata Inspectoratului de Protectia Mediului Alba, urmeaza a fi analizata cu cea mai mare exigenta din punct de vedere al respectarii cerintelor legale privind protectia mediului inconjurator, precum si a celor mai avansate norme prevazute de legislatia europeana in domeniu.

Afacerea are loc pe fundalul unui aranjament politic

Curiozitate: desi au atacat pe toata linia guvernarea taranista, in timpul careia strainii au pus mana pe documente considerate secrete de stat, precum zacamintele strategice de aur, pedeseristii au imbratisat suspect de binevoitori proiectul Rosia Montana!

Pe Dealul Carpeni, de sub stancile varfului Gauri, sunt zeci de ruine dacice si romane, ca ceramica rosie a acestor ruine arde printre ierburile culcate de vanturi, resturile unei biserici paleocrestine abia explorate vor fi ingropate in steril. Sunt aceste locuri clasate arheologic? Daca nu, pentru ca este mai mult ca sigur, cum de vor fi acoperite de mizeria cianurilor fara macar sa fie dezgropate? Daaca vor fi sacrificate, atunci care a fost scopul vizitei ministrului culturii, Teodorescu, aici, invitat de Compania Gabriel Resources?

Ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu, a definit investitia firmei canadiene drept „o mana cereasca“. Dansul ignora orice parere a societatii civile, sare peste recomandarile UE si este in stare sa compromita inca o data Romania in ochii strainatatii. Asociind Banca Mondiala acestui ignobil proiect, domnul ministru anunta ca prestigioasa institutie va finanta distrugerea muntilor lui Horea, anunt pe care si-l pune la butoniera in toate ocaziile si patronul romano-australiano-canadiano-britanic al companiei “Gabriel Resources”, Frank Timis. Dan Ioan Popescu marturiseste ca “a avut, la un moment dat, anumite dubii” in legatura cu proiectul Rosia Montana, insa acestea au disparut o data cu venirea la Bucuresti a directorului de investitii al IFC divizia Bancii Mondiale specializata in credite catre firme private. “Faptul ca IFC a venit si a spus ca ar fi dispus sa investeasca circa 60 de milioane de dolari in proiecte de mediu si de creare de societati impreuna cu aceasta companie, in opinia mea este o confirmare a faptului ca proiectul este viabil, iar asupra partenerilor nu exista elemente de suspiciune”.

Dar, in timp ce ministrul industriei a prezentat ca sigura implicarea diviziei de investitii in sectorul privat a Bancii Mondiale, o scrisoare a sefului misiunii BM la Bucuresti, Ziad Alahdad, arata pozitia mai degraba precauta a acestei institutii. Intr-un raspuns adresat de Ziad Alahdad unei fundatii care urmareste indeaproape acest proiect, Alburnus Major, oficialul scrie ca Banca Mondiala nu este implicata in finantarea proiectului de la Rosia Montana. “IFC a fost in discutii cu guvernul si finantatorii proiectului despre o posibila participare. IFC examineaza aceasta posibilitate, dar este prea devreme sa spunem daca ar participa si in ce forma”. La fel de prudent in declaratii a fost luna trecuta, cind a venit la Bucuresti, si seful departamentului minier din IFC, Kurt Luhrberger. “IFC va lua o decizie dupa o analiza atenta a tuturor aspectelor economice, sociale si de mediu, iar daca rezultatele nu sint satisfacatoare, atunci nu vom putea face nimic pentru acest proiect”, a precizat oficialul, inainte de a spune ca datele companiei, “Gabriel Resources”, arata ca proiectul de la Rosia Montana este unul fezabil.

In realitate, Joi, 25 aprilie, d-l James Bond, director al Departamentului Minerit al IFC, o agentie a Bancii Mondiale, aflat in vizita in Romania, i-a declarat doamnei FranIoise Heidebroek, cu ocazia unei intrevederi acordate la sediul Bancii Mondiale din Bucuresti, urmatoarele (declaratie preluata in exclusivitate de “Formula AS”): “Nu suntem implicati inca in acest proiect. Este foarte important sa stim care va fi impactul asupra mediului si oamenilor. In principiu, Banca Mondiala incurajeaza numai proiecte vizand dezvoltarea durabila (ceea ce nu este cazul cu “Rosia Montana Gold Corporation”, n.r.). Nu mai acceptam ca Guvernul roman sa procedeze ca in trecut, dezvoltand o singura activitate intr-o zona, legand oamenii de o mina, de o fabrica de confectii sau de un combinat chimic. Noi incurajam proiectele care lasa loc si altor activitati, ca turismul si agricultura. Si asa, Banca Mondiala a acordat Romaniei sume importante pentru rezolvarea problemelor sociale din zonele monoindustriale lasate de comunisti. Nu dorim sa se mai repete acest lucru. Pe de alta parte, vom dialoga cu reprezentanti ai societatii civile, precum Asociatia <<Alburnus Maior>>, deoarece o consideram o organizatie neguvernamentala credibila si noi recomandam intotdeauna consultarea democratica a publicului implicat in proiecte industriale de o asemenea anvergura. Asteptam de la localnicii inscrisi in aceasta asociatie un proiect alternativ de dezvoltare rurala, deoarece suntem preocupati de aspectele sociale ale regiunii”.

