Prof. Constantin Stoicãnescu

 

Pretutindeni, unde mai veghează constiintã românească sub obida decadentei si trădării, fiorul vietii trecute răscoleste amintirea zguduitoarei răscoale a lui Horia. O sută cincizeci de trecuti ani, trecuti dela furtunoasa răsmeritã iobăgească, ce a sfârsit sfâsietor ca o baladă sălbatecă. O sută cincizeci de ani, de când sub tortura greului vremii de stăpânire câinească, s'au rupt bârnele răbdării românesti si viata asuprită de veacuri a colcăit ca si furia apelor scãpate din zăgazuri.

Atunci s'a năpustit vointa românească să frângã gâtul destinului si să sanctioneze hămisitele exploatări ale ocârmuirii streine, prin deslăntuirea vrerilor aspre, ca asprul si grandoarea amenintătoare a peisagiului stâncos, in care îsi duce viata neamul motesc.

Din bezna mizeriilor a pătruns în bezna noptii răscolitorul si sinistrul sunet de bucium si tulnic, transmis dela buciumas la buciumas peste setea razbunării, veghetoare de veacuri. Pe crestele Zărandului, Abrudului si Zlatnei s'au aprins focuri mistuitoare ca şi flacăra revoltelor. Şi, in noaptea cu lamini de focuri si glasuri de prăpăd, fuierul răsmeritei a cutremurat văzduhul până în creierii muntilor. Valea plângerilor a început sub năpraznic prãpăd si furtunã. Sonda aprinsă a durerilor din Muntii Apuseni creştea măreată si nu putea fi potolită, căci era nutrită prin arterele sensibilitătii de pretutindeni si prin fibrele durerilor de totdeauna. Se credea că nimeni si nimic, nu va putea stăvili şuvoiul din muntii Apuseni si vâlvătăile cari se sbăteau pentru mântuirea noastră si totusi... s'a găsit o putere înfiorător de neagră si copleşitoare pentru neamul acesta, o putere care a stins totul: TRĂDAREA.

 

*

 

Asa cum s'a desfăsurat această revolutie, a fost una dintre cele mai grandioase epopei din câte a trãit si va trăi neamul românesc.

Eu am încercat să scriu o istorie interpretatã, eclectică prin date, ca să fie o prezentare concentratã, de elan si cursivă, la indemâna cetitorului care nu ar avea posibilitatea să cerceteze materialul enorm răspândit in diferite volume.

Forma care o are, i-am dat-o convins că istoria nu trebue să rămâie numai material de arhivă şi bibliotecă, ci trebue să fie si un manifest viu, atâtător de energii noui si stimulator de plãsmuiri noui. Şi, pentrucă istoria nu trebue să fie numai document sec, ci si putere de răscolire, de aceea - ca să nu îngreunez cetitul - nu fac trimiteri printre rânduri la datele întrebuintate, ci anunt din prefată, că toate datele pe cari le cuprinde cartea sunt din lucrările enumerate in bibliografie. Munca pentru cercetarea datelor nu este a mea; a mea este numai expunerea si adunarea la un loc a datelor cari, împrăstiate în lucrările a diferiti istorici, nu prezentau un tot unitar si gradat, menit să arate spontaneitatea si f irescul izbucnirii unei revolutii.

Date noui, necunoscute încă său putin cunoscute, prezint numai în capitolul de încheiere, în care încerc să lamuresc anumite nedumeriri asupra răscoalei lui Horia.

 

*

 

O altă intentie din această carte e aceea de a accentua patimile românilor, căci deobicei în cărtile de şcoală si de literatură, în legătură cu această revolutie, suferintele de veacuri ale românilor se condensează întro singură frază din care sa reiasa ca românii au fost iobagi asupriti, iar când se prezinã răscoala iobagilor, se face cu asa lux de detalii, încât românii par să fi sãvârsit barbarii nejustificate şi degradante:

Or, e bine sã se ştie că: fata de zadărnicirile desvoltării de veacuri pe care le-a răbdat poporul românesc in lumnia istoriei, nu prezintă nici-o importantã numărul de câteva zeci de case nobilitare aprinse si dârâmate în câteva zile. Zece zile de suferintă, cât a tinut răscoala lui Horia, fată de zece veacuri de tortură, dispar ca un fulg într'o mare. Tânguirile de câteva zile ale câtorva zeci de tirani nu sunt nimic fatã de continuu umilita constiintã a unui popor. Si botezarea unui număr oarecare de unguri si evrei nu contează fată de credinta continuu oprimatã a unui neam. Impilări cari le-au săvârsit ei contra noastră şi fatã de cari revolutia lui Horia a fost reactiune firească.

Constantin Stoicãnescu