La
tulpina, la doi meri,
Leroi, Doamne, marului,
Sunt
doi meri mari, minunati,
De
tulpina departati
Si
de varfuri aplecati.
La
tulpina merilor
Este-un
pat mare 'ncheiat,
Cu
scandurele de brad,
Cu
picioarele de fag;
Iar
pe pat ce-i asternut
Prohat1)
verde mohorît,
Iar
la capul patului
Pernisoara
galbioara;
Iar
pe pat cine-mi sedea?
Sade
Lia, doi ochi negri;
Si
nu sade cum se sade
Si
coase si chindiseste2)
|
De-un
guler si de-o batista.
Gulerul
a fratelui
Batista
a 'mparatului.
Si
'mparatul nu-i acasa
Si
e dus la vanatoare,
Sa
vaneze-o caprioara;
Caprioara
galbioara.
Ca
s'o ia de sotioara,
La
anul si la multi ani.
(Cules
de I. G. Dimitriu)
(Auzit
dela Maria Mosor, din Com. Dorobantu-Constanta)
1)___
Prohat
- velinta de lana asternuta pe pat
2)___
Chindisesti
- coase cu migăleală
Revista
"Preocupari literare". Director: Petre V. Hanes. Anul II, Nr. 10, Dec.
1937, Bucuresti
|