Sindromul „Faust“

Asa cum zicea si Bar Marin, un artificier de 45 de ani, salarul de 2,8 milioane nu prea ajunge, dar asta e". In plus, minerii de la stat" se intalnesc prin galerii cu fosti colegi care fac acum prospectiuni pentru Euro Gold". Minerii angajati de canadieni primesc 7-8 milioane, ceea ce e altceva. Singurul dezavantaj e ca nu stiu cat vor avea de lucru, caci nu se pot face prospectiuni o vesnicie. Politica conducerii sucursalei Rosia a Minvest (director Rus Valentin, inginer-sef Oprisa Nelu) e una singura: Cine pleaca de la noi, e bun plecat". Noroc ca pe aici lumea, odata asezata intr-un loc, se misca greu de acolo. In Rosia nu exsta vinituri", adica mineri veniti din alte zone ale tarii, ca-n Valea Jiului, iar de ortac disponibilizat din Apuseni care sa-si dea foc n-a auzit nimeni pana acum.

Astazi, banii canadienilor au trezit la viata Rosia. Compania Gold Corporation" a angajat, pentru prospectiuni, aproape 200 de localnici, cu lefuri de 3-4 ori mai mari ca la mina de stat". De aceea, cand ia Rosia banii, preturile din Abrud si Campeni salta brusc. Cei 10-20 de geologi si ingineri canadieni si englezi si-au inchiriat locuinte in sat, platind chirii de Bucuresti". Strainii se refac intotdeauna dupa turele de 12 ore la carciuma din sat. Desi fetele au sarit puternic pe ei", n-au existat conflicte cu feciorii" de prin partea locului. In fond e si greu sa te superi pe cineva care e oricand gata sa faca cinste cu o lada de bere. Si englezii au inghitit cantitati atat de mari de bere amestecata cu coniac, incat i-au umplut de admiratie pe spritarii din partea locului, care nu sunt nici ei niste copii. Cateva fete, cum ar fi fosta nora a lui Pozesu", au avut noroc, fiind luate de englezi in regatul reginei Elisabeta.

Acum, compania canadiano-romana vorbeste de investitii de sute de milioane de dolari si de absorbirea intregului personal al minei de stat. Dar acest ambitios proiect de dezvoltare are un pret: aproape jumatate din cladirile Rosiei trebuie demolate. Gold Corporation" a promis ca va acorda despagubiri substantiale proprietarilor sau le va construi, in schimb, case moderne. Acestea vor fi ridicate dupa standarde occidentale, avand cel putin 70 de mp pentru o familie de doua persoane. Tinerii, cum e Nicu, unul din soferii minei, au inceput deja sa-si frece mainile socotind cati cosasi" de teren au pe deal. Si cum un cosas" e o suprafata egala cu cea pe care o poate coase un om intr-o zi, adica aproape o jumatate de hectar, multi viseaza cu ochii deschisi. Altii, mai cu capul pe umeri, vor ca evaluarile caselor sa nu se faca dupa preturile de Rosia". In schimb, batranii zic toti ca aceste case moderne nu sunt bune de nimic, caci ne va omori intretinerea". Pana una-alta, milioanele de dolari care vor veni aici au provocat o inflatie de candidati la primarie. Rosia, cu ai ei 4.125 de suflete, are astazi nu mai putin de noua aspiranti la fotoliul de primar. Si toti au programele cu privire la aurul din adancuri. Botar David, actualul primar, crede ca rosienii ar trebui sa primeasca actiuni gratuite la companie, care ar fi bine sa fie controlata de stat. Singura idee comuna e ca trebuie facut ceva cu el. Deocamdata, nimeni nu castiga nimic de pe urma lui.

Doar doi-trei insi, mai optimisti, mai bat galeriile si malurile apelor cu saitrocul in mana...

Viziuni asupra populatiei si istoriei prin proiectul de stramutare al asezarilor

Pe harta dezastrului se afla deci Rosia Montana, Bunta, si Bucium, satul cel mai mandru, cel mai bogat, stravechi cuib de oameni ai muntelui, care au fost duri ca stanca si care acum mor de silicoza. Teama taranilor de la Albac, 20 de km mai departe, pe valea Ariesului, este deasemenea evidenta de ceea ce se va intampla cu ei, cu pensiunile lor frumoase, cu turistii lor cu tot. Cine va mai veni aici, in vecinatatea exploatarii otravitoare, ce se va intampla cu casele lor asezate in drumul catre Scarisoara?

La Bucium, pe care il separa de Corna numai un deal, si de Rosia Montana doua, Bucium, va avea loc urmatorul front de lucru. In prezent este privit ca si paradisul de pe Valea Negrilesei, de sub munte, de langa miracolul Poienii Narciselor si al coloanelor nemaivazute de piatra de la Detunata. Imprejurul Buciumului sunt rezervatii naturale, numai miracole ale naturii, numai minuni nespuse, oamenii sunt simpli si buni, casele sunt de lemn si piatra, muntii sunt acoperiti cu pasuni si cu paduri. Inainte, buciumanii - cum isi spun ei - erau cei mai bogati, cei mai mandri, si minele lor erau faimoase. Acum, exista copii de 22 de ani care au silicoza de gradul 2.

