De
artificii însteiat
Si
mici lumanarele prinse
Pe
crengile cu vata ninse,
Scânteie
bradul luminat.
Sub
care-asteapta jucarii:
Un
urs, un cal, un miel, un tun
Papusi,
casute, panoplii,
Aduse'n
sac de Mos Craciun.
M'am
furisat incetisor,
Pe
langa bradul luminat
Si
tot asa l-am intrebat
De
codru daca nu-i e dor,
Si
dac'atunci cand l-au taiat
A
plâns sau chiar s'a bucurat.
Fosnind
incet, el mi-a raspuns:
"Nu-mi
pare rau ca am ajuns
Simbol
atât de luminat
Al
unui Crist nevinovat
In
mii de scânteieri ascuns.
|
Iar
mâine dac'oi fi uscat
Si
m'or taia ca lemn de foc
Nu
plâng ca n'am avut noroc.
Si
in padure de sedeam
La
bine nu ma asteptam
Caci,
mult mai mult de-as fi trait
Si-as
fi crescut inalt, spre cer,
Era
s'ajung poate chibrit,
Ori
un copac de lavicer,
O
scândura de tăitei
Sau
un cotet pentru catei.
Ori,
poate... stiu eu, nu mai stiu...
O
cruce, poate un sicriu.
As
fi ajuns usa sau prag,
Când
mi-ar fi fost codrul mai drag.
Asa
ca-s foarte multumit
De
anii care i-am trait
Pe
vârf de munte, ca puet,
In
umbra multului bradet".
Florin IORDĂCHESCU
|