Aici, intr-o biserica ce a fost mai intai ortodoxa, apoi greco-catolica, apoi din nou ortodoxa, a slujit candva Popa Balint, locotenentul lui Avram Iancu, eroul Simeon Balint al Apusenilor. Aici este mormantul unde doarme Balint. Cum va fi mutata aceasta biserica din loc, atata vreme cat construirea ei a durat 41 de ani, din 1740 pana in 1781. Pe colina de deasupra bisericii se afla Taul Sacuiului, locul bataliei legendare a lui Iancu, locul unde umbrele cailor mai alearga inca printre morminte, locul in care sangele motilor si al ungurilor se mai amesteca inca cu aurul pe copite. Cruci stravechi de piatra strapung ierburile din curtea bisericii intr-o liniste bizara. In locul barbatilor ca Balint, Apusenii au ajuns pe mana unor nevrednici, unor vanzatori, aceste pamanturi daruite de Dumnezeu cu toate bogatiile lumii au ajuns sa fie puse pe taraba de catre niste “atarnati “, cum ar zice un mot.

Disputa indirecta „RMGC – Consortiul Baia Mare fara poluare“

In cadrul Târgului National al produselor miniere PROD-MIN din Bucuresti, o serie de firme au sustinut  prezentari ale activitatii si ale problemelor si succeselor înregistrate. Printre participanti s-a numarat si Rosia Montana Gold Corporations S.A. (RMGC) a carei prezentare a scos la iveala adevarate surprize. Aceasta sustine ca cianura are întrebuintari benefice pentru om!!! De exemplu, echipa de geologi ai RMGC, formata din Cecilia Sente si Adrian Mihut, a explicat faptul ca "sansele de a muri din cianuri sunt mai mici decat de a fi lovit de trasnet". Intrucât trasnetele nu se gasesc în acelasi timp în aer, apa, sol si alimente si, în plus, îti ofera sansa de a avea parte de o moarte rapida, în loc de una lenta si plina de chinuri, ne permitem sa comparam cele afirmate de echipa Rosia Montana cu explicatiile lui Vasile Gheorghe Tatar, director executiv al "Consortiului Baia Mare fara poluare": "Cianura (acid cianhidric, sarurile de sodiu si potasiu ale acestuia) este otrava protoplasmatica cea mai periculoasa cunoscuta de om, punând în pericol viata oamenilor, animalelor si plantelor. Pentru om doza de 50 de miligrame (0,05 g) de acid cianhidirc (HCN) este mortala (mentionam faptul ca expertii Rosia Montana considera ca doza mortala pentru om este de un gram (1,00 g), diferenta destul de mare când vorbim despre cea mai puternica otrava din lume - n.r.). Acidul cianhidric are temperatura de fierbere - evaporare la 26,8oC, rezista în aer timp îndelungat, cantitatea reducându-se la jumatate între un an - trei ani.

Prezentarea Rosia Montana Gold Corporation a continuat cu declaratii de genul: "Cianura are multe întrebuintari benefice si este folosita în siguranta zilnic de catre milioane de oameni. Oamenii au o abilitate biologica naturala de a descompune în corp concentratiile scazute de peste 100 de ani în industria miniera ca un solvent în procesul de extractie al aurului si argintului".

Vasile Gheorghe Tatar declara: "Oamenii sunt expusi la cianuri respirând aerul, bând apa, atingând solul sau apa care contine cianuri, sau mâncând alimente din zonele afectate cu cianuri. Toate persoanele care locuiesc în vecinatatea zonelor unde se foloseste cianura prezinta risc sporit la expunerea si otravirea cu cianura. Expunerea repetata la cianuri, chiar si în doze mici, timp mai îndelungat, fara a se elimina sursa de contaminare, are efecte extrem de grave asupra tuturor fiintelor vii. Intoxicatia cu cianura (în situatia în care doza nu este letala - 50 mg) provoaca modificari ale respiratiei, ameteli, dureri de cap, varsaturi, convulsii, pierderea cunostintei, afectarea creierului si a inimii, producerea de arsuri si iritatii ale pielii".

Seria „declaratiilor" nu se opreste însa aici. Expertii companiei considera ca "sistemele de control al pasarilor nu vor fi necesare, deoarece RMGC intentioneza sa reduca concentratiile de cianura mult sub nivelurile care sunt toxice pentru viata salbatica".

Intr-un interval extrem de scurt va fi afectat însusi "fondul genetic al generatiilor urmatoare de moti datorita asasinatului prin poluare a sute de mii de moti", afirma, pe de alta parte, Vasile Tatar.

RMGC îsi pastreaza, totusi, tonul optimist si în ceea ce priveste începerea exploatarii, care dupa spusele lor ar trebui sa înceapa prin al treilea trimestru al anului 2004. Se pare ca problemele legate de stramutarea satului sunt "minore" din moment ce RMGC afirma ca "75% din populatia locala este de acord cu dezvoltarea proiectului". Chiar daca aceasta ar fi cifra reala, ramâne un sfert dintre locuitori care nu sunt de acord, si în consecinta refuza sa plece. Echipa Rosia Montana nu a precizat însa decât modul în care intentioneaza sa-i compenseze pe cei care îsi vor parasi de buna voie caminele, fara sa precizeze sumele pe care sunt dispusi sa le acorde sau modalitatile de convingere a "încapatânatilor". S-a mai mentionat în prezentare ca "ciresele salbatice contin 370 de mg de cianura la 100 de grame", ssi ca "migdalele contin 250 de mg de cianura la 100 de grame".

Retineti!

Exploatarea zacamintului se va face intr-o zona care acum este locuita, ceea ce inseamna ca aproximativ 800 de locuinte vor fi stramutate, si 1.600 hectare de terenuri situate pe vatra localitatilor Rosia Montana si Corna vor fi ocupate. Pe linga acestea, mai trebuie stramutate opt biserici, 9 – 12 cimitire, scoli, gradinite, etc.

Dezvoltarea carierei pe verticala va crea un crater de 360 m adancime; unde sunt casele Rosiei Montane astazi, va fi o imensa groapa plina de ape reziduale, iar langa ea, haldele de steril de jur imprejur, pe 1600 ha: Valea Nanului, Citera, Budestii Cornei, dealurile Sulei - zona selenara infricosatoare. Vor disparea, de asemenea, cele 8 lacuri artificiale care, pana in 1948, erau folosite ca surse de apa pentru cele 500 de instalatii de steampuri, de sub Taul Mare pana la Gura Rosiei. Se vor prabusi varfurile Detunata, Piatra Corbului, Piatra Despicata - monumente ale naturii.

Se vor inalta, in schimb, munti de steril. Vor fi dinamitari masive cu 150 tone dinamita pe zi. Galeriile dacice si romane, adevarate comori arheologice, se vor prabusi ca la un cutremur puternic. Aceasta batjocura fata de natura si trecutul istoric este inandmisibila.

Cu 7 ani in urma a fost fondata „Alburnus Maior“, o asociatie locala a celor care se opun exploatarii. Aceasta asociatie reprezinta interesele a 250 de familii din toata zona amenintata.

„Gabriel Resorces“ a concesionat, in 1997, terenul pe care urmeaza sa amplaseze viitoarea exploatare contra sumei de 3 milioane de dolari. Statul roman - reprezentat prin Minvest Deva - s-a asociat cu compania canadiana si a format societatea mixta Rosia Montana-Gold Corporation SA. Actionar majoritar este „Gabriel Resources“ care detine 75% din actiuni, iar restul de 25% reprezinta participarea statului roman. Primaria din Montana a concesionat dealurile, padurea izlazul, incat oamenii nu vor mai avea unde sa-si duca animalele si de unde sa ia lemn. Nu va fi alta cale decat a urma impunerile odioase. S-au trecut terenuri din folosinta publica in domeniul privat al Primariei, 20 kilometrii patrati fiind considerati “zona industriala” - deci nimeni nu mai primeste autorizatie de constructie in zona centrala, istorica, a comunei, acolo unde se va demola totul.

Rezerva de aur: aproximativ 350 tone

Rezerva de argint: aprovximativ 1.600 tone

Investitia: 250 milioane de dolari

Locuri de munca: 25.000 (primii trei ani), apoi urmeaza exploatarea si prepararea unde vor lucra aproximativ 3.500 de persoane.

Volum de rezerva de minereu: aproximativ 200 milioane de tone

Pentru prelucrarea acestei cantitati este necesar un iaz de 700 ha.

Capacitate anuala de prelucrare: 10 milioane tone.

Viata zacamintului este estimata in functie de aceste date la maximum 20 ani.

Termenii in care s-au incheiat tranzactiile pune sub semnul intrebarii compententa si buna credinta a partenerilor "romani" fata de interesele propriei lor tari. Pentru suma derizorie de 3 milioane USD, platita in 1997, la acordarea concesiunii si pentru promisiunea de a crea cateva mii de locuri de munca, s-a obtinut dreptul de exploatare a unui zacamant de marimea amintita mai sus. Valoarea medie a aurului de la Rosia Montana depaseste 3 miliarde USD. O valoare insemnata o au deasemenea aurul, argintul si metalele rare ce se vor extrage din celelalte localitati miniere din zona concesionata, precum si din sterilul inca neprelucrat aflat acolo.

Proiectul de la Rosia Montana beneficiaza de facilitatile oferite zonelor defavorizate si de cele oferite de vechea legislatie referitoare la mine. Astfel, pâna în luna octombrie a anului 2009, compania Rosia Montana Gold Corporation nu va plati impozit pe profit si va fi scutita, pe toata durata proiectului, de plata taxelor vamale. Compania va plati, însa, o redeventa de doi la suta din valoarea productiei brute.

Intreaga Vale a Cornei va deveni un iaz mortal, de 200 milioane tone de steril. Ceea ce s-ar exploata, in sistemul clasic, in 20 de ani, se doreste a fi prelucrat intr-un an! Asadar, productia pentru urmatorii 400 de ani, o sansa pentru generatiile viitoare, va fi exploatata in 20 ani.

Emisiunea de actiuni „Gabriel Resources“ este finalizata

Emisiunea a inclus 13,8 milioane de actiuni, la un pret de 2,5 dolari canadieni pe actiune.

Suma Neta: 32,6 milioane de dolari canadieni (20,67 milioane de dolari americani)

Intrebuintarea: finantarea proiectului de exploatare a minereurilor de aur si argint

Institutiile financiare care au garantat operatiunea au fost HSBC Securities Canada, Canaccord Capital Corporation si Dundee Securities Corporation.

Potrivit directorului general de la Gabriel Resources, Frank Timis, 62 de institutii financiare din Marea Britanie, Franta, Statele Unite si Australia fac parte din actionariatul societatii.

Frank Timis  si autoritatile au declarat ca, in prezent, in jur de 80 % din locuitori sunt de acord cu stramutarea, intelegand importanta proiectului pentru dezvoltarea regionala (sondaje de opinie si nu referendum)

Gabriel Resources prevede sa isi recupereze investitia in 2 ani si jumatate. In plus, intrucat zona Rosia Montana are regim de zona defavorizata, firma va fi scutita de taxa TVA si taxa de export pe o perioada de 10 ani. Beneficiul prevazut de Gabriel Resources se ridica la aproape 30%, situatie fara precedent intr-o investitie miniera, in orice parte a lumii. Desi beneficiul net al guvernului roman va fi doar de 2% din valoarea extractiei, afacerea se bucura in mod surprinzator de o sustinere entuziasta din partea mai marilor Romaniei.

Primaria Rosiei Montane a incercat la data de 7 Februarie o provocare cu scutieri ascunsi pe Valea Nanului, gata de atac printre ruinele dacice si aproximativ o suta de tineri sub influenta alcoolica cu pancarte, care strigau “Vrem investitie“ si “Vrem sa muncim“, fata de cei convocati la acea ora la primarie, si anume cei care se impotrivesc si astazi stramutarii. Acestia nu au dat insa prilej unei ambuscade. Oamenii comunei strang semnaturi pentru ca primarul sa fie schimbat, ca sa se faca un referendum, primarul facand plangere la Politie, fara sa stie probabil ca aceasta problema este absolut legala.

In Corna, satul in locul caruia in doi ani vor fi bazinul de decantare si milioanele lui de tone de otrava, a avut loc o adunare unde au participat oamenii locului, primarul, d-l Virgil Narita si directorul Companiei, Dumitrascu, fostul sef in Ministerul Mediului, pe timpul taranistilor. Atmosfera a fost de o tensiune enorma. S-a discutat la suprafata despre legalitate si despre faptul ca o concesionare nu este acelasi lucru cu vinderea. La sfarsit, negasind un consens cu locuitorii, domnul Dumitrascu a afirmat: „Bine, nu vreti, nu vreti, o sa suportati consecintele, vom gasi alt front de lucru si ne vom orienta in alta directie, dar nu uitati vorbele mele, nici un cornean nu va lucra pentru noi, nici un cornean nu va beneficia de ajutoarele noastre, sa nu veniti la noi cu cereri. Am zis.”

Aceasta este SANTAJ.

Logica unui batran din zona: „Nu inteleg de ce acum nu se pot concesiona aceste mine celor care s-au priceput dintotdeauna sa le exploateze, de ce sa nu le exploateze motii, asa cum au facut-o inainte de ’48. Oricum Statul roman nu ia nimic de pe urma acestor tipi scutiti de impozite din motive de zona defavorizata, iar Statul roman nu mai cumpara aurul de la ei pentru ca nu mai are nevoie.“

IPROMIN, fostul Institut de Proiectari Miniere din Bucuresti cunostea depozitul de sub comuna Rosia Montana, aceasta nu este descoperirea lui Frank Timis.

Legea prevede in asemenea situatii organizarea unui referendum (vocea poporului, vox popvlis).

Compania Euro Gold si primariile locale pretind ca au executat un sondaj de opinie cu rezultatul ca majoritatea oamenilor din zona accepta stramutarea in schimbul noilor locuri de munca si modernelor locuinte. International privita, acest sondaj de opinie nu are valoare atat timp cat nu este clasificat ca si referendum. Acest gen de „petitii populare“, continand un numar substantial de respingeri asupra unui proiect de genul „Rosia Montana“, sunt respectate de guvern si firma in cauza.

Romania ca tara si populatia sa nu poate fi ignorata. Trebuie actionat international, la curtea justitiei europene. Prin aceasta cred ca vom avea succes in urma unui referendum pe care trebuie sa-l punem pe picioare si sa-l ducem la bun sfarsit. Este vorba de Patrimoniul National si Oamenii Tarii Romane.

De ce prezinta autoritatile "romane", de la cel mai inalt nivel, pana la ultima primarie din zona, afacerea Euro Gold, ca pe o problema de interes national? Al cui interes se ascunde aici?

Actualitate si Viziuni

Pe Aries, mor pestii cand ploua. Pe raul Sesii, intreaga viata acvatica a disparut. Dupa inundarea de la Baia Borsa, nu mai sunt lostrite in rezervatia naturala a Vaserului. Odata cu topirea zapezilor, cianurile au otravit Viseul si Tisa. Iata propozitii simple, rostite si scrise in limba noastra europeana, la inceputul unui secol ce s-a anuntat a fi Secolul Ecologic. La acestea, exista pericolul sa se mai adauge una, mai terifianta decat toate celelalte la un loc: cativa munti din Apuseni, de langa Rosia Montana, urmeaza sa dispara. Desi apartin celui mai spectaculos habitat natural din Europa, muntii acestia sublimi au singura “vina” ca sunt, de milioane de ani, purtatori de aur si argint. De cand exista civilizatia, de aici s-au scos pretioasele metale, locul fiind un El Dorado al tuturor imperiilor din vecinatate. De o frumusete fara seaman pe dinafara, de o stralucire fabuloasa pe dinauntru, Muntii Apuseni s-a intamplat sa fie, pe rand, ai geto-dacilor, ai romanilor, ai romanilor, ai austriecilor, ai ungurilor, ai rusilor si iar ai romanilor. Oricat de lacomi s-au dovedit unii sau altii, oricat de adanc au patruns in maruntaiele stancilor (sa notam furia stalinista din anii ‘50), muntii acestia si-au revarsat generozitatea asupra tuturor, parand a spune ca mineritul cinstit nu se va opri aici niciodata, tonele de aur fiind suficiente pentru a umple, una dupa alta, visteriile goale din zona, dupa cum a batut vantul istoriei. Iata insa noutatea absoluta a zilelor noastre: “mineri” necinstiti, cu o lacomie mai mare decat a tuturor lacomilor ultimilor 4000 de ani, doresc sa “rezolve” problema aurului de la Rosia prin stergerea din peisaj a muntilor. O nebunie in care se impleteste coruptia, neghiobia si orbirea autoritatilor romane, cu trufia si lipsa de scrupule ale unor investitori straini este pe cale sa se infaptuiasca in inima tarii. Un nucleu de puritate naturala, din a carui exploatare turistica s-ar putea scoate miliarde, cu o investitie minima, este programat a fi distrus, in zambetele si explicatiile ingineresti ale unor compatrioti (care, de fapt, nici nu stiu ce mai au in comun cu noi!). Cand lumea intreaga se trezeste la realitate, intelegand cat rau a facut naturii in cele doua secole de industrializare, rau pe care, de fapt, si l-a facut siesi, vine domnul “X” (varful aisbergului) si face un semn cu mana spre cea mai veche localitate din Romania si spre cativa dintre cei mai bogati si frumosi munti ai continentului, cerand, precum odinioara Stim-Noi-Cine, sa dispara. Nimic nu pare a sta in calea “pohtei ce pohtesc” acesti domni. Asociatia “Albamont” din Alba-Iulia a cerut sa se faca publice investitiile lor. A dorit sa afle cine sunt investitorii, ce se va intampla cu monumentele istorice si naturale. A solicitat publicarea proiectului in presa. A dorit sa vada un studiu de impact asupra mediului si oamenilor. Nu a primit nici un raspuns.

Ceea ce se pregateste in inima muntilor de care se leaga pagini importante de istorie a romanilor este o tragedie. Pe zeci de hectare, un lac de mazga otravitoare va face sa dispara orice urma de viata in jur. Un peisaj selenar se va intinde in patru zari: “Marea Moarta” a Apusenilor. In 20 de ani, motii vor putea spune adio unei istorii de 4000 de ani, minele dacice si romane - monumente unice in Europa - urmand sa cada prada basculantelor de 100 de tone, adevarati monstri pe roti, care vor duce in uitare pana si cantecele locului: “Muntii nostri aur poarta...” etc. etc. Care munti? Care aur? se vor intreba cei nascuti de azi inainte in spatiul artificial produs de Companie. Muntii vor fi rasi si chiar transformati in... vai, iar aurul va fi “terminat” cu furie, cu lacomie nemaivazuta.

La prima vedere, se vor inmulti slujbele, se va dezvolta infrastructura. Tinerii, mai ales, vor fi multumiti, fiindca pentru ei conteaza mai putin istoria si sentimentele. Ei sunt, in general, dintre cei care se ascund in containere, riscandu-si viata, ca sa ajunga in Canada. La o privire mai atenta insa, nu putem ignora catastrofa care se pregateste. Pur si simplu, tipul de exploatare propus la Rosia Montana sfideaza conceptul Uniunii Europene de dezvoltare durabila. UE investeste bani multi in acest concept care presupune folosirea resurselor naturale, gandind nu numai la noi, cei de azi, ci si la urmasii urmasilor nostri. Lor ce le lasam? Un urias jgheab de pamant rascolit, un El Dorado fantomatic? Dezvoltarea durabila implica protectia mediului. O graba criminala, care va lasa pustiu in urma. Vor fi puscari masive, cu 150 tone de dinamita pe zi. In conditiile acestor gigantice dispersii, poluarii atmosferice si fonice si undelor seismice cine va mai putea trai in acest infern? Bisericile si casele de patrimoniu pe care d-l Timis spune ca le va conserva, precum si galeriile romane si dacice se vor prabusi ca la un cutremur puternic. A prevazut sa-si amortizeze investitia in 2,5 ani. Unde s-a mai vazut o rentabilitate de 20% in minerit? De obicei, astfel de proiecte devin profitabile abia dupa 10 ani. Fiindca se stie ca va avea probleme cand Romania isi va alinia legislatia la cea a Uniunii Europene, el va putea pleca si dupa trei ani, ca tot va face suficient profit. Propaganda mincinoasa a imperiului lui Timis spune acum ca a descoperit cel mai mare zacamant de aur din Europa, cand vreme de mii de ani intreaga Europa a stiut acest lucru, cand primele mine ale acestui vechi continent au existat aici, cand unicul motiv pentru care romanii au fost interesati de tinuturile zeilor hiperboreeni au fost sutele de tone de aur pe care le-au luat de-aici, e de necrezut ca acum, cand Banca Nationala a Romaniei afirma ca nu mai are nevoie de aur, cand minele de la Brad lucreaza pe stoc, tocmai acum apare ultimul val de venetici infometati, hipnotizati de stralucirea bogatiilor din adancuri care par, inca o data, inepuizabile.

Credinta si Destinul Motilor

Linistea aparenta a Rosiei Montane si a satelor dimprejur, toate amenintate cu disparitia, ascunde o tensiune fara margini, o fierbere teribila, o ingrijorare si o spaima ce se pot transforma in orice clipa in iures, cum spun ei, motii. Rosia Montana exista de mii de ani, pentru ca exista aur. Atunci cand nu va mai exista aur, Rosia se va stinge. Motii cred ca un fel de Zalmoxis al dreptatii va opri crima teribila care se pregateste impotriva istoriei, a naturii si a oamenilor acestor locuri. Memoria ancestrala a acestor oameni le spune ca aurul e al lor. Realitatea romaneasca a secolului XXI ii contrazice: aurul este al Statului roman. Acest lucru motii nu il vor putea intelege niciodata. 50 de ani de comunism nu l-au putut dovedi. O anume incapatanare superba, dar tragica ii impinge inainte, pe un drum fara intoarcere. E aceeasi incapatanare a motilor Horea, Closca si Crisan, sau a lui Avram Iancu, sau a lui Balint. Toti au fost moti, toti au fost eroi, toti au murit tragic, pentru ca nu au putut niciodata sa renunte la un adevar al lor.

Aici se afla casa in care a locuit Agarbiceanu, in preajma Rosiei, spre Bucium, si aici se poate intelege grozavia personajului Fefeleaga si a calului orb, Bator.

Pentru cei ce nu au trecut pe acolo vreodata, eroii Apusenilor sunt doar niste personaje istorice. Pentru moti insa, Horea traieste cu ei in casa, evenimentele s-au petrecut ieri, duhul sau poate fi vazut de moti in orice clipa, pe strazile decrepite ale Rosiei Montane.

Motii sunt singuri ca de atatea ori in fata istoriei si, in naivitatea lor, cred ca umbrele lui Horea si ale lui Avram Iancu ii pot apara in fata buldozerelor, ale coruptiei, ale ticalosiei, ale tradarii, ale dolarului stapanitor de suflete. E un razboi tacut si ascuns, un razboi al epocilor moderne, pe care motii nu-l inteleg, e un razboi care se poarta cu minciuni si cu zvonuri vehiculate pe Internet, un razboi cu declaratii parsive, cu campanii de imagine puse la cale de specialisti, cu amenintari si santaje discrete, cu 30 de arginti auriti aruncati conducatorilor manjiti ai acestui popor nefericit.

Primele daune colaterale s-au facut deja simtite: dupa cateva luni in campul muncii starea de sanatate a lucratorilor este vizibil inrautatita. Boli continue, lipsa poftei de mancare, depresiuni psihice sunt vizibile. Tineri lucratori, organismele cele mai sensibile, dupa ce au lucrat la foraje, inclusiv in galerii subterane, cate 12 ore zilnic, si nu 6 ore cat prevede legea, au fost descoperiti cu silicoza la vizita medicala pentru incorporare. Nu stie nimeni compozitia lichidului de foraj, din cauza caruia multi locuitori din Rosia Montana si-au pierdut deja simturile mirosului si gustului. Vacile, aflate la pascut pe masivul Vaidoaia, cand s-au facut foraje acolo, vomitau in fiecare seara cand veneau acasa. O declaratie privata a veterinarului a fost ca in intreaga sa cariera de 30 de ani n-a vazut vaci vomitand in acest fel.

Pe scurt, ne asteapta iadul. Daca cetatenii din zona demolabila vor primi ceva bani ca despagubire, cei care sunt pe marginea perimetrului nu vor primi nimic. Acestia vor ramane pentru a suporta exploziile si praful, bolile si moartea, in timp ce despagubitii vor fi inghesuiti pe o suprafata de 200 hectare, fata de 700 hectare cat detin in prezent. Acestia vor habita la o altitudine de peste 900 metrii, pe un deal sterp, la rascruce de vanturi, unde nu exista nici izvoare si unde in veci se vor simti straini: Piatra Alba.

Acest lucru ar trebui sa-l stie adeptii mutarii, caci slujbele sunt scurte, dar viata e ceva mai lunga, mai ales cand esti tanar. Aurul va fi vandut in strainatate, BNR nu-l cumpara, nu are nevoie. Cel putin deocamdata. Tara ramane doar cu redeventa de 2%, cu impozitul pe cele cateva sute de salarii (700 in faza de productie, dupa afirmatia d-lui Timis) si cu participarea de 20% din actiuni. Si atunci, de ce sa scoti, in graba, tot aurul din maruntaiele pamantului? De ce sa nu exploatezi lent si curat, fara cianura? Aurul nu este regenerabil. Cand l-ai scos, s-a dus! Rezerva strategica de aur a Romaniei, solvabilitatea noastra nationala, va deveni un vis, ca si tezaurul de la Moscova. Se apreciaza ca dezastrul ecologic de la Zlatna va fi o copilarie pe langa ceea ce va avea loc eventual in inima Apusenilor, la Rosia Montana.

Aceste locuri, sunt locuri pe care multi si le doresc sau si le-ar dori a le vedea. Pe langa intalnirile intre oameni, locurile acestea inseamna si dezvoltare economica de tipul agroturismului - dezvoltare economica “curata “. Cum va mai fi asa ceva posibil, atunci cand otravurile vor invada in mod real acele locuri? Cine va mai dori sa calce pe acolo? Cine va mai putea trai prin preajma? Si mai ales, ce fel de copii se vor naste acolo si ce viitor vor avea?

Ne cuprinde mai intai furia, deznadejdea, apoi resemnarea - simtaminte binecunoscute noua, tuturor. Zi de zi suntem furati, mintiti, desconsiderati. Societati, chiar sectoare intregi de activitate au fost aduse in stare de faliment doar pentru a fi mai usor cumparate sau pentru comisioane substantiale. Dar noi, oamenii de rand, n-am zis si n-am facut nimic. Doar nu te poti lupta de unul singur c-o mafie care functioneaza perfect. Coruptia este prezenta la toate nivelurile acestei societati, opera desavarsita a epocii comuniste.

Toti cei care hotarasc astazi viitorul acestei avutii nationale,a locuitorilor si a zonei respective,ar trebui sa tina cont de faptul ca timp de 2ooo de ani atestati documentar,din minele de la Rosia Montana s-au extras cantitati insemnate de aur raminind si pentru noi urmasii, cei de azi, acest zacamint aurifer recunoscut ca cel mai bogat din Europa. Deasemenea nu trebuie sa uitam ca aproape in intregime, aurul extras a luat drumul strainatatii la Roma, Budapesta, Constantinopol, Viena, Tel-Aviv sau Moscova, fiind dureros si inadmisibil ca istoria sa se mai repete si in zilele noastre in detrimentul natiunii si a poporului roman.

Un batran roman din vestul Canadei, emigrat cu familia in 1912, la varsta de 8 ani, din satul Balaceana, jud. Suceava, s-a intors special, in anii ‘80, sa vada daca in gradina casei parintesti mai traieste marul copilariei sale. Mai traiau cateva ramurele pe tulpina scorburoasa. Nu e loc sa vorbesc despre emotia si lacrimile omului, dar incerc sa-mi imaginez ce vor spune motii din Rosia cand le va fi dor de gradini, de pomi si de surile cu fan. Ce credeti ca vor spune? Vor regreta amarnic. Vor avea apa curenta, WC in casa, termopan la fereastra. Dar unde-si vor tine vacile? In termopane? Pe ulite virtual proiectate “din satelit”? Cei care sunt astazi de acord sa renunte la proprietati au in vedere numai “faza I” (isi vand pamantul, iau bani buni), dar vor ajunge si la faza urmatoare (viata de zi cu zi, intr-o asezare de tip american), si atunci sa vezi tristete, mai ales la cei mai in varsta. Practic, in Apuseni se preconizeaza inca o generatie de sacrificiu, generatia celor care azi au peste 30 de ani. Ei se vor acomoda cu greu sau niciodata in noua asezare “Rosia Montana” (care va ramane pe vecie scrisa cu ghilimele), asa cum s-a intamplat cu “generatia lacurilor de acumulare”. Au fost mari probleme cu stramutarea oamenilor de la Bicaz, de la Arges, de la Dunare. Sa muti satul cu cimitir cu tot e foarte greu, caci romanul nu pleaca fara mortul lui din groapa. Sa ne amintim, de asemenea, ce s-a intamplat cu taranii din comunele limitrofe Bucurestiului, dupa ce au fost mutati la bloc. In sase luni, au murit toti batranii, de se umplusera paginile Romaniei Libere de “decese”.

Sa ne gandim la urmasii nostri inainte de toate. Politicienii o fac deja, dar numai pentru ai lor...

BIBLIOGRAFIE: Ziarele Adevarul, Cotidianul, Curierul National, Evenimentul Zilei, FormulaAs, Romania Libera, Ziua, si o serie de comentarii ale unor organizatii ecologice si asociatii cetatenesti din Romania si peste hotare cu privire la Rosia Montana sau ocrotirea mediului in general.

De asemenea am folosit un material eseist propriu la sinteza acestor valoroase stiri si comentarii.

PS. „Bocancii reporterului turbat rascolesc tarana. Simt o tristete teribila, de cetatean al unei republici bananiere si umile, tristetea unui reporter dintr-o tara de doi lei, o tara cu genunchii prabusiti in cioburile trecutului sau, incapabila sa se ridice, incapabila sa se apere, incapabila sa ridice capul din pamant. Umilinta.“